Aş fi vrut sa pot spune că “tocmai ce m-am întors din super weekendul organizat de Paravion la Moieciu”, dar nu pot. Dar asta nu pentru că n-ar fi fost super, pentru că a fost mai mult decât super, ci pentru că “tocmai” nu e chiar cuvântul potrivit având în vedere că de întors m-am întors duminică şi acum e joi. Am vrut însă să găsesc un pic de timp ca să pun şi câteva poze frumoase, iar timpul ăla s-a cam lăsat aşteptat.
Aş fi vrut sa pot spune că “tocmai ce m-am întors din super weekendul organizat de Paravion la Moieciu”, dar nu pot. Dar asta nu pentru că n-ar fi fost super, pentru că a fost mai mult decât super, ci pentru că “tocmai” nu e chiar cuvântul potrivit având în vedere că de întors m-am întors duminică şi acum e joi. Am vrut însă să găsesc un pic de timp ca să pun şi câteva poze frumoase, iar timpul ăla s-a cam lăsat aşteptat.
Lăsând deocamdată pozele la o parte, ţin să spun că nu am plecat la Moieciu cu nicio aşteptare, dar dacă aş fi avut, cu siguranţă mi-ar fi fost mult depăşite, pentru că cei de la Paravion / Happy Tour merită nota 10+ pentru întâlnirea organizată de ei cu bloggerii din turism şi mă bucur enorm că am reuşit să ajung, chiar dacă nu de vineri, ci de sâmbătă.
Cu ocazia asta mi s-a confirmat a nu ştiu câta oară că pasionaţii de călătorii, în special bloggerii, sunt extrem de diferiţi unii de alţii, şi fiecare are propriul stil. Unii sunt pasionaţi de călătorii prin ţări cât mai neobişnuite, alţii de city brake-uri, alţii de circuite, alţii de munte (vezi subsemnata, sau sus-semnata în cazul ăsta :P) şi câte şi mai câte. Pot să zic că m-am bucurat foarte tare că mi-am cunoscut personal şi “colegii de breaslă” pe care nu îi ştiam deja, şi întâlnirea aceasta a fost perfectă pentru aşa ceva.
Chiar de la începutul workshop-ului ne-am destins în 2 timpi şi trei mişcări datorită surprizei pe care ne-a pregătit-o echipa Paravion: caricaturi pentru toţi bloggerii (am uitat să transmit: cel sau cea care a avut ideea asta… e prea tare! :)
După ce ne-am distrat bine pe seama caricaturilor am trecut la alta distracţie, adică am jucat Planes http://planes.ro/, mai pe româneşte “Avioanele”, la îndemnul fetelor de la Brandaffair (Alexandra şi Georgiana Radu), dar la care am pierdut din prima (evident, din cauză că nu mai jucasem de ani buni, că altfel prăpăd făceam!) şi câştigătorul a fost Ionuţ http://www.jurnaldecalator.ro/, care a plecat acasă cu un elicopter cu telecomandă.
Toată după-amiaza a fost apoi ocupată cu prezentările tuturor bloggerilor, dar şi ale Marinelei de la PayU şi a fetelor de la Zitec, care au prezentat platforma de afiliere pentru turism, Zaff. De la toţi am aflat chestii foarte interesante (mulţumesc şi lui Remus pentru sugestii şi idei!), drept urmare că ne-am întins până la ora 19. Dar nu mi-a părut deloc rău, pentru că a fost super interesant să aflu despre fiecare proiect în parte şi să vad cine e în spatele fiecăruia.
La ceas de seara am mai avut parte de o activitate super super faină, şi anume am mers la echitaţie la Centrul de echitaţie Diana (este pe drumul spre Cheile Râşnoavei).
Pe faţa mea se poate observa clar cât de încântată am fost, pentru că nu mă mai urcasem pe un cal niciodată şi eu sunt o mare iubitoare de animale, drept pentru care pentru mine cel puţin a fost extraordinar. Drept dovadă că am avut un zâmbet până la urechi dintr-un capăt în altul, iar la întoarcere mă durea faţa de atâta zâmbet :P
La întoarcere ne-am strâns cu toţii în jurul focului “de tabără”, cu câte o cănuţă de vin fiert în mână, şi am mai stat schimbat o vorbă cu câte cineva.
A doua zi dimineaţă am avut parte de o mică rază de soare, pe care am prins-o fix când am ieşit pe balconul camerei, însă ne-a părăsit destul de repede.
