Vacanța mea din Tarcău în Giumalău: 10 zile de drumeții și relaxare

Scris de | Alexandra

Vacanța asta a fost despre a descoperi trasee și lucruri noi în zone prin care mai ajunsesem de-a lungul anilor. Am ales pentru ea Carpații Orientali, mai exact grupa Carpaților Moldo-Transilvani, din care fac parte și câțiva munți prin care nu mai călcasem niciodată, deși mai trecusem pe lângă ei. Sunt munți mai puțin cunoscuți, prin care poți merge liniștit fără să vezi pe nimeni toată ziua. Și așa am ajuns din sudul Munților Tarcău până tocmai în Giumalău. Ba chiar până la Vatra Dornei am reușit să ajungem în vacanța asta, deși asta nu fusese în planificat inițial. Dar oare ce vacanță se întâmplă întocmai ca în plan? :)

REZUMAT

VACANȚĂ: montană + relaxare
UNDE:
Carpații Moldo-Transilvani
CÂND:
11-20 septembrie 2021
CÂT:
10 zile / 9 nopți
TRANSPORT:
mașină personală (1400 km)
CAZARE:
pensiuni + căsuțe

ITINERAR

ZIUA 1

București – Barațcoș (6h)
Masa la Pensiunea Tanko Timea

ZIUA 2

Poiana Fagului – Cheile Bicazului (1h30)
Cheile Bicazului – Lacu Roșu (15min)
Masa la The Grill Point
Cazare la Căsuțele Suhardul Mic

ZIUA 3

Masa la Claudiu
Cazare la Căsuțele Suhardul Mic

ZIUA 4

Lacu Roșu – Borsec (1h45)
Bob
Masa la Falo

ZIUA 5

Borsec – Rusca – Cheile Zugreni
Cazare la Casa Carmen

ZIUA 6

Cheile Zugreni – Vatra Dornei (25min)
Masa la Lordinu
Vatra Dornei – Rusca (25min)

ZIUA 7

Relaxare

ZIUA 8

Rusca – Șaru Dornei – Vatra Dornei
Vizitare Mânăstirea Acoperământul Maicii Domnului
Vizitare Centrul Parcului Călimani
Vizitare Tinovul mic, Șaru Dornei
Masa la Hotel Maestro

ZIUA 9

ZIUA 10

Buhalnița – Piatra Neamț (1h15)
Piatra Neamț – București (6h)
#Label

PE ZILE

SÂMBĂTĂ, 11 SEPTEMBRIE 2021

ZIUA 1

Munții Tarcău – Circuitul Barațcoș


Un traseu ușor, printr-o zonă liniștită, unde nu am întâlnit pe nimeni toată ziua, deși l-am făcut într-o zi de sâmbătă. E drept că nu e într-o zonă cunoscută pentru trasee și nici nu este marcat, dar a fost o adevărată încântare.

DUMINICĂ, 12 SEPTEMBRIE 2021

ZIUA 2

Circuitul Cheile Bicăjelului


Un nou traseu din Cheile Bicazului care ne poartă, după ce parcurgem Cheile Bicăjelului, peste un pod suspendat spectaculos și apoi pe la punctele de belvedere de pe Turnul Negru și Piatra Poienii. La acesta din urmă s-a montat recent și o cabină panoramică.

LUNI, 13 SEPTEMBRIE 2021

ZIUA 3

Lacu Roșu


În această zi am făcut un traseu și o plimbare: Circuitul Ucigașul și Turul Lacului Roșu. De pe Circuitul Ucigașul am admirat Lacul Roșu de sus, după care, seara, după cină, am privit în sus Muntele Ucigașul (Ghilcoș) de pe malul lacului. A fost una dintre cele mai frumoase zile din vacanță. Și pe Muntele Ghilcoș s-a montat recent o cabină panoramică.

MARȚI, 14 SEPTEMBRIE 2021

ZIUA 4

Circuitul Scaunul Rotund, Borsec


Un traseu de plimbare prin tărâmul fermecat al Borsecului și al Munților Giurgeu. Poiana Zânelor, Grota Urșilor, Peștera de Gheață și mofeta sunt doar câteva din punctele de pe acest traseu care m-a impresionat prin amenajare, curățenie și frumusețe.

MIERCURI, 15 SEPTEMBRIE 2021

ZIUA 5

Pietrosul Bistriței


Un traseu pe cât de solicitant, pe atât de spectaculos. Creasta stâncoasă și aeriană a Pietrosului ne-a încântat cu priveliști 360 de grade spre Giumalău, Rarău, Valea Bistriței și o mulțime de alți munți mai îndepărtați.

JOI, 16 SEPTEMBRIE 2021

ZIUA 6

Giumalău


Pentru prima dată în Giumalău am ales traseul dinspre Rusca până în Cheile Zugreni, oglindind astfel traseul pe Pietrosul Bistriței din ziua anterioară pe partea opusă a Văii Bistriței. Am trecut și pe la Cabana Giumalău, aflată chiar sub Vârful Giumalău.

SÂMBĂTĂ, 18 SEPTEMBRIE 2021

ZIUA 8

Plimbare zona Vatra Dornei


Încă în convalescență, am luat-o ușor în această zi. Fiind nevoiți să schimbăm cazarea, am vizitat câteva locuri din zona Vatra Dornei: Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului, apoi am trecut pe la Centrul de Vizitare al Parcului național Călimani, am vizitat Tinovul Mic din Șaru Dornei, și la final am făcut o plimbare prin Vatra Dornei. Mai jos, în secțiunea Rezumat, găsești mai multe detalii.

DUMINICĂ, 19 SEPTEMBRIE 2021

ZIUA 9

Munții Stânișoarei – Lacul Bicaz văzut de sus


Un circuit tare frumos am configurat în zona Lacului Bicaz, de pe care am admirat lacul cum nu-l mai văzusem niciodată, dar și Masivul Ceahlău care a fost mereu în fața noastră, chiar dacă un nor se instalase moț pe el și nu s-a dat dus toată ziua. A fost una dintre cele mai mari surprize ale vacanței.

LUNI, 20 SEPTEMBRIE 2021

ZIUA 10

Piatra Neamț


Nici Piatra Neamț nu era în plan, dar ne-am dat seama că ar fi păcat să trecem pe lângă el și să nu oprim un pic. Acest un pic s-a transformat în traseul 3 căldări de pe Muntele Cozla. Că doar cum să ajungi în Piatra Neamț și să nu urci sus :)

Citește jurnalul

REZUMAT

Am făcut planul pentru această vacanță imediat ce am revenit din vacanța din august. Când i-am arătat unui prieten itinerarul, a zis că asta nu e vacanță, e turneu :)))) N-am putut decât să fiu de acord. Iarăși mă luase entuziasmul pe dinainte. Urma să schimbăm 6 cazări în cele 9 nopți și aveam câte un traseu planificat pentru fiecare zi, mai puțin ultima și una pe la mijloc, care cică era de relaxare, dar tot voiam să vizităm câte ceva în zonă.

Dar, așa cum se întâmplă adesea, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Și, de unde aveam 6 cazări rezervate, am ajuns până la final să schimbăm 7. Mai jos voi povesti pe scurt cum s-a întâmplat asta, iar traseele le găsești detaliate în jurnale separate, ca de obicei.

Ziua 1, sâmbătă, 11 sept 2021

Am pornit dis de dimineață din București, având înainte un drum lung până tocmai dincolo de Miercurea Ciuc, mai exact pe valea Poiana Fagului. Nu aveam vreme de pierdut, ci un traseu de făcut chiar din prima zi. Nu a fost însă unul foarte lung, și chiar l-am terminat mult mai devreme decât anticipasem. Am fi putut dormi cel puțin o oră în plus dimineață, poate chiar două. Pe de altă parte, mai bine așa, cine știe ce aglomerație am fi prins pe Valea Prahovei dacă am fi plecat mai târziu.

Circuitul Barațcoș

Am ajuns în Barațcoș la ora 12 fără un sfert. Nu știu de ce credeam eu că o să fie răcoare. Când ne-am dat jos din mașină ne-a lovit căldura. Ce mi-a plăcut la traseul ăsta a fost că nu am văzut pe nimeni toată ziua și ne-a putut plimba în voie pe plaiurile presărate cu șure.

Pe ici pe colo apăruseră brândușele de toamnă, în timp ce iarba începuse deja să îngălbenească un pic, dar nu peste tot. Erau și zone în care încă era de un verde crud. În depărtare se vedea Ceahlăul.

Seara am petrecut-o la Pensiunea Tanko Timea, unde am găsit o gazdă suuuper drăguță, care ne-a și gătit așa de bine că m-a uns la suflet (mai ales supa, de care tare aveam nevoie, încă mă deranja o răceală de câteva zile de care încă nu știam că nu aveam să scap prea curând). M-am simțit ca și cum mă dusesem la o bunică maghiară (dacă aș fi avut așa ceva), deși gazda noastră era, cred, cam de vârsta noastră :)) Singurul lucru care a lipsit a fost o pisică (cică aveau, dar era plecată cu treabă), dar ce a urmat în zilele următoare a compensat cu vârf și îndesat.


Ziua 2, duminică, 12 sept 2021

După un mic dejun copios pregătit tot de gazda noastră grijulie, am pornit mai departe în călătoria noastră pe drumul 127A. Un drum județean neasfaltat, dar practicabil cu orice mașină. Descoperisem recent că până și mașina google mersese pe el aproape integral. Este un drum superb, care traversează o zonă aproape complet necunoscută de majoritatea turiștilor. Singura porțiune unde trebuie grijă este o traversare a unui pârâu. Cu o mașină cu gardă înaltă nu cred că sunt probleme nicicând, dar cu mașinile joase cred că e dificil de trecut primăvara, când apa e mai mare. Acum a fost parfum.

După ce ne-am îndepărtat de satul Poiana Fagului, valea s-a eliberat de gospodării și au rămas doar pădurea, niște poieni superbe și pășunile cu câte o șură ici acolo. Apoi drumul începe să urce mai sus cu ajutorul unor serpentine. Localnicii spun că drumul urcă „în munte”. După ce ajungem într-un pas, apoi drumul coboară încetuc și ajunge în județul Neamț, unde satul Dămuc începe timid cu câteva gospodării, după care se transformă într-o localitate serioasă, cu asfalt, primărie și toate cele.

Pe neașteptate, ajungem în drumul național 12C chiar în satul Bicaz-Chei unde facem stânga și intrăm în Cheile Bicazului.

Circuitul panoramic Cheile Bicăjelului

În dreptul Podului Ungurilor oprim mașina, ne luăm rucsacii și pornim în traseu. A urmat unul din cele mai interesante și diversificate circuite pe care le-am făcut vreodată în România.

Noile amenajări din zonă au contribuit mult la asta: un pod suspendat cum numai în Alpi am mai văzut și o cabină panoramică fix pe muchia peretelui.

După traseu am mers la cazare în Lacu Roșu, unde ne-am luat în primire una din căsuțele Suhardului Mic. Absolut superb este acest loc. Nu știam de ce să mă bucur mai tare, de priveliștea din spatele căsuțelor sau de cele 3 pisici care și-au făcut apariția imediat după ce ne-am cazat. Am fost în extaz.

Prima dată am făcut cunoștință cu Felix, un motan negru (am aflat ulterior numele de la doamna de la recepție). Apoi a apărut și Tomas, cel negru cu alb, care a devenit rapid preferatul meu. Apoi încă una albă cu negru, care era și ea de fapt tot motan, și undeva între a doua și a treia verificare, dacă nu mă înșel, au primit toți numele generic de „Coițe” :)))))) Și așa a rămas. „Coițe! Ce faci?” Muream de râs amândoi. Cum le băgam un pic în seamă, cum veneau la căsuța noastră și se postau în fața ușii, după care începeau să se spele.

