Circuitul Vârfului Bodoc – traseu de 1 zi

Scris de | Alexandra

Traseu: Halta Malnaș – Dealul Hereț – Refugiul Bodoc – Vârful Bodoc – Malnaș (6 ore)

După traseul din ziua anterioară prin Munții Baraolt, nu se putea să nu facem o drumeție și prin vecinii lor de peste drum, Bodoc.

Un circuit tare la îndemână și perfect pentru 1 zi este cel ce începe din apropiere de Halta Malnaș (la 18 km nord de Sfântu Gheorghe), urcă pe culmea Hereț până în culmea principală a Munților Bodoc, continuă în urcare până pe Vf. Bodoc (1193 m) și apoi coboară pe culmea Codmeneș până în locul de start. Nimic mai simplu.

Spre surprinderea mea, întreg traseul este foarte bine marcat cu punct albastru, deși nu prea este umblat. Din câte am înțeles, marcajul a fost refăcut destul de curând.

Am lăsat mașina pe marginea drumului, într-un refugiu rutier unde există un panou cu Bine ați venit în Comuna Malnaș, pe care apare o sticlă de lapte (?) din ipsos și pe care este vopsit și marcajul punct albastru care ne interesează pe noi.

Este un punct de plecare într-un traseu montan mai neobișnuit pentru noi, așa la marginea drumului, unde nu vedem decât o pajiște plină de vaci.

Ajutați de harta digitală, dibuim că trebuie să mergem un pic pe un drumeag de pământ ce înaintează spre pădure și, apoi, imediat ce intrăm pe vale, trebuie să facem dreapta în pădure.

În noroi, la doar câteva zeci de metri de drumul național, găsim o frumoasă urmă de urs. Un început cu adevărat promițător! :))

Dar nu ne dă pe noi la o parte o urmă de urs. Continuăm înainte, găsim marcajul, traversăm pârâiașul și începem să urcăm prin pădure.

Primul lucru pe care îl observ este același fenomen întâlnit și ieri, în  Baraolt: copaci-cuplu. Deși aici sunt cu totul altă specie. Foaaarte curios! Dar și mai frumos este cum unii dintre ei au format mici uluce naturale în locul de bifurcare a trunchiurilor, în care se strânge apă. Nu m-am gândit niciodată la asta, dar îmi dau seama că probabil e util pentru animalele și păsările pădurii.

Ca și ieri, găsim o mulțime de ciuperci, mai ales Piciorul Căprioarei! Sunt o grămadă peste tot! Ce frumuseți!

Acest traseu mi s-a părut foarte interesat și pentru că, pe acest picior pe care urcăm, s-au aflat acum câteva sute de ani cetăți romane. Prima dintre ele este Cetatea Hereț. Din ea nu a mai rămas decât o minusculă ruină, dar se găsește pe partea stângă a potecii. Trebuie totuși să ne uităm atent după ele, căci sunt camuflate destul de bine și pot fi ratate ușor. Eu știu că m-am uitat pe aplicație (Mapy.cz) și acolo este figurată un pic înainte de a ajunge la ea. Știu că am fost foarte dezamăgită că nu am găsit nimic în locul acela, după care am văzut un mic panou un pic mai în față pe care scria Cetatea Hereț, și acolo erau ruinele.

De aici continuăm traseul pe culme, fără a avea mari surprize. Pantele sunt domoale și pe alocuri sunt și câteva porțiuni aproape plate. În afara unui singur loc unde se poate vedea un pic din culmea pe care am coborât ulterior, el merge doar prin pădure. Din când în când putem vedea o mulțime de locuri unde au scurmat turme de mistreți, precum și urme de urs. De altfel o porțiune destul de mare am mers continuu pe o dâră scurmată de mistreți. Zici c-au trecut tătarii pe-acolo, nu alta :)

După o ultimă urcare un pic mai susținută ajungem în sfârșit la Refugiul Bodoc, în ceea ce se poate numi golul alpin.

Refugiul este foarte bine întreținut, singura chestie este că am găsit foarte multe muște moarte în interior. Am avut grijă să încuiem bine ușa la ieșire, după care am făcut o mică pauză de masă în fața refugiului. Până acolo nu întâlnisem pe nimeni pe traseu, ceea ce era de așteptat. De aceea, nu mică ne-a fost mirarea când am văzut ceva destul de mare mișcându-se în depărtare.

Era mult prea departe să ne dăm seama ce este, dar avea o formă așa de ciudată încât nu prea părea a fi om. Dar parcă nici animal nu e. Oricum, e viu, căci înaintează :)))) Direcția era oarecum spre noi, așa că, mai devreme sau mai târziu, aveam să aflăm ce arătare este. N-am vrut totuși să aflăm într-un moment care se putea dovedi a fi prea târziu, așa că am scos binoclul să ne uităm mai bine. E util să ai așa ceva la tine uneori, deși eu una nu l-aș căra nici să mă bați).

Ei bine, misterul s-a elucidat rapid când am realizat că animal nu este, ci un om, însă fusese greu să ne dăm seama cu ochiul liber pentru că avea o bicicletă pe lângă el. Dacă ar fi mers PE ea, ar fi fost simplu, dar așa… mai greu de înțeles.

Am urmărit omul cum înaintează, încercând să ne dăm seama dacă vine sau nu spre noi. Atmosfera mi s-a părut ușor stranie, mai ales că după o vreme mi-am dat seama că are un topor în mână, dar și pentru că mergea pe LÂNGĂ bicicletă. Terenul era plat, de ce nu mergea PE ea?

Omu a ajuns într-un final la noi (spre disconfortul meu) și am schimbat 2 vorbe. Părea mai sihastru așa, ușor ciudățel aș spune. Nu era om de munte, ci de sat, avea păr lung și asculta rock de la ceva dispozitiv. Rucsacul ce-l purta în spate părea aproape gol și avea o formă ciudată, nu știu ce o fi avut în el. Acu mie probabil orice mi se părea ciudat :))) Vorbea românește, dar unele cuvinte le stâlcea. Ne-a întrebat dacă am văzut ursul, sau așa ceva. Noi am spus că nu. De ce? E un fel de gazdă, sau cum? :)))

Apoi ne-a spus că a dat iama în oi în seara de dinainte și că omorâse o oaie, după care ciobanul i-a pus oaia pe capac, uite-acolo (și ne arată peste umăr). Mi-a luat câteva secunde să-mi dau seama că a vrut să spună „copac”, nu „capac”. Aaaaa, ok, are sens acum :))) Desigur, e absolut normal ca o oaie să fie într-un copac.

Apoi i-am spus că vrem să urcăm un pic la cetate, în spatele refugiului, după care ne întoarcem și mergem pe Vf. Bodoc. La care dânsu’ n-a zis nimic. A trecut pe lângă noi, s-a dus după refugiu, unde, mi-am dat seama ulterior, și-a lăsat bicicleta. Apoi am urcat oarecum concomitent până la Cetatea Kincsas / Cinceaș.

La cetate nu am găsit, de fapt, nimic. Mă așteptam să găsesc măcar o ruină, ca la Hereț, dar nu, e doar un indicator în locul în care a fost. Apoi omul a dispărut la fel de tacit, și noi am coborât înapoi la refugiu și am pornit mai departe spre Vf. Bodoc. Unii oamenii îmi dau un pic de bâr-bâr. Mai ales cei ce au topor și ne pot ciopârți în sălbăticie :)))

Ulterior mi-am dat seama că oamenii de la sat așa urcă pe munte, cu topor anti-urs. Eu una mă îndoiesc că e o strategie foarte înțeleaptă, dar ce știu eu…

Mergând mai departe pe traseu spre Vf. Bodoc, am trecut pe lângă doi pini superbi (pe partea dreaptă) la care chiar nu mă așteptam în marea aceea de foioase. Oaia în copac n-am văzut-o, în schimb. Apoi am găsit izvorul, în șaua de dinainte de a coti brusc stânga pentru a  începe urcușul ușor abrupt până pe vârf.

Din izvor era destul de greu să iei apă curată. Țâful ăla prin care iese apa intra direct în adăpătoare, nu curgea nici măcar 2 cm liber, cât să ai loc să bagi gura sticlei acolo. Și practic din jgheab beau apă și oile sau alte animale, că pentru asta e pus acolo, ceea ce nu mi-a dat încredere să iau. Mai aveam apă la noi, așa că n-a fost nevoie.

Pe Vârful Bodoc a fost foarte drăguț. Practic vârful este dezgolit pe jumătate, și de acolo ai o priveliște destul de largă, pe aproximativ 180 de grade, iar în spate este pădurice. N-am prins noi o vreme fantastică sau vizibilitate excelentă, dar la un moment dat am primit și soare preț de câteva minute, și a fost tare plăcută pauza pe care am făcut-o acolo.

Din vârf, tuleo la vale. Coborârea începe la doar câțiva metri mai jos de vârf, unde facem stânga brusc în jos, părăsind astfel culmea principală a munților Bodoc. Marcajul în continuare este tot punct albastru, ca și la urcare, căci tot traseul este un circuit (buclă).

În jos la vale am urmat tot o culme, ca la urcare, dar pe alocuri poteca mergea printr-un șanț destul de incomod la picior. Am avut însă parte și de surprize frumoase. Câte una de fiecare. Eu am văzut o vulpiță care a traversat repejor poteca la doar câțiva metri în fața noastră. Iar Adi a văzut câțiva mistreți traversând, dar ceva mai departe. Totul a durat doar o clipită, astfel că niciunul dintre noi n-a apucat să vadă ce-a văzut celălalt. Sunt amintiri care ne rămân doar în memorie, neapucând să le fotografiem.

Coborârea a fost destul de domoală și ea, doar la final a fost o porțiune un pic mai abruptă. Am reușit așadar să terminăm tot circuitul fără a ne întâlni cu Moș Martin, deși e clar că ne-am plimbat toată ziua prin curtea lui :)

Mai multe despre întreaga excursie de 2 zile în Munții Bodoc-Baraolt poți citi aici. Mulțumesc de vizită, te mai aștept! :)


PS. Toate informațiile utile despre traseu se găsesc mai jos :)

LOGISTICA TRASEULUI

  • Localizare: Munții Bodoc
  • Tură: 1 zi
  • Tip activitate: drumeție
  • Tip traseu: marcat
  • Formă traseu: circuit
  • Dificultate: MICĂ
  • Distanța: 15 km
  • Diferență nivel: +672m
  • Durata*: 6h
  • Altitudine min.: 560 m (Malnaș)
  • Altitudine max.: 1193 m (Vf. Bodoc)

CUM AJUNGI

Cu mașina personală
Cu trenul

Traseul începe din apropiere de Halta CFR Malnaș, mai exact din acest loc. Aici există un refugiu rutier unde se poate lăsa mașina.

Alternativ, se poate ajunge cu trenul. De la Halta Malnaș până la punctul de unde începe traseul sunt 250 de metri.

TIMPI INTERMEDIARI

Halta Malnaș – Ruinele Cetății Hereț: 40 min

Cetatea Hereț – Refugiul Bodoc: 1h45

Refugiul Bodoc – Izvor: 15 min

Izvor – Vf. Bodoc: 20 min

Vf. Bodoc – Dealul Codmeneș – Halta Malnaș: 2h


*Duratele de mai sus sunt cele făcute de noi. În funcție de ritmul fiecăruia, traseul ar putea dura mai mult sau mai puțin.
* Durata totală include și pauzele.

PLUSURI

  • Refugiu pe traseu
  • Priveliște de pe Vf. Bodoc
  • Ruine de cetăți romane pe traseu

MINUSURI

  • O mare parte din traseu este prin pădure, fără priveliști spectaculoase.
  • În prima oră și ultima oră din traseu se aude zgomot de la șosea (traseul începe de la DN12, pe care se circulă cu viteză mare, fiind și șosea europeană)

MAI MULTE INFORMAȚII

CE SĂ IEI CU TINE


Abonează-te la newsletter și îți trimit imediat pe e‑mail lista cu tot ce ai nevoie pe munte.

Despre autor

ALEXANDRA PUȘCAȘU

Salut! Sper că ți-a plăcut să citești acest articol la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie să‑l scriu pentru tine :) Am creat acest blog în 2009 pentru a-i ajuta și pe alții să găsească fericire și libertate prin intermediul călătoriilor și a naturii. Te invit să citești mai multe aici.

COMENTARII

  1. Buna Alexandra,
    imi place zona aceea.Am fost la Baile Tusnad, lacul SF.ANA.
    E o zona linistita si mai usor de parcurs.
    Vom merge la Cheile Varghisului si poate vom parcurge si noi aceste trasee.
    Referitor la ochi, poate se poate corecta prin operatie. Exista clinici particulare.Mult succes!

    Răspunde

VREI SĂ SPUI CEVA?

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei