Ziua 1, vineri, 1 august 2014
A venit ziua cea mare. Am planificat această tură de foaaaarte mult timp, şi acum a venit vremea să pornim spre Grossglockner şi Mont Blanc. Plecăm dis de dimineaţă cu maşina din Bucureşti. Suntem 3: Cezar, Cristi şi cu mine. Avem bagaje să ne punem şi-n cap, dar din fericire intră toate în portbagaj + pe locul din spate de lângă Cezar. La fix. O scobitoare dacă mai aveam în plus, nu mai încăpea :))
Avem un lung drum de parcurs în faţă, şi multe multe emoţii şi gânduri care mai de care la început de drum :) Mi-a fost frică să consult prognoza până alaltăieri, şi din păcate nu se anunţă prea grozavă, dar pornim cu speranţa că vom avea noroc şi se va mai îmbuna. Fiecare probabil se întreabă în gând acelaşi lucru: oare cum o să fie?
Prima destinaţie este mica localitate care poartă numele celui mai înalt vârf din Austria, Kals am Grossglockner. Însă nu vom merge întins până acolo, ci vom face un popas de somn la noapte în Ungaria. Ne propunem ca la drumul de dus să nu mergem pe autostrăzi, şi ca să mai economisim nişte bănuţi, dar mai ales ca să vedem ceva pe drum. Un drum atât de lung numai pe autostrăzi e foarte plictisitor şi obositor, şi te privează de a vedea frumuseţile ţării pe care o traversezi.
Ulterior am realizat că în Ungaria mai bine mergeam pe autostrăzi, nu de alta dar mare lucru n-am avut de văzut :)) Pe de altă parte, dacă mergeam din ziua 1 pe autostrăzile din Ungaria, atunci când ne întorceam trebuia să ne mai cumpărăm una, deci doar pentru o singură amărâtă de zi în plus trebuia să plătim dublu, pentru că e valabilă doar 10 zile, şi noi eram 11 plecaţi.
În fine… în prima zi mergem (aproape) întins până în Dunafoldvar, o localitate de pe marginea Dunării unde am găsit pe net că ar fi un camping chiar pe mal. Singura oprire o facem în Timişoara, unde alimentăm atât maşina cât şi stomacul, că eram cam leşinaţi :) Acum 2 ani când am plecat în luna de miere tot în Timişoara am făcut oprire, şi mi-a rămas gândul de atunci la terasele frumoase din Piaţa Unirii, aşa că am decis să mergem acolo să mâncăm. Însă odată ajunşi, şoc maxim. Toată piaţa e în reabilitare şi arată oribil. Mai rău e că nu numai piaţa e în reconstrucţie ci şi toate străzile din jurul ei, plus Piaţa Libertăţii.
Din fericire Timişoara are 2 pieţe mari (yeeey) şi după ce admir un pic clădirea mea preferată de pe colţul Pieţei Unirii, îmi aduc aminte repejor cum se ajunge în Piaţa Victoriei şi mergem acolo să mâncăm. O repetiţie pentru un concert ce avea loc mai pe seară ne cam sparge timpanele, dar asta e, nu prea avem de ales.
Ca paranteză, o chestie foarte drăguţă în Timişoara mi s-a părut plata parcării prin SMS. Mai simplu nici nu se poate. Am parcat, am citit panoul amplasat chiar lângă parcare, am dat SMS, şi gata.
Revenind, plecăm mai departe, trecem graniţa pe la Cenad şi ajungem înainte de înnoptare în Dunafoldvar. GPS-ul ne face prima farsă, şi ne duce la un dead end, spunându-ne în faţa unui zid că „you have reached your destination” :)))) dar din fericire vedem campingul un pic mai jos şi nimerim singuri intrarea. Săracul, acolo la zid credea el că e campingul :)))
Nu ştiu dacă e noroc sau nu, dar domnul de la „recepţie” ne încasează banii (acceptă euro din fericire, că noi numa’ forinţi nu ne-am gândit să luăm la noi) şi apoi pleacă. Ori l-am prins la mustaţă ori… Mda, nu cred că există o altă explicaţie, cred că l-am prins la mustaţă :)))
Campingul e genial, fix pe malul Dunării (ne desparte de apă doar un gard + un fel de drum asfaltat destul de îngust), ceea ce pe cât e de super, pe atâta e de plin de ţânţari. Asta n-am preconizat. Ne îmbrăcăm cu ceva lung de cum ajungem ca să nu ne ciuruiască în timp ce punem corturile, dar tot se infiltrează nenorociţii, şi ne pişcă chiar şi prin/pe sub haine.
Nu mai este nimeni în camping, suntem doar noi :))) N-am idee cum supravieţuieşte acest camping.
Grupul sanitar nu e cine ştie ceva, ar cam avea nevoie de renovare, dar e super decent şi curat. Pentru o noapte nici nu e nevoie de mai mult.
Abia după ce punem noi corturile mai vine o dubă (care ulterior presupunem că a stat în acea noapte gratis, pentru că a venit seara după plecarea recepţionerului şi a plecat dimineaţă înainte de venirea lui, ceea ce şi noi am făcut, dar plătisem de cu seara).
Înainte de a aţipi, mai citesc o dată descrierea traseului, pe care oricum o ştiu aproape pe de rost de-acuma, dar oricum :) Îi dau şi lui Cristi să mai lectureze o dată şi adormim. Numai mâine nu-i poimâine.
Ziua 2, sâmbătă, 2 august 2014
Dimineaţă ne trezim un pic după răsărit şi ne bucurăm de linişte şi pace pe malul Dunării. E tare fain aici.
Oamenii vin să alerge aici dimineaţa
Podul din apropiere
Străduţa pe care se intră în camping
Tabăra noastră :)
Plecăm mai departe spre Austria, însă cumva ajungem să traversăm un pic şi printr-un mic colţ de Slovenia. Oh, well :) încă 2 graniţe… Ce mai contează acum când nu îţi mai cere nimeni paşaportul, treci ca prin brânză :)
Pe măsură ce ne apropiem de Tirol, ajungem în sfârşit la acele peisaje austriece de care ne era aşa de dor. Fiind cu autostrăzile debifate, drumul merge prin te miri ce locuri, urcăm şi coborâm drumuri pe deluşoare, admirăm bisericile cu turnul atât de specific acestei zone şi văile verzi care se întind cât vedem cu ochii. Din păcate nu avem timp să oprim să facem poze aşa cum ne-am dori, trebuie să ajungem cât mai devreme în Kals ca să punem cortul pe lumină, să ne spălăm, să ne facem rucsacii pentru a doua zi, să ne pregătim echipamentele şi să ne odihnim cât mai mult.
O singură oprire pentru poze facem, lângă o bisericuţă frumoasă în vârf de deal de unde şi priveliştea este deosebită.
Mai apoi mai facem şi o mică oprire ca să mâncăm, la un restaurant foarte fain pe marginea drumului (care e şi hotel cred, dar din păcate n-am reţinut numele), unde eu încerc o mâncare tradiţională din provincia Carintia (unde ne aflăm), Karntner Kasnudel, un fel de buzunărele din aluat umplute cu carne. Au fost interesante, ce pot să spun :) Arătau aşa:
Karntner Kasnudel
Plecăm apoi, şi pe măsură ce ne apropiem de Grossglockner vedem în faţa ochilor un potop de nedescris. Putem vedea efectiv ploaia cu ochii, care cade găleţi găleţi. Trecem şi noi prin ea un pic, dar din fericire, când ajungem în Kals am Grossglockner, destul de târziu aş putea adăuga, ploaia s-a oprit.
În Kals am Grossglockner
Nu nimerim campingul din prima, pentru că ratăm o mică stângă ce trebuia să o facem, dar pe urmă ajungem şi unde trebuie. Parcăm lângă recepţie ca să facem check-in, dar dăm câteva rotocoale şi nu ne dăm seama pe unde se intră. Acolo unde ar trebui să fie, uşa e închisă. Un alt turist ne vede că umblăm ca muştele fără cap şi ne lămureşte: proprietarul nu este în această seară şi revine mâine după ora 8. Rămânem mască. Păi şi noi ce facem? Cum plătim? Că plecăm înainte de 8…?!
Întrebările sunt evident, retorice, pentru că nimeni nu are răspunsul. Mmmm, asta e, cred că vom sta gratis :)))) Trecem la treabă, ne punem repede corturile, dar se întunecă şi nu apucăm să ne facem rucsacii cum trebuie, şi mai rămân câteva chestii de făcut şi a doua zi dimineaţă.
În camping în Kals am Grossglockner
Ne culcăm cu emoţii de numa-numa, şi adormim rapid, nu înainte de a mai citi pentru ultima oară descrierea traseului. Da, e clar, acum chiar o ştiu pe de rost :)
Mâine o luăm de coadă!
Aparat foto: Sony Alpha a6000 (ILCE-6000) + obiectiv 16-50Utile:
Costuri:
Preţ benzina (95) (august 2014):
– În România: 6,12-6,36 lei/l, adică 1,4 – 1,45 euro/l
– În Ungaria: 408-450 Ft/l, adică 1,3 – 1,4 euro/l (preţul mai mare e pe autostradă)
– În Austria: 1,4-1,6 euro/l (preţul mai mare e pe autostradă)
Preţ Camping Kek Duna, Dunafoldvar, Ungaria: 11 euro / noapte (preţ pentru 3 pers cu o maşina + 2 corturi)
Aici lista completă de preţuri (în maghiară, în forinţi):
(click pentru mărire)
Hartă rutieră:
Vizualizaţi Bucuresti -> Kals am Grossglockner pe o hartă mai mare
Hartă Grossglockner pe care se pot vedea traseele de pe partea sudică a masivului, inclusiv traseul spre vârf cu plecare din Kals / de la Lucknerhaus:
Pentru lista completă de costuri, traseul întreg şi mai multe detalii despre “Alpi 2014”, intraţi aici: ALPI 2014 – rezumat, costuri şi traseu
Bun inceputul chiar daca vremea nu e prea buna. Mi-e dor de peisajele din Austria, ma bucur sa le revad acum. Astept continuarea :)
Si mie mi-era tare dor! :)
Mersi!
Multumesc pentru aprecierile facute despre Timisoara.Si acum strazile sunt in renovare,dar si cand e totul gata….:) o sa fie foarte frumos,deja se vad multe schimbari.Apropo,oricand iti faci un traseu si vrei sa te opresti in Timisoara,m-as bucura sa imi spui si sa te ajut in orice privinta.
Mersi mult, Gabriela! esti foarte draguta!
Abia astept sa revin in Timisoara si sa vad schimbarile de dupa finalizarea renovarilor! Este un oras deosebit!
Mersi frumos pentru vizita! Te mai astept pe-aici! :)