Rododendronul a fost încă de la început floarea mea preferată pe munte. Numit și bujor de munte sau smârdar, cred că m-a fascinat din prima pentru felul în care înroșește pajiștile verzi ale munților atunci când se află la momentul de înflorire maximă. Sunt și ani mai săraci din cauza condițiilor deloc ideale, dar anul acesta am avut noroc cum nu cred că am mai avut de muuultă vreme. Am găsit rododendronul pe conul vârfului Leaota atât de mult și de roz, încât am început să râd și să chiui de fericire!
Întreg muntele era înroșit, însă zona cu cea mai mare concentrație de tufe este chiar în apropierea vârfului. Pe piciorul sud-estic, pe porțiunea dintre Vf. Răteiu și Vf. Leaota, am văzut un covor cum nu mai văzusem niciodată (decât poate în 2014 sub Vf. Furnica din Bucegi). Tufă lângă tufă, de nu-mi venea a crede! În șaua de la 1980 de metri este un lăcușor care se formează mereu din zăpada topită și apa de ploaie. De la el în sus era această nebunie.
Aici avem parte și de una dintre cele mai frumoase priveliști. În fundal se văd Bucegii, cu abruptul brănean în toată splendoarea.
Apoi, după ce am ajuns pe vârf, am coborât un pic pe Culmea Leaota. Am găsit și acolo un peisaj incredibil. Imediat sub vârf este o porțiune deosebită, cu lespezi mari și mici într-o mică văiugă, intercalate cu iarbă și, desigur, tufe de rododendron. Totul era roz și acolo, ceva ce mi s-a părut ireal de frumos!
Foto: Cosmin Buzoianu
Norii de ploaie se apropiau repejor și nu am putut sta prea mult în zonă, dar am explorat toate culmile. Am coborât câțiva pași chiar și pe piciorul sudic, cel ce duce spre Vârful Tâncava, și am găsit și acolo o mică adâncitură plină de bujor, dar și tufe răsfirate.
Dedițel 
Am ajuns pe Leaota alături de dragii mei prieteni Aura și Cosmin, dar și Ane, fata lor frumoasă. Pe lângă bucuria că ne-am revăzut, am fost cu toții în extaz că am avut șansa și norocul să prindem ceva atât de minunat. Am ajuns la momentul cel mai bun, în unul dintre cele mai bune locuri posibile.
Din câte locuri cu rododendron am văzut în toată țara de-a lungul anilor, vârful Leaota pot spune cu mâna pe inimă că este unul dintre cele mai generoase. Dar și că am nimerit în cel mai bun moment, acela de maximă înflorire.
Eu mai ajunsesem aici și în 2014, dar nici măcar nu se compară. Atunci am văzut doar câteva tufe răzlețe, acum de sute de ori mai multe. La fel, și Cosmin și Aura mai fuseseră de mai multe ori aici, și niciodată nu prinseseră așa ceva.
Cum se poate ajunge pe Vârful Leaota?
Există mai multe variante, însă voi enumera doar pe cele mai accesibile drumeților:
- Cea mai rapidă și mai ușoară cale este pe traseul marcat cu cruce roșie dinspre Canton (Cabana) Brătei. Am povestit pe larg în jurnalul din 2014.
- Pe traseul marcat cu punct albastru ce urcă din Valea Bădenilor, mai exact de la fosta Cabană Făgețel.
- Pe traseul slab marcat ce urcă din Dragoslavele (pe Muntele Iuda + Culmea Cioara + Culmea Râiosul + Culmea Leaota), acesta fiind cel mai lung.
- Există și un drum forestier ce urcă din Valea Bădenilor până în golul alpin, însă este într-o stare foarte proastă. Noi așa am urcat, dar n-aș mai repeta în veci. Nu se poate parcurge cu mașină normală, și chiar și cu Duster 4×4 am avut probleme. Drumul este abrupt, foarte îngust (sunt probleme foarte mari când vin mașini din sens opus), și în multe locuri sunt șleauri și pietre foarte mari. În plus, în 2 locuri drumul s-a surpat și acum abia se mai poate trece. Însă este doar o chestiune de timp până când se va rupe complet și drumul nu va mai fi deloc practicabil. Oricum, noi am mers așa pentru că știam că nu vom avea decât o foarte mică fereastră până la furtună. Altfel n-aș fi urcat niciodată cu mașina, nu susțin și nu încurajez această abordare.
- De departe, varianta mea preferată și, zic eu, cea mai frumoasă ar fi o traversare de la est la vest (pentru cei ce pot face asta cu 2 mașini sau ajutați de ceva taxi-uri/localnici). Se urcă de la Canton (Cabana) Brătei (1237 m)), iar apoi, după atingerea Vârfului Leaota (2133m) , se parcurge creasta orientată spre nord până în Curmătura Fiarelor, după care se coboară la stânga, prin Cheile Crovului, până în Podu Dâmboviței (900 m). Acest traseu are aproximativ 23 de km și 1300 m diferență de nivel de plus (1600 pe minus) și se poate face într-o singură zi de către drumeții obișnuiți cu astfel de cifre. În ritm mediu ar trebui să dureze cam 10-11 ore.
Desigur, se pot face trasee similare și dinspre Runcu sau Valea Cetățuia, dar acelea sunt destinate fie alergătorilor montani, fie drumeților cu cortul, pentru că sunt mai lungi.
Când să mergi pe Vârful Leaota pentru rododendron?
Rododendronul se poate găsi în general pe munte în luna iunie și, uneori, mai ales la altitudini mai mari, se poate găsi și în prima jumătate a lui iulie. Perioada de înflorire maximă diferă mereu de la an la an în funcție de mulți factori, iar aceasta durează foarte puțin (1-2 săptămâni). Dacă mergem prea devreme sau prea târziu, vom găsi prea puțin (la început e doar pe jumătate înflorit, la final e pe jumătate ofilit sau căzut/cules – din păcate mulți vin să-l culeagă, deși este ilegal).
Din experiența mea, cea mai bună perioadă este în jur de 15 iunie. În 2014 am fost pe 9 iunie și a fost prea devreme. Acum, fiind un an cu foarte multă zăpadă picată în aprilie (și nu numai), l-am găsit așa de maxim înflorit pe 27 iunie 2021. Probabil că și pe 20 iunie a fost cam la fel (acum se vedea că începea ofilirea de pe o zi pe alta).
Acestea fiind spuse, ține cont că e un pic loterie cu rododendronul. Îți țin pumnii să-l găsești maxim de înflorit atunci când vei merge să-l cauți! :) Și, te rog, nu îi culege florile și nu îl smulge din rădăcină! Rododendronul este o plantă protejată prin lege și nu avem voie să o rupem. În plus, să îi lăsăm și pe cei ce vin după noi să o admire :)
Ca și încheiere, las mai jos încă o serie de imagini din zona Vârfului Leaota. În caz nu era clar deja, am făcut câteva sute bune e poze în doar 2 ore :))))
Aceasta este tot o floare roz din această perioadă, dar mult mai pitică decât rododendronul, iar tufele sunt „lipite” de sol sau chiar de lespezi. Se numește Azalee alpină – Kalmia procumbens (foto sus și jos).
?❤️Mulțumesc mult!!
Cu drag! :) ❤️
Buna Alexandra,
De mentionat totusi ca varianta dinspre Dragoslavele are un farmec aparte, dat fiind prezenta lacului Domnitei, sau mai degraba lacurilor (sunt vreo 5 in total, in afara de cel principal, toate foarte mic, dar foarte frumos pozitionate – plus inca unul pe piciorul varfului Cioara- aviz fotografilor) …
Eu personal accept varianta mai lunga, dar presarat cu aceste lacuri absolut minunate.
Wow, super! Mersi mult de tot pentru completare!
Nu am urcat de acolo niciodată, dar acum m-ai făcut să-mi doresc :)
Bună Alexandra,
confirm că drumul unde am urcat noi e frumos datorită lacurilor. Acolo se poate urca cu mașina până la Șaua Prislop, drum practicabil cu orice mașină, iar de acolo pe marcajul galben. Nu sunt probleme de orientare, e marcat decent. Lacurile nu sunt chiar lângă poteca, trebuie să urci deasupra cantonului mare. În continuare se poarte scurta drumul, evitând o urcare și coborâre de vreo 50-60m pe piciorul care vine dinspre Dragoslavele (marcat parca cu cruce roșie) printr-o potecă nemarcată, dar clară care leagă cele două poieni prin care trece drumul.
Trebuie sa spun că pentru noi Leaota era capricioasă, am fost de două ori și reveneam udați leoarcă de tot atâtea ori, în primul caz scăpând de fulgere la limită, cu părul deja ridicat, astfel nu am ajuns mai multe de 100 de metrii în golul alpin. A doua oară era acum, ploaia ne-a prins chiar după creastă, tot pe un loc expus. Noroc că fulgerele au venit după ce am ajuns înapoi în pădure, bocancii însă erau complet udați. Deja-vu.
Îmi pare bine că ne-am întâlnit pe vârf. :)
Hey András! Mersi tare mult de completare! Este super utilă atât pentru mine, cât și pentru oricine altcineva mai vrea să urce dinspre Dragoslavele!
Și eu mă bucur tare mult de întâlnire și de cunoștință! :)
I-am spui și lui Barna pe fb, ne-am gândit la voi când a venit furtuna și am sperat să fiți bine! :)
Mă bucur că ați ajuns jos teferi, chiar dacă uzi. A treia oară sigur e cu noroc! :)
Mulțumesc din suflet Alexandra! Ești minunată și la fel de real pasionată de călatorie așa cum ne-ai obișnuit deja. Doar de bine și continuă să faci ceea ce faci… o faci la superlativ!
Și eu îți mulțumesc din toată inima! :D
Superb! Desi nu am mai fost prin muntii Romaniei de mai mult de 2 decenii imi aduc aminte de abundenta smardarului pe Creasta Balaurului in Bucegi (Bucsoiul). Nu stiu cat de frecventata e creasta acum dar cu ani in urma era foarte rar parcursa nefiind marcata si cu on intrare perversa din Poiana Morarului.
Hey Eugen! :) Mă bucur că ți-a plăcut!
Intrarea pe Creasta Balaurului e în continuare la fel de perversă :))) dar traseul e mult mai frecventat acum.
În ultimii 5-10 a explodat mult drumeția la noi în țară, inclusiv pe traseele nemarcate și inclusiv pe cele care presupun și scrambling.
Ești minunata! Te-am descoperit de ceva vreme si ma fascinezi. Ne faci sa ne dorim din ce în ce mai mult sa exploram. Eu, am doi copii, de 7 si 11 ani. Pana acum, am urcat cu ei pe trasee mai usoare. Am explorat „Valea lui Stan” , „Fereastra Zmeilor” – cu plecare si de la Bâlea Lac.
Poate, dacă observam din timp unde vrei sa explorezi și este accesibil pentru copii, fara sa deranjam, vom fi si noi prezenti.
Mulțumesc foarte mult, Natalia! :) Mă bucur să te cunosc și să aflu că te bucuri de natură împreună cu copiii tăi!
Vă doresc să ajungeți peste tot pe unde vă doriți!
Buna! Felicitari pt excursie, pt timpul acordat muntelui! F frumoase pozele, jurnalele de asemenea! Incerc si eu , atunci cand am timp sa merg la munte, e o placere deosebite. Acum o sapt , m-am intors de la Baile Tusnad. Succes pe mai departe.