O zi în Giumalău: traseul de la Rusca la Cheile Zugreni

Scris de | Alexandra

Traseu: Rusca – Vf. Giumalău – Cheile Zugreni (8h)

Recomand acest traseu celor ce doresc altceva decât traseul clasic dus-întors până pe Vârful Giumalău. Pornind din satul Rusca și finalizând în Cheile Zugreni, această tură trece pe la Cabana Giumalău și oferă priveliști superbe mai ales spre Pietrele Doamnei din Rarău, dar și spre Pietrosul Bistriței și Valea Bistriței.

Nefiind un circuit, ci o tură cu capete diferite (liniar), pentru a face acest traseu este nevoie de o logistică un pic specială. Fie îl facem cu 2 mașini (câte una lăsată în fiecare dintre cele două capete), fie îl facem în combinație cu un traseu pe Pietrosul Bistriței în prima zi, cu dormit în satul Rusca. Eu am mers pe a doua variantă.

Dacă alegi prima variantă (cu 2 mașini), recomand să parcurgi traseul în sens invers (adică de la Cheila Zugreni la Rusca), deoarece e mai bine să urci pe punct albastru (din Cheile Zugreni) decât să cobori.

Noi am pornit în acest traseu după ce în ziua anterioară fusesem pe Pietrosul Bistriței. Am pornit de la Casa Carmen, unde dormisem în noaptea precedentă, astfel că la început am avut de mers 1,5 km pe lângă șosea, până am ajuns la podul de peste Bistrița din satul Rusca. Chiar aici este Pensiunea Roua Dimineților și, dacă prinzi cazare aici, scutești mersul pe lângă șosea.

Ziua a debutat cu ceață, exact ca în cea precedentă, ceea ce a adăugat un pic de mister, dar mi-a și înrăutățit starea, eu nedându-mi seama că dezvoltasem o bronșită.

De la pod am urmat indicatorul și am intrat pe bandă galbenă, reușind să ne derutăm un pic chiar la început, pentru că, după ce am cotit dreapta pe marcaj, am luat-o aiurea.

Am văzut un drum ce urca ușor stânga la o pensiune și marcaje vopsite pe o poartă metalică spre dreapta, și m-am gândit că e pe acolo. De fapt era pe la pensiunea din stânga. Nu-i nimic, n-am pierdut mult timp. Mergem iar pe traseul Bucovina Ultra Rocks, minunându-ne că oamenii din concurs au început să urce pe aici după ce făcuseră tot ce făcusem noi cu o zi înainte, adică Pietrosul Bistriței. Ne facem cruci și începem urcușul, întrebându-ne cam pe câți bani am fi urcat noi pe aici ieri după ce am urcat și coborât Pietrosul Bistriței. Concurenții au făcut asta pe gratis, ba chiar au dat bani pentru înscriere :))))) Doar câștigătorii au primit recompensă. Prea mică pentru mine, desigur. Nu că aș fi putut face asta. Zic și eu, așa, în teorie. Facem conversație :)))))))

Până dovedim primul deal, urcușul e un pic susținut, dar apoi se mai domolește, urcând blând printre pui de brazi împodobiți de pânze dense de păianjeni care se văd acum super clar din cauza micilor particule de apă ce s-au pus pe ele de la ceață. E incredibil peisajul.

Polyommatus icarus. Chiar și fluturele are picături de rouă pe antenuțe.

Mai sus, ceața începe să se disipeze încet încet, lăsând în urmă un cadru mistic, ușor însorit. Iar jos în vale a rămas un pic de mare de nori, ceea ce a făcut lucrurile și mai interesante.

Mie însă îmi era din ce în ce mai rău, și abia atunci mi-am dat seama că am făcut bronșită. Mă ținea în piept de numa’, și urcam din ce în ce mai greu. A trebuit să trag un pic de mine, mai ales pe porțiunea mai abruptă, unde un drum tare enervant pietruit a stricat fengșuiul zonei.

Din fericire, apoi a urmat o porțiune plată și lată prin pădure, lăsând astfel în urmă zona pășunabilă de jos, cu câteva șure și împrejmuiri vechi, peste care a trebuit să sărim din când în când (Mare atenție când vezi garduri vechi! Nu călca pe șipcile căzute pe jos, unele din ele pot avea cuie mari ieșite în sus, în care dacă se întâmplă să călcăm…. Doamne apără și păzește! Că doar cu salvamontul mai plecăm de acolo!).

Curând ajungem și la Stâna Giumalău, aflată chiar înainte de Cabana Giumalău. La ora la care am ajuns noi, în zonă erau doar vaci și un câine care dormea leșinat lângă un țarc. Am murit de râs când l-am văzut. Când am trecut prin dreptul lui, a ridicat capul o secundă, după care și l-a trântit la loc, complet dezinteresat de prezența noastră. Am întrebat apoi ciobanul dacă au și oi și a spus că da, însă erau plecate la păscut. Până am fost pe vârf și înapoi nu ne-am întâlnit cu nicio turmă, n-am văzut nicio oaie (cu excepția unui miel mic și simpatic foc ce rămăsese în ușa stânei).

Lângă stână ar trebui să fie un izvor, dar am găsit doar ceva foarte slab captat de ciobani cu o țeavă într-un butoi, și nu am luat. Am cerut apoi la cabană, unde este un izvor foarte bun, doar că trebuie întrebat.

La cabană… fericire maximă, am găsit un câine alb superb. Este de fapt cățelușa cabanierilor, doi oameni cam de vârsta noastră (poate un pic peste, dar nu mult), tare de treabă.

Cabana Giumalău

M-am jucat un pic cu blănoasa, care m-a mai înviorat un pic, că ajunsesem acolo cam albă la față, după care am făcut o pauză de masă și odihnă.

Când am simțit că mi-am mai recuperat un pic din puteri, am zis hai să fac și un final push până pe vârf. Nu mă simțeam eu deloc bine, dar m-am încăpățânat (nu faceți ca mine, nu mergeți pe munte când nu sunteți ok!).

Batoane cu cacao ungurești! Cele mai bune EVER! Le găsisem atât în Lacu Roșu, la minimarket, cât și în Borsec (în magazinul La doi Pași).

Am băgat un pic de ciocolată și m-am ridicat. Am lăsat rucsacul la cabană, ca să nu leșin pe-acolo, și m-am târât până sus pe vârf încetuc, mai ales pe prima porțiune unde se urcă foarte abrupt. Nu aveam febră, dar bronșita nu face casă bună cu urcușul deloc. Da’ deloc! Simțeam că nu mai am plămâni, nu alta, ci doar niște bronhii congestionate prin care nu mai trecea aer mai deloc. God, I hate being sick! Și tocmai ce mă bucurasem că nu mai răcisem de 2 ani. Pfff!

Vârful Giumalău ne-a primit pe o vreme un pic înnorată, dar noi l-am salutat cu pălăria jos. La câțiva metri de vârf se află și o cruce mare albă pe care o văzusem strălucind chiar de ieri, de pe Pietrosul Bistriței. Crucea are o istorie interesantă, fiind construită în 1908 de Fondul bisericesc ortodox Român al Bucovinei, dar doborâtă de artilerie în 1915. A fost apoi reconstruită 1947 din inițiativa câtorva familii din zonă, inclusiv a unui pădurar care din păcate a murit în timpul lucrării.

Crucea de lângă Vf. Giumalău

Ca o coincidență total accidentală, chiar în când zona asta am auzit deodată un zgomot foarte puternic. Inițial am crezut că e vântul, dar în secunda a doua a devenit și mai puternic și am ridicat instinctiv capetele, știind că urma să vedem ceva. Pe deasupra noastră au trecut atunci două avioane IAR 99 Șoim. Woooow!

Tot de aici se văd foarte  frumos Pietrele Doamnei din Rarău. Acum atmosfera era un pic încețoșată în acea direcție și nu mi-a ieșit o poză prea grozavă. Un alt peisaj frumos este și spre Pietrosul Bistriței, cu râul șerpuind jos în vale.

De pe vârf, Adi a coborât spre cabană să-mi recupereze rucsacul iar eu am tăiat-o de-a dreptul, ușor stânga, spre piciorul pe care știam că urma să coborâm.

Am așteptat singură cam un sfert de oră, timp în care am văzut ceva mișcându-se în tufele cu afine. Mi-au tremurat un pic crengile, dar am realizat rapid că ceea ce se mișca era albastru, iar eu urs albastru încă n-am auzit să existe, așa că am încercat să mă calmez. Părea a fi un culegător și că are treabă cu culesul, nu cu mine. Dar chiar și așa, până a venit Adi m-am uitat la ceas de vreo 37 de ori :))))))

De aici, coborârea pe punct albastru până în Cheile Zugreni durează cam două ore. În prima parte este destul de domoală, iar aici am văzut în prim plan un cocoș de munte superb (nu că ar fi vreunul urât). Numai bine că văzusem o găinușă cu o zi înainte, trebuia să-l vedem și pe dumnealui. A zburat și dânsul mai repede decât am putut eu scoate aparatul să pozez, dar tare bine încă mi-l amintesc.

Mai jos am intrat în pădure ,ba chiar am urcat un pic, spre disperarea noastră, dar nu e nimic epuizant. Apoi traseul începe să coboare destul de abrupt, însă încă acceptabil. Ultima treime este însă și mai abruptă, cu grohotiș spre final, astfel că necesită multă atenție. Pe hartă pe aici apare că ar fi o sursă de apă, dar nu am găsit decât un fir înnămolit, nimic captat, deci nu se poate bea deloc.

Când am ieșit în drumul forestier de pe Valea Colbului taaare am fost încântată. Trăsesem bine de tot de mine să termin traseul cu bronșită cu tot, nici eu nu știu cum de am reușit. De acolo am mai avut de mers doar vreo 650 de metri până am ieșit la șosea, și de acolo încă 350 de metri până în dreptul Cabanei Zugreni (închisă acum), unde lăsasem mașina cu o zi înainte.

Victorieeee!

Cum am intrat în mașină am pus pe GPS „farmacie Vatra Dornei” și am mers glonț acolo, că nu se mai putea. Medicamente și lată-n pat, cam asta a urmat pentru mine.

Dacă vrei să faci acest traseu, te invit pe pagina principală a circuitului Pietrosul Bistriței – Giumalău pentru mai multe detalii. Poți face o tură de 2 zile cu urcare pe Pietrosul Bistriței în prima zi și acest traseu pe Giumalău în a doua zi.

PS. Varianta cea mai ușoară și mai rapidă de a urca pe Vf. Giumalău nu este aceasta, ci traseul marcat cu bandă roșie ce urcă de pe TransRarău, mai exact din Șaua Fundul Colbului (1285m). Acela este traseul clasic, însă presupune un dus-întors.

LOGISTICA TRASEULUI

  • Traseu: Rusca – Vf. Giumalău – Cheile Zugreni
  • Localizare: Munții Giumalău, jud. Suceava
  • Tură: 1 zi
  • Tip activitate: drumeție
  • Tip traseu: marcat
  • Formă traseu: liniar
  • Dificultate: MEDIE
  • Distanța: 16 km
  • Diferență nivel: +1125 m
  • Durata*: 8h
  • Altitudine min.: 750 m (Valea Bistriței)
  • Altitudine max.: 1857m (Vf. Giumalău)

CUM AJUNGI

Cu mașina

Pe Valea Bistriței cel mai simplu de ajunge cu mașina. Chiar punctul de unde am început traseul se află un pod, și după pod se poate lăsa mașina.

Altfel, pe Valea Bistriței circulă și curse (microbuz/autocar) însă orarul nu este foarte favorabil unei drumeții, pentru că nu circulă înainte de ora 10 (cel puțin momentan). Stația este chiar unde începe acest traseu.

TIMPI INTERMEDIARI

Rusca – Cabana Giumalău: 3h40

Cabana Giumalău – Vf. Giumalău: 50min

Vf. Giumalău – Cheile Zugreni: 2h30


*Duratele sunt cele făcute de noi. În funcție de ritmul fiecăruia și anotimp, traseul ar putea dura mai mult sau mai puțin.
* Durata totală include și pauzele.

PLUSURI

  • Peisaje frumoase, mai ales spre Rarău – Pietrele Doamnei.
  • Cabană cu izvor pe traseu.

MINUSURI

  • Garduri în prima parte a urcării.
  • Traseu ușor monoton.
  • Coborâre abruptă destul de incomodă (grohotiș) pe ultima parte.

MAI MULTE INFORMAȚII

CAZARE

ORTOAIA / GHEORGHIȚENI

PENSIUNE

Casa Carmen


O cazare care ne-a plăcut foarte mult. Doamna Carmen este o gazdă de nota 20, care ne-a primit cu multă căldură și ne-a ajutat cu tot ce am avut nevoie, ba chiar și mai mult. Prețul plătit de noi: 120 lei / noapte/ cameră dublă cu baie privată în exteriorul camerei. Mic dejun bufet: 25 lei / persoană. Poți rezerva cazare la Casa Carmen direct pe booking.

O altă cazare în zonă este Roua Dimineților, acolo am stat după tură. Este localizată mai bine pentru această tură și ne-a plăcut și acolo, dar condițiile nu sunt la fel de faine ca la Casa Carmen.

ECHIPAMENT MONTAN NECESAR


Orice drumeție reușită începe cu lista de echipament.

Despre autor

ALEXANDRA PUȘCAȘU

Salut! Sper că ți-a plăcut să citești acest articol la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie să‑l scriu pentru tine :) Am creat acest blog în 2009 pentru a-i ajuta și pe alții să găsească fericire și libertate prin intermediul călătoriilor și a naturii. Te invit să citești mai multe aici.

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei