Weekendul trecut am ajuns în sfârşit pe munte, după o pauză un pic mai mare de o lună, în care aproape că am revenit la obiceiul din copilărie de a-mi roade unghiile. Dar m-am ţinut tare.
Cu o săptămână înainte, a trebuit să anulez rezervarea pe care o aveam la Diham, din motivul stupid că joi când m-am uitat la vreme, mi s-a părut urâtă şi am zis că nu se merită. Până la urmă, mi-am luat ţeapă, şi a fost destul de frumos… dar ce să mai facem.. Anulasem deja tot.
Aşadar weekendul acesta (13-14 aprilie) fiind singurul din aprilie disponibil pentru munte, am decis să plecăm, chiar dacă se cam anunţa ploaie, însă măcar am prins cu doar o zi înainte cameră la Diham.
Aveam tura asta în minte de multă vreme, de mai bine de 1 an, însă anul trecut ştiu că nu s-a nimerit un weekend cu vreme bună de nicio culoare. Aşa că a rămas pe anul acesta. Bine, tură e mult spus, vroiam mai degrabă o plimbare de relaxare, în care să pozăm floricele şi Bucşoiu, Colţii şi Coştila de la cabană. Să ne reîncărcăm bateriile cum ar veni.
Şi bine am făcut că am plecat până la urmă chiar dacă se anunţa ploaie, pentru că am avut o vreme de vis, care se schimba de la o secundă la alta, şi nu din bine în rău, ci din frumos în şi mai frumos. Desigur, a şi plouat, dar din fericire doar câteva picături cât încă eram pe traseu, în rest a plouat doar după ce am ajuns noi la cabană.
Dar să vă zic mai întâi cum am reuşit să mă fac ca un porcuşor la doar 1 oră jumătate după ce am pornit pe traseu.
Gura Diham (987) – Poiana Izvoarelor (1455): 1h 30
Dat fiind că anul trecut pe vremea asta, nu ştiu ce naiba am făcut dar am ratat perioada brânduşelor şi ghioceilor la munte, e evident că acum, când am ajuns în prima poiană cu brânduşe am sărit pe ele ca un ninja pe inamic, şi până nu le-am pozat din toate unghiurile posibile şi imposibile nu m-am lăsat. Şi de fapt, dacă era numai după mine nu mă ridicam de jos nici după 2 ore, dar cerul ameninţa un pic cu ploaie şi cam trebuia să o luăm din loc.
Şi pentru că tot pozatul ăsta s-a efectuat cu mine tăvălindu-mă pe jos, unde, vedeţi voi, nu era chiar numai iarba ci şi o grămadă de pământ răscolit, când m-am ridicat am constatat că pantalonii mei negri erau ca după un fel de paint ball cu pământ. În care eu am jucat foarte foarte prost :))) Dar s-a meritat din plin!! Şi ce dacă după ce ne-am întors duminică în Bucureşti am mers la Ikea murdară ca un porc? Whaaaat? Îmi trebuia o pernă!! :))
Poiana Izvoarelor (1455) – Şaua Baiului (1363): 1 h
După pauza de pozat brânduşe de la Poiana Izvoarelor am pornit spre Diham, cu o mică ameninţare de ploaie asupra noastră. Asta nu însemnă că nu am încercat să nimeresc iarăşi traseul secret care duce la un loc la fel de secret de unde se văd Colţii Morarului, Coştila ŞI Crucea în acelaşi cadru :) Traseu pe care în 2009 nu l-am nimerit, dar în 2010 da. Şi acum era cât pe ce să nu-l nimerim iar, dar instinctul m-a ajutat să îmi amintesc cam pe unde venea intrarea în pădure, chiar dacă zăpada cam acoperea potecile şi nu există niciun marcaj vizibil, decât la vreo 50 de metri după ce se intră în pădure.
Cadrul magic: Crucea, Coştila şi Colţii Morarului, de la stânga la dreapta
Spre Baiului
Chiar dacă atunci când eram prin pădure a început să tune, asta nu ne-a oprit să mai facem alte 100 de poze la fiecare pas din momentul în care am ajuns la locul secret. Tot spectacolul dinainte de ploaie a fost incredibil de frumos şi nu ne mai încumetam să ne desprindem şi să continuăm traseul.
Dar cerul care se întuneca din ce în ce mai tare şi tunetele din ce în ce mai puternice ne-au determinat să scoatem pelerinele şi ce mai aveam de protecţie prin rucsacuri, să ne echipăm şi să grăbim pasul spre Diham, ca să nu ne facă ciuciulete.
Şaua Baiului (1363) – Cabana Diham (1560 m): 30 min
Din fericire a dat doar câţiva stropi cât am mai fost noi pe traseu, şi a început ploaia abia după vreo jumate de oră după ce am ajuns la cabană. Ba am şi apucat să mâncăm până să înceapă să toarne.
Ce a urmat după… e din altă poveste. Între două reprize de ploaie a ieşit soarele, peisajul a fost apocaliptic, Bucşoiu şi Colţii erau descoperiţi şi acoperiţi pe rând de ceaţă şi, în consecinţă, eu am pozat aproape în continuu :) De unde şi multitudinea de poze, ca de obicei :)
Coştila veghează
Ba am mai şi urcat un pic pe un vârfuleţ din lângă cabană, ca nu cumva să simţim că am urcat prea puţin pe ziua aia. Evident că am mai dat şi încă o tură de pozat brânduşe, şi de data asta, în vârful vârfului, am găsit şi câţiva ghiocei, primii pe tura asta.
Little fellow
Angels
Apocaliptic
Seara am petrecut-o la căldurică, jucând cărţi aşa cum se pare că obişnuim de ceva timp cam în toate turele pe care nu le facem doar în 2. Şi tare fun a mai fost!
Iar după aşa o seară faină şi un somn de vreo 10 ore, m-am trezit mai fresh ca niciodată. Vremea din păcate nu a mai fost prea bună, ceaţa se plimba cu mare viteză pe cer şi nu a descoperit crestele decât foarte puţin. Dar suficient cât să îmi permită să fac una dintre fotografiile mele preferate:
Aveam în plan să dibuim locul din care a fost făcută poza de pe site-ul Cabanei Diham, şi chiar aflasem cam pe unde ar fi, dar din păcate n-a fost să fie… Eh, data viitoare.
Cabana Diham (1560 m) – Şaua Baiului (1363) – Gura Diham (987 m): 1 h 30
Traseul de întoarcere l-am făcut pe triunghi albastru, un pic grăbiţi pentru că am crezut că o să plouă iar, la cum arăta cerul, însă până la urmă nu a picurat deloc. Ba până când am ajuns noi înapoi la Gura Diham ieşise soarele şi am tras repede o poză spre Cruce şi ne-am aşezat un pic pe iarbă să mai respirăm un pic aerul curat de munte.
Dar n-a durat foarte mult, pentru că norii ne-au ajuns din urmă şi a început să toarne, ceea ce a însemnat că tura noastră s-a încheiat. Ne-am ridicat repede de unde stăteam taaare bine pe iarbă, am fugit până la maşină şi duşi am fost.
A fost un weekend fix cum îmi doream, cu multă relaxare, între prieteni, cu pozat floricele şi creste, pe care îl aşteptam demult. Era exact ceea ce aveam nevoie! :) Ba am şi uitat de amenda de viteză pe care am luat-o la dus în Bărcăneşti, fix înainte să oprim să îi luăm pe Emil şi Raluca din Ploieşti :P
Ca şi data trecută, vă mai las cu ceva poze care nu au încăput printre text. Cel mai bine daţi un click pe una dintre ele şi le “vizionaţi” pe toate în Lightbox.
Data: 13-14 aprilie 2013
Traseu: Gura Diham (987) – Poiana Izvoarelor (1455) – Şaua Baiului (1363) – Cabana Diham (1560 m) – sâmbătă ( + aprox. 3h cu tot cu pauză)
Cabana Diham (1560 m) – Gura Diham – duminică ( aprox. 1 h 30)
Telefon Cabana Diham: 0726 203262; 0758 783805
Doamne, ce poze minunate ai…pentru imaginile astea merita sa lasi in urma totul…
Sa ne fii vazut pe mine si Ionut cu un week-end inainte, cu bocancii si pantalonii in cu totul alta culoare decat la plecare, cum intram la metrou si ce priviri ni se aruncau :)) Eu am facut tura voastra de doua ori, in martie amandoua si n-am in minte decat imagini cu zapada. Multa zapada. Minunate capturile tale :)
Roxana, thanks! Da, asa e…
Anda, ah, deci fix cu un weekend inante ati fost? Cum a fost vremea? Ai pus poze pe vreundeva? Chiar sunt curioasa :)
La mine a fost a treia oara, dar celelalte doua au fost in noiembrie si octombrie, deci 0 zapada :)
O da, poza de pe siteul cabanei Diham….
Foarte faine pozele!
Nu-mi mai amintesc daca am fost vreodata in perioada asta la munte ca sa vad branduse…nu cred totusi sa fi fost.
N-am stat niciodata peste noapte la Diham, dar de fiecare data cand am trecut pe acolo, panorama mi s-a parut incredibil de frumoasa.
Mersi frumos Larisa!
Da, pai si eu fusesem de atatea ori pe la Diham si nu statusem niciodata peste noapte, si am zis ca e cazul :))
Cred ca sunt branduse si pe acolo pe la voi :))) Mergi si cauta-le! :)
Incredibil de frumos !!!! Nu stiu de ce am impresia ca ar fi o idee buna sa imi iau echipamentul de munte daca venim acasa in vacanta :D
Ah, pai te gandeai cumva sa NU il iei???????
A meritat din plin sa te faci ca un porcusor :)) Tare frumoase fotografiile!
Yup! Thanks! :)
In acelasi weekendu am fost si eu la omu, pe la diham-malaiesti…. ne-a prins ploaia cateva ore, dar fu frumos.
Super! Da, cand am ajuns noi la Diham tocmai ce pleca un grup spre Malaiesti, si chiar ne-am gandit la ei dupa vreo juma de ora, cand a inceput sa ploua…
1st and 1st cum comentez fara cont de goagle sau din astea (ca is sub pseudonim)?
2 multam ca ai scos tampenia aia cu click dr interzis
3 ce aparat ai folosit?
4 tocmai am picat de la Pestera si era sa mor halind mancare/bautura la Bolboci (haleala arata urat si beutura, o silva neagra, era expirata de o luna – cu toate acestea tanti ne informa ca toate produsele sunt proaspet(e) (expirate) – bine ca nu am ajuns in zona in iarna. din pacate jepii mici erau blocati cu zapada in ultima portiune asa ca m-am limitat la o plimbarica prin padure… si am picat fix in ziua de revizie pentru telecabina catre pestera -> o scurta coborare (cat pot sa le urasc) cu bolostancile in rucsac. Si sedinte de pozat floricele si Sfinxu din departare… Mai ales in ziua 2 desi a fost putin aburiu cerul.. ieri fu de un albastru… :X dar nu mai era timp =((
6 unde mai gaseste omu de cumparat harti montane corecte?
1. Nu prea poti… Alternativa era sa completezi acel cod indescifrabil, pe care toata lumea il uraste… Trebuie sa ma protejez si eu cumva de spamuri.. Si din pacate blogspot nu ofera nicio varianta 100% ok.
2. Cu placere! :)
3. Sony Nex 5R + obiectiv 16-50
4. Nu am fost niciodata la cabana Bolboci.. bine de stiut. Desi sper sa fi fost o exceptie, nu o regula.
Unde e 5? :)
6. Hartile de cumparat sunt doar de 2 feluri (adica firme) Bel Alpin sau Dimap. Cu mici exceptii punctuale, sunt corecte. Cateva grupe de munti sunt acoperite de ambele firme, insa unele doar de una dintre ele. Le gasesti la magazinele montane (ascent, craimont, montrel, etc) si unele chiar si la emag.
Felicitari pentru blog:-)!
Salut Alexandra,
Poti sa dai cateva indicii legat de locul secret? :))
Buna Natalia!
Păi nu e nicun secret :) Singura chestie e că din cauza marcajului ambiguu, e cam greu de dibuit.
Dacă te uiți pe hartă, de la Poiana Izvoarelor o să vezi că pornesc 2 trasee marcate cu cruce albastră. Unul spre nord, ce duce direct la Cabana Diham, și unul spre vest / nord-vest, care duce spre Șaua Baiului. Traseul „secret” este acesta spre Șaua Baiului. La început ai să vezi stâlpii de marcaj spre nord. Trebuie să urci până la primul sau al doilea (nu mai știu exact), și apoi să cauți o potecuță spre dreapta care duce spre traseul „secret”. O dată ce treci de liziera pădurii, o să apară și marcajul cruce albastră pe copaci. Apoi, pe la jumătatea distanței între Cabana Poiana Izvoarelor și Șaua Baiului se iese pe Culmea Diham, într-o poiana mare. Acela este ”locul secret”, de unde se văd Colții Morarului, Crucea și Coștila. De acolo am făcut „cadrul magic” :)
Dacă e ceva neclar, să îmi spui.