Traseu de 1 zi în Munții Ciucului: din Lunca de Sus până în Pasul Ghimeș (Muntele Frumos)

Scris de | Alexandra

Traseu: Lunca de sus – Muntele Frumos – Pasul Ghimeș (6h)

Traseul nostru pornește din Lunca de sus, în apropiere de pârtia de ski și bob Ghimeș. Este un traseu de 1 zi pe Muntele Frumos, dar face parte dintr-o tură de 2 zile pe care am făcut-o în Munții Ciucului, la final ajungând în Pasul Ghimeș, de unde pornisem cu o zi înainte.

Traseul din ziua precedentă îmi dăduse knock-out, nu glumă, astfel că dimineață nici nu credeam că mai facem altceva decât să mergem direct la mașină cu autostopul.

Inițial avusesem în plan un traseu mai lung pentru astăzi, de aproximativ 16 km, din Lunca de sus prin Valea Gârbea, apoi prin Vârful Lacrima și la final pe Muntele Frumos. Însă din start ne-am dat seama că nu mai era posibil. Nu mai aveam nici timp, nici energie.

Dar mi-am amintit rapid că mai exista și o variantă mai scurtă, cea ce urcă direct din Lunca de Sus pe Muntele Frumos. Și, pe măsură ce am parcurs cei 2,5 km pe marginea drumului național de la pensiune până la intrarea în traseu, precum și mai târziu în zi, m-am tot întrebat de ce n-oi fi planificat eu acest traseu din prima. Oare ce m-o fi determinat să-l planific inițial pe cel mai lung? Nici până acum n-am găsit răspuns, în afară, poate, de argumentul că nu îmi place să merg cu bocancii pe șosea. Dar, dacă stau să mă gândesc bine, și pe Valea Gârbea am fi mers pe drum, deci e în continuare un mister ce o fi fost în capul meu.

Chiar de dinainte de intrarea în traseu am zărit pe marginea drumului un marcaj neobișnuit. Nu l-am băgat în seamă decât când l-am văzut prima dată și după ce am început să urcăm. Era un marcaj e fundal alb cu un M cărămiziu aplicat. Abia ulterior m-am uitat mai atent pe aplicația Mapy.cz și am văzut că este o rută europeană de pelerinaj numită Via Mariae, închinată Sfintei Maria. Ce interesant! Habar nu aveam!

Am pornit încet încet la deal, având un pic mai mult de urcat în prima parte a traseului, depărtându-ne ușor de civilizație. Am înaintat destul de greu, pentru că pe fiecare îl durea câte ceva. Dar, cu un ritm constant, am reușit să dovedim dealul de pornire și am ieșit după o oră la o poiană frumoasă în care am făcut o pauză pe iarbă.

Cu puțin înainte de asta am găsit și niște urme interesante pe care cred că le văzusem și în ziua precedentă. Erau de bursuc! Parcă-l și văd pe mititel umblând pe-acolo noaptea! Ce haios mi se pare acest animăluț!

Traseul continuă mai departe pe culoare printre brazi, ieșind din când în când la zone mai deschise. Nu a întârziat nici vântul prognozat să apară, iar când am ajuns pe Muntele Frumos deja bătea destul de serios.

Aici pe Muntele Frumos se află capela pe care o văzusem în ziua precedentă de pe partea cealaltă a drumului. Se află chiar în vârf și este închinată Sfântului Duh (Szent Lelek). Traseul nu trece pe la ea, astfel că, pentru a ajunge acolo, trebuie să deviem un pic de la traseu, care ocolește pe dreapta vârful, și să urcăm de-a dreptul în față. Nu prea există un reper la fața locului, e bine de urmărit pe o aplicație mobilă, căci e foarte simplu de dibuit astfel.

În urcare am trecut și pe lângă două mici construcții din lemn, și abia după aceea am zărit și capela în vârf.

Tot de pe urcare am observat și ceea ce pare a fi un refugiu nou amplasat chiar pe traseu. Am fi trecut pe lângă el dacă am fi continuat pe potecă, fără a urca la capelă. Nu știam de existența acestui refugiu, căci nu apare pe hărți. Dar e tare bine de știut.

La capelă, când am ajuns, am avut o mare surpriză. Ușa era ușor deschisă. Preț de un moment chiar am crezut că e cineva înăuntru. Dar nu era nimeni. Pustiu total. Înăuntru este foarte frumos, iar de jur împrejur (capela e circulară) sunt băncuțe de lemn pe care poți sta. Mi-a plăcut foarte mult acest loc, mi-a mers direct la suflet. Cea mai deosebită mi s-a părut ușa.

Peisajul era și el destul de interesant. Se adunaseră niște nori un pic gri (prin ochelarii de soare se vedeau chiar apocaliptici) și părea că stă să plouă. Dar nu a fost cazul. Am făcut o mică pauză acolo, după care am continuat mai departe, în coborâre.

Când am ajuns înapoi pe traseu a fost și singura dată când am mai văzut oameni. Toată ziua nu întâlnisem pe nimeni. Erau două persoane care mergeau în sens opus. Ne-am salutat politicos și am mers mai departe.

De acolo au început și urmele, semn că traseul este ceva mai bătut pe acea porțiune. Am intrat, de altfel, și pe traseul turistic marcat cu bandă roșie, precum și cruce roșie, ce vin dinspre Vârful Noșcolat, cel mai înalt vârf din Munții Ciucului, care este la vreo 18 kilometri de aici.

