Ce poți vedea lângă Veliko Tarnovo: Cascada Hotnitsa și Canionul Emen

Scris de | Alexandra

Aflate la doar o aruncătură de băț de Veliko Tarnovo, Cascada Hotnitsa și Canionul Emen sunt două bijuterii naturale numai bune de văzut dacă ești în zonă.

Eu am ajuns acolo în ultima mea zi a vacanței în Bulgaria, la plecare spre casă din Veliko Tarnovo. Am aflat de ele la recomandarea prietenei Dia, căreia îi mulțumesc tare mult pentru sugestie!

De fapt, ambele obiective naturale au atât canion, cât și cascadă, doar dimensiunile și peisajele diferă. Sunt perfecte pentru oricine, chiar și celor ce nu au experiență cu drumețiile. Cu mențiunea că la cascada din Canionul Emen se ajunge un pic mai greu, în timp ce Cascada Hotnitsa e chiar la drum. Voi explica imediat pe rând :)

Cascada și Canionul Hotnitsa (Kaya Bunar)

Am mers la Cascada Hotnitsa luni dimineață în a doua zi de Rusalii. De aceea, mă așteptam să mai găsesc oameni acolo, mai ales că românii aveau liber. Pe hărți se mai găsește și denumirea Kaya Bunar, dar nu-mi dau seama dacă așa se numește canionul sau cascada. În orice caz, Hotnitsa se numește și satul din apropiere.

Din Veliko Tarnovo am făcut doar jumătate de oră. Însă, când am ajuns, am găsit o mare pustietate. Nimeni, nimic. Locul nu este extrem de primitor, pentru că te întâmpină o clădire în ruină, dar m-am dat jos și imediat a apărut de nicăieri un pisic, așa că nu m-am mai simțit singură :))))

I-am dat de mâncare (deja umblu cu cat treats în portbagaj:))) și apoi am mers la cascadă, la care se ajunge după câțiva pași și o traversare de pod de lemn.

Cascada Hotnitsa Bulgaria

Din păcate, de la ploile abundente și multe din ultima perioadă, apa era maro. Dar, altfel, aici poți găsi un lăcușor turcoaz de cea mai mare frumusețe.

Prin canion este un traseu mai lung, de aproximativ o oră jumătate dus-întors, dar nu prea mă încumetam să îl încerc, nemaifiind nimeni în zonă, plus că era foarte cald. Însă, când să plec, am văzut că sosise un cuplu între timp, iar un altul începuse deja să urce pe scările din stânga, așa că am zis să încerc și eu. Nu știam până unde voi merge, dar am zis să explorez un pic.

N-am urcat mult că am avut o adevărată surpriză! Pe partea stângă a cascadei este amenajat un adevărat traseu cu scări de lemn și câteva elemente metalice, care te poartă oarecum deasupra cascadei, urmând ca în partea superioară să treacă apa pe un pod de lemn. Am parcurs un adevărat labirint de cotloane și chiar și un tunel îngust în piatră, care mi s-au părut un deliciu. A trebuit să am multă grijă, pentru că unele scări păreau cam șubrede, iar pe alocuri stânca era udă sau cu noroi (este neapărat nevoie de încălțări cu talpă aderentă pentru acest traseu).

După vreo 10-15 minute de urcat, deja mă gândeam că nu prea aș mai avut chef să cobor tot pe acolo, pentru că la coborâre trebuie să fii de o mie de ori mai atent, și chiar începusem să mă întreb cât să mai înaintez.

Dar punctul roșu cu care este marcat discret traseul am observat că începe să urce pe celălalt mal al canionului, după care o ia în jos, spre vale. Hmmm, ia să vedem unde duce!

Și uite așa am ajuns în câteva minute înapoi de unde pornisem, la cascadă, pe o potecă normală, fără scări sau altceva delicat. Am făcut astfel un circuit scurt, dar foarte frumos, care nici măcar nu știam că există. Poteca de întoarcere nu pare pe mapy.cz.

M-am bucurat super tare! Însă cea mai mare surpriză pe care am avut-o a fost când am vrut să plec și deodată am văzut o mulțime de aripi albastre zburând. Wooooaaa! Ce e astaaaa?

Am crezut inițial că sunt fluturi, dar, când m-am uitat mai atent, am observat că sunt libelule. Nu mai văzusem niciodată acest tip. Culoarea aceea mă fascinează! Este culoarea mea preferată din toată lumea, sunt înnebunită după ea! Este aceeași pe care o găsim la păuni și la gușteri. Mi se pare cea mai frumoasă din univers!

Când am plecat, ce să vezi? În parcare deja mai erau încă vreo 5 mașini pe lângă a mea, TOATE cu număr de România :)))

Chiar când am intrat în mașină, am observat însă și un bărbat un pic ciudat care mișuna pe acolo. Sunt aproape sigură că dormea pe la una din colibele din zonă când am ajuns eu. Mi s-a făcut un pic pielea de găină când m-am gândit la asta și m-am întrebat cum ar fi fost să apară când eu eram singură pe acolo. Dar bine că nu s-a întâmplat asta.

  • Localizare: satul Hotnitsa, regiunea Veliko Tarnovo, Bulgaria
  • Tip activitate: drumeție
  • Tip traseu: marcat
  • Formă traseu: circuit
  • Dificultate: MICĂ
  • Diferență nivel: +40 m
  • Durata: 30min
  • Altitudine min.: 120 m
  • Altitudine max.: 160 m
  • Data: 21 iunie 2021
  • Traseul începe din acest loc

Mărțișoare agățate în copac lângă Cascada Hotnitsa

Hotnitsa, Bulgaria

O barză (vie! :))) pe care am văzut-o la plecare de la Hotnitsa


Canionul Emen și cascada Momin Skok

Spre deosebire de Hotnitsa, la Emen mai întâi vezi canionul și abia la final, după ce-ai muncit un pic, ajungi și la cascadă.

De la Hotnitsa până la Emen am mai făcut doar vreo 30 de minute cu mașina, însă am fost un pic confuză la sosire. Pe mapy.cz apare o parcare aflată la capătului unui drum mai îngust, aflat lângă Peștera Emen. Inițial am crezut că acolo trebuie să ajung, mai ales că era semn de parcare pe hartă. În realitate, acel drum este foarte îngust și neasfaltat. Și, deși nu e lung (are cam 1 km), nu mi-a inspirat încredere să intru pe el. Mai ales că nu voiam să aflu cât de rău este într-un loc unde poate n-aș fi avut unde să întorc, și nici ce-aș fi făcut dacă m-aș fi întâlnit cu alte mașini din sens opus.

De reținut este că pe google maps este marcat locul de intrare în traseu, care este chiar la șoseaua principală, după o curbă, și nu cel de la capătul drumului neasfaltat îngust..

Acolo la șosea cred că este cel mai bine de lăsat mașina, și asta am făcut și eu. Când am ajuns era ora 11, dar acolo nu mai era decât o mașină. Cam pustiu, din nou, dar am zis să încerc. Am fost sigură că mai sunt și alți oameni pe traseu, mai ales că unii probabil accesează traseul de jos din parcarea în care n-am vrut eu să mă duc.

Deja era cald, așa că am luat mai multă apă, să fie. Și bine am făcut, căci până la final era să intru în hipertermie.

Prima porțiune de traseu trece printr-o pădurice. Imediat apoi ajungem la un loc deschis, iar poteca se înscrie pe o brână superbă ca pe un balcon, de unde se poate admira o parte din canion. O nebunie de vreme și de peisaj am prins! Și peste tot numai floricele, plin de rochița rândunicii roz, o bucurie!

Oameni, în schimb, ioc! Abia după vreo 5-10 minute m-am întâlnit cu un cuplu ce se întorcea, și am bănuit că a lor era mașina lângă care parcasem. După ei, însă… n-am mai văzut pe NIMENI.

Pentru cei cu rău de înălțime, aici e posibil să fie cu emoții, pentru că poteca merge în câteva locuri exact pe margine. Iar cei ce nu sunt obișnuiți deloc cu drumețiile sau nu au încălțări corespunzătoare, e bine să se întoarcă din acest punct, pentru că spre final este o porțiune foarte abruptă. Dacă vrei totuși să încerci, ține cont că sunt necesare încălțări speciale de drumeție, cu talpă aderentă, altfel este periculos.

Canionul Emen, Bulgaria
Canionul Emen, Bulgaria

Imediat am intrat din nou în pădure, au mai fost câteva locuri de belvedere pe parcurs (atenție că sunt pe buza prăpastiei), după care a urmat o coborâre super incomodă. Totul era spălat și abrupt, de nu puteai călca fără să ai impresia că te duci în nas. N-a ajutat deloc că pământul era umed, dar, cumva, nu știu cum, am reușit să nu cad. Am înjurat, în schimb, no doubt. Noroc că eram singură.

La final am făcut dreapta și, după câteva mici obstacole printre pietre și pe un poduleț, am ajuns și la cascadă.

Cascada din Canionul Emen, Bulgaria

Și aici am găsit apa maro, desigur. Dar, ca la Hotnitsa, în mod normal aici poți găsi un mini lac turcoaz.

Locul acela este unul foarte ascuns în inima canionului și ferit, înconjurat pe toate părțile de stânci. Zgomotul de la apă era și el super puternic, astfel că am avut un sentiment ușor creepy fiind singură.

Nu cred că am stat mai mult de 5 minute pe loc și am pornit înapoi. În zonă știu că erau niște scări și pasaje de lemn foarte frumoase, însă la plecare am încercat să le găsesc, dar nu am văzut nici urmă de nimic. Pe mapy.cz arată de asemenea că pe ultima porțiune se poate face o buclă, însă am aflat ulterior că s-au deteriorat mult și nu mai sunt safe. Iar din ce am văzut de sus de pe brână, părea că au fost dezafectate. Am văzut o secțiune de scară prăbușită sau, în orice caz, dată la o parte. Nu cred că se mai poate merge pe acolo, astfel că acum traseul este doar dus-întors, după cum am arătat pe hartă mai jos.

M-am gândit că, în urcare, porțiunea aceea abruptă din pădure va fi mai ușor de urcat. Ceea ce a fost adevărat, însă nu luasem în calcul că era deja extrem de cald (27 de grade la umbră), iar în urcare m-am încins și mai tare. Ceasul mi-a arătat că pulsul mi se dusese la 146. Nu bun.

M-am oprit un pic să mă reglez, m-am udat cu un pic de apă pe ceafă, pe față și pe brațe, și m-am mai răcorit un pic. Noroc că luasem mai mult decât aveam nevoie să beau, altfel nu știu ce-aș fi făcut.

Un pic mai sus este un loc unde traseul intersectează un firicel de apă numai bun de răcorit, dar până acolo mi s-ar fi părut o veșnicie dacă n-aș fi avut apă (deși erau doar vreo 15 minute).

Canionul Emen, Bulgaria

Per total mi-a plăcut super mult și aici, însă clar nu aș mai veni vara pe caniculă, că nu e de glumit. Poți leșina de căldură, și asta nu-i cel mai rău lucru care se poate întâmpla.

Dacă vrei să stai mai mult în zonă (merită măcar 2 zile), citește jurnalul despre Veliko Tarnovo.

  • Localizare: satul Emen, regiunea Veliko Tarnovo, Bulgaria
  • Tip activitate: drumeție
  • Tip traseu: nemarcat
  • Formă traseu: dus-întors
  • Dificultate: MICĂ
  • Diferență nivel: +300 m
  • Durata: 1h
  • Altitudine max (start): 280 m
  • Altitudine min.: 220 m (cascadă)

CAZARE

VELIKO TARNOVO

STUDIO

Apartament Stonel


În seara precedentă am fost cazată în Veliko Tarnovo, în zona veche a orașului, ca să fiu aproape de obiectivele turistice pe care voiam să le văd. A fost o cazare ok, motivul principal fiind că avea parcare privată, ceea ce este o raritate în Veliko Tarnovo, însă un avantaj enorm, pentru că nu prea ai unde să parchezi altfel. Capacitatea este de 2-3 persoane (pat mare dublu plus canapea mică extensibilă) și dispune de o bucătărie măricică. Prețul plătit de mine: 60 leva (150 lei) pentru o noapte. Poți rezerva cazare la Studio Stonel direct pe booking.

VELIKO TARNOVO

HOTEL

The Hill


O cazare foarte faină la care am vrut să mă cazez prima dată este hotel The Hill. Aveau și mic dejun inclus, doar că nu aveau parcare fix acolo. Pe booking scria că oferă loc de parcare, și chiar așa și este, doar că te ajută ei și te duc într-un loc de parcare aflat în apropiere. Cel puțin așa am înțeles din recenzii. Prețul era similar cu ce am plătit la Studio Stonel. Poți rezerva cazare la The Hill direct pe booking.

Despre autor

ALEXANDRA PUȘCAȘU

Salut! Sper că ți-a plăcut să citești acest articol la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie să‑l scriu pentru tine :) Am creat acest blog în 2009 pentru a-i ajuta și pe alții să găsească fericire și libertate prin intermediul călătoriilor și a naturii. Te invit să citești mai multe aici.

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei