Aurel Vlaicu – Hunedoara – Lacul Cinciş – Deva – Câmpeni – comuna Vidra – Dealul cu melci – Cascada Pişoaia: 205 km
Prima noapte a fost cât se poate de OK la cort, doar unpic mi-a fost frig în cursul nopţii…asta având în vedere că aveam totuşi saci de 20 de grade Celsius. Cum ne trezim, ne apucăm să strângem cortul…hehe…mult mai uşor decât la pus. Mâncăm şi plecăm la drum spre Hunedoara. Ajungem fără peripeţii la Castelul Corvinilor (sincer nu mi-am dat seama nici până acum care este denumirea corectă a Castelului, pentru ca am văzut şi Corvinilor, şi Huniazilor şi Corvineştilor…de deja m-am ameţit de tot.. Ce-i drept este că site-ul oficial al castelului este acesta, unde aflaţi de toate… tarife, program etc.).
Castelul este destul de impunător şi arată foarte bine pe afară…pe dinăuntru din păcate se lucrează la restaurare momentan aşa că pozele nu sunt prea reuşite din cauza schelelor….sunt câteva chestii drăguţe de văzut….dar nu aş putea să zic că-mi amintesc ceva stunning…o sală a cavalerilor…nişte bolţi pe ogive cred….nişte văgăune în care nu s-a părut nouă interesant să ne băgăm.
De urcat în turnuri nu a fost vorbă, se iese doar pe un fel de terasă de unde am putut să-mi văd maşina by the way…dar nici acolo nu aveai linişte că erau muncitori…
După ce am luat un magnet de frigider chiar frumuşel de la gift shop, am pornit spre Lacul Cinciş. La lac se ajunge destul de repede şi uşor de la Hunedoara…sunt vreo 16 km de mers spre sud, în comuna Cinciş-Cerna. Din nou am mers după GPS, care din când în când se pierdea pe serpentine, dar ştiam că merg bine pentru că se vedea pe harta GPS-ului o pată albastră, dar eu una cu ochiul liber încă nu vedeam nici un lac. Drumul pot sa zic că este bun. Zic asta fiindcă nu-mi aduc aminte să fi înjurat referitor la calitatea asfaltului, aşa cum am păţit de nu ştiu câte ori. Ajungem într-un final la lac, însă şoseaua este destul de înaltă faţă de nivelul lacului, aşa că mă hotărăsc să merg mai departe poate ajung mai aproape de apă ca să văd şi eu cum stă de fapt treaba cu lacul asta. Într-adevăr, după ce se înconjoară o porţiune bună de lac, se ajunge la o porţiune cu pensiuni, case, camping parcă, şi dacă nu mă înşel un fel de complex Mittal Steel gen Priza Dunării cred.
“Parcăm” undeva pe marginea drumului şi coborâm undeva unde văd că sunt oameni la plajă, cu cortul…deci veselie nevoie mare. Pe cât de mare veselia, tot pe atâta şi nesimţirea, deoarece observ că marginea lacului este foarte murdară, gunoaiele sunt la ele acasă..şi în loc să stau să admir priveliştea, care chiar e deosebită…îmi cam piere totuşi cheful de stat la marginea lacului… Privim unpic la oamenii care înoată mai departe unpic în lac, unde presupun că apa este mai acceptabilă..Cristi începe să bâzâie că moare de poftă să facă o baie…dar îi tai repede cheful la vederea mizeriei de la mal prin care vrei nu vrei tre sa treci ca să ajungi mai încolo… Aşa că..facem câteva poze şi o luam spre Deva cu gândul la Cetatea cocoţată.
Ajungem la Deva şi cu tot cu GPS mă rătăcesc unpic pe nişte străduţe înguste şi foaaarte în pantă care nu sunt prea prietenoase…în final întreb un localnic (sau 2) cum ajung la Cetatea Devei. Cu chiu cu vai ajungem la Cetate, unde observ că e pustiu de maşini, da zic na, e marţi, câtă lume poa’ să fie. Mă ambalez eu până la telegondolă, sau ce o fi aia de te duce până în vârf, unde aflăm cu stupoare că am venit degeaba, pentru că instalaţia este în revizie. Culmea e că venisem special. Supăraţi, mergem înapoi la maşină…şi plecâm atât de val vârtej încât uit să fac o poză la cetate măcar aşa cum se vede de jos din oraş… Ei asta e…data viitoare când trecem prin zona poate va fi deschis…
Next stop: Comuna Vidra. Acolo avem de gând să dormim la noapte la o pensiune şi avem şi două obiective de văzut. Bag pe GPS Vidra şi îi dau bătaie. Se merge Deva – Brad, apoi dreapta spre Abrud, Câmpeni şi apoi se face un drum la stânga care duce spre Vidra. Este şi drumul care duce la Muntele Găina. Noi nu am ajuns până acolo dar am auzit că ar fi frumos.
Ajungem în comuna Vidra, mai exact sat Nemeşi, unde depistăm pe dreapta Pensiunea cu pricina care se numeşte Vidra de Sus. Este o pensiune nouă, construită în 2007 prin programul SAPARD. Arată extraordinar la exterior (şi la interior e ok), peisagistica mi se pare mirifică, în spate are păstrăvărie, în curte ai balansoar, poţi să iei masa în aer liber…ce să mai..e de vis.
Spre surprinderea noastră ni se oferă ultima cameră liberă, ne cărăm bagajele şi aflăm de la recepţionistă că ajungem foarte repede la Cascada Pişoaia, aşa că o luam la picior ca să ne mai destindem unpic, mai ales că împrejurimile sunt superbe.
Mergem unpic şi la un moment dat observ pe stânga un panou turistic care indică Dealul cu melci..mă uit stânga, mă uit dreapta, dar nu văd decât o bolostâncă mai mare în faţa mea pe care într-adevăr se văd nişte melci fosilizaţi… în traducere ştiinţifică: “Dealul cu melci din Vidra este o rezervaţie paleontologică cu un bogat punct fosilier cu gasteropode, reprezentativ pentru faciesul recifal al senonianului, etaj al cretacicului superior. Unicat geologic cu o vechime de 65-70 milioane de ani, reprezintă o alternanţă de conglomerate cu gresii şi marne, unde sunt încrustate 35 de specii de moluşte, dintre care forma predominantă este Acteonella gigantea, de un melc uriaş. Zona protejată are o suprafaţă de 0.6 ha.”
Îmi dau seama că probabil o exista o zonă cu mai multe bolostânci cu melci dar mie una îmi ajungea asta, plus că nici nu aveam timp să o caut pe unde naiba s-o ascunde. Chiar dacă era sat, pe acolo însă nu prea am văzut oameni..aşa că nici nu am avut pe cine să întreb.
Vis-a-vis de panoul turistic cu Dealul cu Melci se află şi panoul turistic care arată 500 de metri până la Cascada Pişoaia. Pornim astfel pe o uliţă care merge printre case, şi tot merge şi tot merge, apropriindu-ne de munţi, după care brusc o zărim din depărtare.
Până nu ajungi fix lângă ea nu-ţi dai seama cât de frumoasă e. Este o cădere verticală de 18 m, cu un front de despletire a firului apei de 25 m pe abruptul stâncos pe care se scurge.
Dacă faci ţup ţup pe pietre până aproape de cădere, ai plăcerea de a experimenta un mic duş natural…şi la căldura care era….a fost mai mult decât bine venit…
Am plecat cu greu de acolo…pentru că este exact genul de loc în care poţi să-ţi pui o pătură pe iarbă şi să stai să admiri peisajul ore întregi. Uitasem să menţionez că nici aici, şi nici pe drumul până aici nu am văzut picior de om. Doar când am hotărât să plecăm spre pensiune au apărut 2 cupluri din care unul venise ca noi, la poze şi căscat gura, iar celălalt cu scaunele pliante, probabil la picnic. Nu mică mi-a fost însă surpriza când, pe drumul de întoarcere, am avut un little encounter cu o jivină.
Mergeam noi agale pe uliţă când aud un tropăit destul de puternic, întorc capul speriată şi dau cu ochii de un viţel care alerga cu viteză considerabilă fix spre noi… Mă dau într-o secundă fără să-mi dau seama în spatele lui Cristi, care spre uimirea mea, mi se pare că aplică un fel de defense mechanism (cred că deja mă cred în filme şi delirez, pentru că eram destul de speriată să văd un viţel alergând cu viteză spre mine, o fi el viţel, da mic cât un pitic nu era!!!) care, din nou spre uimirea mea, chiar funcţionează, şi reuşeşte cumva să facă viţelul să fugă în altă direcţie. După ce trece sperietura ne dăm seama că de fapt viţelul era probabil mai speriat decât noi şi se pierduse de maică-sa…că alt motiv să alerge de nebun singur pe uliţă nu văd să fi avut…
Mai facem noi doi paşi…şi culmea! Viţelul vine înapoi, la fel de repede şi aţintit spre noi ca înainte…Zic: de data asta cred că am încurcat-o!!! Din nou reuşim cumva să scăpam de el (nici nu mai ştiu ce metode a mai aplicat Cristi de data asta)…însă săracu era aşa de speriat încât, ca să scape de noi să aruncă printr-un gard cu sârmă ghimpată pe care îl rupe, ca să intre într-o curte… Brusc nu mai sunt speriată ci îngrijorată că s-o fi rănit săracu viţel în sârma ghimpată din cauza noastră…da de unde…el zburda de zor prin curtea aia, fericit nevoie mare că a scăpat de noi presupun…
Am lăsat viţelul în urmă, de data astă fără come back…şi am pornit agale înapoi la pensiune….unde ne-am gândit noi să luăm masa frumos în aer liber.
Şi cum aşteptam noi înfometaţi să ne aducă mâncarea, ne dăm seama că am picat în mijlocul unui mic scandal. A fost prima oara în excursia asta când mi-a fost ruşine că sunt din Galaţi. Nu că aşa avea în mod normal un motiv, doamne fereşte, ci pentru că pe maşina mea scrie GL, iar scandalagii erau şi ei gălăţeni. Şi ca să vezi care era problema lor. Tre să explic că tot ce am aflat e pus cap la cap din ce am auzit cu chiu cu vai din discuţiile/certurile între patroni şi clienţi şi angajatul de la agenţia de voiaj din Galaţi (cu care se vorbea pe rând la telefon). Nu puteam să ne abţinem amândoi să nu ciulim urechile pentru că sincer, era prea fun to watch.
Iar acum the plot: ca să vezi prostia omenească: aceşti doi oameni la vreo 30 de ani: ea, o ţărancă vopsită roşu în cap cu şuviţe negre (moda de pe vremea lu’ Pazvanti), el un burtos..şi atât, cred că e deajuns, au mers ei frumos în Galaţi (presupun) la o agenţie de voiaj şi i-au zis lu nenea sau tanti de acolo că vor şi ei domle să meargă undeva frumos la munte în concediu. Şi aşa s-au ales cu un bilet la pensiunea Vidra de Sus din Munţii Apuseni. Dar odată ajunşi acolo, vezi domle, constată ei ca pensiunea este “ la ţară” şi că ei nu au ce sa facă aici (a se înţelege: nu există bodegă, discotecă, magazine de fiţe sau mai ştiu eu ce ca pe Valea Prahovei eventual, unde probabil că e singurul loc la munte unde mai fuseseră ei în viaţa lor până acum) şi că vor banii înapoi ca să plece în altă parte. Unde mai pui că ţăranca mai făcea şi scandal că domle “e concediul meu, eu trebuie acuma să mă duc în altă parte să caut altă cazare la cucuieţii din deal, şi e o zi pierdută pentru mine”, of of, măi măi! Problema era că ea dăduse la Galaţi banii ăluia de la agenţie, deci şi prin urmare patroanei nu prea îi convenea să îi dea cucoanei de la Galaţi banii pe nu ştiu câte zile plătiseră ei la Galaţi, şi nu ei în mână.
Mă rog, cu ţăranu nu te pui, doar că ceea ce nu înţeleg eu este cât, doamne iartă-mă, de îndobitociţi şi cât de inculţi pot fi oamenii ăştia astfel încât să nu observe unde au avut norocul să aterizeze. Locul este mirific de-a dreptul, în zonă la câţiva km distanţă sunt obiective turistice unice în lume (da ce crezi că ţăranu a deschis netul să se intereseze ce e de văzut în jur..că doar, oricum, nu poţi să mergi pe săndăluţe 2 ore pe munte până la Peştera Scărişoara în care unde mai pui că sunt şi 0 grade şi tre să-ţi iei haine groase…eee… da asta e tortura crecă pentru astfel de persoane), pensiunea este, după cum am mai spus, extraordinar de frumos amenajată..mai mare dragul să te uiţi la ea…
I-am lăsat pe nebuni să se dea de ceasul morţii că ei vor să plece, noi am mâncat liniştiţi şi am mers la culcare.. la fel de obosiţi cum am constatat că vom fi de fapt în fiecare seara…
Şi dacă cumva credeaţi că s-a terminat povestea cu gălăţenii… La plecare a doua zi dimineaţă când să predăm camera, camerista ne roagă să intre cu noi în cameră să se uite puţin…Mie mi s-a părut normal, lui Cristi nu. Ca să aflăm după aceea de fapt că ne-a rugat chestia aşa doar pentru că cei care au plecat de dimineaţă au rupt o faţă de pernă şi, fiindcă nu a intrat nimeni cu ei în cameră să verifice, au plecat fără să mai şi plătească…. Needless to say că cei doi erau nimeni alţii decât prietenii noştri, gălăţenii….
Aşa că am plecat mai repede la drum, nu de alta da să nu zică lumea că suntem rude sau mai ştiu eu ce…
Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3 Ziua 4 Ziua 5 Ziua 6 Ziua 7 Ziua 8 Ziua 9
Ziua 10 Ziua 11 Ziua 12 Zilele 13 & 14
Inca un deal cu melci e langa Sibiu, in Turnu Rosu. E chiar interesant .. cam toate pietrele de pe deal, la o privire mai atenta, ascund scoici, melci si alte vietati fosilizate.
,toate cele bune
Sorin
Este foarte frumos cum scrii. Tine-o tot asa.
Dar te si apostrofez cu ceva .. Nu asocia o anume atitudine a unora cu cea de taran.
Notiunea de taran e mult prea nobila ca sa o asociem cu comportamentul urat al unor persoane (chiar daca destui o fac)!
Multumesc!
Da, sa stii ca chiar ai dreptate! Nu mi-am dat seama pana acum. E ca si comparatia cu animalele…
O sa incerc sa-mi elimin comparatia asta din limbaj.
Mersi!
(anonim de sus)
Da-mi voie sa-ti fac o reverenta pentru felul de a scrie jurnalele de calatorie!
Si cum ,,invidia” noastra (a celor ce citesc asa ceva) urla, prefer sa ma razbun :) :
PRIMUL TRASEU – iulie 2008
Ziua 1 Buzau – Siriu – Harman – Bod – Sighisoara – Tirgu-Mures [Nu insist pe acest traseu pentru ca este drumul spre casa si l-am facut de mai multe ori, este relativ bun si nu sunt probleme pe ele de trafic sau blocari desi se circula prin curbe multe deci nu la o viteza mare doar de la Bod incolo si o portiune inainte de Harman]
Ziua 2 Tirgu-Mures – Balauseri – [zona frumoasa pe traseu] – Gheorghieni – Lacu Rosu [priveliste superba] – Cheile Bicazului [priveliste superba] – Bicaz [priveliste superba – la baraj si pe langa lac] – Hangu – Durau [am vizitat Manastirea Durau, dupa care am coborat din statiune jos, la Pensiunea Lavinia – 60 lei]
Ziua 3 ne-am intors in Piatra-Neamt – Manastirea Bistrita [aici sunt ingropati Alexandru cel Bun si fiii lui Stefan cel Mare – are si un muzeu unde se plateste modic si unde vezi exponate vechi si e cam smecher calugarul ca zice ca daca ai intrat pana in usa el tre sa plateasca ca este camera de luat vederi si ne-a invatat ca unde vedem usi de fier inseamna ca este supravegheat] – Varatec – [4 lei – spunea cineva ca ar fi un drum intre cele doua dar a venit unul cu Loganul pe acela si ne-a spus ca si-a rupt masina si ca nu se merita sa mergem pe acolo] – Agapia [5 lei – aici m-am odihnit o jumatate de ora dupa papare] – Casa lui Ion Creanga din Humulesti [2 lei] – [Cetatea Neamtului nu am putut sa o vizitam ca cica e in renovare] – Manastirea Neamtu (4 lei – am sarit Manastirea Secu, Manastirea Sihastria, Scheia cu gandul ca aici o sa revin altadata anume pentru ele] – Tirgu-Neamt – Gura Humorului [nu am gasit pensiune care sa ne convina asa ca am mers pana la localitatea Manastirea Humorului unde am gasit o pensiune cu 60 lei la o familie de tineri de la care am si telefon]
Ziua 4 Manastirea Humorului [3 lei] – Voronet [3 lei] – Suceava [Cetatea de scaun a Sucevei] – Manastirea Dragomirna [unde e o liniste …] – Manastirea Putna – Manastirea Sucevita [3 lei] – Manastirea Moldovita [aici este o zona cam friguroasa si se face bine simtit muntele, am gasit pensiune de fapt o babuta tot dadea din colo-ncoace si sare un baiat ca are unde sa ne duca si ne-a rezolvat el luandu-si partea]
Ziua 5 Manastirea Moldovita – Vatra Dornei – [drum destul de rau, se afla in lucru pe unele portiuni si cu multe semafoare] – Bistrita – [la inceput drumul nu prea bun pe urma se imbunatateste] – Baia Mare [aici am stat sa asteptam o ruda sa vina de la Real cu gandul ca sa innoptam la ea de la ora 20 la 22 si nu a mai venit asa ca am pornit mai departe] – Satu Mare – Oradea – Carei – Baile Felix [am ajuns pe la ora 2 noapte si abia am gasit o pensiune la camera noptiala]
Ziua 6 Baile Felix – Oradea [aici se poate vizita cetatea] – Arad – Timisoara [am vizitat centrul unde ne-am plimbat printre porumbei, Catedrala Metropolitana, la Muzeul Huniazilor a fost inchis] – Resita – Caransebes [dincolo de Caransebes am gasit o pensiune la margine de drum unde am innoptat si desi era cam murdar le-am dormit de numa, probabil oboseala de noaptea trecuta si-a spus cuvantul]
Ziua 7 dincolo de Caransebes – Baile Herculane [aici am ajuns cand ploua si am vazut cum oamenii pe ploaie faceau baie in apa calda, am vizitat si Grota Haiducilor, era o tablita unde scria 5 min pentru Grota Haiducilor si 50 min Grota cu Abur – unde nu am mai mers] – Orsova [aici este o manastire pe culmea unui deal – Manastirea Sfanta Ana facuta de cineva care a fost acolo ingropat de un obuz si care si-a propus ca daca ajunge sa poata material v-a face o manastire acolo ca a scapat] – Drobeta-Turnu Severin [aici este o cetate, Podul lui Traian si muzeul] – Tirgu Jiu [intr-un parc este Poarta Sarutului, Masa Tacerii si in alta parte a orasului este Coloana fara Sfarsit] – Lainici [aici ne-am oprit la pensiune, aveam in spate Jiul si noaptea a plouat cam tare si asa se auzea de tare ca abia am putut sa dormim]
Ziua 8 Lainici – Manastirea Lainici – Ulpia Traiana Sarmizegetusa [3 lei – chiar o civilizatie romana a fost aici si si-a pus amprenta] – Hunedoara [aici este de vizitat un superb castel – Castelul Corvinilor – 6 lei – cred ca aici s-au facut multe filme despre evul mediu] – Sebes – [o gramada de radare, unul nu stiu daca nu m-a prins la o zona unde era 60 pe urma imediat 30 si eu eram cu 50, doar ca masina era indreptata spre partea opusa] – Sibiu [am vizitat doar Centrul de Est si ne-a prins o ploaie mare si ne-am continuat drumul] – Avrig – [am innoptat la o pensiune spre Transfagarasan]
Ziua 9 intrare Transfagarasan – Transfagarasan [la urcare am avut o ceata densa de nu vedeam la 10 m, abia se vedea becul de ceata de la masina din fata, celelalte nu se vedeau deloc, ca urmare erau curbe unde urcam si cu treapta I, dupa ce am iesit din tunel dintr-odata senin, banchize de zapada, 7 grade Celsius, priveliste superba, doua cascade frumoase] – Baraj Vidraru [cam aglomeratie] – Manastirea Curtea de Arges – Calimanesti – Caciulata Manastirea Cozia – Baile Olanesti [aici cereau 100 lei la pensiune pe o noapte asa ca am luat-o spre Horezu] – in apropiere de Horezu [la pensiunea La Calu Balan am innoptat cu 80 lei]
Ziua 10 spre Horezu – Manastirea Bistrita – Manastirea Hurezi – Horezu [denumirea vine de la faptul ca sunt multi huhurezi] – Manastirea Polovragi – Pestera Polovragi – Pestera Muierilor – Ramnicu Valcea – [drum foarte aglomerat si chiar stai mult] – Pitesti – [drum rau cu gropi] – Targoviste – [drum rau cu gropi] – Ploiesti – Buzau
TOTAL 3201,5 km
AL DOILEA TRASEU – AUGUST 2010
Ziua 0: Buzau – Tirgu-Mures (traseul este descris si in itinerariul din 2008)
Ziua 1. Tirgu-Mures – Manastirea Moisei – Ansamblul monumental si locuinta casa memoriala Moisei – Manastirea Dragomiresti – Manastirea Birsana – (Sapinta) Cimitirul vesel – Manastirea Portarita (Prilog)
Ziua 2: Manastirea Portarita (Prilog) – Satu-Mare – (o manastire cu indicator din drum) – Hereclean – Manastirea ,,Sfinta Treime” Bic (manastire frumoasa si cu maicute primitoare)
Ziua 3: Manastirea ,,Sfinta Treime” Bic – Oradea – (Chiscau) Pestera ursilor (cea mai frumoasa) – (Girda de Sus)
Ziua 4: (Girda de Sus) Pestera Scarisoara (de mers pe jos 7 km dus si 7 km intors) – Cetatea Deva – Cetatea Costesti (Orastie)
Ziua 5: Costesti – Gradistea de Munte (SARMIZEGETUSA REGIA – zona frumoasa si cica zona cu ioni pozitivi si punct energetic important) – (Hunedoara) Castelul Corvinilor – Manastirea Prislop (Silvasu de Sus) – Manastirea Lainici – Hotel Lainici
Ziua 6: Hotel Lainici – Manastirea Tismana – (Tirgu Jiu) Poarta Sarutului, Masa Tacerii si ,,stilp fain” alias Coloana fara Sfarsit – Manastirea Horezu – Baile Govora – (Frincesti) Manastirea dintr-un lemn – Manastirea Curtea de Arges – pensiune
Ziua 7: pensiune – Vidraru – Transfagarasan (il vazusem in luna iulie cand pe versantul nordic era doar ceata si inainte de tunel era gheata, acum era dezghetat tot) – Simbata de Sus – Risnov (Cetatea) – (Fundata) pensiune
Ziua 8: (Fundata) pensiune – Moieciu – (Valea Mare Pravat inainte de Campulung) Manastirea Namaiesti – Pitesti – Buzau
Total 2493 km, cost motorina 600 lei
Wow! M-ai lasat fara cuvinte! :)
Mult ai mai mers si mult ai mai scris :P
Foarte frumos, bravo! Si mersi mult pentru informatiile foarte utile!
Daca ai ajuns la Deva ma intreb de ce nu ai urcat pe jos la cetate? Adevarul este ca eu nu am fost acolo si nu imi dau seama cat ii de inalt. Ma gandeam ca oricum merita.
Mi-a placut faza cu vitelul. Poate l-a apucat bâzdârul de la caldura. Daca vei face o excursie la Baile Felix, sa nu uiti sa intrii in padure si sa bei apa minerala din centrul statiunii. Toate bune.
Sincer nici prin cap nu mi-a trecut sa urcam pe jos la cetate, dar asta pentru ca nu stiam ca se poate. Desi acum pare logic :P
Multumesc pentru sfat! Nu vom rata!
Foarte captivant articolul si deosebit de frumoasa zona. Am trecut si eu de vreo doua ori pe la Cascada Pisoaia, acum cativa ani, in perioada verii si parca nu as mai fi plecat de acolo. O mica observatie: asocierea dintre comportamentul acelor indivizi si termenul de taran mi se pare nepotrivita! In rest, ma bucur ca ti-am descoperit blogul si o sa-l urmaresc cu interes. Scrii foarte frumos, cu multa pasiune, imi place ca este bine structurat si se pot gasi multe informatii utile. Felicitari!
Mersi frumos Geo! Ma bucur mult ca iti place ce ai gasit aici!
Cat despre tarani, da, ai dreptate! Postul asta este de fapt al doilea de pe site, si de atunci a trecut multa vreme. Intre timp mi-am dat seama ca mai degraba s-ar potrivi cuvantul „toparlani” :)))