Traseu: Schitul Pahomie – Șaua Ștevioara – Vf. Vânturarița (3h50)
Unul dintre cele mai rapide și mai frumoase trasee de acces spre creasta Buila – Vânturarița este chiar acesta, care urcă de la Schitul Pahomie până în Șaua Ștevioara, pe marcaj punct albastru. De acolo, dacă mergem spre dreapta (nord-est) și urcăm pe traseul de creastă, pe marcaj bandă roșie, ajungem destul de repede pe Vârful Vânturarița, cel mai înalt vârf din Buila – Vânturarița.
Este un traseu destul de abrupt, însă efortul ne este răsplătit cu vârf și îndesat, mai ales în partea superioară. Prima jumătate a traseului se desfășoară prin pădure, iar a doua prin golul alpin, în partea de sus urmărind Muchia Frumoasă până în Șaua Ștevioara.
Mai jos poți citi povestea traseului, iar la final voi indica și opțiunile de întoarcere după atingerea Vârfului Vânturarița. Că mai trebuie să și coborâm de pe munte, din păcate, n-avem ce face :)
Am făcut acest traseu într-o frumoasă zi la început de iunie, ce se anunța cu mai mulți nori decât soare, dar am avut un noroc teribil să fie exact invers. Având în plan o tură de o singură zi, m-am trezit la ora 4:40 dimineața. De regulă mă trezesc la ora 5 pentru munte, astfel că orice e mai devreme de asta mi se pare indecent. Chiar dacă acum era vorba doar de 20 de minute.
Am ajuns la Schitul Pahomie la ora 8:30 și, imediat ce ne-am reunit cu toții și am finalizat ritualul „luat apă și pozat cascada”, am pornit la drum. Noi n-am mai intrat în curte de data asta, pentru că aveam un traseu lung de făcut, dar recomand drumeților să intre neapărat la Schitul Pahomie, este un loc absolut extraordinar. Las mai jos o poză pe care am făcut-o în 2017.

Atunci am coborât pe acest traseu din Șaua Ștevioara până la Pahomie, acum îl urcam. Și, așa cum mă cam așteptam, totul mi s-a părut nou, de parcă nu mai văzusem niciodată aceste locuri. Din acest motiv prefer mereu ca, dacă tot repet un traseu, măcar să-l fac în sens invers, pentru că văd totul din cu totul altă perspectivă.

Colțișor – Cardamine bulbifera

Doar pe alocuri mi se părea că parcă recunosc una alta. La un moment dat, Cosmin a găsit un croitor pe potecă și l-a pus pe un trunchi de copac doborât, să nu cumva să îl călcăm. Mi s-a părut extraordinar cum fix pe acest traseu văzusem un croitor cenușiu în 2017, singurul, de altfel. Aproape în același loc, chiar, dar el sigur nu era același :)))
Când am ajuns la Stâna Ștevioara, inițial am fost complet surprinsă și am spus că nu îmi aminteam nimic de data trecută. Abia atunci când am văzut prispa mi-au venit înapoi toate amintirile și am respirat ușurată. Hai că nu mi-am pierdut chiar toate mințile :))))

Stâna pare complet părăsită, și e plin de bălării în jurul ei. Are însă o poziție incredibil de frumoasă. Am făcut o mică pauză de masă un pic mai sus de ea, unde era umbră și bine, iar de acolo se vedea tocmai până-n Munții Făgărași, cu vârfurile lor încă înzăpezite. Anul ăsta probabil că o mai rămână zăpadă în zonele ferite până prin august.
De la stână am mai urcat doar un pic prin pădure și apoi am ieșit într-o șiștoacă frumoasă, plină de flori, de unde am avut pare de priveliști care ne-au dat o super energie. Cu toții am început să chiuim, care mai de care entuziasmat de câte altceva.


Trei Fraţi Pătaţi – Viola tricolor
Urcușul continuă spre Muchia Frumoasă, unde lucrurile iau o cu totul altă turnură. Am avut parte de o vreme fantastic de frumoasă, iar peisajele mă chemau să pozez în toate direcțiile. Nu știam unde să mă uit mai repede. Fericirea a atins cote maxime! Yuhuuuu! Cât de frumos eeeee!


Imagine de Bogdan Budoiu
În zona aceasta m-a frapat cel mai tare diferența față de atunci când coborâsem pe aici. Nu mi-am amintit mai nimic. Știu doar că atunci coboram și era abrupt, iar marcajul era destul de prost în direcția de coborâre și l-am pierdut o dată sau de două ori. Atunci era seară și am coborât cu spatele la ce era mai frumos. În cursul dimineții este cel mai bun moment să urci pe aici, pentru că lumina pune în valoare peisajul din fața ochilor.
Muchia frumoasă nici nu se putea să aibă un nume mai potrivit!
Am ajuns în culmea principală după 3 ore și 20 de minute de urcare destul de solicitantă de la Pahomie (pe indicatorul de jos scrie 4-4,5 h). Am luat-o direct înainte, fără să ne dăm seama că Șaua Ștevioara era mai la stânga. Vârful Vânturarița fiind în dreapta, am tras și noi, involuntar, să ținem dreapta.
Aici suntem, practic, în inima masivului, între Vârfurile Buila (spre stânga) și Vânturarița (spre dreapta).
Am răsuflat bucuroasă că se terminase urcușul cel mai abrupt și am admirat fericiți priveliștea spre culmea principală a Munților Căpățânii și pădurile de sub ea, locul în care ne văzusem ultima oară, exact în aceeași formulă, cu exact un an înainte (minus câteva zile).
Muream de foame, dar am convenit că mai bine facem pauză pe vârf, așa că am făcut dreapta și am urmărit marcajul bandă roșie, în urcuș destul de domol. Suntem pe culmea principală a masivului, dar locul este destul de lat și pe alocuri are aspect de platou. Aici am găsit multe brândușe încă. Niciodată nu cred că am mai văzut brândușe în luna iunie.

Am ajuns pe Vârful Vânturarița la ora 12:30, mult mai ușor decât m-aș fi așteptat.
Imagine de George Jieanu
Pe vârf, bucurie mare, căci vremea era în continuare superbă și am avut parte de priveliști incredibil de frumoase în toate direcțiile. Pădurile de pe partea nordică erau ireal de verzi și ne părea că cineva a tras la maximum de saturație pe-acolo. Nu știam ce să facem mai repede, să mâncăm, să tragem cadre, să admirăm?!


Din Vârful Vânturarița mare îți recomand una dintre următoarele opțiuni:
1. Dacă vrei o tură mai lungă și frumoasă, întoarce-te în Șaua Ștevioara și apoi continuă pe culmea principală spre Curmătura Builei. Este una dintre cele mai frumoase porțiuni din masiv. Din Curmătura Builei cobori la Schitul Pătrunsa, și de acolo înapoi la Schitul Pahomie, pe traseul ce urmează în mare parte un drum forestier. Întregul circuit Schitul Pahomie – Vf. Vânturarița – Curmătura Builei – Schitul Pătrunsa – Schitul Pahomie este marcat și durează în jur de 7 – 8 ore. Eu l-am făcut în 2017, dar în sens invers, și a durat 7h30. Poți vedea aici câteva imagini și impresii de atunci.
2. Dacă nu ai prea mult timp le dispoziție, îți recomand să te întorci la Schitul Pahomie exact pe același traseu pe care ai urcat. Coborârea ar trebui să dureze în jur de 2-2,5 h.
Nu recomand să faci ce am făcut noi mai departe, și anume să continuăm pe creasta nordică până în Curmătura Oale, căci este un traseu extrem de greu, iar acest sens de parcurgere este unul care complică și mai mult lucrurile.
Consultă informațiile și harta de mai jos, ca să mergi la drum pregătit.
LOGISTICA TRASEULUI
- Traseu: Schitul Pahomie – Șaua Ștevioara – Vf. Vânturarița
- Localizare: Masivul Buila-Vânturarița, jud. Vâlcea
- Tură: 1 zi
- Tip activitate: drumeție
- Tip traseu: marcat
- Dificultate: MEDIE
- Distanța: 4 km (doar dus)
- Diferență nivel: +1030 m
- Durata*: 3h50 (doar dus)
- Altitudine start: 850 m (Schitul Pahomie)
- Altitudine max.: 1885 m (Vf. Vânturarița)
- Hartă tipărită: –
- Aplicații: Mapy.cz | Munții noștri
- Traseul începe din acest loc
CUM AJUNGI
Traseul începe de la Schitul Pahomie.
Drumul de acces din Satul Cheia până la Schitul Pahomie are în jur de 10 km și este neasfaltat, dar în stare bună. Se poate face cu orice mașină. După cam 8 km trebuie virat stânga la intersecție, unde există și o săgeată spre Pahomie. Aici ne-a întâmpinat unul din rangerii Parcului Național, la care am plătit fiecare o taxă de vizitare de 5 lei, biletul fiind valabil 1 săptămână.
La Schitul Pahomie există câteva locuri de lăsat mașina.
TIMPI INTERMEDIARI

Schitul Pahomie – Stâna Ștevioara: 1h50

Stâna Ștevioara – Șaua Ștevioara: 1h15

Șaua Ștevioara – Vf. Vânturarița: 25min
Dacă faci traseul dus-întors, mai adaugă 2h – 2h30 pentru coborâre.
În total, traseul dus-întors durează aprox. 6-7 h cu tot cu pauze.
*Duratele de mai sus sunt cele făcute de noi. În funcție de ritmul fiecăruia și anotimp, traseul ar putea dura mai mult sau mai puțin.
* Durata totală include și pauzele.
PLUSURI
- Priveliști extraordinare
- În zilele cu vizibilitate bună se pot vedea munții Făgăraș, Parâng, și alții îndepărtați.
- Dimineața se urcă doar cu soarele în spate.
- Stână părăsită pe traseu care poate fi folosită ca adăpost în caz de furtună (cel puțin prispa)
MINUSURI
- Urcuș susținut de jos până sus.
- Nu este apă (la stână era ceva apă, dar nu mi-am putut da seama dacă este vreun loc de unde se poate lua apă potabilă).
Minunate prezentări și informații despre trasee montane! Felicitări! Vă voi urmări……Suntem destul de ….umblați( dar niciodata ture de iarnă!), iar acum v – am descoperit căutând traseu pt Buila – Vânturarița. Am mai urcat acum 3 ani de la Pătrunsa până în Curmătura Builei, dar nu am continuat, fiind târziu și ziua scurtă( era început de octombrie)…..pornisem prea târziu…. în necunoștință! Acum nr-ați retrezit interesul! Multumim, din nou, pentru informațiile amănunțite!
Cu mare drag! Mult spor la trasee, dragilor! :)
Vă mai aștept oricând pe aici!