Deși mai văzusem Sighișoara de 2 ori în trecut (prima dată în 2007 și a doua oară în 2009), în minivacanța de Rusalii de anul acesta i-am făcut din nou o vizită. Aveam un vis: să dorm în cetate, pentru a mă putea plimba pe străduțe dimineața imediat după răsărit și seara până târziu. De mult timp îmi doream să revin pentru a savura cetatea pe îndelete, pentru a descoperi până și ultimul cotlon, și chiar de la începutul anului am ochit weekendul prelungit al Rusaliilor, iar în aprilie am și făcut rezervare.
Nu am făcut excese, ci am ales un hostel micuț din cetate (Burg Hostel) unde am rezervat 2 nopți. M-am gândit că o să fie timp berechet de plimbări pe toate străduțele posibile și imposibile, să pozez pe îndelete, dar timpul a trecut atât de repede că nici nu mi-am dat seama.
E drept, sâmbătă am și plecat cam târziu din București, și nici n-am mers întins până acolo, ci am făcut 2 mici opriri pe drum.
Prima a fost la Racoș, unde chiar dacă mai ajunsesem chiar în septembrie anul trecut, când am văzut Vulcanul Racoș, am mers din nou, de data asta pentru lacul de smarald, pe care îl ratasem data trecută din lipsă de timp.
Am avut noroc de o super vreme, și am găsit lacul într-o frumoasă nuanță de turcoaz care mi-a amintit imediat de Lacul Iacobdeal la care tocmai ce fusesem în aprilie. Seamănă un pic aceste două lacuri, dar dacă m-ar ruga cineva să aleg unul din ele… n-aș putea să mă decid care îmi place mai mult. Noroc totuși că nu-mi pune nimeni pistolul la tâmplă să fac o asemenea alegere :)
Fiindcă deja eram cam târziu, n-am mai coborât și jos la baza Coloanelor de Bazalt, ci doar am făcut o poză de sus și apoi am fugit.
A doua oprire a fost în Saschiz, unde am stat foarte puțin dat fiind că biserica era închisă, dar măcar de data asta am avut noroc să nu mai fie înnorat, așa cum prinsesem în 2009 :)
În Sighișoara când am ajuns, m-am surprins cuprinsă de emoțiile revederii, ca atunci când urmează să vezi pe cineva drag, pe care nu l-ai mai văzut de mult, și abia aștepți să-l strângi în brațe, să-l privești în ochi, să-i asimilezi toată ființa.
De la poalele cetății unde am lăsat mașina, chiar vis-a-vis de Biserica Sfânta Treime, am pus rucsacul în spate și am început urcarea pe trepte. 5 minute mai târziu am ieșit din umbriș chiar lângă Biserica Româno-Catolică, unde am rămas câteva momente neclintită. M-am trezit deodată parcă în altă lume. Parcă aș fi ieșit dintr-o peșteră întunecoasă într-o poiană verde și plină de flori. Ei, aici nu era o poiană, ci un părculeț mic și cochet, unde câțiva oameni stăteau liniștiți pe băncuțe și se bucurau de viață. Nu mi-aduceam aminte să mai fi fost vreodată în acest loc în vizitele mele anterioare la Sighișoara. Locul era greu de prins în poză, așa că am stat doar și am privit, încercând să mi-l întipăresc în minte așa cum l-am simțit în acel moment.
Nici să vreau nu mi-aș fi putut imagina o reîntâlnire mai frumoasă cu cetatea decât acesta. Bine te-am regăsit! Am zâmbit și am mers mai departe.
Au urmat aproximativ 40 de ore pe care le-am petrecut aproape numai în cetate, și cu excepția câtorva ore de somn în cele 2 nopți, am bătut în voie toate străduțele, pe unele chiar de 2-3 ori, fără nicio grabă, fără stres că trebuie ajuns la ora nu-știu-care în locul nu-știu-care.
Poate peste ani voi uita multe detalii, dar cele mai frumoase sper că vor rămâne cu mine cât mai mult: acordurile de chitară care ne-au însoțit pe măsură ce am urcat treptele Scării acoperite..., plimbarea de dinainte de apus din Cimitirul din deal, acest loc atât de special și de frumos, în ciuda însemnătății lui triste…, plimbarea matinală de la ora 7 pe care am făcut-o duminică în liniștea de dinaintea sosirii turiștilor, pisica alintată ce se tolănea la soare fără nicio grijă, sau cum am simțit sub tălpi pietrele de pe fiecare străduță. Nu știu cât de vechi sunt, dar seara la lumina felinarelor mi-au părut de departe, poate dintr-o lume a poveștilor cu happy end.
Am avut oarecum același sentiment pe care l-am avut în Brugge, unde, stând în centru, imediat ce ieșeam pe ușă eram direct pe o străduță pietruită îngustă, și mă simțeam una cu orașul, una cu medievalul.
Nici măcar nu m-am supărat așa tare pentru că am nimerit Turnul cu ceas închis și duminică , și luni, pe motivul Rusaliilor, astfel că nu am putut urca de data aceasta. Bine măcar că în trecut urcasem, în ambele rânduri.
E greu astăzi să-ți mai poți imagina viața din cetate așa cum era ea cu câteva secole în urmă, însă cu puțin exercițiu poate nu e imposibil :) Stând în Piața Cetății și admirând casele ce o delimitează, nu e ușor să vizualizez că aici aveau loc demult execuții publice sau erau judecate vrăjitoare.
Complet din senin am realizat acum că Sighișoara seamănă un picuț cu Luxemburg. De asemenea în patrimoniul UNESCO, Luxemburg are și el un Oraș de sus și un Oraș de Jos și un râu ce curge prin cel din urmă. Până și anii de dezvoltare a fortificațiilor coincid, ambele fiind construite între secolele 12 și 16. Mă întreb oare ce alte asemănări ar mai fi de care nu îmi dau seama în momentul ăsta…
În schimb, o chestiune pe care SIGUR Luxemburg nu o are este casa lui Vlad Dracul :)) Sincer n-am fost curioasă să intru, mi se pare un tourist trap. Mai degrabă am preferat să admir bastioanele și turnurile breslelor meșteșugarilor (mai există astăzi 9 turnuri și 3 bastioane din 14, respectiv 4), arhitectura și culorile caselor, încercând să simt orașul dincolo de izul turistic.
În cele 40 de ore petrecute în Sighișoara am și ieșit un pic din cetate, o dată în sud, pe niște dealuri pe unde am căutat un unghi bun spre cetate, și altă dată în nord, la Vila Franka, unde am stat un pic la un suc pe terasă admirând întreg orașul de la înălțime. Nu știu dacă la Franka sau la Pensiunea Stejarul sunt camere cu vedere spre oraș, dar dacă da, atunci cred că merită din plin măcar o noapte petrecută acolo.
Am încercat să fac de acolo poze la apus, dar din păcate soarele apunea prea în dreapta , și nici nu a fost niciun nor mai serios pe cer, așa că m-am mulțumit cu ce am reușit să fac înainte de apus.
Ziua de luni a venit mai repede decât mi-aș fi dorit. N-am mai rămas în cetate, ci am coborât pentru un mic răsfăț la un mic spa ce se găsește la parterul hotelului Cavaler. Ce m-a atras foarte tare la acest spa este că din piscină ai vedere directă spre cetate, și se vede chiar și Turnul cu ceas. Cred că iarna este și mai interesant de mers, dat fiind că afară poți zări zăpadă în timp ce te bălăcești la căldurică :)
N-am stat decât vreo 2 ore cred, după care am pornit mai departe la drum, dar nu pe același traseu pe care venisem, ci spre Mediaș, pentru că realizasem cu câteva zile înainte că deși mai trecusem pe acolo de vreo câteva ori, nu oprisem niciodată. Și nu știu exact din ce motiv, pentru că centrul este absolut superb. Așa că m-am învârtit în așa fel încât să-l văd, numai bine că ajungeam acolo chiar pe la ora mesei de prânz.
Am ales terasa de la Traube, unde am întâlnit o servire impecabilă, dar nu înainte de a încerca să ajungem în curtea Bisericii Evanghelice. Prin scara acoperită nu s-a putut, am găsit poarta închisă (ceea ce mi s-a părut foarte ciudat), dar am dat un mic ocol și am găsit totuși o altă cale de a intra. Nu mai era nimeni pe acolo, și m-am bucurat foarte tare de liniște și de șansa de a vedea un loc nou în tihnă. Mi-e greu să nu-mi imaginez oare cum o fi să locuiești într-un astfel de orășel frumos medieval, într-un stil de viață complet diferit de cel dintr-un oraș mare ca Bucureștiul, unde poți face în orice zi dorești câțiva pași printr-o cetate veche. Sincer mi se pare absolut fantastic… Va trebui să mă gândesc serios la asta :)
De la Mediaș am luat drumul spre casă via Sibiu – Valea Oltului – Pitești, lăsând în urmă parfumul medieval de care m-am bucurat la început de vară.
30 mai – 1 iunie 2015
Aparat foto folosit: Sony A6000 + 16-50mm
Harta centrului istoric Sighișoara (eventual vi-o printați de acasă dacă puteți sau o puteți procura de la Biroul de informații de lângă Turnul cu ceas cu 0,50 lei):
Vorbisem sa vizitam si noi in detaliu Romania in vara asta, dar se pare ca deja ne-au napadit din nou alte „activitati” mai putin turistice, asa ca aman inca un an….
Oh, imi pare rau… Poate gasiti macar cateva zile sa faceti o mini-vacanta… Bafta!
Nu am fost niciodata in Sighisoara, desi am o varsta, dar acum cu ajutorul tau am fost macar virtual.Iti multumesc Alexandra !
N-ai pentru ce! :) Sper sa ajungi si live! :) Numai bine!
sa vezi cat de mirific se vede cetatea de sus…de pe dealurile din sud-est…ajungand acolo pe drumuri de costisa printre meri, corcodusi si caisi tocmai buni de praduit…am dormit la cort o noapte…acolo..sus…si…ce priveliste era…mai ales la asfintit…toate turlele parca luau foc…de la soarele cel rosu…reflectat…si mai ales noaptea…cerul negru plin de stele…in jos…la cetate…la fel de negru…plin de stele(lumini)…ehhe ce vremuri…
:) thanks for sharing! :)
Alexandra, foarte frumos articolul:) Am si eu o intrebare, cum este si cam cat dureaza drumul pana la Racos-lacul de smarald? As vrea sa il includ in programul urmatoarei vacante:)
Mersi frumos, Margo! La ce drum te referi? Cat mergi pe jos din locul in care lasi masina?
In principiu ma intereseaza din momentul in care te abati de la drumul spre Sighisoara:) Mai poti merge cu masina banuiesc ceva parte din drum si apoi pe jos.
Pai din DN13 (E60) faci cam 15 minute cu masina. Teoretic poti ajunge cu masina chiar pana langa lac, drumul e ok, dar noi am lasat masina cand s-a terminat asfaltul, si pe urma am continuat pe jos inca vreo 10-15 minute maxim.
Daca te uiti pe harta in modul satelit, am pus pin-ul de finish in punctul in care se termina asfaltul. Si pe urma se si vede drumul neasfaltat care continua pana la lac.
https://goo.gl/maps/uDRSp
Multumesc pentru informatii, Alexandra:)
Cu placere! :) Have fun!
Bine te-am regasit, draga Alexandra!
Minunat articolul tau, superba Sighisoara! Seamana cu un satuc/orasel din Franta sau Italia. Nu imi imaginam ca e atat de frumos acolo! Fotografiile tale sunt divine, doar privind imaginile si parca ma si vad acolo.
Mersi mult, Andreea! Daca nu ai fost niciodata, mergi, chiar e minunat!
Bine te-am gasit, Alexandra! Minunat articol, iti multumesc ca mi-ai bucurat sufletul, Alexandra!
Multumesc si eu foarte mult! :)
Sunt onorat ca ai ajuns si-n Mediasul meu! Si te asigur ca e placut intr-adevar sa traiesti in orasul asta linistit si calm… de-aia nu l-as schimba niciodata! E asa de placut dupa ce revii din vanzoleala lumii in linistea lui filozofica!
Si ma distreaza „potriveala” poate nu intamplatoare.. cand tu vizitai orasul meu, in acea zi eu coboram din cabana Suru spre Podul Jibrii-Ghiocelul-Avrig…
Fain! :) Am crezut prima data ca o sa zici ca in ziua aia vizitai Galatiul :))
Imi inchipui! :)
Bună, Alexandra! Imi place mult blogul tău şi îl acces constant înainte de o vacanță. Aşa am procedat şi acum când urmează să vizităm Sighişoara şi împrejurimile pentru prima dată. Te rog să îmi spui dacă fotografiile cu Lacul de smarald le-ai relizat din locul unde ai ajuns la lac, adică după acea portiune de drum neasfaltat de 15 min,
cum răspundeai mai sus sau ai urcat o altă porțiune. Panorama cu lacul este superbă, mi-aş dori să ajungem acolo, însă vom fi însoțiți şi de băiețelul nostru de 3 ani şi de aceea vreau să mă interesez de accesibilitatea drumului. Mulțumesc!
Buna, Corina!
Fotografiile cu lacul le-am facut de pe marginea lacului, deci dupa acea portiune de drum neasfaltat. Nu cred ca e problema daca mergeti cu cel mic. Multa bafta!