Nu mult după asta am găsit și primele indicatoare de pe traseu, unde am aflat și mai multe detalii despre Via Mariae, precum și câțiva timpi orientativi.

Planul inițial era să urcăm de aici și pe Muntele Păgânilor (Pogony havas) dar nu mai aveam putere acum să mai facem asta. Am coborât direct la mașină, la bocanci, pentru că deja era incomod cu rachetele.

Deși traseul a fost mai scurt (11 km), adunat la cei 24 de km de ieri, am ajuns la mașină destul de obosită, și tot ce voiam era să mă descalț. Bocancii mei sunt extrem de comozi în mod normal dar, cu rachetele pe ei, lucrurile nu mai sunt chiar așa roz. Tare fericită am fost când m-am așezat, în sfârșit, pe scaun. Și, ca să fie treaba treabă, am luat și un kurtos de la doamnele din Pasul Ghimeș. Nu de alta, dar ne-au păzit mașina 2 zile la rând :))) Dumnezeu să le dea sănătate! :)


PS: Toate detaliile despre traseu se găsesc mai jos.

Rămâi mereu în legătură cu natura

Dacă ți-a plăcut povestea, te invit să te abonezi la newsletterul Natural și vei primi inspirație și resurse exclusive pe care le trimit doar abonaților.

LOGISTICA TRASEULUI

  • Localizare: Munții Ciucului, jud. Harghita
  • Tură: 1 zi
  • Tip activitate: drumeție cu rachete de zăpadă
  • Tip traseu: marcat
  • Formă traseu: liniar
  • Dificultate: MICĂ
  • Distanța: 11 km
  • Diferență nivel: +520 m
  • Durata*: 6h
  • Altitudine min.: 875 m (Lunca de sus)
  • Altitudine max.: 1330 m (Muntele Frumos)

CUM AJUNGI

Cu mașina

Traseul începe din Lunca de Sus și se termină în Pasul Ghimeș. În Lunca de sus se poate ajunge și cu trenul, dar, dacă faci acest traseu ca parte din tura de 2 zile prezentată aici, ideal este să ai o mașină pe care o lași în Pasul Ghimeș în prima zi.

TIMPI INTERMEDIARI

Lunca de sus – Muntele Frumos: 3h30

Muntele Frumos – Pasul Ghimeș: 2h


*Duratele de mai sus sunt cele făcute de noi. În funcție de ritmul fiecăruia, traseul ar putea dura mai mult sau mai puțin.
* Durata totală include și pauzele.

PLUSURI

  • Traseu accesibil tot anul
  • Refugiu pe traseu
  • Capela Szent Lelek

MINUSURI

  • Garduri pe munte
  • Vara poate fi caniculă, altitudinile fiind mici
  • Aspect rural mai degrabă decât montan

MAI MULTE INFORMAȚII

CE SĂ IEI CU TINE


Abonează-te la newsletter și îți trimit imediat pe e‑mail lista cu tot ce ai nevoie pe munte.

Despre autor

ALEXANDRA PUȘCAȘU

Salut! Sper că ți-a plăcut să citești acest articol la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie să‑l scriu pentru tine :) Am creat acest blog în 2009 pentru a-i ajuta și pe alții să găsească fericire și libertate prin intermediul călătoriilor și a naturii. Te invit să citești mai multe aici.

COMENTARII

  1. Traseul 2, l-ați inclus la Munții Ciucului! Pe harta de la DIMAP… așa arată! O dispută între geografi…Noi, îl considerăm ca formă geologică … ca apartenența la Hășmaș! Să nu fie nici pe-a ungurilor , nici pe-a noastră… Le spunem Munceii Noșcolatului! Nu cred c-ați ajuns pe Vf. Lacrima.. era mult în dreapta! Pe Muntele Frumos, este un refugiu! Veniți in luna iunie și-o să vedeți câmpurile pline cu bulbuci și cu mult noroc… și papucul doamnei! Felicitări!

    Răspunde
  2. Constructiile de lemn ce le vezi sunt numite, functie de zona, salase, suri, stane samd Dupa cate stiu, salasul serveste doar pentru oameni, pastori de animale, sura sau stana serveste ptr a adaposti noaptea animalele, fie ele oi, capre, vaci sau cai. Cele mai spectaculoase sunt in Apuseni, mai ales cele acoperite cu paie sau fan. Din pacate, am constatat ca in ultimii ani tot mai putini oameni mai urca cu animalele in munte si aceste constructii, nefiind ingrijite, se degradeaza.
    De asemenea, multe salase si suri vechi au cazut prada incendiilor de vegetatie…daca veti meege , de exp, pe Muntele Mare in Apuseni, veti vedea in multe locuri doar fundatia de piatra, constructiile fiind distruse de foc.
    In cativa ani e posibil ca muntii nostri sa devina tot mai pustii, oamenii abandonand viata grea de la munte si plecand cine stie unde…odata cu depopularea, mor traditii si obiciuri, moare un intreg stil de viata profund romanesc…in fapt, asitam la disparitia taranului roman, ultimul vestigiu de romanism autentic…pohta ce au pohtit a vremelnicilor ce ne conduc azi si a stapinilor lor din departari.
    E pacat, pentru ca ce nu au distrus comunistii distruge epoca de azi taman cand trendul globalist e pe moarte si e necesar a fi inlocuit acest trend, parerea mea, cu o directie nationala.

    Răspunde

VREI SĂ SPUI CEVA?

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei