Circuitul Rențea – traseu lejer de 1 zi dinspre Săcele

Scris de | Alexandra

Traseu: Canton silvic Gârcin – Valea Gârcinul Mare – Cabana Rențea (unitate militară) – sub Vf. Tâlfa – Canton Gârcin (6h)

Un traseu bun pentru orice anotimp se poate face dinspre Săcele, mai exact de la Cantonul silvic Gârcin până la Cabana Rențea (unitate militară). Pentru că în zonă există mai multe trasee marcate, se poate contura un frumos circuit, astfel încât să avem vederi nu numai spre Piatra Mare, dar și spre Munții Ciucaș.

Traseul ne poartă prin zona cea mai nordică a Culmii Neamțului, care face parte din Munții Gârbova, numiți în partea sudică Munții Baiului. Ai înțeles tot, nu? :)))

Să pornim!

Din Săcele intrăm de la început pe un drum neasfaltat care însoțește Valea Gârcin și trece în primă fază printre casele sărăcăcioase ale unei comunități care, din păcate, își aruncă gunoaiele pe un teren aflat la o aruncătură de băț de unde trăiesc. Foarte trist acest început.

Drumul are ceva gropi pe primele sute de metri, dar apoi este destul de bun și mergem așa pe el aprox. 2,7 km până la Canton Silvic Gârcin, unde este și o barieră încuiată. De fapt, când am ajuns noi nu era încuiată, însă la întoarcere da.

Două cățelușe vin repede la noi cerând de mâncare, iar o alta, cu doi pui micuți, se retrage. Of, ce suflete chinuite!

De aici pornim pe jos continuând pe drumul forestier încă 2,5 km, urmărind marcajul bandă galbenă destul de rar. La prima bifurcație de drumuri întâlnim și două săgeți care ne spun că în dreapta, pe triunghi galben, putem ajunge la Cabana Piatra Mare în 2h45 ore, dar noi facem stânga.

Traseu Cabana Rentea

Mai departe mai mergem 1,5 km și apoi facem iarăși stânga, și abia acum începem să urcăm de-adevăratelea prin pădure. Până aici ne-am bucurat de ultimul zvâc al toamnei, admirând versantul estic al Pietrei Mari, un peisaj pe care niciunul dintre noi nu-l văzusem niciodată.

Din loc în loc pădurea avea câteva pete de culoare – verde – galben – arămiu – ca și cum un pictor ar fi împroșcat tabloul din vârful pensulei. În zonă sunt câteva ferme și am văzut mai mulți căluți, atât pe dreapta, cât și pe stânga. Ce mai haios moment a fost când am observat un cal jucându-se cu un măgar. La început nu mi-am dat seama ce se petrece, credeam că o mamă își împinge mânzul la deal. Când colo, era un măgar și se jucau de zor.

Urcarea prin pădure are și câteva pante mai abrupte, dar ne bucurăm de multitudinea de specii de conifere care ne încântă privirile, precum și de brândușele de toamnă în număr foarte mare pentru această perioadă a anului. Dovedim urcarea în aproape o oră. Din păcate acest traseu a cam fost stricat de taf-uri, dar în mare parte poteca s-a păstrat pe lângă drum.

După aproape 2 ore în total de la start ne intersectăm cu un drum marcat cu toate culorile drapelului românesc, și facem dreapta spre Cabana Rențea.

Traseu Cabana Rentea

Ajungem acolo după cam jumătate de oră, însă o barieră pe care scrie accesul interzis ne oprește avântul. Cabana nici nu prea se vede, îi zărim doar moțul.

Niște câini ne-au simțit și au început să ne latre cu mult înainte de a ne vedea, și un tânăr de la unitate a ieșit în întâmpinarea noastră.

Cabana Rentea

Am stat pe loc până a ajuns el la noi, însă până atunci au ajuns doi dintre câini, pe care am reușit să-i conving cu vorba că suntem oameni buni, așa că în doi timpi și trei mișcări erau la mângâiat.

Recensământul a fost așa: o flocoșenie gri, un pișpirel mic și alb, și Bobiță, un câine mai serios, cu cohones, care cică mușcă uneori, și din cauza lui a ieșit tânărul de la unitate în întâmpinarea noastră. Dar eu cred că și Bobiță se uită și el la om, nu mușcă așa… pe oricine, căci pe noi ne-a ignorat cu grație, și întâlnirea a fost una foarte pașnică.

La cabană nu am putut intra, căci este unitate militară și este interzis, așa că de la barieră am făcut stânga-mprejur și apoi am cotit imediat dreapta pe bandă albastră, spre Vârful Rențea.

Această porțiune de traseu nu este foarte bine marcată și nici poteca nu e bine bătută, dar cu atenție se găsesc ele, marcajele. Pe aici am găsit și un excrement generos de urs :)))) dar avea cel puțin câteva zile.

Vârful Rențea nu este marcat în niciun fel și nici nu are priveliști, însă, continuând spre nord, intrăm iar într-un drum de ciclism și un pic mai în față, pe dreapta, apare și belvederea spre Munții Ciucaș, care se văd impunători spre est, precum și Lacul Târlung. Suntem aici pe o culme foarte frumoasă, și în fața noastră se înalță tot felul de moțuri împădurite. Ne-a plăcut foarte mult această zonă.

Circuitul Rentea
Circuitul Rentea
Munții Ciucaș
Circuitul Rentea
Lacul Târlung

De aici putem vedea tocmai până la Bucegi, unde identificăm cu ușurință atât Coștila, cât și Acele Morarului. Sunt departe, dar inconfundabile.

Mai departe, trecem de un drum de ciclism ce coboară la stânga, și continuăm cu Vârful Tâlfa în față, ocolindu-l apoi pe partea stânga înainte să cotim brusc la stânga pentru a coborî.

Circuitul Rentea
Circuitul Rentea
Un mini-sfinx

Această stânga nu este marcată, așa că folosește o aplicație montană pentru a te orienta. După câțiva pași apare un marcaj bandă roșie (foarte ciudat, nu are ce căuta aici!), după care mai jos apar și marcajele corecte de bandă albastră. Cam rare, dar suficiente. Oricum, poteca este și ea cam stricată de taf-uri, coborâm pe niște șleauri cam incomode pe alocuri, însă ajungem destul de repede jos în Valea Gârcin, după ce traversăm și o frumoasă poiană.

La final trecem râul fără emoții, pe niște pietre mari și stabile, ajungând înapoi pe drumul forestier principal de pe Valea Gârcin, de unde mai avem 15 minute până înapoi la barieră, la cantonul silvic, unde lăsasem mașina.

A fost o tură foarte relaxantă de început de noiembrie, care, în afară de cele câteva pante un pic mai abrupte de urcat sau coborât, a fost mai mult o plimbare. Deși peisajul a fost ușor bacovian pe alocuri, ne-am bucurat de porția aer liber și de munte, sănătate curată! Mulțumim Alexandrei și lui Șerban că ne-au însoțit în această tură frumoasă! Grupul AȘAA strikes again :))) De data asta fără bălăureli!

Traseu Cabana Rentea

LOGISTICA TRASEULUI

Harta traseu Circuitul Rentea
  • Traseu: Canton silvic Gârcin – Valea Gârcinul Mare – Cabana Rențea – sub Vf. Tâlfa – Canton Gârcin
  • Localizare: Munții Gârbova, jud. Brașov
  • Tură: 1 zi
  • Tip activitate: drumeție
  • Tip traseu: marcat
  • Formă traseu: circuit
  • Dificultate: MICĂ
  • Distanța: 15 km
  • Diferență nivel: +675 m
  • Durata*: 6h
  • Altitudine min.: 750 m (Canton Gârcin)
  • Altitudine max.: 1377 m (Vf. Rențea)

CUM AJUNGI

Cu mașina

La intrarea în traseu se poate ajunge doar cu mașina. Traseul începe de la Canton Silvic Gârcin, unde se află și o barieră încuiată. Mașina se lasă aici.

De la drumul principal asfaltat Săcele – Gârcini până în acest punct sunt 2,7 km de drum neasfaltat aflat în stare bună (se poate parcurge cu orice mașină).

TIMPI INTERMEDIARI

Canton Gârcin – Cabana rențea: 1h

Cabana Rențea – Vf. Rențea: 1h

Vf. Rențea – sub Vf. Tâlfa: 1h

sub Vf. Tâlfa – Valea Gârcin: 1h

Bifurcație – Canton Gârcin: 1h


*Duratele sunt cele făcute de noi. În funcție de ritmul fiecăruia și anotimp, traseul ar putea dura mai mult sau mai puțin.
* Durata totală include și pauzele.

PLUSURI

  • Priveliști spre Piatra Mare, Bucegi și Munții Ciucaș
  • Pădure frumoasă
  • Traseu neumblat de turiști

MINUSURI

  • Unele poteci sunt stricate de taf
  • Posibile întâlniri cu turiști cu ATV sau motorete (zgomot)

MAI MULTE INFORMAȚII

CE SĂ IEI CU TINE


Abonează-te la newsletter și îți trimit imediat pe e‑mail lista cu tot ce ai nevoie pe munte.

Despre autor

ALEXANDRA PUȘCAȘU

Salut! Sper că ți-a plăcut să citești acest articol la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie să‑l scriu pentru tine :) Am creat acest blog în 2009 pentru a-i ajuta și pe alții să găsească fericire și libertate prin intermediul călătoriilor și a naturii. Te invit să citești mai multe aici.

COMENTARII

  1. Si eu am fost pe-aproape! 😃 Am facut duminica un Azuga – Baiul Mare – Sinaia .
    Spre Rentea am fost demult dinspre Susai dar nu am coborit pana la cabana / unitate militara.
    Ai bifat un traseu fain de toamna, putin circulat. Bravo!

    Răspunde
  2. Salut Alexandra!

    Cu permisiunea ta aș face o precizare:

    Munții Gârbova este denumirea corectă, și au două subdiviziuni: Munții (Culmea) Baiului în Sud și Culmea Neamțu în Nord, conform sursei bibliografice:
    Oancea, D. ș. a. – GEOGRAFIA ROMÂNIEI, vol. III = CARPAȚII ROMÂNEȘTI ȘI DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI, ed. Academiei, București, 1987, pag. 207.
    Citez: „Numele de Munții (Culmea) Baiului corespunde numai părții sudice a Gârbovei, unde se întîlnește Muntele Baiu (1 908 m), întimp ce sectorul nordic poate fi denumit Culmea Neamțu, după cel mai înalt vîrf din acești munți (1 923 m).”

    Răspunde
    • Hey Doru! :)
      Da, așa este, denumirea corectă este Gârbova, cea veche. Din păcate nu prea s-a păstrat, popularizându-se mai degrabă denumirea de Baiului.
      Asta și din cauză că majoritatea oamenilor merg doar pe sectorul sudic, fiind ușor accesibil dinspre Valea Prahovei, iar Culmea Neamțului e mai greu accesibilă și mai sălbatică.
      O să fac o corectură în articol ca să se înțeleagă mai bine :) Mersi frumos de mesaj și te mai aștept pe aici :)

      Răspunde
      • Am descoperit si ce este cu semnul de „marcaj bandă roșie (foarte ciudat, nu are ce căuta aici!)”. Dupa ce ati coborit de pe vf. Rentea spre nord (fara marcaj) ati ajuns la un moment dat in drumul principal de acces spre cab. Rentea (cel pe care erau marcajele drapelului national), dar aici mai aveati numai doua marcaje, banda albastra si rosie. In punctul in care drumul principal coboara spre stanga (tu ai scris „drum de ciclism”, in realitate este un drum carosabil pe care circula vehiculele M. Ap. N. ce aprovizioneaza cabana Rentea), voi ati luat-o spre dreapta „cu Vârful Tâlfa în față, ocolindu-l apoi pe partea stânga” mergand tot pe un drum carosabil.
        In acest punct de bifurcatie marcajele banda albastra si rosie parasesc drumul carosabil si coboara usor spre Nord intr-o zona cu izvoare, mult noroi si vegetatie specifica, care nu imbie la drumetie.
        Poteca este greu de gasit in aceasta zona, dar dupa circa 100 m devine clara, este aproape un drumeag care merge paralel cu drumul carosabil de sus (pe care ati mers voi) si intra intr-o zona cu tufisuri si stanci, mentinandu-se la o distanta de 30-40 m de drumul carosabil, care este situat putin mai sus si evita zona de izvoare. Dupa aproape 1 km cele 2 marcaje se despart. Banda rosie merge spre dreapta, pe un drum de TAF (este portiunea pe care ati vazut voi marcajul banda rosie), iar banda albastra coteste treptat spre stanga.

        Răspunde
        • Salut Doru!
          Da, posibil. Este foarte ambiguă situația în zona aceea. Marcajele sunt vechi la fața locului, iar pe hartă lucrururile nu sunt figurate conform descrierii tale. Dar ar avea sens. Oricum, cu ajutorul unei aplicații este ușor să ne orientăm la fața locului, și asta e cel mai important.
          Mersi de info! :)

          Răspunde

VREI SĂ SPUI CEVA?

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei