Culmea Prelucele: traseu de coborâre de pe Vf. Retezat

Deși poate nu la fel de spectaculos, traseul de pe Culmea Retezat-Prelucele nu este la fel de abrupt și este indicat celor ce au probleme cu genunchii, și mai ales celor ce nu vor să se întoarcă tot pe unde au urcat :) Majoritatea celor ce urcă pe la Lacul Ștevia pe Vf. Retezat spun că nu mai vor să coboare tot pe acolo, pentru că traseul este foarte abrupt între Lacul Ștevia și Vârful Retezat și pe alocuri ușor expus.

Pe Culmea Prelucele – Retezat, însă, lucrurile stau un pic mai bine. Traseul nu este deloc expus. Prima porțiune de coborâre este destul de solicitantă pentru psihic, mai ales pentru cei ce nu sunt obișnuiți să meargă pe lespezi. Dar apoi apare poteca și o ține așa până în Râușor.

Pentru a intra efectiv pe traseu, din Vârful Retezat trebuie să ne întoarcem câțiva pași spre est, după care vom observa marcajul triunghi roșu aplicat pe pietre, pe partea dreaptă. Apoi o luăm tot în jos, pe lespezi. Prima  porțiune este un pic abruptă, dar nimic deosebit, după care panta se domolește bine de tot. Singura problemă este că se merge numai și numai pe lespezi, ceea ce devine obositor după o vreme.

Pe această porțiune (sau oricare alta cu lespezi) este bine să nu folosim bețele, pentru că mai mult ne încurcă și se pot bloca între lespezi. Le strângem și le fixăm pe rucsac, având mâinile libere să le putem folosi din când în când dacă simțim nevoia.

Trebuie să recunosc că după o vreme am început să nu mai am răbdare cu lespezile și să nu-mi doresc decât să se termine. Dar au mai durat mult și bine, singura întrerupere fiind în Șaua Prelucele, unde este o porțiune de iarbă de pe care se vede incredibil de frumos Lacul Ștevia jos în căldare. Acest punct este cel care mi-a plăcut cel mai mult de pe tot traseul. Am făcut aici o pauză de relaxare, pozat și masă, după care am pornim mai departe.

Lespezile au mai ținut o vreme, apoi, spre bucuria mea, au început jnepenii și, după încă vreo 10 minute, de pe potecă au dispărut lespezile și a rămas doar pământ. Aici există și două surse de apă, aflate la aproximativ 15 minute distanță, dar doar prima este ok. Pe a doua nici n-aș menționa-o, căci nu se putea lua apă de la ea, era compromisă (și nu cred că va mai fi vreodată valabilă). Doar de la prima am putut lua apă.

Apoi am ajuns la un vârfuleț mic care nu e altceva decât o grămadă de lespezi parcă aruncate una peste alta (poate de balaurul cu 7 capete). Aici e de reținut că NU este necesar să urcăm pe vârf, chiar dacă în moț e trântită o piatră cu marcajul pe ea. Nu are sens să mai urcăm iar pe lespezi să ne chinuim, ci movilița de lespezi se poate ocoli foarte lejer pe o potecă pe stânga.

Nu mult după asta am lăsat în urmă jnepenii și am intrat încet încet într-o pădure mixtă cu pini mici și frumoși. Coborârea este abruptă o vreme, până în Șaua Muncelu, după care coboară în Valea Vălăreasca.

Aici pe hartă apare că ar fi o stână, dar e părăsită de mult. În locul ei, am găsit un adăpost prin care crescuse un copac. Ni s-a părut foarte interesant cum se născuse fix acolo și cum arăta acum. Tot aici este și încă o sursă bună de apă unde ne-am răcorit un pic.

Mai departe intrăm pe o potecă lată și destul de comodă, care un pic mai jos se transformă în drum forestier. La punctul respectiv mai este o stână trecută pe hartă, dar nici aici nu am găsit nicio turmă de oi, nimic. Nu cred că este folosită, deși coșmelia pare mai recentă.

Pe drumul forestier am mai mers vreme de 20 de minute, ajungând înapoi în Râușor la  9 ore de când pornisem dimineață.

Dacă vrei să faci acest traseu, te invit pe pagina principală a circuitului Râușor – Lacul Ștevia – Vf. Retezat – Culmea Prelucele – Râușor pentru mai multe detalii. Poți face o tură de 1 zi cu urcare pe la Lacul Ștevia și coborâre pe Culmea Prelucele-Retezat.