Traseu: Piscu Negru – Poiana Paltinului – Fosta Stână Paltinu – Piscu Negru (3h)
Traseul marcat de pe Valea Paltinu, de la Piscu Negru până la fosta Stână Paltinu, este o drumeție scurtă și ușoară perfectă pentru începători, și nu numai, în orice anotimp. Cu o diferență de nivel mică, avem puțin de urcat până la o panoramă incredibil de frumoasă, ce se deschide în Poiana Paltinului.
După ce fusesem pe acolo în 2019, vara, și am fost din start fermecată de această vale, mi-a venit ideea de a merge și iarna, pe zăpadă. În mod normal nu aș fi mers la o drumeție așa scurtă, însă eram presată de timp și nu voiam să treacă 2021 fără o ultimă ieșire pe munte.
Am urmărit prognoza cu mai multe zile înainte. Inițial părea că aveau să fie câteva ore de soare, însă apoi prognoza s-a schimbat în ceață de dimineață până seara. Am analizat, și era cât pe ce să renunțăm, dar intuiția mi-a spus că nu va fi așa. Un piculeț de soare sigur prindem!
Am pornit așadar dis de dimineață din București, cu speranța că aveam dreptate. Când am plecat de acasă, era întuneric și ploua mărunt. Nu-mi amintesc ultima oară când mai plecasem pe munte pe așa vreme. În ultima lună, în București văzusem soarele de maximum 3 ori, majoritatea zilelor fuseseră gri, înnorate sau cu ceață. Speram eu că măcar la munte să fie însorit, dar părea din ce în ce mai mult că aveam să primim același lucru și acolo.
Pe drum mi-a fost tare greu să-mi țin ochii deschiși. Noroc că nu conduceam eu :)))) Am intrat pe Transfăgărășan, și am observat că am trecut pe lângă Poenari doar cu o deschidere de ochi de o fracțiune de secundă. La barajul Vidraru am ținut musai să-i casc bine, pentru că de acolo mereu se văd Negoiu, Lespezi și Călțun, și-ți poți face o idee despre cum e vremea sus. Acum nu se vedea absolut nimic. Abia am zărit luciul apei. Era ceață, nici urmă de munți.
Am închis ochii la loc fără să gândesc prea tare, sperând probabil la o minune. Cred că am dormit aproape dusă pe toată croșetarea de pe malul lacului Vidraru, care mereu pare interminabilă, mai puțin pentru cei ce dorm bine, legănați. M-am trezit brusc și definitiv, cu ochii cât cepele, când am ajuns în dreptul Hotelului Piscu Negru și am văzut în fața ochilor ditamai muntele și cerul senin complet. Nu mi-a venit a crede! Minuneeeee!
După ce am coborât spre stânga la Piscu Negru, am făcut dreapta și am mers până în capăt, după care am parcat chiar în curtea mânăstirii. În capăt este Districtul de drumuri, unde au utilaje de deszăpezire și toate cele, și nu e voie. Ne-a zis un domn de acolo că putem parca la mânăstire.
De aici pornesc mai multe trasee. În urmă am lăsat traseul ce urcă spre Vf. Lespezi, iar de aici de unde am parcat noi sunt două marcaje: punct albastru ce urcă spre traseul principal de creastă, spre Bâlea, și triunghi albastru ce urcă spre Lacul Călțun.
Ele merg împreună pe prima porțiune a traseului, adică exact cea pe care am mers noi în această zi minunată. Ne-am luat rachetele cu noi, căci era deja multă zăpadă (peste 1 metru în unele locuri).
Erau deja urme făcute la bocanci, însă nu știam până unde merg și nici dacă nu cumva sunt acoperite mai sus. Și bine am făcut că am luat rachetele, pentru că ar fi fost mult mai greu fără.
Pe prima porțiune a fost un pic mai dificil, pentru că urmele erau înguste și nu prea puteam merge cu rachetele nici peste ele, nici pe lângă, dar apoi a fost mult mai bine.
Traseul urcă un pic în prima parte, apoi traversăm pârâul pe un pod de lemn și nu mult după asta ieșim în Poiana Paltinului, unde priveliștea este copleșitoare. “De vină” este Vârful Lăițel, care se ridică direct în față, ca un uriaș de zăpadă ce stă chiar pe mijlocul văii. Este cu atât mai impresionant iarna pe la miezul zilei, când soarele îl luminează din unghiul perfect, iar la baza lui sunt molizii gigantici. Arată exact ca un tablou. Doar că e adevărat.
Am avut un noroc fantastic. Ceață nu a fost deloc. Era ceva ceva prin zonă, dar ne-a ocolit perfect zona. Un singur firicel ne-a atins preț de un minut, dar s-a disipat imediat.
În prima parte a poienii nu se urcă deloc, se merge plat și liniștit. Pe partea stângă observăm 2 culoare de avalanșă. În cazuri extreme, aici în vale pot ajunge avalanșe declanșate din zona alpină sau de topire. Mai ales la al doilea culoar, pe care vara curge o subțire cascadă în trepte, se poate observa cu ușurință forma evantaiului de la bază, în care se termină de regulă avalanșele care curg pe astfel de culoare. Însă, la cum arată zona, nu cred că a mai curs ceva pe aici de câțiva ani.
Chiar dacă traseul nostru ce însoțește firul văii este sigur în principiu, trebuie să fim conștienți de aceste lucruri și să știm că iarna, chiar dacă traseul nu traversează zone cu risc, dacă suntem pe o vale, avalanșele masive pot ajunge chiar și până la noi. Riscul este foarte mic aici, dar există.
Poiana Paltinului este lunguiață și se continuă mai departe cu un mic urcuș, după care intrăm în pădure iar și ajungem la fosta stână Paltinu, care acum arată ca o căsuță din povești. Mai puțin când te apropii și vezi că e cam devastată, săraca. Însă aici ne oprim și facem o pauză de masă, mai admirăm peisajul, după care facem cale întoarsă pe același traseu.
Mai sus, dacă am continua să urcăm, am intra în zona alpină, unde riscul să provocăm o avalanșă este considerabil. Dincolo de stână nici nu mai erau urme bătute, motivul fiind evident.
La întoarcere am putut admira mai bine Culmea Ciocanu – Piscu Negru, ce se află pe partea cealaltă a Transfăgărășanului sau, mai bine zis, a Văii Capra. Pe acolo au umblat mult mai multe cețuri dansatoare, transformând peisajul în unul misterios.
Moș Crăciun a venit, se pare, cu o mulțime de cadouri chiar și după 25 decembrie. 3 ore de peisaje superbe, aer curat și liniște (nu a mai fost nimeni pe traseu, fiind o zi de joi). Modul perfect de a încheia anul. Singura plângere pe care o am este că traseul a fost prea scurt. Dar, ce să-i faci, uneori nu poți sta o zi întreagă pe munte. Așa că mai trebuie să mai și improvizezi din când în când.
LOGISTICA TRASEULUI
- Traseu: Piscu Negru – Poiana Paltinului – Fosta Stână Paltinu – Piscu Negru
- Localizare: Munții Făgăraș, jud. Argeș
- Tură: 1 zi
- Tip activitate: drumeție
- Tip traseu: marcat
- Formă traseu: dus-întors
- Dificultate: MICĂ
- Distanța: 4 km
- Diferență nivel: +180 m
- Durata*: 3h
- Altitudine min.: 1200 m (Piscu Negru)
- Altitudine max.: 1380 m (Stâna Paltinu)
- Data: 30 decembrie 2021
- Hartă tipărită: Munții Noștri MN07
- Aplicații: Munții Noștri | Mapy.cz
- Intrarea în traseu: 45°33’27.5″N 24°36’04.0″E
- Analizează traseul pe Strava.
- Dormit: acasă
CUM AJUNGI
La intrarea în traseu se poate ajunge doar cu mașina. Traseul începe de la Piscu Negru (Transfăgărășan sud), mai exact de la Mănăstirea Sf. Prooroc Ilie.
Mașina se poate lăsa chiar în curtea mânăstirii, imediat pe dreapta.
TIMPI INTERMEDIARI
Piscu Negru – Stâna Paltinu: 1h20
Stâna Paltinu – Piscu Negru: 1h
*Duratele sunt cele făcute de noi. În funcție de ritmul fiecăruia și anotimp, traseul ar putea dura mai mult sau mai puțin.
* Durata totală include și pauzele.
PLUSURI
- Priveliști spectaculoase
- Pădure frumoasă
- Iarna de regulă sunt urme făcute până la fosta stână Paltinu.
MINUSURI
- În cazuri extreme, în vale pot ajunge avalanșe declanșate în zona alpină.
- În weekend traseul poate fi aglomerat.
- Prea scurt :)
Super articolul și că de fiecare data descriere de profesionist.
Mulțumesc mult! :)
Alexandra,
te citesc inca de la inceputuri.
Nu te opri! Cred ca aduci bucurie si multa informatie la multa lume!!!
Si educatie despre munte si natura! Ceea ce nu prea face nimeni.
Faptul ca scri este de mare folos si chiar si motivational!!!
Eu am 51 de ani, am lucrat 30 de ani in corporatii si fugeam la padure de cate ori puteam printre somn si treburile familiei…
Multe necazuri s-au intalmplat in familia mea. Nu am cu cine sa merg tresee de munte inca.., iar faptul ca urmearesc ale tale este ffff benefic si imi da speranta ca voi reusi sa reiau mersul la munte.
Ma ocup cu consultanta strategica de afaceri.
Am si intrebari si idei pentru tine.
Daca consideri, tel meu este 0754 080 900
Silvia
multumesc frumos!
Si nu te opri sa scrii!
Mulțumesc tare mult, Silvia! :)
Nu intenționez să mă opresc!
Super – cred ca o sa îl încercăm și noi cu prima ocazie! Super faine pozele! :)
Mersi frumos, Silvia!
Succes și vreme frumoasă vă doresc! :)