Traseul Cozluk – o drumeție de 1 zi superbă în Munții Măcin

Scris de | Alexandra

27 aprilie 2019

Nu mai fusesem de mult în Măcin, așa că am zis că n-ar strica să facem o plimbare pe acolo dacă tot aveam să mergem la Galați de Paște și să stăm mai mult de 2 zile.

Inițial m-am gândit la Culmea Pricopanului, cu gândul să facem și o filmare cu drona pe deasupra crestei, dar cu câteva zile înainte de Paște am aflat de traseul Cozluk, pe care, nu știu cum, îl ignorasem până atunci. Dar el stătea acolo frumos pe hartă desenat cu punct roșu, așteptând să îl băgăm în seamă. Zis și făcut.

Sâmbătă dimineață am plecat din București și am luat bacul la Brăila. Toate bune și frumoase, am ajuns în Greci pe la 11:30 și acolo… ia și caută intrarea în traseu. Nu avusesem timp să mă interesez dinainte, m-am gândit că ne descurcăm la fața locului. Dar, la fața locului… pauză. Am făcut eu o dreaptă la un moment dat unde mi s-a părut mie că adulmec punctul roșu, pe urmă waze ne-a băgat pe altă stradă, cert e că am ajuns cum necum la un dead end și nici urmă de marcaj. Am întrebat un nene de la o casă.

  • Căutați Cozlukul?
  • Daaaa!

Cică să o luăm pe drumul de pământ până la un stejar mare. O-keeeei! Așa facem!

Drumul pe care am nimerit era cât de cât ok, dar cu niște șanțuri care mi-au dat emoții pe ici pe colo. Însă Passatul nostru nu ne-a lăsat baltă. Am ajuns și la stejar, doamne ce mare și frumos era! După care am mai mers un pic și am ajuns la o pădurice. Am lăsa mașina acolo, unde mai erau și altele, alături de corturi. Pesemne mulți petreceau și noaptea acolo. Cred și eu, la cât de frumos e.

M-am gândit la ultima noastră ieșire în natură, în Iezer, unde iarna încă nu se dusese de pe sus, iar acum eram în tricou, totul verde și primăvara la ea acasă. Aaaaah, bine ai venit!!! De când te așteptam!

Punctul roșu a apărut și el chiar unde lăsasem mașina, așa că i-am urmat calea.

Traseul Cozluk este o buclă de cam 13 km din locul din care am pornit noi, care ne-a purtat prin păduri incredibil de frumoase, ne-a oferit câteva puncte de belvedere, multe muuuulte flori și, nu în ultimul rând, 3 întâlniri cu animăluțe frumoase!

Prima a fost cu bine cunoscutele țestoase! Am văzut chiar două, la un metru distanță una de alta. Stăteau într-o poieniță frumoasă la soare și nu s-au speriat de noi când ne-am apropiat să le facem poze. Au stat la sedința foto. Probabil și-au dat seama că nu le vrem răul.

A doua a fost în pădure, cu un șerpișor mic ce a fugit repede când am dat de el.

Iar a treia a fost cea mai frumoasă. Terminasem mare parte din buclă, ieșisem din pădure și ne așezasem la umbra unui copac mare frumos să ne odihnim, căci nu ne așezasem de atâta amar de vreme, mersesem întins tot traseul până acolo, vreo 10 km. Părea să fie ultimul copac și, deci, ultima umbră până la mașină, așa că am zis să profităm de el, căci deja era foarte cald și noi eram în miezul zilei.

Stăteam în liniște, fără să facem gălăgie, și, la un moment dat, văd că Adi îmi face niște semne ciudate cu mâna, spre stânga. Întorc capul și ce văd? O vulpe. Se uita curioasă direct la noi. Nu am apucat să scot aparatul că a fugit, după care s-a mai oprit o dată un pic mai departe, a mai aruncat o privire spre noi și apoi dusă a fost. Nu am apucat să o pozez, dar atât de faină a fost întâlnirea încât o să o țin minte multă vreme. Cum se uita ea la noi cu ochișorii ăia mici! Fantastic! Nu era foarte roșiatică precum vulpile de munte pe care le mai văzusem, ci mai degrabă sură. Nu știu dacă de la anotimp sau așa sunt vulpile pe acolo prin Măcin.

Înapoi la mașină am ajuns tăind la un moment dat dreapta direct prin “porumb”, căci dacă am fi mers înainte pe drum am fi ocolit mult, pe lângă Pietrele Mariei (pe stânga) și apoi dreapta dreapta. Am găsit astfel un loc cu niște mini pietre ale Mariei. Foarte frumos! Ne-am bucurat mult că am ajuns înapoi la răcoarea pădurii, fiindcă tare cald ne-a fost pe drumul de pământ neumbrit de pe ultima bucată.

Cu drona n-am putut să filmăm deloc, a fost vânt prea puternic pentru așa ceva.

La mașină am pozat și ce găsisem pe potecă pentru Nature bits :D

Chiar eram curioasă la început de traseu, mă întrebatm ce aveam să găsesc, căci nu știam la ce să mă aștept de la Măcin, niște munți total diferiți de Carpați. Și inițial chiar am crezut că nu prea o să am cu ce să mă întorc, dar am avut noroc să găsesc o bucată mare de mușchi desprins, fix în potecă, după care o bucățică foarte mare de lichen comun (nu am nici cea mai vagă idee de unde, căci acest lichen trăiește pe brad, iar acolo nu e niciun brad) și, la final, am luat și două păpădii mici, singurele chestii pe care le-am rupt, căci nu îmi place să rup absolut nimic, nici măcar floricele neprotejate.

La final am luat bacul tot la Brăila, și am ajuns în Galați înfometați nevoie mare, pe la 5-6 după-amiaza (sau seara? N-am știu niciodată ce oră e asta :)))))

Traseul Cozluk


Durată totală: 3h 40


Tip traseu: drumeție

Formă traseu: buclă

Diferență nivel:  + 300 m / – 300 m

Distanță: 13 km

Stare marcaj: ok

Sezonalitate: tot anul

Surse apă: nu am văzut

Data: 27 aprilie 2019

Hărți folosite:

Maps.ME Android | iOS


HĂRȚI


PROFIL

VREMEA

Meteoblue.com
Viewweather.com
Yr.no


GOOGLE MAP

INDICAȚII

Din București se poate ajunge în Greci fie până la Brăila și apoi se trece Dunărea cu bacul, fie pe la Podul Vadu Oii (11 lei / mașină). A doua variantă e posibil să fie un pic mai rapidă. Mai sus pe hartă am indicat locul în Greci de unde începe drumul de pământ ce duce la startul traseului. Recomand să folosiți Waze, si să puneți ca destinație Pietrele Mariei (fie căutați la search, fie puneți manual – dacă dați zoom, veți gasi Pietrele Mariei pe harta Waze, la est de Greci). Drumul de pământ din Greci până la stratul traseului se poate parcurge cu orice mașină. Vezi vedea stejarul cel mare (copacul lui Bezergheanu) și, dincolo de el, păduricea unde puteți lăsa mașina. Acolo apare și marcajul punct roșu pe copaci.


COSTURI

Trecere BAC Brăila: 25 lei (mașină cu șofer + 1 pasager) x 2

ECHIPAMENT MONTAN NECESAR


Orice drumeție reușită începe cu lista de echipament.

Despre autor

ALEXANDRA PUȘCAȘU

Salut! Sper că ți-a plăcut să citești acest articol la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie să‑l scriu pentru tine :) Am creat acest blog în 2009 pentru a-i ajuta și pe alții să găsească fericire și libertate prin intermediul călătoriilor și a naturii. Te invit să citești mai multe aici.

COMENTARII

  1. Hey Alexandra!

    Misto articol, ca toate de-altfel! :)
    De curiozitate, cum gasesti trasee? Ai vreun articol scris despre asta sau vreo sursa anume unde le gasesti ? Daca nu, ai putea povesti putin despre asta ? :D

    Thanks! Si la cat mai multe drumetii faine! :)

    • Mersi fain, Ralu!
      De unele trasee aflu si eu la randul meu de la prieteni pe fb, dar pe majoritatea la planific uitandu-ma pe harti.
      Nu m-am gandit la asta, dar daca imi vine o idee cum sa concep un articol pe tema asta, voi scrie! Mersi mult de sugestie! :)
      Carari cu soare si tie!

      • Ms pt raspuns! :) Si ma bucur ca ti-am putut da o idee. ;)
        Am vazut cate drumetii ai facut si faci, precum si cum is planificate, de aceea aceasta idee. :D Ar fi fain un fel de tutorial pe etape, cum planifici tu un traseu cap coada, ce surse folosesti, cum folosesti harta cand cauti un anumit traseu, etc. E o idee misto atat pt incepatori, cat si pt cei care vor sa faca un traseu, dar nu stiu de unde sa porneasca, mai ales in cazul in care au optiuni limitate in apropierea orasului in care locuiesc si doresc sa gaseasca un traseu accesibil in limita timpului disponibil (sa zicem, un weekend), etc. Cam astea imi vin in minte. :D

        Multa inspiratie iti doresc! :)

        • Da, inteleg. Eu n-am neaparat un proces asa, pe etape. Mi se pare greu de explicat cum fac, caci imi vine destul de natural :P Dar o sa ma gandesc la asta.
          Momentan lucrez la o harta pe care voi pune toate drumetiile pe care le-am facut, tocmai in ideea de a-i ajuta pe cei ce nu stiu de unde sa porneasca. Cred ca va fi gata la final de mai sau inceput de iunie.

          • Super! :)
            Am inteles. Oricum ai face-o, sigur o sa iasa fain. ;)

            P.S. Cred ca e o mica pb cu subscribe la comments. Degeaba ma abonez la comentarii, ca nu primesc nicio notificare pe email.

  2. Absolut superb Macinul primavara, stau cam departe de el – 500 km – dar poate dau o fuga la anul la Maraton Macin si rezolvam!!
    Cat despre prietenele testoase…sunt absolut minunate, dar si cele din muntii Cernei nu sunt de lepadat si nici cele dintr-un parc din Capitala…uitat numele, off!
    PS nice meeting you la Eco Run!!

  3. Foarte frumos. Locurile, fotografiile, povestea. Cel puțin din fotografii am depistat 2-3 gorgane (probabil)… asta ca să completez un pic din punct de vedere istoric povestea.

  4. Superb !!! De vreo 2 ani cochetez cu ideea traseelor din Macin. Mai greu cu cazarea in zona, mai ales daca iti planuiesti in scurt plecarea. Ai idee cat dureaza drumul din Galati/Braila cu masina/bac ? Ar fi o varianta buna cazarea acolo si mers 2 zile in Macin ?
    Sar’na

    • Buna, Ereena!
      Da, te poti caza in Braila sau Galati, dureaza cam o ora sa ajungi la startul traseului.
      Dar se gasesc ceva pensiuni ok si pe langa Macin. Nu am stat, e drept, dar pe booking apar niste cazari cu note bune.

Comentariile sunt închise.

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei