Piatra Secuiului – cel mai scurt traseu din Rimetea

După ce am terminat cu bălăceala din Cheile Râmeţului, ne-am întors pe acelaşi drum în Rimetea (Valea Mânăstirii – Teiuş – Aiud – Rimetea).

Nu pot să zic cât de tare m-am bucurat când am văzut că aici vremea era nu doar mai frumoasă, ci superbă! Era tot ce mi-am dorit! Un cer mai frumos nici că puteam să prindem. Pe drum ai grijă să ocheşti puţinele locuri de „parcare” pe marginea drumului, ca să poţi poza Piatra Secului într-un cadru cât mai larg:

Sinceră să fiu până anul trecut sau aşa ceva, habar nu aveam ce e aia Piatra Secuiului sau că există aşa ceva la noi în ţară. Dacă îmi arătai o poză cu acest loc minunat, mai mult ca sigur îţi ziceam că nu e la noi în ţară.

Traseul începe undeva din centrul satului Rimetea, unde se află biserica. E una singura, lângă care se află şi nişte panouri turistice şi dacă te uiţi de jur împrejur s-ar putea să vezi şi vreo 2 magazinaşe de suveniruri. N-ai cum să ratezi locul. Acolo găseşti şi ceva spaţiu să laşi maşina, după care găseşti o străduţă perpendiculară pe drumul judeţean (care în scurt timp se transformă în drum pietruit), pe care să apuci, şi curând apare şi marcajul cruce albastră.

Drumul pietruit continuă să urce uşor spre dreapta spre Piatra Secuiului aşa că urmăriţi-l până se transformă în potecă. Noi am bălăurit un pic pentru că spre stânga văzusem nişte oameni. Ne-am păcălit. Am urcat o ditamai panta care m-a sleit din prima, după care am început să ne uităm cu ocheanul după marcaj, dar nu vedeam nimic. Când mi-am dat seama clar că nu suntem bine, am luat-o pe o aşa zisă curbă de nivel spre dreapta ca să ne intersectăm cu drumul bun, şi pâââna la urmă am găsit şi noi marcajul. Nu prea e înnoit, aşa că atenţie…

Pe măsură ce urcam, satul rămânea jos, în urma noastră, şi nu puteai să nu te opreşti din când în când să admiri peisajul.

Dar cum lumina bătea invers, nu ne-am oprit chiar de foarte multe ori să facem poze. Mai degrabă ne opream ca să ne tragem sufletul, pentru că se urca destul de abrupt, şi noi nu mai eram fresh ca la prima oră.

Am tras ceva până sus, urcând panta foarte abruptă pe alocuri, gândindu-mă Doamne oare cum cobor eu pe aici :P Dar a meritat. Când am ajuns sus chiar am uitat de tot.. ca de obicei :P

Dar nu se ajunge sus chiar din prima. După urcuşul pe poteca evidentă, destul de drept înainte, ca să zic aşa… se ajunge într-o şa, unde se vede destul de clar o potecă subţire care se desprinde şi urcă spre dreapta. Pe aia trebuie urcat şi în scurt timp se ajunge pe vârf, vf. Piatra Secuiului, unde se află două borne vopsite în steagul unguresc.

 Cu toate că e deranjant, nu comentez mai mult pe tema asta că nu are sens. Pentru că o dată ce am ajuns acolo, ne-am bucurat de asta şi de tot ce vedeam în jur, aşa că nici nu m-a interesat.

Primul lucru frapant a fost faptul că nu la mare depărtare…se rupeau norii. Era fantastic cum aici cerul strălucea şi era senin, iar acolo…. uitaţi-vă şi voi…

O întoarcere de 180 de grade şi iată satul Rimetea ce frumos stă el acolo jos…mie una mi s-a părut extraordinar!

Un zoom. Aici se vede foarte clar drumul şerpuit care pleacă de la biserica din centru.

Alte cadre luate de jur împrejur:

Un sat din apropriere. Cred că Podeni… dar nu sunt sigură…

Vedere spre Colţeşti

Ei, şi iată că a ieşit curcubeul unde se rupeau norii mai devreme. Sper că acuma nu vin spre noi norii, nuuuuu???? :)

Hmmm…să mai admirăm un pic satul… aş sta aici ore întregi….

Daaaar…. din păcate se făcuse deja aproape ora 19 şi era timpul să ne uşchim. Sus pot să spun cu mâna pe inimă că a fost unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut. Chiar merită din plin urcuşul până sus, şi eu una abia aştept să mă mai întorc aici.

Traseul de fapt s-ar putea continua, aşa cum se vede şi pe hartă, pentru a ajunge în Costeşti. Aşa am fi făcut dacă am fi avut o zi întreagă în Rimetea, dar acum din păcate timpul nu ne mai permitea aşa ceva. A rămas pe data viitoare :) La fel cum a rămas şi Cetatea Colţeşti, pentru că nu am mai avut timp şi de ea. Nu o rataţi dacă sunteţi prin zonă!

Până jos a trebuit să tragem iar. Nu în acelaşi sens. Evident, aşa cum îmi făceam griji la urcare, la coborâre, pe porţiunile mai abrupte, era foaaaarte interesant. Nici măcar nu aveai un copac sau ceva de care să te ţii, şi ţi se duceau picioarele la vale pe grohotiş ceva de groază. Ei, dar am trecut şi de greu şi am ajuns şi pe porţiuni mai acceptabile..

Iar în final, când am terminat cu grohotişul, am avut din nou confirmarea că Piatra Secuiului din Rimetea e unul dintre cele mai frumoase locuri din România. Am fost extrem de norocoşi. Am primit mai mult decât mi-am dorit: cel mai frumos cer, cea mai frumoasă lumină de seară… nici nu zici că e deja ora 19:30 aici, nu?

Era o nebunie! Am zis că aşa ceva nu e adevărat! Am făcut poze în continuu, am căscat gura ca la dentist, ceva pur şi simplu extraordinar mi s-a părut!

Simt că nu mai e nevoie de prea multe comentarii :P

La fiecare pas ne opream. Bateria aparatului ne ameninţa că se termină, dar eu nu şi nu! Taci din gură! Eu tre să fac zeci de poze acum şi tu nu te vei descărca! Am zis!

Şi din fericire nu s-a descărcat, a fost foarte ascultător, şi m-a mai lăsat să fac câteva poze. Nu de alta dar dacă în momentele astea nu aveam aparat sau ar fi fost descărcat, pe bune c-aş fi plâns! :P

Ultimii paşi pe cărare

Câţiva dintre aceşti copaci foarte fotogenici :)

Şi bineînţeles şi un tractor foarte fotogenic :))

Mă gândeam ce zice şoferul: ia uite-i şi pe tembelii ăştia , fac poze la tractor, zici că n-au văzut în viaţa lor :))) Ba da, normal că am mai văzut, dar nu aici la Rimetea :P

După ce am terminat şi cu tractorul, am mai făcut câţiva paşi şi am ajuns înapoi pe uliţa dintre case, unde am găsit un câine şoricar foarte simpatic, căruia i-am făcut câteva poze şi gata, bateria de la aparat a cedat nervos şi a zis ia mai lasă-mă cu pozele tale că m-ai frecat azi ceva de groază, mai lasă-mă şi pe mine să dorm un pic! Ei, comedie! :P

Daaaar, asta nu înseamnă că nu vă mai arăt nişte panorame, căci am învăţat şi eu cum „se lipeşte” pozele în Photoshop ;)

Era aproape ora 20 când am ajuns la maşină. Asta pentru că am pierdut vreo 10 minute şi gură cască :P Am intrat într-un magazinaş de suveniruri, de unde am luat 2 seturi de ustensile de bucătărie din lemn pictate şi un magnet. Şi pe urmă am traversat strada şi am mai luat şi un gem de la o tarabă (yummy yummy).

De aici trebuia să ajungem la Cluj, unde aveau să ne găzduiască cei de la Hotel Panorama. Numai că aveam o problemă! Stomacul era deja buddy buddy cu şira spinării de cât de mult mâncasem toată ziua, adică doar nişte cornuri (cred, nici nu mai ţin minte) aşa că înainte de toate trebuia să oprim undeva (probabil în Turda) să mâncăm ceva şi abia apoi să mergem la hotel în Cluj.

Însă noroc că m-a dus capul să sun mai întâi la hotel şi să întreb dacă e ok să întârziem, pentru că altfel dormeam pe preş, pentru că trebuia să ajungem până la 22, cam aşa parcă, ceea ce era imposibil dacă ne opream undeva să  mâncăm. Domnişoara de la recepţie a fost foarte drăguţă însă şi fiindcă i-am spus de faza cu mâncarea, ne-a spus că putem comanda pizza sau mâncare gătită de la hotel, că au ei nişte pliante de la restaurantele din cluj. Suuupeeeer! Genial.

Aşa că am pus Cluj pe GPS şi am pornit întins până acolo. La Hotel Panorama ne-a aşteptat o cameră foarte frumoasă, de fapt un apartament, pentru că e un hotel cu apartamente, Junior Suite, care arată exact aşa ca în poza de pe site. Sincer… ne uitam ca proştii la ditamai camera. În viaţa mea nu am stat într-o cameră atât de mare :P Ca să nu mai zic că dormisem în cort cu o noapte înainte :)) Dar presupun că dacă vii în Cluj în delegaţie şi închiriezi o cameră de hotel pentru o perioadă mai lungă de timp, după o vreme o cameră obişnuită de hotel, adică micuţă, devine cam strâmtă…

Pentru noi era mai mult decât arhisuficient (dacă pot să zic aşa), păcat că nu am stat mai mult. Am făcut duş, a mâncat ceva destul de bun de la un restaurant de la care am comandat, ne-am culcat, am dormit, a doua zi ne-am trezit, am luat micul dejun, după care din nou la drum! :)

Dar despre asta în următorul articol :)