Cele 7 lacuri Rila, comorile Bulgariei – circuitul scurt de primăvară

Scris de | Alexandra

Traseu: Cabana Rilski Ezera – Lacul Rinichi – Lacul Gemeni – Lacul Trifoi – Lacul Pește – Lacul de jos – Cabana Rilski Ezera (3h30)

Cele 7 lacuri Rila sunt una dintre cele mai cunoscute comori din Bulgaria printre iubitorii de natură și drumeții. Este vorba de o salbă de 7 lacuri glaciare aflate între altitudinea 2100 și 2600 de metri într-un circ glaciar absolut superb din munții Rila.

La baza circului glaciar se poate ajunge cu telescaunul, iar traseele ce se pot face în zonă nu sunt foarte grele. Perioada cea mai bună de vizitare este iunie-august, cu mențiunea că nu oricând se pot parcurge în siguranță toate potecile. În iunie poate fi încă multă zăpadă (cum am găsit eu acum), astfel că sus este încă primăvară, dar se poate face circuitul cel mai scurt, care este extrem de frumos, doar că nu se pot vedea toate lacurile, iar o parte din ele sunt înghețate. Iulie și august sunt cele mai bune luni de vizitat zona. Se pot face drumeții și în septembrie, desigur, posibil și în octombrie până pică zăpada, însă consider că toamna culoarea ierbii este deja prea galbenă față de cât de verde este în iulie și august.

Dacă ar fi să aleg ceva și mai specific, aș spune că a doua jumătate a lunii iulie este momentul în care peisajul este cel mai frumos (după părerea mea). Eu cu siguranță voi reveni într-un iulie în anii ce vin, pentru a face circuitul lung, care trece pe la toate lacurile.

Recomand oricui să vadă acest loc și să aleagă traseul care i se potrivește. Dacă vrei să te bucuri în liniște de acest loc fantastic, încearcă să vii în timpul săptămânii, căci în weekend, mai ales în iulie și august, poate fi foarte aglomerat.

Eu am „aterizat” în zonă într-o zi de vineri, după multe zile în care m-am închinat la prognoză să îmi dea măcar o fereastră de 3-4 ore de vreme ok cât să pot veni și eu la 7 Rila lakes. Am analizat și răsanalizat prognozele de zeci de ori pe zi, dar părea că n-am niciun noroc. Când am văzut că pentru vineri e posibil să am o infimă șansă, am apucat-o și mi-am făcut cruce. Doamne-ajută! Orice-ar fi, fără fulgere, te rog frumos!

Telescaunul se deschide la 8:30, dar peste tot pe unde citisem văzusem că se deschide la 9. Am încercat eu să ajung la 8:30, dar m-am cam moșcăit dimineață, plus că din Borovets mi-a luat o oră să ajung acolo, iar pe drum am și oprit la maci și la cețuri, că nu se putea să nu pozez așa ceva:

O nebunie, nu alta!

L-am luat ca pe un semn bun pentru o zi cu noroc, și i-am dat înainte.

La telescaun am trecut de prima parcare micuță de pe dreapta din fața unor chioșcuri și am mers dincolo de telescaun să parchez. Numai bine ce mă așezasem ca o divă, că a venit un tip și mi-a spus că acolo e privată parcarea și nu am voie să las mașina. Ok, boss, am înțeles, mă conformez. M-am dus înapoi la parcarea de jos, am parcat, apoi am înșfăcat rucsacul, mi-am cumpărat cartelă și val vârtej m-am suit în telescaun (care până cu câteva zile înainte crezusem ca popa că e telecabină. Nu știu de unde. Toată viața mea a fost o minciună! :))))

Urcarea cu telescaunul durează cam 25 de minute și este plăcută. Pe prognoză zicea că o să fie un frig de-o să-mi înghețe toate cele, așa că mi-am luat geaca de puf pe mine, ca o mamaie. În plus, în loc de pantalonii de drumeție, mi-am luat niște pantaloni de tenis pe care mi-i aruncasem în bagaj ca să stau cu ei prin cabană. I-am luat acum pentru traseu pentru că aveau o subțire căptușeală pe dinăuntru. Mă speriase și bulgăroaica de la cascada Goritza că e iarnă aici, am zis gata, scot artileria grea. Aiurea! A fost o temperatură absolut normală, nu mi-a fost deloc frig, ba chiar cald pe alocuri, iar geaca de puf am ținut-o descheiată în telescaun și apoi nu am mai folosit-o deloc. E bine de avut ceva gros pentru telescaun, e clar, că poate să fie foarte frig, dar poate era ok ceva un pic mai subțire.

telescaun 7 rila lakes

M-am dat jos din telescaun la ora 9:15 și în zonă nu prea erau oameni. Acolo m-a întâmpinat Cabana Rilski Ezera (Lacurile Rila) – 2150m, care este de fapt un hotel cu mai multe etaje, de tipul Hotelului Peștera de la noi, deși clar nu așa luxos și costisitor.

În apropierea hotelului erau niște cai superbi, iar sus pe culme am văzut că deja urcaseră niște oameni. Grozav! Să-mi dăm și noi, zic (eu vorbind cu mine însămi :))))

De aici se pot alege mai multe căi, dar eu am ales să urc direct spre lacul Rinichi, adică pe cea mai din dreapta potecă, marcată cu bandă roșie.

În Bulgaria sistemul de marcaje este doar cu benzi de diferite culori (roșie, galbenă, albastră și verde), destul de similar vopsite ca la noi, doar că sunt pe orizontală în loc de verticală. Însă recomand să ai o aplicație montană pe telefon (de exemplu mapy.cz) cu care să-ți urmărești traseul, pentru că uneori poate fi derutant la bifurcații.

Eu așa de aeriană am fost încât, atunci când am deschis aplicația înainte să pornesc, am constatat că uitasem să o descarc offline de acasă. Noroc că aveam date acolo și am putut să o descarc pe loc, destul de repede. Eu mereu stau cu telefonul pe modul avion când merg pe munte, ca să-mi conserv bateria în caz de urgențe, astfel că trebuie mereu să am hărțile descărcate offline în telefon. Ceea ce recomand oricui să facă. Nu știi când ai nevoie să ceri ajutor și te trezești că nu mai ai baterie la telefon pentru că ai stat cu netul pornit toată ziua.

Acest mic detaliu pus la punct, mi-am luat avânt să dau repede gata primul urcuș. Vremea părea ok-ish momentan, dar nu voiam să forțez nota, așa că am intrat pe modul viteză.

La începutul traseului am observat ceea ce văzusem și în Norvegia că se practică: pavarea cu piatră a potecii. Nu-mi place deloc această practică, pentru că nu e deloc ceva natural și ia din sălbăticia locurilor, dar înțeleg dacă în unele locuri se impune acest lucru, mai ales în astfel de locuri unde o potecă este foarte bătută de mulți oameni și deja începe să pună probleme mare de eroziune.

7 lacuri Rila Bularia

Lacul de jos și Lacul Pește (cu Cabana Sedemte Ezera pe mal) văzute de pe urcarea spre Lacul Rinichi

Sus pe culme, când am ajuns, m-au întâmpinat încă o mână de cai foarte frumoși. Peisajul deja era rupt din rai, mai ales și cu ei acolo. Am observat că lacurile inferioare sunt complet dezghețate, dar deja începeam să mă prind că probabil nu voi avea cum să fac traseul lung, și nici nu ar fi avut sens, pentru că pe sus încă era foarte multă zăpadă și bănuiam că lacurile superioare erau încă înghețate. Plus că eram și presată de timp, căci se anunța ceva ploicică la un moment dat și se vedea și cu ochiul liber că multe ore nu va ține distracția.

7 lacuri Rila Bularia

Lacul Trifoi

Când am ajuns la Lacul Rinichi, bănuiala mi s-a confirmat, pentru că exact înghețat l-am găsit. Și dacă acesta era așa, celelalte două care sunt și mai sus cu siguranță erau bocnă. Am reconfigurat rapid traseul și am decis să fac circuitul cel mai scurt, că oricum pentru mai mult nici nu cred că ar fi ținut vremea. În plus, era clar pentru mine că acum era încă primăvară și că vreau neapărat să revin și vara, ca să văd totul verde și lacurile albastre.

Acum… culorile predominante erau albul zăpezii și… ce să crezi… movul brândușelor! Nu pot să explic ce extaz a fost pe mine când am văzut zone imense pline OCHI de brândușe, mai ales pe malul lacurilor, unde se retrăgea zăpada. Era pur și simplu o nebunie. Erau claie peste grămadă, unele peste altele, nu mai știu dacă mai văzusem vreodată atâtea brândușe la un loc. Graba mea s-a dus pe apa sâmbetei, căci m-am oprit de o mie de ori să fac poze brândușelor și întregului peisaj care mă fascina.

7 lacuri Rila Bularia

Un vârf de 2506 m de deasupra lacului Rinichi

7 lacuri Rila Bularia
7 lacuri Rila Bularia

Acolo în spate e lacul înghețat, în caz că nu observaseși :)

Dacă mă vedeai cum alergam de colo colo… eram ca un câine din ăla cu limba ieșită de-un cot. M-am bucurat ca un copil mic, îmi venea să chiui de fericire! Singurul minus era că nu aveam cu cine să împart toată această bucurie, dar asta nu mi-a redus cu nimic intensitatea.

M-am simțit extrem de norocoasă și de recunoscătoare! De unde mă așteptam să găsesc rododendron acolo (aiurea, nu există!), am găsit brândușe! Pe 18 iunie! Și acolo se pare că a nins mult iarna asta.

De unde mă stresasem zile întregi că n-o să fie vreme bună, că n-o să văd lacurile sau nu-mai-știu-ce, de îndată ce am ajuns am înțeles că am primit cu totul altceva decât mă gândisem eu, și era extraordinar de frumos. Când voi reveni vara aici, va fi un peisaj complet diferit, ceea ce nu înseamnă decât un dublu câștig. Uneori mă crucesc de cât de norocoasă pot fi! Iar ăsta a fost unul dintre acele momente.

La Lacul Rinichi e de reținut că trebuie mers pe poteca nemarcată ce merge fix pe malul lacului (se vede în mapy.cz sau alte aplicații montane), nu pe poteca principală. Dacă nu aș fi mers așa, n-aș fi găsit toate aceste brândușe:

Apropo, toate cele 7 lacuri au denumiri după forma pe care o au. Acesta se numește Rinichi pentru că, desigur, forma lui seamănă cu unul. Celelalte lacuri se numesc: Peștele, Trifoiul, Gemenii, Ochiul, Lacrima și Lacul de jos.

Când am terminat de mers pe malul Lacului Rinichi, am ajuns la bifurcația unde ar fi trebui să decid dacă fac circuitul mare sau mic. Acum nu mai aveam nimic de hotărât, căci era hotărât deja. În sus se urcă spre Lacul Окото (Ochiul) (vara ia-o așa), iar eu aveam să fac stânga brusc spre lacul Gemenii, pe bandă verde.

Pe această bucată de potecă am tras o a doua porție de extaz pe măsură ce soarele ieșea din ce în ce mai mult și lacul Gemeni reflecta cerul albastru, atâta cât era dezghețat, că pe jumătate era congelat. La fel, brândușe claie peste grămadă și aici, de-mi venea să fac o mie de poze.

7 lacuri Rila Bularia
Lacul Gemeni și Vf. Haramiyata (2490m)

Un pic mai jos, o grămadă de apă pe traseu și mlaștină de-a dreptul, pentru că, nu numai că abia acum se topea zăpada, dar și plouase mult în ultima vreme. Fleoșca fleoșca, nu alta. Și, ca să fie maximul de fleoșca fleoșca, în locul în care se varsă apa la vale din lac, am constat cu stupoare că n-am nicio șansă de a trece.

7 lacuri Rila Bularia

Am urmărit parțial îngrozită și parțial amuzată (râsu plânsu) doi tineri ce veneau din sens invers cum s-au descălțat și au trecut apa desculți. Era singura opțiune. Pe malul meu era o bucată de pod de lemn, dar apoi nimic. Probabil vara pun și completarea, mă gândesc, dar acum apa era prea mare.

7 lacuri Rila Bularia

M-am conformat și eu, n-am avut de ales, deși am realizat de dinainte să bag degetul mare în apă că este absolut congelată. Venea din zăpadă, doar n-ai vrea să fie termală! :))))

Când am băgat primul picior, am zis că leșin. Nu pot să explic cam cât de rece era. Mă tăia la picioare. Și nu te gândi că îmi venea doar până la glezne. Nu, nu, nuuuu, aproape de genunchi, ce vorbești? Ai de capul meu, am zis că mor acolo. Pe partea cealaltă, o familie de turiști cu 2 copii se așezaseră pe pietre și râdeau cu lacrimi de mine. Îți dai seama ce fețe făceam… Până și eu aș fi râs. Dacă n-aș fi fost ocupată să nu mor.

Norocul meu că aveam șosete de lână și la final mi le-am putut pune la loc fără probleme, chiar dacă eram udă pe picioare. Lux!

Să nu uit și de câinele pe care l-am găsit nu cu mult înainte de această trecere. Nu mi-a venit a crede când l-am zărit stând cu botul pe labe la baza unui jneapăn. M-am dus la el și l-am întrebat ce face, și a venit încetișor spre mine. Era așa de blââând! Dragul de el a stat la mângâiat, a căscat, s-a întins, după care s-a dus înapoi la jneapănul lui. Habar nu am ce făcea acolo, dar mie mi-a făcut ziua și mai frumoasă!

Poteca m-a condus mai departe spre Lacul Trifoi . Pe partea dreaptă, am găsit această căbănuță frumoasă care cred că este privată. Cu toate astea, pe fațadă era atârnat un clopot pe care îl poți trage. Oare e pus pentru cazuri de urgență? Și dacă nu e nimeni înăuntru? Tragi ca prostu’… :))))

7 lacuri Rila Bularia

Căbănuța privată de lângă Lacul Trifoi

De reținut că aici este și un izvor amenajat. Bogăție!

La Lacul Trifoi am mers un pic spre dreapta pe malul lui ca să fac niște poze, moment în care m-a pălit foamea. Abia atunci am realizat că, în toată graba și extazul, nu mă oprisem deloc și nu mâncasem nimic. Am mâncat rapid un cookie cu ciocolată, dar atât. Nu eram obosită și voiam să profit de vremea bună, că nu știam cât va mai ține. Din 15 în 15 minute analizam cerul și modificările norilor.

7 lacuri Rila Bularia
Lacul Trifoi

Coborâm mai departe spre următorul lac, Lacul Pește, pe malul căruia se află și o cabană, Sedemte Ezera (7 lacuri). Pe mal am găsit și o primă limbă de zăpadă ce acoperea poteca, dar erau urme făcute bine și nu era nicio problemă.

La cabană nu am găsit nicio mișcare, doar un număr de telefon lăsat pe ușă. În față era și o cuvă cu robinet, dar l-am deschis și nu a curs apă. În mod normal aici ar trebui să fie un izvor. Altceva în afară de asta nu am găsit.

Cabana Sedemte Ezera - 7 lacuri Rila

Lacul Pește și Cabana 7-te (Sedemte) Ezera

Aici am văzut și un elicopter care părea că survolează zona, nu știu exact ce fel era sau care era scopul. Nu era roșu.

Să mergem mai departe! De la cabană începe o coborâre mai accidentată un pic, dar foarte frumoasă. Câteva limbi de zăpadă îmi dau mici emoții, dar niciuna nu punea probleme. Noroc că aveam bețe și că urmele erau făcute bine. Altfel ar fi fost un pic periculos.

Un pic mai jos se bifurcă iar potecile marcate. La dreapta se coboară către Lacul Dolnoto (lacul de jos), iar la stânga se merge direct spre telescaun. Aleg să merg spre dreapta, chitită să văd de aproape și ultimul lac.

7 lacuri Rila Bularia

Cabana Rilski Ezera (telescaun) văzută de pe coborârea de la Lacul Pește spre Lacul de jos

7 lacuri Rila Bularia
Lacul de jos

Cobor printre jnepeni, poteca fiind stâncoasă și plină de apă în această perioadă. Mă specializez rapid în a păși din piatră în piatră ca să nu mă ud, sportul meu „preferat”. Pe alocuri apa curge pe potecă de parcă ar fi albie de râu pe-acolo (cam cum e și la noi în Retezat, mai ales primăvara, dar nu numai, de la Poiana Pelegii spre Lacul Bucura). Când ajung pe plat în sfârșit, întâlnesc un grup mai mare de tineri care mă întreabă dacă știu drumul. Desigur, doar că vreau mai întâi să merg pe malul lacului.

Proastă idee! Dacă nu mă udasem până acolo, am reușit acum, căci toată lunca era o mlaștină. Am încercat eu să merg elegant din piatră-n piatră, dar la un moment dat nu mai era nicio piatră sau erau prea depărtate. Iar pe malul lacului n-am văzut mare lucru, că erau mulți jnepeni, și mai venise și un nor.

Mi-a mirosit imediat la ploaie, și la propriu și la figurat, așa că am tulit-o înapoi, full spead ahead. Am ajuns grupul din urmă, căci și ei mergeau spre telescaun, și după cam 10 minute a început să picure.

Din fericire pentru noi, doar un pic. Am scos repede geaca din rucsac, nu pelerina, și am continuat, bucurându-mă că nu mai am mult până la final și că nici nu plouă tare. Cât noroc pot să am!!!

După încă vreo 10 minute a apărut o săgețică verde ce ne arată că trebuie să facem stânga spre Cabana Rilski Ezera (telescaun) și ne conformăm. Pe ea scria 30 de minute, dar am ajuns în doar 15 minute, fără a ne grăbi, căci eram în ușoară urcare și ne-am mai și oprit să facem poze la cețurile frumoase! :D

Pe aplicația mapy.cz (și altele), această potecă apare ca nemarcată, dar e bine bătută și nu pune probleme.

Am ajuns înapoi la Cabana Rilski Ezera la 3 ore și jumătate de la plecare, fericită cu gura până la urechi că îmi ieșise tura! Nu-mi venea a crede ce noroc avusesem! Vremea bună ținuse exact cât avusesem nevoie, ploaia de la final a fost o nimica toată, doar câțiva stropi, iar acum se și oprise. Nu pentru mult timp, dar oricum.

După un mic live cu Adi pe whatsapp, am intrat înăuntru să mănânc ceva. Au acolo o cantină micuță cu câteva feluri de mâncare și deserturi, iar mie mi-a surâs o ciorbă de fasole și un Creme brulee :) Zeamă și dulce. Esențialele :))))

Am mâncat afară, pe terasă, admirând între 2 linguri minunăția de peisaj pe care am avut șansa de a-l cunoaște. Zeii munților au fost foarte generoși cu mine.

Am coborât apoi cu telescaunul înapoi la mașină, bucuroasă că îmi făcusem pofta. A fost cam ud scaunul pe care a trebuit să stau băț 25 de minute, dar na, nu poți să le ai pe toate :))))

telescaun 7 Rila lakes

De acolo am coborât pe drum până la Panichishte, o foarte mică stațiune aflată la doar câteva minute de telescaun, unde voiam să mănânc felul doi. Acolo nu este mare lucru și drumul este cam prost, dar sunt câteva hoteluri și este cel mai bun loc să te cazezi dacă vrei să vii la Cele 7 lacuri Rila. Și, nu știu cum de iar s-a ținut scai norocul de mine, dar am găsit acolo cel mai fain loc posibil. Acolo mă voi caza când voi veni vara în zonă.

Se numește Hotel Panorama și mi s-a părut un colț de rai. În primul rând, erau o liniște și o pace fenomenale, exact cum îmi place mie. Sigur în weekend nu e chiar așa, dar acum era perfect. Mai întâi am zărit o potecă în spatele hotelului, și m-am dus direct spre ea, cu aparatul foto. Am găsit o minunăție de pădure de pin, locul perfect de pus hamacul.

Nu știu dacă am mai văzut vreodată un loc mai bun pentru asta. Eu aveam hamacul în portbagaj, dar mi-era cam nu-știu-cum să stau singură acolo, plus că părea că vine ploaia, așa că m-am mulțumit doar să fac o notă mentală. Am mers mai departe pe potecă și am ajuns apoi într-o pădure mai densă, unde am găsit niște marcaje care cred că sunt forestiere. Acolo am făcut dreapta și am găsit un pic mai în față o căbănuță construită pe jumătate. Peste tot flori de toate culorile și o grămadă de verde. De acolo m-am întors și m-am dus pe terasa hotelului, am admirat peisajul și m-am bucurat de cât de frumos era totul amenajat.

Am mâncat extrem de bine și aici (ca și în celelalte zile din vacanță) și aproape nu mai voiam să plec. Am pozat lista de prețuri pentru cazare și mi s-a părut suspect de bun prețul. 60 leva pentru o cameră dublă pe noapte (150 lei). Recomand cu mare drag acest loc, pare cu adevărat un colț perfect pentru cei ce vor liniște în mijlocul naturii, dar și confortul unui pat confortabil și al unui duș cu apă caldă :D

Dacă ai nevoie și de alte idei pentru zona Borovets / Munții Rila, te invit să citești despre întreaga mea vacanță solo în Bulgaria pe pagina dedicată a vacanței.

LOGISTICA TRASEULUI

  • Traseu: Cabana Rilski Ezera – Lacul Rinichi – Lacul Gemeni – Lacul Trifoi – Lacul Pește – Lacul de jos – Cabana Rilski Ezera
  • Localizare: Munții Rila, Bulgaria
  • Tip activitate: drumeție
  • Tip traseu: marcat
  • Formă traseu: circuit
  • Dificultate: MICĂ
  • Distanța: 8 km
  • Diferență nivel: +300 m
  • Durata*: 3h30
  • Altitudine min.: 2100 m (Cabana Rilski Ezera)
  • Altitudine max.: 2320 m (Lacul Rinichi)

CUM AJUNGI

Cu mașina
Cu autobuzul

Până la stația inferioară a telescaunului 7 Rila Lakes se poate ajunge pe o șosea cu serpentine, cu mașina. Până acolo urcă și un autobuz din Sapareva Banya, însă nu cunosc detalii despre program.

La stația inferioară a telescaunului se poate lăsa mașina în parcarea amenajată și de acolo se poate urca la Cabana Rilski Ezera cu telescaunul (25 de minute) sau pe jos, pe traseu marcat (1h30).

TIMPI INTERMEDIARI

Cabana Rilski Ezera – Lacul Rinichi: 50 min

Lacul Rinichi – Lacul Gemeni: 30 min

Lacul Gemeni – Lacul Trifoi: 30 min

Lacul Trifoi – Cabana Sedemte Ezera (Lacul Pește): 15 min

Cabana Sedemte Ezera – Lacul de jos: 30 min

Lacul de jos – Cabana Rilski Ezera: 30 min


*Duratele de mai sus sunt cele făcute de mine. În funcție de ritmul fiecăruia și anotimp, traseul ar putea dura mai mult sau mai puțin.
* Durata totală include și pauzele.

PLUSURI

  • Priveliști extraordinare
  • Zonă deosebită, cu multe lacuri glaciare la un loc
  • Izvoare pe traseu
  • Adăposturi pe traseu

MINUSURI

  • Traseul poate fi aglomerat, mai ales vara în weekend-uri

MAI MULTE INFORMAȚII

CAZARE

PANICHISHTE

HOTEL

Panorama


Eu am fost cazată ceva mai departe, în Borovets, dar am descoperit din întâmplare acest hotel și mi s-a părut foarte frumos amplasat. Pădurea din spatele hotelului este locul perfect pentru hamac. Nu am văzut cum arătă camerele, dar prețul era foarte accesibil. Eu doar am mâncat aici, pe terasă (super gustos). Poți rezerva cazare la Hotel Panorama direct pe booking.

MÂNCARE

Am mâncat la Hotel Panorama, pe o terasă frumoasă în mijlocul naturii. Mi-a plăcut foarte mult aici, iar mâncarea a fost foarte gustoasă (doar pita cu usturoi nu m-a impresionat în mod deosebit). Cost total Ceafă de porc + pită cu usturoi + lava cake + suc: 63 lei

ECHIPAMENT MONTAN NECESAR


Orice drumeție reușită începe cu lista de echipament.

Despre autor

ALEXANDRA PUȘCAȘU

Salut! Sper că ți-a plăcut să citești acest articol la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie să‑l scriu pentru tine :) Am creat acest blog în 2009 pentru a-i ajuta și pe alții să găsească fericire și libertate prin intermediul călătoriilor și a naturii. Te invit să citești mai multe aici.

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei