Duminică, 29 mai 2016
Pentru duminică am ales o zi de lenevit în hamac, și mie personal mi s-a părut ideal pentru acest lucru locul de belvedere de pe dealul descoperit în 2013. Deși urcarea până acolo este destul de susținută, pe niște poteci cam incomode, care cu greu ar putea fi numite așa, tot efortul merită din plin. Chiar și noroiul imens care ne-a făcut pe alocuri să adoptăm stiluri neortodoxe de parcurgere a unui traseu :))
Până sus am fost răsfățați cu plaiuri pline ochi de acel verde pe care numai în luna mai îl poți vedea, văcuțe, păpădii și alte vederi speciale specifice Moeciului, după care sus am răsuflați ușurați după urcușul susținut, mai ales că a fost în mare parte prin soarele arzător de la prânz, și apoi am purces la căutarea locului de hamac.
Am investigat un pic copacii, distanța dintre ei, vederea oferită, și într-un final, după o analiză atentă… am găsit locul PERFECT de pus hamacul. Până în acest moment, când deja am ajuns în septembrie, a rămas cel mai frumos loc în care l-am pus vara asta.
Nu cred că mai este nevoie să spun de ce :) Se poate vedea cu ușurință din poze.
La întoarcere, după prima parte de coborâre, am descoperit ceva nou care ne-a stârnit imediat curiozitatea: doua marcaje, unul roșu și unul portocaliu, nemaiîntâlnite, dar care, pentru că nu le văzusem în 2013, am bănuit că sunt noi și sunt ceva trasee ecoturistice. Așadar, în loc să continuăm pe coborârea cea abruptă și înnămolită pe care ne chinuisem să urcăm, am făcut stânga și, chiar dacă nu știam unde ne va duce traseul, am urmat foarte entuziasmați marcajul. Spre încântarea noastră, poteca ne-a condus elegant și lin la punctul de bifurcație stradală spre Valea Bângăleasa, la doar câțiva pași de unde lăsasem mașina. Am făcut astfel un circuit fără să vrem, și ce bine că am descoperit varianta asta mult mai puțin obositoare și cu o potecă foarte bună.
Am căutat acasă apoi ca să văd despre ce e vorba, și am descoperit că marcajele văzute de noi fac de fapt parte dintr-un proiect mai mare, care include chiar 9 circuite ecoturistice, care mai de care mai frumos, pe parcursul cărora poți vedea nu numai obiective naturale, dar și de altă natură (obiceiuri rurale, etc). Aici se poate vedea harta cu toate traseele: http://cem.ro/wp-content/uploads/2016/03/harta-trasee.jpg
Iar aici se poate vedea pe hartă fiecare traseu în parte: http://cem.ro/harti
Cred că au ceva legătura cu EcoMarathonul, pentru că pe această hartă se pot vedea și buclele de la EcoMa
rathon. Mi se pare o treabă foarte bună acest proiect, și recomand oricui aceste circuite, care cred eu că pot fi făcute și cu copii micuți, aviz părinților care sunt în căutare de astfel de trasee.
Weekendul l-am încheiat cu o masă în Râșnov, al cărui centru vechi pietonal recent renovat chiar eram curioasă tare să văd cum arată, de când l-am admirat de sus din cetate în aprilie, când am fost cu BitDefender pe Drumul Cetăților.
Mi-a plăcut tare mult, atât că era cam gol si am găsit destul de greu un loc de mâncat, ascuns în spatele Pieței Unirii. Și mai erau câteva lucrări stradale neterminate. Dar în mare, mi-a plăcut mult, se vede că s-a muncit și mă bucur că s-a implementat acest proiect. Râșnov chiar are un potențial turistic foarte mare, era păcat să nu arate cât mai îngrijit.
Drumul spre casă… nu mi-l mai amintesc. Ceea ce e un lucru bun, înseamnă că nu ne-am luptat cu aglomerația de pe Valea Prahovei, sau, mai probabil, că am eu memoria scurtă. Ceea ce nu e un lucru bun deloc :)) Oh, well :D
Aparate foto folosite: Sony A6000 + 16-50mm & Nikon D3100 + 18-105mm