Traseu: Borovets – Piatra Neagră (Chernata Skala) – Borobets (2h30)
Una dintre drumețiile care mi-au plăcut cel mai mult în zona Borovets este una în care nici nu plănuisem să merg în primă fază. Este vorba de un traseu foarte ușor de aproximativ o oră prin pădure până la Piatra Neagră (Chernata Skala / Black Rock). Însă, când am ajuns acolo, locul m-a impresionat atât de tare încât aș spune că este un punct musai de văzut dacă ești în zonă.
Fun fact: în bulgară, „skala” înseamnă piatră, însă în greacă înseamnă „scară”.
Când am mers acolo, eram deja de 4 nopți în Borovets. Deși aflasem despre Piatra Neagră cu câteva zile înainte de vacanță, nu aveam în plan să merg. Aflasem de ea pentru că intrarea în traseu este indicată chiar pe google maps. Însă nu mă impresionaseră deloc pozele pe care le văzusem fugitiv și nici nu-mi surâdea un dus-întors prin pădure. Mai mult, prognozele arătau ploaie toată ziua pentru ultima mea zi în Borovets, care era o zi de sâmbătă.
Din motivul ăsta, vineri chiar îmi venise ideea să plec cu o zi mai devreme înapoi spre România. Însă am rămas, până la urmă, pentru că se anunța vreme rea și pentru Veliko Târnova și împrejurimi, unde aveam de gând să mă opresc la finalul vacanței.
Prognoza fiind cu ploaie, planul pentru ziua de sâmbătă fusese de a sta degeaba. De dimineață până seara, în căbănuța mea. Dar, după ce m-am trezit pe la 7 jumătate, mi-am dat seama că n-am nici cel mai vag chef să nu fac nimic toată ziua și că m-aș plictisi teribil (doar stătusem degeaba în fiecare după-amiază până atunci), și imediat mi-am amintit de Black Rock. Hmmm… apăi mai bine mă duc și mă plimb 2 ore prin pădure decât să stau în casă toată ziua. Vremea oricum fusese mult mai bună decât se prognozase până atunci, așa că m-am gândit că poate o fi ok măcar 2-3 ore și în dimineața asta.
Zis și făcut. Mic dejun, aruncat repede în rucsac apă, o gustare mică și haine de ploaie, și tuleo pe ușă! Yuhuuu!
Intrarea în traseul spre Piatra Neagră este la doar cinci sute de metri de parcul de bungalouri Jagoda & Malina, unde stăteam, așa că pentru prima dată am ieșit pe poarta complexului cu rucsacul în spate, și nu în mașină.
Imediat ce-am ieșit la șosea am zărit cețurile cum se jucau pe deasupra norilor, și m-am gândit că va fi vreme interesantă. Am ajuns rapid la intrarea în traseu, unde acum este un hotel mărișor recent construit din câte mi-am putut da seama, și în rest un spațiu foarte mare care acum era parțial ocupat de o movilă mare de pietriș. În rest, pustietate. Cu fața deja spre munte, pe partea stângă am zărit un izvor amenajat, lângă care am tresărit să văd o statuie imensă de piatră, parțial înghițită de frunzele copacilor. Iată ceva ce nu vezi în fiecare zi…

Am înaintat apoi foarte hotărât spre pădure, încercând să nu mă panichez că nu mai era nimeni acolo, eu așteptându-mă să mai fie lume, pentru că era sâmbătă. Am tresărit din nou când am văzut deodată un bărbat care nu mi-am dat seama dacă ducea ceva la gunoi sau voia să ia ceva de acolo, cert e că nu m-am uitat atent și i-am dat înainte. Absolut nimeni nu mai era în zonă.
Doi pași mai în față, un câine ce păzea o proprietate pe dreapta a început să latre. Am scos repede mini sprayul pe care mă dusese capul să-l iau cu mine drept protecție, în caz că avea să se facă spre mine, dar din fericire era doar gura de el și nici nu s-a apropiat.
Buuun, să mergem mai departe. Oare?
Intru în pădure și încep să merg pe drumul forestier, dar cu fiecare pas pe care îl fac mă întreb dacă e totuși o idee bună să fac acest traseu. Ajung la o bifurcație, aleg stânga cum arată săgețile, și apoi mai văd un câine la vreo sută de metri în față. Părea mic, așa că am crezut că e al cuiva, ceea ce mi-a dat un stop de bucurie. Când colo, pe măsură ce m-am apropiat de el, mi-am dat seama că era singur și, probabil, un câine al nimănui :( M-a și ocolit elegant cu câteva zeci de metri înainte să ne intersectăm, și am rămas iar singură.




Vremea era frumoasă, totul ok, dar mie mi se părea că mă afund din ce în ce mai mult în pădure și senzația era una de intrare într-un tunel întunecat care la capăt nu are deschidere. Chiar dacă pădurea era luminoasă. Mă gândeam la filmele alea de groază în care protagonista intră într-o casă părăsită și este sfârtecată instant de killer, deși tu de dincolo de ecran tot țipi la ea, „nuuu, nu te duce, proasto, că te omoară!!!” :))))
Deși eram conștientă că era probabil influența a prea multor filme de groază văzuse în liceu, mi-am dat seama că poate nu e tocmai o idee bună să continui, pentru că riscurile chiar există. Sigur că sunt mici, dar nu zero. Așa că am decis, cu inima grea, să mă întorc. Mi-a părut tare rău că nu aveam să văd Piatra Neagră, dar am știut că e decizia corectă.
Nu mersesem mult, așa că în vreo 15 minute am ajuns înapoi la liziera pădurii. Acolo, ca un înger coborât din cer, am găsit un grup imens de copii alături de 3 însoțitori! Aaaaaleluia! Sunt salvată! Niciodată nu m-am bucurat mai tare să văd atâția oameni la începutul unui traseu :))))
Am mers rapid la doamna ce părea a fi învățătoarea lor și am întrebat-o dacă vorbește engleză. A răspuns cu zâmbetul pe buze că da, și eu la fel de fericită am întrebat-o dacă se duc la Black Rock, deși eram aproape sigură, căci altundeva nu prea ar fi avut unde să se ducă. Când răspunsul a fost afirmativ, aproape am sărit în sus de bucurie.
I-am spus că pornisem singură mai devreme, dar mi-a fost un pic teamă, și m-am întors. După care i-am zis că o să pornesc un pic în față, dar i-am dat de înțeles că mă bucur că o să-i știu în urma mea.
Yesss! Am escortă! :))))
Cu acest confort psihic nou dobândit, am pornit din nou pe drum, de data asta fluierând, fără nicio grijă. Doamne ce mă bucur!
Tot traseul până aproape de Piatra Neagră este un drum forestier, ceea ce este extrem de ușor de urmărit. Traseul este marcat cu bandă albastră și are doar vreo 2 sau 3 bifurcații, toate semnalizate corespunzător în afară de una singură, unde nu era clar ce trebuie făcut, căci o semnalizare în bulgară avea o săgeată spre dreapta, dar drumeagul din dreapta era ceva foarte slab, pe când noi trebuie să ținem mereu drumul principal extrem de bine bătut, care acolo cotea stânga.
Abia la final, când ajungem la o poiană mică, trebuie părăsit drumul principal pe o potecuță la stânga, dar și acolo este foarte bine semnalizată intrarea cu săgeți pe care scrie și în engleză Black Rock.
Până acolo, spre surprinderea mea, am întâlnit un cuplu care se întorcea. Se pare că cineva fusese chiar mai matinal decât mine.



Drumul forestier este aproape plat în prima jumătate, și doar în a doua jumătate urcă, dar nu este nimic foarte solicitant.
Potecuța finală a fost cea care mi-a plăcut cel mai mult, eu neavând o mare pasiune din a merge pe drumuri forestiere (oare ce drumeț are?).
Iar când am ajuns la Piatra Neagră în final, am rămas uimită. Nu-mi venea a crede cât de frumos este locul. Piatra Neagră este pur și simplu un punct de belvedere pe o stâncă proeminentă în pădure. Este amenajat pentru siguranță cu o balustradă neagră de jur împrejur, iar din punctul terminus ai o priveliște incredibil de frumoasă, atât spre munte, cât și spre satul Raduil aflat jos la câmpie.




Când am ajuns, era înnorat, dar n-am stat nici 5 minute că a ieșit soare, și atunci să vezi nebunie! Nu știam în ce parte și cum să fac mai repede poze. Mă gândeam că acuș acuș vine și grupul de copii, și voiam să profit la maximum de cele câteva minute în care eram singură.
Extrem de frumos mi s-a părut locul, și când mă gândesc că era cât pe ce să nu vin… Poate m-a impresionat așa tare și pentru că aveam așteptările foarte joase, plus că până acolo traseul este destul de monoton, însă cred cu tărie că este un loc special ce merită văzut. Mai mult decât atât, traseul mai avea în mânecă încă o surpriză.
După ce m-am liniștit cu făcutul pozelor, mi-am amintit că văzusem pe google și o poză cu stânca văzută din lateral și am încercat să-mi dau seama de unde ar fi putut fi făcută. Undeva în depărtare am văzut un mic parapet zidit de protecție a drumului forestier, și m-am gândit că poate acolo ar fi locul. Am scos telefonul, am deschis harta și, cu ajutorul busolei integrate, am rotit telefonul ca să văd dacă am intuit bine. Yup! Așa pare! Hai să vedem! Locul nu părea departe, așa că am zis că merită o încercare.
Grupul nu mai venea, deși deja eram acolo de ceva vreme, dar fix când am ieșit eu înapoi la drum au ajuns și ei. Chiar când voiam să o întreb pe doamna lor dacă acolo e punctul de belvedere, ea a început să-mi spună că dacă mai merg 10 minute pe drum… Perfeeeeect! Acolo mă duc! Numai bine că îi prind pe ei pe stâncă exact când ajung acolo să pozez. Sincronizare perfectă!
10 minute mai târziu…. Iată Piatra neagră în toată splendoarea ei!

Desigur că nu este chiar neagră, dar denumirea cred că este dată de roca de granit, care este mai închisă la culoare.
La întoarcere, am văzut că ei se opriseră în poiană să facă pauză de masă, dar eu i-am dat înainte cu încredere, mulțumindu-le pentru escortă. Nu-mi mai era teamă pe coborâre, mai ales că eram aproape sigură că voi mai întâlni oameni, ceea ce s-a și adeverit. M-am intersectat cu vreo 5 alte grupuri mici de 2-5 persoane care urcau, printre care și o fată singură cu un câine. Ah, ce bine ar fi fost să fi avut și eu un câine cu mine. Nu mi-ar mai fi fost teamă să mă duc singură.
Mă gândesc că traseul este mult mai aglomerat în lunile iulie și august, și mai ales în weekend. Așa că, dacă te duci atunci, cel mai bine e să te trezești cât mai devreme, ca să nu prinzi aglomerație la Piatra Neagră. Sau, dacă ești cuc singur(ă) ca mine și vrei companie, din contră. Pornește cât mai târziu :)))
Când am ajuns înapoi la șosea și m-am uitat în urmă, am observat că cerul se închisese total și soarele dispăruse în ei. Fereastra de vreme bună ținuse exact cât fusesem eu acolo. Ei, asta numesc eu noroc! :)
Dacă ai nevoie și de alte idei pentru zona Borovets / Munții Rila, te invit să citești despre întreaga mea vacanță solo în Bulgaria pe pagina dedicată a vacanței.
LOGISTICA TRASEULUI
- Localizare: Munții Rila, Bulgaria
- Tip activitate: drumeție
- Tip traseu: marcat
- Formă traseu: dus-întors
- Dificultate: MICĂ
- Diferență nivel: +250 m
- Durata*: 2h30
- Altitudine min: 1300 m (șosea)
- Altitudine max.: 1435 m (punct belvedere)
CUM AJUNGI
În Borovets poți ajunge cu mașina sau cu autobuzul din Samokov.
Intrarea în traseu este chiar la șosea, lângă Apartamentele Sequoia, unde se poate lăsa mașina.
TIMPI INTERMEDIARI
Șosea – Piatra Neagră: 1h
Piatra Neagră – Belvedere: 10 min
Belvedere – Șosea : 1h
*Duratele de mai sus sunt cele făcute de mine. În funcție de ritmul fiecăruia și anotimp, traseul ar putea dura mai mult sau mai puțin.
* Durata totală include și pauzele.
PLUSURI
- Priveliști extraordinare
- 2 puncte de belvedere (cel de PE Piatra Neagră și cel CU Piatra Neagră)
MINUSURI
- Traseul poate fi aglomerat vara în zilele de weekend.
- Traseul este destul de monoton (drum forestier) până la punctele de belvedere.
- Nu există apă pe traseu (doar la începutul traseului).
MAI MULTE INFORMAȚII
CAZARE
BOROVETS
BUNGALOU
Jagoda & Malina
O cazare extraordinară în adevăratul sens al cuvântului, pentru că este un parc de căbănuțe în pădure. Se află la câteva sute de metri de intrarea în acest traseu. Prețul unui bungalou (1 pat dublu și 2 paturi suprapuse, bucătărie și baie): 89 leva / noapte (233 lei / noapte). Poți rezerva cazare la un bungalou Jagoda & Malina direct pe booking.