13-15 august 2011
Încă din 2010, ştiind că 15 august va pica anul ăsta într-o zi de luni, mi-am propus să profităm de weekendul prelungit şi să mergem în Bulgaria, în Munţii Rila, ca să vedem şi noi cum e la peste 2544 m, mai exact la 2955 cât are cel mai înalt vârf al lor, şi de fapt cel mai înalt vârf din Balcani, Vf. Musala.
Cu o săptămâna înainte ne-am gândit să-i întrebăm şi pe prietenii noştri Emil şi Raluca dacă nu vor să meargă şi ei, aşa că ne-am făcut echipă de 4. Cu 2 zile înainte, menţionându-mi intenţia pe facebook, ni s-au alăturat încă 2 prieteni, Cristi si Ana, care aveau şi ei de gând să facă acelaşi lucru ca şi noi, doar că cu ei ne-am întâlnit direct în Bulgaria.
Cum ziceam şi mai sus, GPS-ul ne-a făcut-o iar şi ne-a dat 2 variante pentru Borovets şi noi (nu eu, logic, copilotul e de vină!!!) am ales Borovots-ul greşit. Noroc că ne-am prins cât de cât din timp, dar am pierdut cam 2 ore în acest fel. Cât de tare am ocolit ne-am prins însă abia la plecare înapoi spre România, dar asta e partea a doua.
Am ajuns destul de târziu în Borovets, chiar dacă plecasem foarte devreme şi chiar dacă am mers 120 km pe autostrada bulgară (f mişto btw, cu tuneluri and stuff), şi habar nu aveam unde o să dormim în această seară. Aveam corturile la noi dar nu prea vroiam să le cărăm. După ce am înghiţit în sec şi am lăsat maşina în parcarea cea scumpă, am fugit la telegondolă cu speranţa că nu s-a închis (nu ştiam dacă se închide la 16:30 sau la 18:30) şi mai ales să rugăm acolo pe cineva să ne spună dacă mai sunt locuri libere la Cabana Musala. Am reuşit cât de cît să ne înţelegem acolo cu tipa de la casierie, care a sunat la cabană, dar pe urma ne-a ţinut cu inima strânsă vreo 10 minute, până când a fost sunată înapoi cu un răspuns afirmativ.
Ni s-a luat piatra de pe inimă. Ni s-a spus că sunt locuri şi că putem să ne ducem. Aşa ca ne-am urcat în telegondolă şi duşi am fost.
Staţia superioară a telegondolei se numeşte Yastrebets, şi se află deja la 2369 m. Deşi ne grăbeam să ajungem cât mai repede la Cabana Musala ca să ocupăm locurile respective, n-am putut să nu ne minunăm de locul în care am ajuns.
Era o vreme superbă, şi nu puteam decât să sperăm că şi a doua zi va fi la fel de frumoasă. De la Yastrebets până la Cabana Musala este o potecă foarte lată, de fapt un fel de drum forestier, care sigur e folosit pentru aprovizionare la cabană. Pe drum am întâlnit foarte mulţi oameni care se întorceau, numai noi mergeam spre Cabana Musala.
Când am ajuns la cabană au început şocurile. Mai întâi ni s-a arătat camera. Dat fiind că era sâmbătă, locurile din cabana mică erau ocupate, aşa că am dormit într-o cameră improvizată în cabana mare, care este în construcţie. Lucru care nu se observă de afară ci abia după ce am intri în clădire. Am fost conduşi printr-un fel de hol. Acolo ne-am dat seama prima dată că e în construcţie şi am crezut că ne duce la o cameră normală. Când colo: ne-a dus aici:
N-a fost deloc roz dar nici prea multe mofturi n-am făcut căci eram ocupaţi să ne bucurăm că avem unde să dormim. Oricum, şocul mai mare abia de acum avea să vină. Ne era foame deci ne-am înfiinţat în cabana mică:
Totul era scris în bulgară, drept urmare nu înţelegeam nicio iotă, aşa că am încercat să ne înţelegem în engleză. Tot ce ştiau să ne zică era „chisken soup” şi „meat”. Noi: da, da, orice aveţi. Pe urmă ne-am folosit de degete să le spunem câte porţii vrem şi de alte semne dar deja simţeam că vorbim la pereţi.
Amuzant a fost când ne-a dat ciorbă de fasole şi ne uitam unii la alţii ca proştii întrebându-ne unde o fi chicken soup aia. Moment în care ne-am dat seama că ăştia nu înţeleg nimic. Aşa că am trecut pe alta variantă. Am scos un telefon, am intrat pe net pe google translate şi am început să scriem chestii gen „4 bucăţi de carne” sau „salată” (nu de alta dar vedeam ce mănâncă alţii deci ştiam ce aveau). A mers destul de bine varianta asta dar orice altă chestie vroiam, nu înţelegeau nimic şi deja îi enervasem (cum ne-am permis să nu ştim bulgară?!) şi se uitau urât la noi, mai mai să ne ia la bătaie.
Asta nu era o problemă, pentru că la cât de foame îmi era, mă durea la bască, dar mai nasol era că după ce am mâncat ciorba aia de fasole cu chiu cu vai (pentru că nu era chiar cea mai gustoasă din lume), ne-a dat bucăţile de carne, care nici până în ziua de azi nu ştiu din ce carne erau făcute, dar cert e că nu aveau niciun gust cunoscut, de fapt niciun gust. Abia m-am chinuit să le îngurgitez, dar n-aveam de ales. Nu ne gândisem să ne luam decât nişte sandvişuri la noi, care erau pentru a doua zi.
Pe urmă am încercat să stăm pe afară un pic dar s-a făcut frig foarte repede şi am îngheţat instant. Aşa că m-am dus în cameră şi m-am băgat sub vreo 3 pături şi tot dârdâiam. M-am încălzit până la urmă şi după ce s-a întunecat afară am şi adormit. Cred că în timp ce vorbea cineva cu mine. Mă scuzaţi! :P
Noaptea am auzit nişte sforăituri de la nişte personaje care probabil apăruseră după ce am adormit eu, că nu le mai văzusem până atunci. Bine, nici pe întunericul ăla nu le vedeam, dar le auzeam. Aşa că mi-am scos dopurile de urechi din rucsac şi m-am chinuit să mi le înfund. Tare nu suport dopurile astea!
Dimineaţă era să fac şi atac de cord pentru că nu auzeam când mă striga Raluca şi săraca a venit să mă mişte un pic iar eu am sărit ca arsă cu dopurile alea în urechi.
La 8:30 eram gata de plecare dar din păcate vremea nu prea mai era aşa bună, şi am pornit la drum fără prea mare tragere de inimă..
Cabana Musala cea nouă. Pe afară vopsit gardul, înauntru leopardul. Momentan….
Ce mi-a plăcut foarte tare la acest traseu e că mergea din lac în lac. N-am plecat bine de la Cabana Musala (unde se află un lac) că am ajuns deja la alt lac. Vremea nu părea că se schimbă. Măcar de lacuri să profităm…
Cum am început să mai urcăm puţin, lacurile au început să fie din ce în ce mai interesante, căpătând nişte culori aproape incredibile.
Un lac aşa albastru nu cred că am văzut în viaţa mea…
După cam 1 oră jumătate de mers super lejer am ajuns la refugiul Everest. Vremea nu numai că era proastă dar părea că se înrăutăţeşte chiar. Am hotărât să facem o mică pauză şi am intrat în refugiu ca să bem un ceai. Nici aici nu vorbeşte nimeni engleză dar noroc că şi la ei se zice tot ceai. Am fost foarte curioasă cum sunt condiţiile aici aşa că m-am furişat pe scară şi am tras cu ochiul în dormitor. Arata chiar super bine, mai ales în comparaţie cu camera în care am dormit noi şi tare mi-aş fi dorit să fi dormit aici cu o noapte înainte dar cine ştia dacă prindeam locuri libere… Mai ales că eram 6..