Ziua 3, luni, 13 sept 2021

În toiul nopții, la ora 2:30, ne-a trezit telefonul care începuse să urle ca la nebuni. Era o alarmă ISU de urs periculos în satul Bicaz-Chei. Până seara aveam să mai primim două. Nu știu ce se întâmplă cu urșii în satul ăsta, dar tare nu m-aș plimba seara și dimineața devreme pe acolo. Una dintre alarme a fost cu DOI urși periculoși. Patru urși, trei alarme. În mai puțin de 24 de ore.

Oare a câta oară mă întreb: dacă avem urși cu comportament deja alterat, de ce nu sunt luați de acolo și duși la rezervație? Așteptăm să atace un om ca să-i omorâm, sau cum? Este strigător la cer cât de puțin le pasă autorităților noastre de animale.

Circuitul Ucigașul

Dincolo de această mâhnire, ziua a fost una dintre cele mai frumoase zile din vacanță. Nu am folosit mașina deloc, am plecat în traseu direct de la cazare, cu rucsacul în spate.

Am făcut Circuitul Ucigașul, ajungând la Observatorul Ghilcoș de unde am admirat Lacul Roșu de sus, și am fost să vedem și noua cabină panoramică instalată aici (a doua din zonă).

Turul Lacului Roșu

După amiază am mâncat lângă debarcader, după care am făcut și Turul Lacului Roșu, un traseu mai mult de plimbare, dar care m-a dat pe spate cu spectaculozitatea peisajelor. Am avut senzația pentru un moment că sunt în Yosemite Valley în Statele Unite. Traseul ăsta e absolut fantastic! Și e atât de ușor încât orice om de orice vârstă îl poate face.

Cu ocazia asta am aflat și eu de ce Lacul Roșu se mai numește și lacul Ghilcoș sau Lacul Ucigașul (gyilkos înseamnă ucigaș în maghiară). Auzisem legenda lacului mai demult, dar nu reținusem multe detalii. Am povestit în jurnal pe larg.

Ziua 4, marți, 14 sept 2021

După două nopți la căsuțele din Lacu Roșu am pornit mai departe în călătoria noastră. Ne-a părut rău să plecăm, ne-a plăcut mult acolo și am mai fi stat, mai ales cu motanii Coițe :)))

Următoarea oprire a fost în Borsec. Dar, înainte de a ajunge acolo, analizând prognoza, am constatat că vine un front de ploaie pentru zilele de vineri și sâmbătă, exact când noi aveam planificată o tură de 2 zile în Munții Bistriței și Giumalău. Ce să facem, ce să facem? Am întors problema pe toate părțile cu o seară înainte, dar n-am găsit soluție.

Până m-am trezit, însă, am rezolvat-o. În somn. Am intrat repede pe booking, am căutat să văd dacă pot găsi cazare în Valea Bistriței și în seara de miercuri, ca să putem devansa tura pentru zilele de miercuri și joi. N-am găsit chiar unde trebuia, ci la 1,5 km depărtare, pe care ar fi trebuit să-i facem pe jos de două ori. Dar asta e. Am făcut repede rezervarea, după care am intrat pe rezervarea din Borsec să văd dacă pot anula a doua seară pe care o aveam acolo pentru miercuri. Ne-am fi asumat să pierdem 200 și ceva de lei pe noaptea aceea, nu era mare pierdere. Dar, din fericire, am reușit să anulăm, iar cei de la pensiune au fost super drăguți și nu ne-au taxat decât pentru o singură noapte. Succes!!! Am reușit! Schimbarea asta de plan însemna o trezire miercuri dimineață cu noaptea în cap, pentru că aveam de condus de la Borsec la Rusca, dar ce să-i faci? Cu ploaia nu te joci, și chiar mi-ar fi părut rău să nu ne iasă tura de 2 zile din Bistriței și Giumalău.

Ploaie se anunța și pentru astăzi în Borsec, dar după 12, așa că ne-am trezit și azi destul de devreme. Pe drum dinspre Lacu Roșu spre Borsec am observat din mașină o biserică mare și foarte frumoasă în Ditrău. Nu aveam atunci timp să oprim, dar am făcut o notă mentală pentru data viitoare. Am căutat apoi și am aflat că este o biserică româno-catolică din 1908, construită în stilul neogotic eclectic. Se numește Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus.

Cum am ajuns apoi în Borsec, am parcat la Pensiunea Trandafirul, unde aveam cazare, și de acolo am pornit pe jos să facem traseul prin Rezervația Scaunul Rotund, ca să apucăm să-l terminăm înainte să vină ploaia. Spre fericirea mea, cum ne-am dat jos din mașină a apărut o pisică tărcată care a venit imediat la mine. Doamne, peste tot numai pisiiiici! Asta numesc eu vacanța perfectă – munți și pisici :))))))

Circuitul Scaunul Rotund, Borsec

Traseul acesta este o minune minunată. Mi-a plăcut extraordinar de mult și am fost complet uimită de amenajările care s-au făcut aici și de curățenie. Toate acestea pe lângă frumusețea locului.

Cu mici excepții – sunt câteva porțiuni de potecă adevărată unde trebuie ceva atenție – tot traseul este ca o plimbare în parc, amenajat cu alei pietruite, băncuțe și coșuri de gunoi. În Poiana Zânelor sunt chiar și niște șezlonguri de lemn pe care poți sta să admiri peisajul. Absolut incredibil arată acest loc.

Imediat ce am ajuns în Borsec, de fapt, stațiunea m-a surprins în cel mai plăcut mod. Totul este super aerisit, nu s-a construit claie peste grămadă la întâmplare ca în Rânca sau alte locuri unde s-a dat liber fără cap, și mi s-a părut că are un potențial absolut uriaș. E drept că Borsec poartă urmele grele pe care le poartă orice stațiune balneară de la noi: clădiri vechi superbe lăsată în paragină și sărăcie. Din păcate marea parte a clădirilor superbe din Borsec se vor pierde pentru totdeauna, însă câteva au fost renovate, iar altele încă mai sunt într-o stare din care ar putea renaște.

În afară de asta, însă, în stațiune s-au băgat o grămadă de fonduri după 2008 și se vede toată munca depusă. Pentru că ploaia părea că întârzie, ne-am plimbat în voie pe aleile cu piatră cubică, prin parc, am admirat clădirile, ca să nu mai zic de izvoare. La orice pas e câte un izvor cu apă minerală. Uneori mi se pare absolut ireal așa ceva.

Există documente care atestă că în 1594 apa minerală din Borsec era transportată în butoaie de stejar la Alba Iulia, pentru tratamentul pe care îl urma principele Ardealului, Sigismund Bathory. Legenda însă merge și mai departe, pentru că se spune că un cioban bolnav de ulcer s-a vindecat în mod miraculos de boală după ce, aflat în trecere prin Poiana Borsec, a băut din apa minerală de aici.

Ajuns acasă, la Săliște, de unde era, a povestit multora despre miraculoasa lui vindecare. A auzit povestea lui și un colonel care la rându-i i-a povestit unui prieten pe nume Gunther, care era în pragul morții. Acesta a fost transportat  la Borsec, unde în 6 săptămâni s-a însănătoșit, întorcându-se pe jos tocmai până la Ditrău.

Lăsând legendele la o parte, apa minerală din Borsec a primit numeroase premii la expozițiile internaționale. La început, însă, numele localității era „Poiana Borsec”, datorită faptului că nu a fost de la început un teritoriu permanent locuit. Din anul 1854 a devenit cunoscut sub denumirea de „Borsec”, unde bor înseamnă brad, și sec înseamnă poiană.

În 1873, împăratul Franz Iosif, pe lângă medalia de aur, îi conferă și titlul de „Regina Apelor Minerale”. Ceva mai târziu, în anul 1953, Borsec a devenit stațiune balneoclimaterică.

În următorii 40 de ani, Borsec a fost cea mai cunoscută și mai vizitată din Transilvania. Schimbările de după 1989, însă, nu i-au fost benefice, iar Borsec a intrat în declin. Procesul de retrocedare a vilelor naționalizate în 1950 a fost o procedură greoaie. În urma privatizării societății comerciale de turism, clădirile au ajuns în proprietate privată, urmând degradarea acestora.

În anul 2001, baza de tratament a fost închisă, fiind urmată apoi și de alte mari hoteluri.  În anul 2004 existau doar 150 de locuri de cazare la unele pensiuni noi. Borsec și-a pierdut statutul de stațiune balneoclimaterică, apoi și statutul de stațiune de interes național.

Abia în 2008 a început să reînvie stațiunea. S-a construit pârtia de schi, s-au renovat aleile, parcurile și traseele turistice, ceea ce am remarcat și noi cu mare bucurie. Despre Circuitul Scaunul Rotund am povestit într-un jurnal separat.

După traseu am fost și la Complexul de schi Speranța să ne dăm cu bobul :) Am aruncat o privire spre cer, am apreciat că n-are să înceapă ploaia în următorul sfert de oră cât ne dăm noi cu bobul, așa că am fugit repede, ne-am luat bilete și ne-am pregătit de distracție. Yuhuuuu! Ce fain a fost, Doamne!

Apoi am mers liniștiți să luăm masa – am mâncat la Terasa Falo, super bun și frumos, recomand din plin! – ba chiar am avut timp și să scoatem bani de la bancomat și să facem câteva cumpărături. Ploaia încă nu dădea semne că vine.

Per total mi-a plăcut Borsec la nebunie și sper să continue lucrurile frumoase acolo, căci merită din plin. Eu una sigur voi mai reveni. Și cred că va fi din ce în ce mai interesant, am observat că se lucra la o nouă clădire imensă care mi-am dat seama că nu are ce să fie decât un nou complex balnear, ceea ce am și confirmat apoi căutând online. Nu cred că mai durează mult până să fie finalizat. Așa ceva chiar lipsea din România.

Ziua 5, miercuri, 15 sept 2021

Am plecat din Borsec la ora 5 și un pic dimineață, când afară era încă întuneric bine de tot și nu se vedea nicio mișcare. De ce? Pentru că în seara de dinainte am constatat că nu putem ajunge cu mașina de la Borsec la Rusca. Drumul era blocat. Am aflat întâmplător, când Adi a încercat să simuleze pe waze ca să vadă când aveam să facem.

Am încercat și pe google maps, la fel. O porțiune din drum apărea închisă. Am căutat disperați pe google să vedem dacă încă e așa, am găsit informații contradictorii. Până la urmă am sunat la direcția drumurilor, numai ca să aud exact ce nu voiam să aud. Da, DN17B era în continuare închis la Holda. Nu puteam trece. Am simțit că-mi pică cerul în cap.

Alternativele erau una mai proastă ca alta. Una neasfaltată, care a ieșit din start din calcul, alta pe un drum cu serpentine care nu părea că e într-o stare foarte bună, ca să nu mai zic că ne ducea apoi tocmai prin Câmpulung Moldovenesc. Toate astea ca să ajungem în Rusca. Deja începeam să bănuiesc că cineva acolo sus nu vrea sub nicio formă să ajungem în nord să facem tura de 2 zile din Bistriței și Giumalău. Deja făcusem modificările de cazări, nu prea mai aveam cum să dăm înapoi, trebuia să mergem acolo. Dar cum?

Până la urmă… n-am avut de ales. Ne-am asumat că o să facem aproape o sută de km în plus. „Asta e, ne trezim cu noaptea-n cap.” Ceea ce am și făcut.

Spre bucuria noastră, însă, am găsit drumul 177A de la Holda spre Câmpulung Moldovenesc destul de recent asfaltat, astfel că a mers ca în palmă. Am urcat serpentinele până în Pasul Puzdra (1178m), aflat pe traseul principal bandă roșie ce străbate Carpații. Aș fi vrut să fac o poză, dar era ceață și nu am mai oprit.

Am ajuns în Rusca la ora 9 și câteva minute. De fapt un pic înainte de Rusca am găsit cazare, la Casa Carmen, unde am lăsat bagajele și apoi am continuat spre est cu mașina încă 10 km, de unde am început traseul pe Pietrosul Bistriței.

Pietrosul Bistriței

Traseul ăsta a scos untul din mine, pe prima urcare vreau să spun, unde am urcat mega abrupt. În același timp, nasul îmi curgea ca la robinet și părea că nu stau prea bine cu răceala. Însă traseul a fost atât de fain încât am cam uitat de toate.

De pe creasta stâncoasă și aeriană a Pietrosului am avut parte de priveliști 360 de grade spre Giumalău, Rarău, Valea Bistriței și o mulțime de alți munți mai îndepărtați (Călimani, Suhard, șa).

Seara am ajuns la Casa Carmen pe jos, unde ne-a întâmpinat pisica Mișa, cea mai mare și mai blândă pisică pe care am văzut-o eu în viața mea. Ceva fantastic! Eu nu mai puteam de bucurie! Era a patra zi cu pisici!

Ziua 6, joi, 16 sept 2021

Giumalău

Astăzi am avut parte de o trezire mai normală, și am primit chiar și mic dejun. Lux! Apoi am pornit pe jos spre Giumalău. După cam o oră în care urcam prin ceață din ce în ce mai greu, am realizat că răceala mea dăduse în bronșită. Mă simțeam din ce în ce mai rău, dar nu avea rost să dau înapoi. Nu eram chiar leșinată, dar urcările erau foarte solicitante pentru mine.

Am reușit însă, cumva – nu știu cum – să duc traseul la capăt, ajungând la final în Cheile Zugreni, unde lăsasem mașina cu o zi înainte.

Imediat ce am ajuns în mașină am pus pe waze o farmacie in Vatra Dornei și acolo am mers glonț. Următoarele două zile avea să plouă, așa că numai bine puteam sta în pat să mă refac. Dar trebuia și niște doftorie.

O doamnă foarte drăguță m-a ajutat și mi-a dat niște medicamente super bune, după care am mers să mâncăm la o terasă. Lângă un copac de lângă prima masă moțăia o pisică neagră cu alb. Viața-i tare bună când ai pisici! :D

Cum ne-am așezat la masă am constatat că a doua zi nu aveam ce să citesc. Tocmai terminasem Un bărbat pe nume Ove, și îmi uitasem Kindle-ul acasă. Era o absolută urgență să cumpărăm o carte. Am căutat repede o librărie pe maps, am avut norocul să fie una la doar 100 de metri distanță, dar închidea în jumătate de oră. Nu avem timp să ajungem, că deja comandasem mâncare! Vălei, ce facem?

I-am zis lui Adi că parcă aș mai citi o carte de Fredrik Backman ăsta, că scrie bine. Amândoi ne-am gândit la aceeași carte: Oameni anxioși. În doi timp și trei mișcări a fugit până acolo și, spre surprinderea mea, chiar a găsit-o. „Yuhuuu! Am ce citi mâine!” Și exact asta am făcut.

De la terasă am pornit spre cazare, am ridicat bagajele pe care le lăsasem la Casa Carmen, după care n-am mutat 1,5 km mai încolo, la Roua Dimineților, unde rezervasem două nopți special pentru a face tura de 2 zile pe Bistriței și Giumalău. Planul inițial fusese perfect, adică să dormim acolo înainte de tură și după ziua 1, dar n-a fost să fie din cauza ploii. Acum însă, aveam să folosim cele 2 nopți pentru odihnă.

Și, ce să vezi? Cum am ajuns la pensiune, ce crezi că apare în secunda doi? O pisică! :))) Și aceasta tărcată, însă s-a remarcat de departe prin miorlăitul de-a dreptul insistent. Efectiv nu tăcea! Miorlăia în continuu până o băgai în seamă, și nici și după aceea nu se potolea. În plus, dacă întindeai mâna spre ea să o mângâi, se ridica pe două labe și-și împingea capul în mână. Pur și simplu mortală pisica asta! Oare ce-am făcut să am așa noroc de pisici vacanța asta?!? Nu pot să explic ce fericită am fost!

Ziua 7, vineri, 17 sept 2021

În timp ce afară era o vreme de nu-ți venea să dai afară nici un păianjen, eu am stat efectiv toată ziua în pat. Medicamentele deja începeau să-și facă efectul și simțeam că mă voi reface rapid, dar tare bine a fost să stau toată ziua lată și să nu fac nimic :))) De dimineață până seara am fost eu însămi o pisică. Doar am moțăit și am mâncat. Singura diferență a fost că am citit (foarte bună și Oameni anxioși a lui Fredrik Backman). În rest, doar ce fac pisicile :)))))) Iar seara m-am uitat și la Superstar. Lux!

Ziua 8, sâmbătă, 18 sept 2021

Dimineață când m-am trezit deja mă simțeam de 10 ori mai bine. Trebuia să plecăm de la această cazare, dar am luat-o super încet, că nu ne grăbeam nicăieri.

A fost iarăși o zi de odihnă, dar totuși odihnă activă, pentru că am făcut câteva plimbări prin zonă și am vizitat una alta. Adi deja nu mai avea stare. Voia să mergem PESTE TOT :)))))

Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului

Prima oprire a fost la doar 5 km de noi. În zonă s-a construit destul de recent un nou complex monahal. Aici se găsesc, pe lângă mănăstire, și centre de cazare pentru pelerini, dar și de tratament. Clădirile au un stil arhitectural foarte interesant, ce m-a dus un pic cu gândul la ce am văzut prin Norvegia. Nu cred că am mai întâlnit ceva de genul ăsta în România. Un drum asfaltat duce la acest complex din Rusca, paralel cu șoseaua principală, coborând apoi spre Vatra Dornei.

Ce nu mi-a plăcut deloc aici e că țin închise în cuști câteva animale. Un struț imens, o căprioară (sau două, nu mai știu) și păuni. Nu sunt deloc de acord cu aceste practici nemiloase față de animale. Oare cum ar fi ca cineva mai puternic decât noi să ne închidă pe noi în cuști pentru amuzamentul lor? Drepturile animalelor… la gunoi cu ele…

Centrul de vizitare al Parcului național Călimani

De acolo ne-am gândit să mergem să vizităm Centrul Parcului național Călimani. Nu mai fusesem niciodată să-l vedem, deși mai trecusem prin zonă și în 2017 când făcusem traseul 12 Apostoli. Ne-a plăcut foarte mult cum este amenajat. Clienții principali sunt copiii, însă ne-a plăcut și nouă să ne reîmprospătăm cunoștințele despre Munții Călimani și  activitatea vulcanică ce a avut loc aici acum milioane de ani. Prezentarea este foarte frumoasă și merită cei 6 lei pe care i-am plătit pe bilet.

Tinovul Mic din Șaru Dornei

N-am venit însă până aici doar pentru un singur obiectiv, ci și să vizităm Tinovul Mic, aflat la o aruncătură de băț de Centrul de vizitare al Parcului național Călimani.

Tinovele sunt unele din locurile mele preferate, pentru că sunt pline de pini, iar pinul este copacul meu preferat. Și mai au și o grămadă de verde. Nu-mi trebuie nimic mai mult.

Îmi place la nebunie să mă plimb pe podețele din tinoave, înconjurată de pini, și recomand oricărei persoane care n-a văzut niciodată un tinov să viziteze măcar unul. Cel de la Mohoș cred că e printre cele mai frumoase, pentru că acolo putem vedea și câteva ochiuri de apă, dar nici acesta nu e deloc de lepădat.

Este micuț, dar foaaarte special. Traseul se numește Poteca tematică Lumea Tinovului sub lupă, și face și o mică buclă la marginea rezervației Tinovul mic, care este mult mai mare decât ceea ce se poate vizita. În total se merge 1 km, iar întreaga vizită a durat 18 minute. În timp ce eram acolo a început și să picure nițel, dar nu ne-a deranjat deloc. Ne-am fi dorit să fie mai lung traseul, am tras un pic de timp, mai ales că nu mai era nimeni acolo. Tot locul a fost al nostru.

Vatra Dornei

După-amiază am ajuns și în Vatra Dornei. Ne-am cazat la Apartamentul Ghioceilor, unde de data asta n-am avut parte de pisici, însă am primit cadou o întâlnire cu cei doi câini malamut ai gazdei, care erau absolut adorabili. Nu le-a dat drumul din țarcul lor, dar unul dintre ei a venit imediat la mine și s-a lipit de gard ca să-l mângâi. L-am drăgănit cât de bine am putut eu prin gard, iar la un moment dat a ridicat capul și privirea la mine cu ochii ăia mari și umezi de m-am topit toată. Efectiv parcă îmi vorbea cu ochii, nu alta. Apoi mi-a zâmbit la poze, după care n-am putut să mă abțin și l-am luat iar la mângâiat, în timp ce el se lipea din ce în ce mai tare de gard. Parcă îmi zicea: hai mâââângâie-mă, te rooog! Hai mai mângâie-mă un pic!

Cu greu m-am dezlipit de el și am pornit la o plimbare prin zona de stațiune, cu primul scop de a mânca ceva. N-am găsit noi cine știe ce local fain, în schimb m-a găsit pe mine o pisică. De data asta pe stradă. Ce să mai zici? Iaca aici frumusețe de pisică!

Avea zgărduță, sigur era a cuiva, mai ales că era și super curată. De mâncat până la urmă pe terasa Hotelului Maestro, dar n-a fost cine știe ce. În plus, se răcise tare afară și ne-a luat frigul. Am mai făcut apoi câțiva pași și am văzut și gara, după care ne-am retras înapoi la cazare trecând iarăși prin parc.

Vorbind cu mama la telefon, mi-a spus că are ceva poză din tinerețe în acest parc, unde erau multe veverițe și oamenii le dădeau nuci și le spuneau „Mariana”. Spre surprinderea mea, și acum am găsit oameni în parc ce strigau după Mariana. 40 de ani mai târziu. Unele obiceiuri nu mor niciodată.

Ziua 9, duminică, 19 sept 2021

În ultima noastră zi cu traseu (sau cel puțin așa credeam noi atunci) am mers de la Vatra Dornei la Lacul Bicaz. Tot prin Câmpulung Moldovenesc, desigur, pentru că drumul DN17B era în continuare închis.

Munții Stânișoarei – Lacul Bicaz văzut de sus

Din satul Potoci am făcut un circuit super frumos de pe care am văzut lacul Bicaz de sus. Nu ne-a venit a crede ce minunăție de priveliște e de acolo. Sincer, când am configurat circuitul, nu mi-am imaginat că voi avea așa panoramă. Iar prima dată îl configurasem mai lung, și în sens invers. Adi a fost cel care a propus să îl facem mai scurt, și abia atunci ne-am uitat pe aplicația Munții noștri și am văzut că se poate. Iar sensul l-am inversat cu 5 minute înainte de a porni, din simplu motiv că mi-a fost lene la acel moment să urc pe șosea, așa cum planificasem :))))))

A fost cel mai bun lucru pe care l-am fi putut face. Iar la coborâre de pe traseu… ce să vezi… două mogâldețe de pisici au ieșit de sub un gard și au venit la mine. Atâta mi-a trebuit. Le-am înșfăcat pe amândouă și le-am luat pachet pe genunchi. Best day ever!

De acolo am mers și ne-am cazat la Pensiunea Lostrița din apropiere, unde ne-am relaxat cu o plimbare printre pini până la malul lacului, apoi am stat un pic în curte, iar la cină gazda ne-a pregătit un păstrăv proaspăt delicios. Mă rog, mie, că Adi n-a vrut, și nici eu nu comand de obicei păstrăv, dar doamna m-a convins. Și ce bine!

Din balcon am admirat lacul și Ceahlăul, deși acoperit de nori, și, cum am scos capul, jos în curte ce crezi c-am văzut? O pisică! Am strigat-o, a venit sub balcon, s-a uitat în sus direct la mine, și i-am spus că mă aștepte. Până am coborât a dispărut, însă. Mai am de lucrat la limba pisicească, asta e clar.

Ziua 10, luni, 20 sept 2021

În ultima noastră zi aveam de făcut doar drumul până acasă. Dar, ca de obicei, ne mai vine nouă câte o idee pe ultima sută de metri. Doar, doar, om mai lungi un pic vacanța.

Lacul Bicaz văzut din Ruginești

Constatasem cu o seară înainte că trecem fix pe lângă Piatra Neamț. Și-apăi cum să nu oprim măcar un pic în centru dacă tot ajungem în zonă? Mai ales că Adi nu fusese niciodată. Și-apăi cum să oprim în centru și să nu urcăm sus pe Cozla? Mergem? Meeergem!

După care intru eu pe mapy, clica clica, zoom in, zoom out… aaaaa, păi și dacă tot urcăm sus pe Cozla, nu vrei să facem acest traseu super simplu și scurt care se cheamă 3 căldăăări? Îi flutur lui Adi telefonul prin față, doar doar oi reuși să-l păcălesc, că deja dădea semne că ar vrea să nu ajungă târziu acasă.

Piatra Neamț și traseul 3 căldări

După ce am plecam dimineață de la Pensiunea Lostrița, o oră mai târziu parcam lângă gara din Piatra Neamț și ne luam bilete pentru gondolă :D Pe fața mea era un rânjet până la urechi.

Eu mai fusesem cu această gondolă, dar dincolo de capătul ei nu mersesem niciodată. Am zis așa: luăm bilet doar dus la gondolă, facem traseul acesta ce pare o plimbare, pe urmă coborâm de pe Cozla pe jos, admirăm Curtea Domnească, mâncăm ceva și apoi revenim pe jos până înapoi la gară unde lăsasem mașina. Un plan bun, nu?

Pădurea mi s-a părut superbă, iar piatra cu cele 3 căldări chiar m-a uimit, deși văzusem poze.

În centru însă n-am avut noroc, nici cu vremea (era deja înnorat) și nici cu piața, pentru că fix unde e mai frumos se monta ceva scenă pentru un eveniment și un camion urât bloca toată treaba. Am reușit să-l maschez făcând această poză din alt unghi. Măcar atât…

Cam așa s-a terminat vacanța noastră prin Carpații Orientali, din Piatra Neamț luând drumul lung spre casă pe șoseaua de o bandă jumate pe care o urăsc din tot sufletul. Oare ce cap sec a gândit așa ceva… nu știu.

A, dar să nu uit! Imediat ce am ieșit din Piatra Neamț am văzut din viteza mașinii pe partea dreaptă o biserică mică super frumoasă pe care am identificat-o apoi ca fiind Biserica Roznov. Foarte deosebită, am trecut-o și pe ea pe listă pentru data următoare când trecem pe acolo. Este de la sfârșitul secolului 19 și a fost construită în stilul slavon-bizantin.

Nu știu exact când voi mai ajunge prin acea zonă, dar cine știe ce idee îmi mai vine :)

CAZARE

Nu mai mult și nu mai puțin de 7 cazări am avut în această vacanță. Pe toate le-am ales în funcție de locație și, așa cum bine știm, de multe ori în România nu avem de unde alege. Însă unele mi-au plăcut foarte mult, altele mai puțin. Le voi trece un pic în revistă în cele ce urmează.

1. Pensiunea Tanko Timea, Poiana Fagului

O cazare destul de banală ca facilități, nu are ceva special din punctul acesta de vedere, însă gazda a transformat această cazare în una de care să ne aducem aminte mult și bine. A fost extraordinar de drăguță și ne-a și gătit de m-a uns la suflet. M-am simțit ca și cum mă dusesem la o bunică maghiară (dacă aș fi avut așa ceva), deși gazda noastră era, cred, cam de vârsta noastră :))

Curățenia este de asemenea la ea acasă și ne-am simțit foarte bine. Deși baia este comună pentru 3 camere, am avut norocul să fim singurii turiști în acea seară, astfel că a fost toată a noastră. Micul dejun și cina au fost, împreună, doar 40 de lei de persoană. Poți rezerva cazare la Pnesiunea Tanko Timea direct pe booking.

Prețul plătit de noi: 100 de lei / noapte / cameră dublă cu baie comună

2. Căsuțele Suhardul Mic, Lacu Roșu

La Lacu Roșu mereu am avut probleme să găsesc cazare ok pe booking, și nici acum nu am reușit. Dar m-am bucurat că a fost așa, pentru că așa am fost forțată să mă uit pe google maps și atunci am descoperit această cazare absolut fantastică.

Căsuța super încăpătoare și cozy, afară peluză verde, în spate Suhardul mic, un peisaj incredibil de frumos. De pisici nici nu mai zic :)))) Iar doamna de la recepție și dânsa a fost foarte drăguță cu noi. Ne-a plăcut tare mult aici și sigur vom mai sta în același loc când voi mai veni la Lacu Roșu.

Prețul plătit de noi: 160 de lei / noapte / căsuță triplă (pat dublu + pat single) cu baie privată

3. Pensiunea Trandafirul, Borsec

Deși cea mai scumpă, această cazare ne-a plăcut cel mai puțin. Camera este mică și baia necesită renovare. În schimb gazdele au fost foarte de treabă și le mulțumim din suflet că ne-au ajutat cu anularea nopții nr. 2 și de asemenea ne-au făcut sanvișuri pentru că nu puteam lua micul dejun. Doamna Geta (cred), care ni le-a pregătit și ni le-a adus a fost atâta de drăguță că ziceai că suntem nepoții ei. Maxim de scumpă a fost!

Prețul plătit de noi: 196 de lei / noapte / cameră dublă cu baie privată și mic dejun inclus

4. Casa Carmen, Ortoaia

O cazare care ne-a plăcut foarte mult. Doamna Carmen este o gazdă de nota 20, care ne-a primit cu multă căldură și ne-a ajutat cu tot ce am avut nevoie, ba chiar și mai mult. Camera și baia foarte ok, curățenia perfectă, iar în spate pensiunea are și o mică grădină frumoasă. Oaspeții se pot bucura și de un ciubar. Nu era funcțional când am fost noi, mai ales că erau în toi niște renovări, dar e bine de știut. Există atât camere duble cu baie privată, dar în exteriorul camerei (pe același palier), dar și camere cu baie on suite. Mic dejun bufet: 25 lei / persoană. Poți rezerva cazare la Casa Carmen direct pe booking.

Prețul plătit de noi: 120 lei / noapte/ cameră dublă cu baie privată în exteriorul camerei.

5. Roua Dimineților, Rusca

Și aici am găsit o gazdă drăguță, era de fapt vecina cea care ne-a întâmpinat. Condițiile sunt ok, dar nimic special. Am avut balcon, însă priveliștea nu e una grozavă. Avantajul mare al acestei cazări este că se află fix unde începe traseul spre Giumalău și unde se termină traseul de pe Pietrosul Bistriței. De aceea am ales-o, fiind locul perfect pentru o tură de două zile pe cei doi munți. Din păcate nu se servește masa. Dar dacă cumva intri pe booking și o găsești sold out, sună. Noi când am ajuns ne-au spus că închiseseră booking-ul ca să nu mai primească rezervări, dar pensiunea era goală. Deci foarte posibil să găsești loc (mai ales în extrasezon) chiar dacă pe booking apare sold out.

Prețul plătit de noi: 120 de lei / noapte / cameră dublă cu baie privată

6. Apartamentul Ghioceilor, Vatra Dornei

O cazare foarte drăguță al cărei interior ne-a plăcut cel mai mult. Totul este amenajat cu foarte mult bun gust, în stilul clean și simplu care ne place nouă, iar curățenia era de nota 20. Nu mai zic de cățeii malamut, două minunății pufoase! Gazdele super drăguțe, jos pălăria. Singurul inconvenient a fost parcarea, căci a trebuit să sunăm pentru indicații și să urcăm o stradă abruptă pietruită până în spate, însă totul a fost super ok până la urmă. Un pic mai dificil cred că este dacă sunt mai mult de 2 mașini. Cazarea este pe o stradă în pantă, și nu se poate parca în fața clădirii. Există posibilitatea de a lăsa mașina și în altă parte. De reținut că google maps ne-a dus total aiurea prima dată, într-un dead end în rampă de unde am ieșim mai greu. Locația corectă este cea pusă pe booking. Poți rezerva cazare la Apartamentul Ghioceilor direct pe booking.

Prețul plătit de noi: 155 de lei / noapte / cameră triplă cu baie privată

7. Pensiunea Lostrița, Buhalnița

O cazare cu foarte multe plusuri: priveliști superbe către lac, potecă prin pădurea de pin până la malul lacului, gazde primitoare și un păstrăv delicios.

Ar fi câteva lucruri de upgradat prin cameră (un cap de duș, scaunul de pe balcon, poate mobilierul), dar cea mai mare problemă este drumul de acces neasfaltat, abrupt și lat doar cât o mașină, fără spațiu de oprit în lateral. Are doar 400 de metri lungime, dar pune probleme mai ales în zilele aglomerate. Sper să se rezolve pe viitor, căci altfel locul este cu adevărat minunat. Pensiunea oferă și o experiență extraordinară cu barca pe lac pentru minimum 6 turiști. Poți rezerva cazare la Pensiunea Lostrița direct pe booking.

Prețul plătit de noi: 180 lei / noapte, cameră dublă cu baie privată, mic dejun inclus

DIVERSE

Notez aici alte tarife pe care le-am plătit la obiective turistice sau activități:

Bob de vară, Borsec: 15 lei / persoană / tură
Centrul de vizitare al Parcului național Călimani: 6 lei / adult
Parcare Piatra Neamț: 2 lei / oră
Telegondola Piatra Neamț: 20 lei / persoană / doar dus

De reținut este faptul că în anumite zone este bine să ai mereu niște cash la tine, pentru că nu sunt bancomate (de ex. Lacu Roșu). Adesea nu se poate plăti cu cardul (inclusiv la unele restaurante sau cazări).

REZUMAT COSTURI

Cazare 9 nopți – 1310 lei
Restaurante 10 zile
– 680 lei
Supermarket – 270 lei
Benzină
~ 550 lei
Vizite
– 90 lei


TOTAL – 2900 lei
2 persoane

Despre autor

ALEXANDRA PUȘCAȘU

Salut! Sper că ți-a plăcut să citești acest articol la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie să‑l scriu pentru tine :) Am creat acest blog în 2009 pentru a-i ajuta și pe alții să găsească fericire și libertate prin intermediul călătoriilor și a naturii. Te invit să citești mai multe aici.

COMENTARII

  1. Foarte frumos! 10 zile de vacanta-wow!
    Zonele superbe, la sfarsit de august am facut Cheile Bicazului, Lacul Rosu, dar m-au impresionat Cheile Sugaului…ce-i drept, cam singuri eram cu doi copii😊si teama de urs…in schimb, via ferrata astragalus fascinanta pare! Clar vom reveni in zona, chiar daca am fost de cateva ori!
    Drumuri bune tuturor si multam pentru frumusetile postate!

    Răspunde
    • Mersi și eu tare mult, Florina! :)
      Zona aceasta este cu adevărat foarte specială și ofertantă și merită descoperită în mai multe rânduri.

      Răspunde

VREI SĂ SPUI CEVA?

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei