Traseu ușor de 1 zi în Munții Baraolt – drumeție dinspre Șugaș Băi

Scris de | Alexandra

Traseu: Șugaș Băi – Poiana Sarmani – Vf. Havad – Poiana Benko – Șugaș Băi (4h30)

Șugaș Băi este o mică stațiune ascunsă la capătul unui scurt drum frumos ce începe în Sfântu Gheorghe și șerpuiește printr-o pădure încântătoare, mai ales la mijlocul lui octombrie. De acolo începe traseul nostru ușurel prin Munții Baraolt.

E prima dată când ajung prin aceste meleaguri. Până acum câteva zile nici nu cred că auzisem vreodată de Șugaș Băi. Când ajungem, locul este foarte pustiu, dar era oarecum de așteptat, mai ales că e joi. Mie îmi place la nebunie! Stațiunea este foarte mică și cercetez cu ochi curioși fiecare clădire. Îmi par toate foarte speciale! E un loc vechi, se vede că ar merita o renovare completă, dar în același timp oamenii din zonă, așa gospodari cum îi știu, au reușit să întrețină totul cât se poate de bine și de curat. Nu e mai nimeni în zonă, doar un pic în depărtare auzim 2 glasuri care vorbesc ungurește. Mie îmi place! Mă simt ca și cum aș fi în vacanță peste granițe. Că tot nu am plecat anul ăsta pe nicăieri cu pandemia asta… :)

Când intrăm în stațiune de pe drumul din pădure (perfect asfaltat), facem dreapta și lăsăm mașina într-o parcare amenajată lângă foișorul care găzduiește Izvorul Elisabeta. Din păcate nu curge apă la el. De acolo ne echipăm și pornim înspre stânga, spre pârtiile de schi.

Mă gândesc că iarna probabil e ceva mai plin aici cu oameni care vin la schiat. Acum, la stația inferioară a teleschiului bate vântul. Mofeta din față e în paragină (din cauza pandemiei sau așa arată în fiecare an toamna? Nu știu…). Încercăm să ne dumirim pe unde începe traseul. Scoatem telefoanele, ne uităm pe hărți, dar ne dă un pic cu rest. Și cum stăm noi așa, încercând să deslușim misterul, de nicăieri apare ea:

Pisicuța Șugaaaaaaaaaș!!! O a-lin-ta-tă! Din prima am chemat-o și a venit la mine repejor, ca un cățeluș. A început să ceară mângâiat, să se frece de mine… o lipicioasă! N-am rezistat și am dat-o-ncolo de alergie și am luat-o în brațe (Nu am voie să fac asta, pentru că pot intra în criză de astm. Dar, când sunt în aer liber, uneori mai fac abatere, că șansele sunt minuscule. Mai nasol e cu părul care rămâne pe mine și trebuie să mă spăl repede pe mâini după aceea, că altfel e jale).

Pisicuța Șugaș ne-a întârziat un pic. Ce să fac, nu-mi mai venea să mă despart de ea, dar într-un final am reușit.

Până la urmă ne-am prins și cum începe traseul marcat cu punct galben. Trebuie intrat pe pârtie (prima, cea mică), după care, cum ne uităm cu fața la ea, în sus, trebuie făcut dreapta în pădure după câteva zeci de metri de urcat.

Chiar acolo este și un izvor amenajat, Izvorul Jeno, unde era ultima noastră șansă de a lua apă. Însă și pe acesta l-am găsit cu probleme. Un anunț lipit scria că apa nu e bună de băut. Ne-am întors la stația teleschiului, unde este și sediu Salvamont, cu speranța că putem lua niște apă de acolo. Unul dintre băieți, însă, a ieșit cu noi și ne-a arătat cum să luăm apă de la izvor (are un capac metalic cu mâner care trebuie dat la o parte și apoi se ia apă din rezervor. Ne-a spus că apa este bună, de fapt, și că și ei tot de acolo beau. Am întrebat de două ori, ca să mă asigur. Am luat așadar apă, și am pornit pe traseu.

Imediat intrăm într-o pădure foarte frumoasă cu arbori înalți și zvelți. Culorile toamnei încă nu au ajuns la maxim și încă ne mai putem bucura de o mulțime de verde. Ce remarc încă de la început este că în pădure sunt foarte mulți copaci crescuți în cuplu. Nu știu cum se cheamă treaba asta și de ce se întâmplă așa, dar copacii au practic un singur trunchi pe primul metru (aproximativ), după care se bifurcă, și mai departe urcă spre cer doi copaci complet separați. Deși unora le place să se încolăcească într-o spirală, ca niște îndrăgostiți. Ei de fapt nu se separă niciodată. Foarte curios și interesant!

Vremea este foarte plăcută și calmă, iar aerul curat îmi curăță plămânii. E liniște deplină, mai puțin o dată la aproximativ 15-20 de minute, când se aude un zgomot înfundat, scurt, ca o pocnitură, care vine, cred, de la aproximativ câțiva kilometri depărtare. Nu știu ce este, dar seamănă ușor cu un tunet (dacă știe cineva ce este, poate de la ceva uzină sau ceva similar, vă rog să-mi spuneți).

Pe jos este plin de brândușe mari de toamnă, dar care acum sunt cam pe trecute. În schimb ciupercile sunt în toi și pe aici e plin de ele. Cred că e prima dată când văd așa multe și așa mari. Oamenii le culeg, dar în mare pe cele care sunt în zonele mai accesibile. Aici nu se ajunge chiar imediat.

Deși… după cam o oră de mers, auzim un zgomot ciudat care se tot apropie. Am făcut ochii destul de mari când am realizat că este o căruță cu cai. În pădure, majoritatea potecilor sunt, de fapt, niște drumeaguri care se pot parcurge relativ ușor cu căruța (sau cu bicicleta, o mare parte din ele sunt și trasee de cicloturism).

Până la finalul zilei aveam să aflăm că treaba asta e o practică obișnuită în zonă, căci am numărat vreo 3 sau 4 în total. Fie au trecut pe lângă noi, fie le-am văzut de la o mică distanță. Cred că motivul principal este adunarea lemnelor pentru foc. Dar lejer pot lua și ciuperci, mai ales că multe sunt fix la „botu’ calului”, cum s-ar zice. În acest caz, și la propriu, și la figurat.

Am continuat așa, prin pădure, până la Vf. Havad. Acesta, chipurile, este cel mai înalt vârf din Munții Baraolt, dar nu vă așteptați să găsiți un vârf în adevăratul sens al cuvântului sau ceva în zonă care să-l marcheze ori vreo belvedere. Vârful este împădurit și zona lui este destul de plată, ca un mic platou, dar fără niciun fel de priveliște. Am găsit aici doar acest copac interesant în care m-aș putea ascunde în caz că vine ursul și țin morțiș să trăiesc 1 minut în plus :))))

Apropo de urs, un pic mai sus, în Grădina (Poiana) Benko, am găsit o mulțime de urme într-un loc mai noroios.

Grădina Benko este, de fapt, o poiană alungită care este cam singurul loc deschis de pe traseu. Aici am făcut o pauză mai mare în care am avut timp să admir copacii, să fac poze la floricele, dar și să observ o insectă gigantică și neobișnuită, care m-a intrigat maxim.

Am căutat ulterior și am aflat că se cheamă Rhyssa persuasoria și este un fel de viespe. Eu n-am știut la momentul respectiv ce e, dar mi-e frică de astfel de vietăți de mor. Mai ales când vedeam cât de mare era. Avea cam 5 cm așa îndoită de la jumătate. Când își întindea acul acela negru din spate (cu care cred că depune ouăle), era, evident, de două ori mai mare.

După ce am terminat cu ea, am cercetat un pic orizonturile și mi-am dat seama că, dacă deviem un pic spre vest, s-ar putea să avem ceva belvedere. Zis și făcut. Am mers un pic spre vest și, într-adevăr, de acolo am putut admira în prim plan Măgura Codei, apoi în spatele ei Piatra Craiului și Munții Iezer-Păpușa, iar în dreapta lor Făgărașii. Însă vremea nu era tocmai cea mai grozavă, așa că mare lucru nu am putut poza.

De acolo am revenit la traseul nostru și, după câteva minute de continuat prin poiană, am făcut dreapta la 90 de grade pe punct albastru prin pădure. Aici nu există indicator, așa că e bine să ai o aplicație pe telefon cu care să te ghidezi, ca să știi unde faci dreapta. Dar marcajul apare un pic mai jos pe un copac chiar la lizieră.

De aici coborâm printr-o pădure întunecoasă, mult diferită de cea prin care urcasem, unde copacii erau mult mai răspândiți și lumina avea loc să intre printre ei.

Facem mici zgomote din când în când, nu de alta dar tocmai văzusem acele urme de urs mai sus :)

Pe această porțiune ar mai trebui să găsim niște izvoare, dar, fie nu există, fie sunt secate. Mare problemă cu apa pe aici. Mai jos intrăm pe o vale, unde găsim că Izvorul Benko este de fapt o cabană destul de mare și frumoasă (cu circuit închis probabil). Nici urmă de izvor cu apă potabilă. Apoi, un pic mai jos, ajungem la ceva ce este, probabil, un complex de cazare mai mare, cu mai multe clădiri diferite, atât ca arhitectură, cât și ca formă. Destul de interesant, mai ales turnulețul din piatră.

Aici nu prea e mișcare, dar găsim 2 câini legați, dintre care unul cred că era pui. Atâta de scump era și de entuziasmat, că s-a urcat pe mine cu totul. A început să în sus de bucurie când m-am dus la el să-l mângâi, m-a murdărit, dar ce mai conta… Nu știu care dintre noi era mai bucuros, eu sau el. O comoară de cățel!

După acest complex urmează și o păstrăvărie un pic mai jos pe vale, după care noi cotim iar la 90 de grade dreapta, prin pădure, continuând traseul pe punct albastru. Această porțiune este în urcare, căci trebuie să revenim peste deal în Șugaș Băi. Ne e cam lene la final de traseu să-i dăm la deal, dar nu e ca și cum avem de-ales :)

Și pe aici pădurea este plăcută, și ne bucurăm de natură la fiecare pas. Iar când urcarea s-a terminat, ieșim într-un mic luminiș de unde se văd versanții împăduriți cum se pregătesc să-și îmbrace hainele de toamnă, precum și pârtia mică de schi.

De aici, pe hartă apare un traseu de coborâre drept înainte, tot pe punct albastru. Este o linie dreaptă ce unește locul unde ne aflăm și locul unde lăsasem mașina, jos în Șugaș Băi. Dar, la fața locului, pare o boschetăreală completă și nici urmă de vreo potecă. Încerc eu să înaintez un pic, gândindu-mă că un pic de încăpățânare nu strică, dar nu am niciun succes.

Facem, așadar, stânga, pe drum, și alegem coborârea un pic ocolită pe punct roșu. Decât să facem boschetering pe pantă abruptă, mai bine mergem lejer pe drum, chiar dacă facem un pic mai mult. Diferența este mult prea mică să conteze.

Ajungem la final fără nicio problemă și, înainte de a sosi la mașină, trecem pe lângă un complex balnear care în curte are un mare panou de cățărare. Cât de fain! Ne uităm la prețuri. Costă 3 lei / urcare. Nu știu dacă era cineva acolo dacă am fi vrut să ne cățărăm chiar azi, dar e bine de știut.

Găsim mașina unde am lăsat-o (că doar nu era să plece singură la plimbare) și așa s-a încheiat traseul nostru. Dar, la final, parcă lipsea ceva. Zic hai să dăm o tură pe la rondou, poate o găsim pe pisicuța Șugaș.

Ne ducem noi acolo cu mașina, dăm un rotocol, nu e. Dar nu trec mai mult de câteva secunde și apare. Și, ca și prima dată, o chem și vine într-un suflet la mine, de parcă ar fi câine. E fantastică pisica asta! Îi trag așadar o a doua rundă de smotoceală, mă umplu iar toată de păr, dar aia e. Acum pot să plec liniștită că am încheiat traseul cu trebuie! :)))

Mai multe despre întreaga excursie de 2 zile în Munții Bodoc-Baraolt poți citi aici. Mulțumesc de vizită, te mai aștept! :)


PS. Toate informațiile utile despre traseu se găsesc mai jos :)

LOGISTICA TRASEULUI

  • Localizare: Munții Baraolt
  • Tură: 1 zi
  • Tip activitate: drumeție
  • Tip traseu: marcat
  • Formă traseu: circuit
  • Dificultate: MICĂ
  • Distanța: 11,5 km
  • Diferență nivel: +430 m
  • Durata*: 4h30
  • Altitudine min.: 740 m (Șugaș Băi)
  • Altitudine max.: 1119 m (Vf. Havad)

CUM AJUNGI

Cu mașina personală
Cu autobuz

Traseul începe din Șugaș Băi. Acolo există mai multe parcări amenajate unde se poate lăsa mașina. Când am fost eu, era gratuit.

Alternativ, în Șugaș Băi se poate ajunge și cu transport public. Din centrul Sfântu Gheorghe se poate lua la ora 10 sau 16 autobuzul Sepsi Bus 18, care ajunge în 30 de minute în Șugaș Băi. Aici găsești mai multe detalii despre traseu, program și tarife.

TIMPI INTERMEDIARI

Șugaș Băi – Poiana Sarmani: 40 min

Poiana Sarmani – Vf. Havad: 1h

Vf. Havad – Poiana Benko: 20 min

Poiana Benko – intersecție punct roșu: 1h

intersecție punct albastru – Șugaș Băi: 20min


*Duratele de mai sus sunt cele făcute de noi. În funcție de ritmul fiecăruia, traseul ar putea dura mai mult sau mai puțin.
* Durata totală include și pauzele.

PLUSURI

  • Zonă liniștită
  • Pădure frumoasă

MINUSURI

  • Majoritatea traseului este prin pădure, fără priveliști spectaculoase.

MAI MULTE INFORMAȚII

CE SĂ IEI CU TINE


Abonează-te la newsletter și îți trimit imediat pe e‑mail lista cu tot ce ai nevoie pe munte.

Despre autor

ALEXANDRA PUȘCAȘU

Salut! Sper că ți-a plăcut să citești acest articol la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie să‑l scriu pentru tine :) Am creat acest blog în 2009 pentru a-i ajuta și pe alții să găsească fericire și libertate prin intermediul călătoriilor și a naturii. Te invit să citești mai multe aici.

COMENTARII

    • Buna, Anca!
      O parte din traseu este oficial de MTB, deci sigur se poate. Insa sunt si portiuni care sunt ceva mai abrupte, inguste si/sau accidentate pentru bicicleta.
      Eu nu ma pricep f bine, dar in zona sunt ceva trasee de MTB, le poti vedea aici: https://en.mapy.cz/turisticka?x=25.7106411&y=45.8930606&z=14&l=0
      Din cate vad se poate face o bucla integral de MTB, cea indicata cu roz, care pleaca din Sf. Gherghe (de la Cetatea Cocostarcului).
      Oricum, e foarte frumoasa zona pentru asa ceva. Have fun! :)

      Răspunde
  1. Buna Alexandra, lunea ce vine as dori sa fac traseul tau de mai sus. Oare este accesibil in aceasta perioada?
    Ce aplicatie ai folosit sa nu te ratacesti? e.mapiz.cz?
    Multumesc, Ilinca

    Răspunde
    • Buna, Ilinca! Vezi te rog că la finalul jurnalului am dat mai multe detalii despre traseu.
      El este accesibil tot timpul anului, dar uita-te un pic la prognoză (am pus link si pentru asta jos) ca să vezi la ce să te aștepți când mergi.
      Până luni e posibil să ningă un pic, dacă te uiți de acum o să vezi cam ce urmează, ca să mergi în cunoștință de cauză.
      La cum văd că arată vremea, aș lua decizia finală abia în weekend.
      În orice caz, dacă merg, va fi fie noroi, fie zăpadă proaspătă.
      Zi frumoasă îți doresc dacă mergi! :)

      Răspunde
  2. Buna,
    Am facut traseul azi. A fost revopsit si bulina albastra este triunghi albastru acum. Sunt de acord cu necesitatea unei aplicatii de navigare, altfel pare usor de gresit noi am facut-o de doua ori (o data am mers in sensul gresit cand am intrat pe dunga albastra si apoi am ratat iesirea de pe drumul forestier dupa cabane)
    Multumesc de sugestie de traseu.

    Răspunde
  3. Bună, Alexandra! Mulțumesc pentru inspirație, foarte fain traseul acesta, pe care l-am încheiat zilele trecute. Verdele crud de primăvară și atmosfera super curată m-a făcut să apreciez și mai mult zona.
    Aș avea câteva adăugiri tehnice la traseul descris de tine, și anume:
    – după aproximativ 30 min de urcare, când se ajunge la un luminiș cu răgălii multe, mare atenție pentru că se părăsește bulina galbenă și se cotește în dreapta, pe bandă albastră (care apare derutant și în stânga). Este un brad cu ambele marcaje în dreapta, pe acolo trebuie mers. Aici am bălăurit jumătate de oră până m-am dumirit cum vine traseul, eu neavând Strava să pot urma track-ul tău.
    – coborârea se face din poiana Benko, prin dreapta ei, pe triunghi albastru (față de punct albastru, cum era în descrierea ta) care merge fără probleme până la baza pârtiei unde se lasă mașina (chiar dacă poteca pare că se pierde și apar lăstari pe alocuri, ea este practicabilă fără probleme).
    Și a propos de track, aș avea o rugăminte, dacă se poate pentru următoarele trasee să pui și un link de download al track-ului, în orice format. Mulțumesc frumos și cărări faine în continuare!

    Răspunde
    • Bună, Ina! Mulțumesc frumos pentru completări și mă bucur mult că ți-a plăcut traseul și zona! :)
      Da, spunea cineva mai sus că s-a schimbat acel marcaj albastru după ce am fost eu, va trebui să modific informația din jurnal.
      Cât despre traseu și bifurcații, îți recomand cu mare încredere să îți instalezi o aplicație de orientare pe telefon. Cu așa ceva nu vei mai avea niciodată probleme de orientare și este extrem de ușor și intuitiv de folosit, nu ai nevoie nici măcar de track. Eu folosesc mapy.cz, mi se pare cea mai bună aplicație de acest gen. Are de asemenea și varianta web, astfel că poți planifica și simula traseele de acasă.
      Am pus track-urile o vreme, însă am decis că voi mai face asta doar punctual, acolo unde orientarea este dificilă chiar și dacă folosești aplicație pe telefon. Dacă îți instalezi mapy.cz vei vedea că nu vei mai avea nevoie de track-uri pentru majoritatea traseelor. Eu personal nu am folosit track de la altcineva decât o dată în 12 ani :)
      Mult succes și zile cât mai multe și mai frumoase în natură îți doresc! :)

      Răspunde

VREI SĂ SPUI CEVA?

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei