Tură de 2 zile în Munții Ciucului (Pasul Ghimeș – Lunca de Sus)

Aflați la o aruncătură de băț de Miercurea Ciuc, Munții Ciucului mi s-au părut terenul perfect pentru drumeții ușurele. Dar, la o privire mai atentă, n-am reușit să identific prea multe trasee sub formă de circuit. Așa că, după o analiză temeinică a hărții, mi-a venit o idee năstrușnică: ce-ar fi pun la cale o tură de 2 zile cu plecare din Pasul Ghimeș, cu câte 1 zi de o parte și de alta a drumului național DN12A, și dormit în Lunca de Sus?

ZIUA 0

București – Sfântu Gheorghe (4h20)

Cazare la Lara Guest House, Sf. Gheorghe

ZIUA 1

Sfântu Gheorghe – Pasul Ghimeș (1h30)

Traseu Pasul Ghimeș – Lunca de sus (11h30)

Cina la Pensiunea Picnic Panzio, Lunca de sus

Cazare la Pensiunea Picnic Panzio

ZIUA 2

Traseu Lunca de sus – Pasul Ghimeș (6h)

Pasul Ghimeș – Sfântu Gheorghe (1h30)

Pizza la pachet de la Sepsi Value Centre

Sfântu Gheorghe – Câmpina (3h15)

Somn la prieteni în Câmpina

ZIUA 3

Câmpina – București (1h30)

O idee minunată, de altfel, doar că, atunci când mi-a venit prima dată-n cap, era toamnă, și între timp se făcuse iarnă, iar traseul din prima zi avea 22 de km.

Buuuun. Iarnă, zăpadă, minunat. Și-așa nu prea avusesem parte de zăpadă iarna asta, chiar aveam chef de o tură prin zăpadă serioasă, mai ales că nu apucasem încă să testăm rachetele pe care le cumpărasem la începutul anului. În sfârșit ninsese și pe acolo ca lumea, vremea părea că o să fie de minune, totul părea că se așază perfect.

Ne-am uitat noi un pic la acei 22 de km cu îndoială, dar diferența de nivel era de doar 450 de metri, așa că ne-am gândit că în vreo 10 ore îi dovedim noi… Doar avem rachete acum, ce vorbești? Pffff, o să zburăm, nu alta!

Joi dimineață fac bucuroasă rezervare pentru cazare în Lunca de sus pentru sâmbătă. Și numai bine că seara ne lovesc apar noi restricții de pandemie. Avusesem așa o mică bănuială că ne vor băga la coteț de la ora 20, dar am sperat până-n ultimul moment. Nu mă mai uitasem la televizor cu atâta suspans de când România a bătut Anglia la Euro 2000.

Știam clar că nu avem nicio șansă să ajungem înapoi în București înainte de ora 20 duminică, indiferent cu cât talent ne-am fi mișcat pe traseu. Norocul nostru a fost că prietenii noștri inimoși din Câmpina, Șerban și Alexandra, s-au oferit să ne găzduiască în caz de nevoie. Așa că i-am dat înainte cu planul nostru. Cu un Plan B de avarie parcă totul e mai roz.

Am plecat de acasă vineri la ora 16. A fost super aglomerat până am ieșit din București. După o oră eram abia la Otopeni. Dar apoi a mers șnur. Au mai fost vreo 10 minute de aglomerație pe centura Ploiești, dar apoi liber. N-am stat pe nicăieri, nici la Comarnic, nici prin stațiuni, ceea ce chiar ne-a mirat.

Am dormit în prima noapte în Sfântu Gheorghe, la o cazare unde am găsit 2 pisicuțe și un câine Chow Chow mega pufos. Am citit acum despre această rasă și chipurile cățeii Chow Chow nu prea vin la străini și sunt mai reținuți. Aiurea! În toiul nopții a venit direct la mine și s-a gudurat așa tare să-l mângâi că nu știa cum să facă să primească și mai multă atenție. Iar stăpânii nu erau acolo. Pisicile au fost și ele mortale. Una neagră, a venit direct la mângâiat a doua zi dimineață, în timp ce cea albă a avut nevoie de câteva minute până când să mă accepte și să îmi dea voie să o mângâi. Pot să țin și traininguri de îmblânzit pisici temătoare. Cei interesați mă pot contacta în privat :))))))

SÂMBĂTĂ, 27 MARTIE 2021

ZIUA 1

Traseu Pasul Ghimeș – Lunca de Sus

Un traseu pe care nu îl recomand de făcut iarna la bocanc sau cu rachete într-o singură zi. Este mult prea lung (24 km) și istovitor. Pe uscat nu ar trebui să fie greu, căci urcările sunt domoale și diferența cumulată de nivel este mică

Citește despre traseu

DUMINICĂ, 28 MARTIE 2021

ZIUA 2

Traseu Lunca de sus – Pasul Ghimeș

Un traseu pe care am avut surpriza de a afla despre o rută europeană de pelerinaj dedicată Sfintei Maria (numită Via Mariae) despre care nu știam nimic până atunci. De asemenea pe traseu se află o capelă închinată Sfântului Duh (Szent Lelek) chiar în vârful Muntelui Frumos.

Citește despre traseu

Traseul din prima zi a fost extrem de solicitant. Eu am fost complet terminată la final, iar Adi a făcut bășici din cauza rachetelor. Astfel că seara, când m-am prăbușit în pat, am știu că a doua zi probabil nu vom mai face traseul planificat, care era unul de aproximativ 16 km. Deja mă cam împăcasem cu gândul că vom face autostopul pentru a ajunge înapoi la mașina și… aia e.

Nici nu mai țin minte dacă atunci seara sau a doua zi dimineață mi-am amintit că mai era și o variantă mai scurtă a traseului planificat inițial. Și, spre surprinderea mea, Adi a vrut să îl facem, în ciuda bășicilor, care i-ar fi putut pune mari probleme.

I-am zis din start că nu insist, mai ales că mă durea cam tot corpul, dar chiar nu voiam să se chinuie. Până la urmă am pornit la drum, așa, șontâc-șontâc, cu speranța că va fi bine.

Dar nu am reușit să plecăm mai devreme de ora 9. În seara precedentă ajunsesem așa de târziu la cazare încât nu am mai putut cere să ne facă cineva și sendvișuri pentru a doua zi. Doamna care ne-a servit și așa stătuse peste program după noi. Și nici nu am putut forța oamenii să se trezească la 6 să ne pregătească nouă micul dejun, când ei de regulă veneau la bucătărie la ora 8. Mai ales în zi de duminică. Iar noi nu mai aveam suficientă mâncare la noi să ne ajungă pentru încă o zi. Și așa avusesem rucsacii cam grei. Așa că n-am avut de ales și am mâncat micul dejun la ora 8.

Traseul l-am făcut în cele 6 ore pe care le estimasem, și deja pornisem de dimineață cu ideea că, asta e, nu avem cum să ajungem în București la ora 20, așa că vom dormi în Câmpina la prietenii noștri. Abia pe Valea Prahovei ne-am dat seama că doar jumătate de oră ne-a lipsit ca să ne fi încadrat în timp. Dar nu am avut de unde ști. Am crezut că va fi trafic pe Valea Prahovei (a fost gol). Am fi putut să ne organizăm mai bine, dar am fost așa de dați peste cap după tura grea de sâmbătă încât nici nu ne-am dat seama.

Am ajuns la Câmpina pe la 19:30. După estimările Waze, am fi ajuns acasă la noi la 20:40. Preț de un minut ne-am gândit serios să încercăm, dar nu am vrut să fim subiect de știri. Fiind prima zi de restricții, nu ar fi fost exclus să dăm peste niște polițiști mai zeloși, care să fi vrut să seteze un precedent, și numai chef de amendă nu aveam.

Deși era aberant, pentru că nu aveam să punem pe nimeni în pericol continuând cu mașina până acasă, am respectat restricțiile pandemiei și am stat cuminți în Câmpina până a doua zi, când ne-am trezit la 6 și un pic ca să ajungem la București la 8. Tot noi am avut de câștigat: un răsărit superb pe care l-am admirat la plecare din Câmpina.

SFÂNTU GHEORGHE

PENSIUNE

Lara Guest House

Am ales să ne cazăm în Sfântu Gheorghe vineri spre sâmbătă pentru a ne apropia cât mai mult de traseu, dar totuși să ne și odihnim suficient în noaptea aceea. Ne-a plăcut această cazare, este ok pentru o noapte (bonus; cățel și pisici :D). Prețul a fost 100 lei / cameră dublă cu baie privată. Lara Guest House

LUNCA DE SUS

PENSIUNE

Picnic Panzio

În Lunca de sus nu sunt prea multe cazări, și am ales-o pe aceasta pentru că era destul de aproape de locul în care se termina traseul nostru, plus pentru că avea restaurant propriu. Ni s-a părut super ok, gazda foarte de treabă și mâncarea bună. Prețul a fost 165 lei / cameră dublă cu baie privată, iar pentru masă am plătit 125 de lei (mic dejun și masa de seară pentru 2 persoane).