După mica pauză am pornit spre vârf şi ţin să spun că nu ştiu prin ce minune, dar nu au trecut nici 5 minute cred şi toţi norii au început să se risipească. Era tura pe vf. Ineu all over again. Nu-mi venea să cred că aveam aşa noroc!
De la refugiu încep destul de repede nişte serpentine din ce în ce mai strânse care duc spre vârf. Nu mică ne-a fost uimirea când am urcat suficient de mult încât să vedem 2 lacuri glaciare care pe mine cel puţin m-au dat efectiv pe spate.
La un moment dat o să vedeţi că apare o înşiruire de stâlpi legaţi între ei cu lanţuri. Acesta este traseul de iarnă. Nu îl urmaţi pentru că e şi dificil din cauza lespezilor şi nici nu are rost. Rămâneţi pe poteca de vară, mult mai confortabilă.
Cu cât urcam mai mult cu atât aveam impresia ca lacurile sunt ŞI mai frumoase.
În curând avem vizibilitate maximă şi asupra refugiului Everest (piramida) şi a lacului îngheţat. Mă rog, acum nu e îngheţat dar aşa se numeşte. Dacă veniţi chiar doar cu o lună mai devreme, şansele să fie încă îngheţat sunt foarte mari. Altitudinea la care se află este aprox. 2700 m.
Cu atâtea ispite de jur împrejur, nici nu ne-am dat seama când am urcat cei 200 şi ceva de metri de la refugiu până pe vârf, şi la ora 11 fix ne-am aflat cu toţii pe cel mai înalt vârf din Balcani.
Aici se află şi o staţie meteo de unde ştiu că se poate cumpăra ceai însă noi nici n-am băgat-o în seamă. A urmat o rafală de poze în grup, în cuplu, cu tricolor, fără tricolor, doar eu cu tricolor, etc. A fost o adevărată nebunie! Eu personal am fost extrem de bucuroasă. Nu puteam să-mi doresc ceva mai frumos pentru ziua mea, care avea să fie peste 2 zile. Vreme bună chiar la momentul potrivit, un traseu superb şi nişte lacuri glaciare incredibile. Adevărul e că nu aveam foarte mare aşteptări de la acest traseu însă la cat de înnebunită sunt după lacuri glaciare în general, aici am primit mult mai multe decât mi-aş fi imaginat. A fost perfect!
După ce am terminat cu pozele cu borna de vârf, am mers în zona cu cea mai mare concentraţie de momâi unde nu ştiam de ce să ne minunăm mai repede, de momâi sau de munţii superbi din spate… Abia după o oră, din care 50 de minute ne-am agitat ca nişte muşte fără cap de la combinaţia de bucurie+adrenalină+uimire+extaz, şi 10 minute de stat liniştiţi pe jos, am reuşit să ne urnim din loc.
La întoarcere am luat din nou la rând pozele de la urcare, dar acum parcă erau… altfel.. :) aşa că o să vă mai arăt câteva poze, care mi-au plăcut mie foarte mult.
Refugiul Everest si Lacul Îngheţat
Cele două lacuri care nu ştiu cum se numesc dar nici nu prea contează de fapt..
Tot cele două lacuri, de care efectiv nu m-am mai săturat. Vă asigur că nu am făcut nimic pozelor ăstora, exact aşa arătau lacurile.
Abia când am început coborârea ne-am dat seama cât de norocoşi am fost de fapt, nu numai cu vremea ci şi pentru că am ajuns destul de dimineaţă pe vârf. Asta pentru că în timp ce noi coboram urcau aşa mulţi oameni că aveai impresia că se dă ceva moca în vârf. O grămadă de oameni de tot felul urcau, şi copii, şi oameni peste 50 de ani în slipi (!!!) de ne-am crucit, nu alta. Traseul e într-adevăr unul nu foarte complicat şi destul de scurt dar totuşi… nu e chiar plimbare..
Ne-am şocat destul de tare şi abia mai aveai loc pe potecă aşa că la un moment dat ne-am deviat pe la un lac să mai facem câteva poze dar în principal ca să scăpăm de aglomeraţie.
Când am ajuns la Cabana Musala acolo era deja full. O mulţime de oameni stăteau pe iarbă, la soare, se relaxau, şi asta nu cu foarte multă gălăgie şi tămbălău. Nu-mi mai aduc bine aminte dar cred că erau toţi foarte civilizaţi. Pe drumul de la cabană la telegondolă la fel, foarte mulţi oameni, ba a văzut şi o femeie cu un cărucior cu bebe.
Ne-am crucit şi la asta dar am fugit mai departe, am luat telegondola şi după o cursă de cam 25 de minute am ajuns înapoi în Borovets. Primul lucru a fost să ne ducem să scoatem maşina din parcarea plătită, unde am plătit cam 100 lei pentru 24 de ore.
Pe urmă am pus-o în parcarea mare, fără plată şi am mers la un fel de pizzerie / restaurant din apropiere ca să mâncăm în sfârşit ceva bun. Eram cam leşinaţi…
Nu mai ţin minte exact ce am mâncat dar a fost bun :) Şi de data asta meniul era şi în engleză, şi parcă avea şi poze, deci a fost suficient să-i arătăm chelneriţei cu degetul :P
Cu burţile pline am plecat un pic să ne plimbăm prin staţiune, pentru că era încă devreme. M-am chinuit o grămadă să găsesc un magnet frumos (sunt foarte pretenţioasă :P) dar până la urmă am ales unul şi mi-am luat şi un calendar foarte frumos.
După plimbare ne-am îmbarcat spre un camping. 2 GPS-uri aveam la noi (unul rutier şi unul de orientare) dar niciunul nu a fost în stare să ne ducă la un camping. M-am învârtit prin Samokov de mi-a venit rău, îşi băteau joc GPS-urile alea de noi ceva de groază. Băieţii se chinuiau să-mi dea indicaţii iar eu după o mie de stângi şi drepte şi întoarceri deja mi-am pierdut răbdarea.
Noroc că mi-a dat în cap să mă uit pe hartă (ce bine că am cumpărat hartă) şi am văzut două semne de camping undeva lângă Borovets, aşa că ne-am întors iarăşi de unde am venit şi am început să căutăm. Odată ajunşi în Borovets o să vedeţi că apar nişte indicatoare cu săgeţi din lemn pe care sunt înscrise unităţi de cazare: hoteluri, vile, etc. Pe ele apărea şi campingul căutat de noi, denumit Yagoda aşa că am urmărit indicatorul şi l-am găsit imediat.
Singura chestie era că nu era camping ci parc de bungalow-uri, foarte frumos de altfel. Am intrat să întrebăm dacă nu putem să punem şi cortul şi de data asta recepţionera ştia engleză şi a făcut şi o glumă cu noi:
„Da, sigur că puteţi pune şi cortul. Dar trebuie să plătiţi bungalow-ul”. So funny!
Având în vedere că nu mai aveam nicio altă opţiune şi preţul pentru un bungalow (cu 4 locuri) nu era foarte mare (75 leva, adică aprox 27 lei de persoană, chiar mai puţin decât la Cabana Musala!!!) dar mai ales pentru că aici era cu adevărat superb, am ales să rămânem.
A urmat o seară foarte frumoasă, pe prispa unui bungalow chiar la marginea pădurii, cam la 1300 m altitudine, cu alţi 2 prieteni iubitori de munte… ce altceva ţi-ai mai putea dori la sfârşitul unei ture reuşite?