După micul dejun ne strânsesem cu toţii afară, că de… nu ne înduram să ne despărţim, dar frigul şi norii ne-au cam zgribulit, aşa că am început, cu mare părere de rău, să ne îndreptăm spre casă. Nu înainte de a face şi o poză de grup, în care însă nu e toată lumea, căci ne-am trezit să facem poza cam târziu :( Dar decât deloc…
În final ce aş putea să mai zic… Paravion a avut o idee super bună cu acest weekend la munte, şi eu personal sper să se mai repete, nu de alta dar chiar n-am avut aşa mult timp disponibil pe cât aş fi vrut ca să vorbesc cu toată lumea :) Ah, şi poate data viitoare n-o să mai fiu aşa obosită şi o să pot să stau şi eu trează la discuţiile alea interesante, de după 12 noaptea :))
Mulţumesc mult tuturor că v-aţi făcut timp să veniţi la această întâlnire, iar pe cei ce nu aţi putut veni, abia aştept să vă cunosc data viitoare!
Așa cum spuneam, cei de la Paravion ne-au făcut o frumoasă surpriză şi ne-au pregătit câteva activităţi în aer liber: echitaţie, paintball şi… mai era ceva dar nu mai ţin minte :P Cert e că s-a votat şi majoritatea a ales cu mult entuziasm echitaţie şi uite aşa ne-a prins noaptea pe cal :P Nu de alta dar ne apucasem să vorbim şi să vorbim, şi să vorbim, că uitasem să mai şi terminăm :P
Însă de ajuns am ajuns pe lumină, şi chiar dacă era cam urâtă vremea (ploua fix când eram noi pe drum sau înăuntru, dar cât am stat afară s-a abţinut) am admirat a nu ştiu câta oară peisajul deosebit din zona Râşnov – Cheile Râşnoanei.
Noi am mers la Centrul de echitaţie Diana, care este la câţiva km de la intrarea de pe drumul Predeal – Pârâul Rece – Râşnov pe drumul neasfaltat care duce spre Cheile Râşnoavei.
A trebuit să ne împărţim în două grupe, căci eram vreo 20 şi cai doar 10, aşa că prima dată am zis că stau să fac poze, şi „mă dau” în a doua.
Dar în timp ce făceam poze de zor (la horse butts :P) m-am răzgândit şi am furat o cască de la cineva care era mai temător, şi m-am înfiinţat să mă urc pe un căluţ.
Era pentru prima dată când „mă dădeam” cu calul, aşa că de când m-am suit şi până m-am dat jos m-am bucurat ca un copil mic şi am mângâiat frumos căluţul din când în când ca să ştie că e apreciat. De fapt apreciată, căci era o ea. Din păcate am uitat cum o chema, deşi m-am ţinut să ţiu minte, sau poate am doar un lapsus. Vă spun dacă îmi amintesc, că avea un nume frumos :P
Şi-acum să trecem la partea cu Rucăr-Bran, zona de care m-am îndrăgostit mai demult, dar de care m-am reîndrăgostit în 2010, şi de atunci de fiecare dată când trec pe acolo mă opresc să fac poze de pe şosea.
Sunt cel puţin două locuri în care puteţi opri pentru a poza Bucegii şi Piatra Craiului, aşa că nu le rataţi când treceţi data viitoare pe acolo!
Dar atenţie! Unul dintre ele este destul de evident, unde, într-o curbă, este ditamai locul de oprit maşinile, şi mereu este cineva deja acolo. Dar, cel din care puteţi prinde toată creasta Pietrei Craiului este foarte uşor de ratat, drept urmare că anul trecut l-am nimerit, şi culmea, eu conduceam, şi anul asta l-am ratat, şi mai eram şi în dreapta şi mă lăudam că n-are cum să se întâmple aşa ceva :P
Dar până la urmă m-am mulţumit şi cu câteva poze făcute chiar din maşină, din mers, că zic eu au ieşit bine, că vorba aia, nu poţi opri maşina în mijlocul drumului fix atunci când ţi se pare ţie că e cadrul perfect :P
Spre Iezer-Păpuşa
Spre Piatra Craiului
La un moment dat am avut chiar norocul să iasă un pic soarele, ceea ce nu speram sub nicio formă la câţi nori erau pe cer, aşa că am mai oprit într-un ultim loc, unde zărisem o mulţime de flori roz pe o pantă, şi am fugit repede să văd ce sunt.
Nu ştiu exact cum se cheamă florile de mai sus, cu aşa o frunză, dar nu mai conta. Am zburdat câteva minute rânjind printre floricele, le-am pozat de n-au mai ştiut ce-i cu ele, şi aşa am plecat spre casă îmbătată cu energie pozitivă pentru încă un drum până la Constanţa şi înapoi, dar mai ales pentru o săptămână de muncă :)
COMENTARII
Comentariile sunt închise.