ECHIPAMENT MONTAN FOLOSIT
Bocanci 3 sezoane
Tricou
Bluză polar
Șosete drumeție
Geacă
Pelerină de ploaie
Fes
Șosete de rezervă
Pantaloni de polar pt dormit
Rucsac 40 l
Husă impermeabilă pt rucsac
Sac dormit 3 sezoane
Frontală + baterii rezervă
Trusă medicală + prim ajutor
Cremă soare SPF 50
Apă
Recipiente apă
Mâncare + dulciuri
Ochelari soare
CAZARE Borovets
Este un fel de camping, dar cu căsuțe / căbănuțe în pădure. Un loc pur și simplu magic. Se află lângă stațiunea de ski Borovets, o stațiune care arată similar cu Poiana Brașov și unde sunt multe restaurante. Acest loc de cazare este ideal pentru familii care vor o vacanță liniștită și relaxantă în natură. Din Borovets se poate urca pe cel mai înalt vârf din Bulgaria, Musala.
CABANE. Fiecare cabană are o mică terasă în fața ușii, precum și propia baie și o chicinetă în interior, astfel că ai acolo tot ce ai nevoie. Sunt destinate pentru familii sau grupuri de 3-5 persoane. Eu am stat într-o cabană de tip „Jagoda Villa” care are un living mare cu pat dublu (nu sunt 2 single beds cum scrie pe booking) și o cameră separată cu 2 paturi suprapuse (ideale pentru 2 copii). Sigur, nu spune nimeni că nu se poate merge acolo doar în 2, este foarte romantic pentru cupluri.
CUM AJUNGI: Cu mașina. Din București sunt aprox. 450 de km, care se parcurg în aprox. 7 ore (plus minus).
CÂTEVA POZE
făcute de mine acolo
TRASEU
Data: 13-15 august 2011
Ziua 1: Bucureşti – Giurgiu – vama RO-BG – Ruse – Borovets;
telegondola: Borovets – Yastrebets;
traseu: Yastrebets (2370m) – Cabana Musala (2400m) (1h)
cazare la Cabana Musala
Ziua 2: Cabana Musala – Vf. Musala (2925m) (2h 30)
Vf. Musala – Cabana Musala – Yastrebets (2 h 30)
telegondola: Yastrebets – Borovets
cazare la parcul de bungalow-uri Yagoda de lângă Borovets
Ziua 3: Borovets – vama – Bucureşti (450 km, aprox. 7 ore)
Pe ore:
Ziua 1:
17:30 Plecare de la Yastrebets
18:30 Cabana Musala
Ziua 2:
8:30 Plecare de la Cabana Musala
10:00 Refugiul Everest
pauza 15 min
11:00 Vf. Musala
pauză 1 h
13:30 Cabana Musala
14:30 Yastrebets
Surse de apă pe traseu: la cabana Musala şi refugiul Everest
Locuri de cazare pe traseu: Cabana Musala, Refugiul Everest. În ambele locuri se poate şi campa.
Preţuri:
Vigneta Bulgaria: 30 lei
Taxă pod la trecerea în Bulgaria: 26 lei
Taxă pod la întoarcerea în România: 9 lei
Cazare Cabana Musala: 15 leva / persoană / noapte (Curs: 1 leva = 2.22 lei)
Telegondola Borovets – Yastrebets: 10 leva / persoană / dus-întors
Cazare Refugiul Everest: 10 leva / persoană / noapte
Harta Munţii Rila: 6 leva (se găseşte în Borovets)
Preţurile la mâncare la Cabana Musala sunt cam la fel cu preţurile de la cabanele noastre
1 masă la un restaurant/pizzerie din Borovets: aprox. 20 leva / persoană
Ce trebuie să ştii înainte să pleci:
– Presupunând că pleci cu maşina, nu uita să iei cu tine toate actele (permis conducere, buletin, talon maşină şi dacă maşina e în leasing, adeverinţă tradusă în limba bulgară pentru ieşirea din ţară)
– Încearcă să pleci cât mai devreme ca să nu prinzi aglomeraţie în vamă (noi am fost pe la 8:30 în vamă şi a fost ok)
– Recomand să luaţi vigneta pentru Bulgaria după vamă, de la benzin[ria Shell, care e la vreo 2 km, pe dreapta. NU o cumpăraţi de la graniţă (nici de la gheretă de după graniţă, pe care scrie mare VIGNETE – ceva cu galben şi roşu). Noi am făcut de 2 ori prostia asta. Ne-a costat 20 leva (vreo 60 de lei – în 2013) pentru 2 săptămâni (cică cea mai mică perioadă posibilă, şi îţi dă două abţibilduri separate).
Nu ştiu exact cât costă şi pe ce perioadă minimă poţi să-ţi iei de la benzinăria Shell care urmează după vreo 2 km pe dreapta, dar sigur e mai ieftină şi mai ok. Plus că se poate plăti şi cash, şi cu cardul, la un curs normal, nu la unul rotunjit mult în plus de vânzătorul de la gheretă. Deci opriţi pentru vignetă la Shell.
– nu depăşiţi sub nicio formă viteza legală! Radare sunt o grămadă şi amenzile sunt usturătoare.
– leva teoretic nu va trebuie decât odată ajunşi în Borovets, unde sunt bancomate de unde se pot retrage leva de pe orice card, la un curs acceptabil.
– În Borovets există o parcare mare fără plată dar recomand parcarea în parcări cu plată. Există una chiar la telegondolă, dar noi am prins-o plină aşa că am fost nevoiţi să o lăsăm în parcarea unui hotel, unde preţul este destul de mare, 2 leva / oră.
– Recomand folosirea unui GPS. Noi cu tot cu GPS era sa ajungem intr-un alt Borovets, la vreo 70 km distanţă, pentru că nu am ales Borovets-ul corect pe GPS. Drept pentru care am făcut cu vreo 2 ore în plus la dus. Mare atenţie!
– Dacă nu dispui de maşină, se poate proceda astfel:
Tren Bucuresti – Sofia
Autobuz (nr. 413) de la gara Sofia la autogara Yug. Pentru autogara se coboară la Interpred Worls Trade Center (1 leva / persoana + bilet pt rucsac)
Autocar de la autogara Yug la Somokov (1h, 6 leva)
Maxitaxi din Samokov până în staţiunea Borovets (1.5 leva)
– Pentru cazare recomand cu cortul langa Cabana Musala sau la refugiul Everest. Refugiul Everest are de fapt conditii de cabană, mâncare etc. şi sunt mai bune decât la Cabana Musala.
– Mâncarea a fost foarte proastă la Cabana Musala. Recomand să vă luaţi mâncare cu voi sau să mâncaţi imediat la ieşirea de la gondolă. Acolo sunt mai multe locuri unde se poate mânca.
– Telegondola are program vara de la 8:30 la 18:30 şi nu funcţionează lunea şi marţea. Se poate urca şi coborî şi pe jos, desigur, dar nu mi se pare că se merită, mai ales având în vedere preţul f mic pentru biletul de telegondolă. Dacă trebuie să urcaţi sau să coborâţi când nu funcţionează gondola, urcarea din Borovets până la Yastrebets durează cam 4h 30 iar coborârea cam 2 h.
– Ca să vă faceţi o idee, Borovets este o staţiune gen Poiana Braşov, nu ca preţuri mă refer, ci ca dotări şi asemănare.
Traseul cu maşina:
Program telegondolă:
Mi-a placut. Felicitari pentru tura. Cred ca merge vara la un weekend, plecat de la 3 de la munca ( vineri). Nu?
Felicitari Alexandra! Asteptam de multa vreme articolul asta :p! Ati avut vreme foarte buna iar pozele sunt superbe!!!
Multumim! Da, da, sigur ca merge si asa! Poti sa pleci si pe la 5-6 si sa innoptezi undeva pe drum si apoi sa continui restul de drum pana la Borovets sambata dimineata.
Saaau… plecat sambata dimineata si urcat pana la refugiul everest (ajungi lejer inainte de inserat) si trezit duminica dimineata, urcat pe varf (1 ora pana pe varf) si pe urma ai timp sa te si intorci acasa pana seara.
Mersi Larisa! Asa e, a fost o tura f reusita!
felicitari, un jurnal foarte frumos, foarte bine documentat.
Multumesc frumos Rosemarie!
Cu articolul asta chiar m-ai fericit ieri! :D Si eu vreau sa ajung pe acolo candva, dar mereu am avut impresia ca e un traseu foarte greu. Acum incep sa cred ca nu e dracu chiar atat de negru si ca am si eu o sansa.
Nu, chiar nu e atat de negru :P
Poti sa te duci linistita! :)
crezi ca se poate face traseul de la cabana la varf cu bicicleta in spate?
Superbi munti, mai ales lacurile :) acum vreau si mai mult sa ajung acolo !
Se merita mers, intr-adevar. Din pacate e cam departe de voi… Dar eventual daca aveti vreodata treaba prin Grecia, puteti sa va opriti in drum si pentru o tura montana in Bulgaria :)
Eu vreau neaparat sa ma intorc in Muntii Rila, din pacate nu cred ca la anu, dar celalalt sigur :)
Frumoasa calatorie.
O observatie: intr-adevar, Bulgaria geme de radare, dar sa stiti ca, legal, si daca depasiti viteza, nu prea au ce sa faca. Legea bulgara cere, pentru a se putea scrie amenda, ca persoana careia i se de amenda trebuie sa aiba EGN bulgar (echivalentul CNP-ului nostru).
Deci daca va opreste politia acolo si incepe sa va povesteasca despre amenda, sa stiti ca de fapt a si inceput negocierea pentru spaga:)
Nu depasiti insa viteza legala cu mai mult de 30 km/h, pentru ca pentru asta vi se ia carnetul. Si pentru asta nu mai e nevoie de EGN bulgar:)
superbe imagini.nu stiam ca Bulgaria ofera asemenea peisaje naturale.
felicitari pentru descoperirea acestor locuri si succes in coninuare
Da, e chiar faina rau Bulgaria! Si in afara de Muntii Rila mai au si Muntii Pirin, la fel de frumosi! Eu cu siguranta ma mai intorc! :)
are cineva nr de tel de la cabana musala?
Eu sincer nu il am, ca nu am sunat noi, ci fata de la telecabina.
Dar s-ar putea sa fie trecut pe harta. Ia legatura cu Ovidiu daca poti, ca harta mea cu muntii Rila e la el :)
Dar sa stii ca cei de la cabana nu stiu engleza, asa ca daca nu cumva stii bulgara, suni cam degeaba :)
Referitor la cele doua lacuri glaciare din excursia ta, vreau sa iti spun ca sunt doua la fel de frumoase si aproape identice cu cele din pozele tale pe varful Cindrel. Am fost acolo in vara anului 1996, cu plecare din tabara Santa de langa Paltinis, am trecut prin statiunea Paltinisi si am urcat pana pe Cindrel, pe o vreme superba. Iar acolo, in apropierea varfului, intr-o caldare glaciara, sunt doua lacuri identice cu cele din pozele tale din Bulgaria. Te invit sa te duci si pe varful Cindrel, in judetul Sibiu, sa te bucuri de splendoarea lacurilor glaciare.
Interesant!
Da, chiar am de gand sa ajung prin Cindrel, dar cred ca abia la anu o sa pot.
Dar de ce ai vrea sa faci asa ceva???
Nu e ca si cum de pe varf te poti da la vale….
De la Cabana pana pe varf traseul e 80% pe stanca, nu exista poteca pe care te-ai putea da cu bicla..
vreau sa fac un circuit prin muntii rila sa trec si pe la varf. este foarte ingusta poteca, hau chestii de genu, cabluri, zone f f abrupte? horn? mersi mult
Repet, pe 80% din traseu NU este o poteca, se merge pe lespezi, ca in Retezat sa zicem.
Iar pe ultima portiune da, este abrupt si sunt cabluri.
In ce caz se intrerupe functionarea telegondolei din Borovets spre Yastrabets?
Intentionez sa merg pe Musala saptamana viitoare, vineri, si pentru prima zi arata ploaie ( vineri ) cand venim dinspre Bucuresti.
Daca ploua, oare telegondola mai functioneaza sau cum mai putem ajunge sus? Pe jos, 4 ore jumate prin ploaie nu e o solutie prea OK.
In principiu orice instalatie pe cablu se intrerupe din functionare doar in timpul reviziei (la Borovets e lunea) si daca e vant puternic si/sau averse (descarcari electrice). Daca doar ploua, nu e problema, de regula merge.
Dar azi e luni. Mai urmareste prognoza ca poate se mai imbunatateste pana pe joi. E foarte devreme acum ca prognoza sa fie precisa.
Bravo Alexandra! Te-am urmat si pe Musala 2012 si pe Vihren,muntele Piramida, si Kutelo -2013 si Rila- Seven lakes -2011.
Scrierile tale sunt atat de realiste si exaltante in acelasi timp. Iti urez calatorii si viata cat mai frumoase!
Multumesc tare mult, Geo! Si tie iti doresc asemenea! :)
Foarte frumos, atât peisajele pe care le-ai prezentat cât și comentariu. Mă bucur foarte mult când cunosc persoane cărora le place să urce pe munte. Și eu iubesc foarte mult muntele și fac în fiecare an traseie. Mulțumesc de informațiile prezentate din Bulgaria sper ca în anul 2016 să merg pe munte în această țară.
Multumesc si eu tare mult! Multa bafta cu planurile pentru 2016! Sa ajungi acolo unde visezi! :)
Buna sunt Alex si imi doresc sa fac călătorii la munte dar nu am asemenea anturaj,prietenii mei fiind amatori de cluburi si distractii gen.Dai sunteti un grup ma alătur cu placere
Buna, Alex! Iti recomand turele de pe carpati.org. Carari cu soare!
Mi-a placut f mult stilul hazliu in care prezinti tot.
Si mai ales ca ai dat niste amanunte ce nu le afli decit daca te deplasezi acolo, practice.
Multumim f mult.
Stii de unde am aflat de acest munte sau masiv? De la fotograful Savastre de pe facebook. Habar nu aveam de acest masiv. Cu toate ca imi place sa merg pe munte.
In vara am urcat singur Sinaia cota 2000, numai eu si vulpile. E pustiu in muntii nostri, pe jos.
Meriti sa faci cit mai multe si frumoase excursii.
Ma bucur mult, Mihai! Mersi frumos pentru mesaj! La cat mai multe excursii frumoase si tie!
Buna Alexandra.frumoasa descriere si foarte explicida.zi si mie te rog daca ma duc pe 16 aprilie ai idee cum o sa fie traseul.?stii cumva vreun numar de la salvamont de la Bulgari?
Buna Catalin! Nu cunosc detalii, insa pe 16 aprilie cu siguranta va fi inca iarna acolo :)
Nu înțeleg de ce te miri atât de mult ca ai avut parte de foarte putini vorbitori de engleza!??!!??!!
La noi găsești PESTE TOT vorbitori de engleza?
Sau na, în Austria, Franța, Germania???
Multumesc, frumoasa si foarte utila descriere a expeditiei facute de tine!
O harta turistica, a traseelor pe care sa le putem face ai, ne-o poti da si noua?
Multumesc frumos!
Cu drag :)
Uite aici poți analiza zona și traseul făcut de mine atunci: https://en.mapy.cz/s/putatonaju
Dacă te mai pot ajuta cu ceva, dă-mi de știre :)