DESPRE

poza euSalut! Eu sunt Alexandra și acesta este blogul meu! Dacă e prima dată când intri aici, îți urez bun venit! Răsfoind un pic blogul, vei descoperi cu ușurință că marile mele pasiuni sunt muntele și călătoriile, despre care am strâns aici o mulțime de povești de-a lungul anilor. O a treia pasiune este muzica, prin care încerc să transmit un pic mai multă emoție atunci când montez clipuri video despre călătoriile pe care le fac.

Altceva despre mine? Sunt din Galați dar în prezent locuiesc în București. Am creier de inginer, dar se pare că suflet de artist, pentru că mă chinuie talentul rău de tot :) Îmi place să povestesc cu haz, atunci când e cazul, și întotdeauna cu cât mai multe informații utile.

Când călătoresc, indiferent că sunt pe stradă sau pe munte, mă entuziasmez la maxim și fac un miliard de poze. Apoi acasă tot eu mă plâng că am prea multe de sortat și de prelucrat, dar când văd un jurnal nou gata publicat pe blog, sunt cea mai fericită. Îmi place mult să împărtășesc cu toată lumea această bucurie pe care mi-o aduc călătoriile (în general) și muntele (în particular), din simplul motiv că sunt printre cele mai frumoase lucruri din viața mea, și mie personal mi-au schimbat-o la 180 de grade. Pentru că foarte multă lume mă întreabă, aparatul foto pe care îl folosec în prezent este Sony A6000 + 16-50mm.

  • CUM AM INCEPUT SA MERG PE MUNTE?

    Având o familie iubitoare de natură și excursii, în copilărie am cochetat cu muntele și chiar și cu câteva sporturi, dar datorită unui astm agresiv declanșat în liceu, am devenit brusc un adolescent scutit de orele de educație fizică și de urcat pe munte nici nu se mai putea problema și nici nu voiam să aud. A urmat o studenție destul de sedentară și, fiind ocupată cu facultatea și cu jobul, timp sau bani pentru multe călătorii nu prea mai rămâneau.

    În vara lui 2009, proaspăt absolventă de facultate tehnică (construcții civile) cu medalie de șefă de promoție, am pornit în primul Road trip de 2 săptămâni prin România cu prietenul meu, Cristi, doar noi doi. Mai făcusem împreună câteva călătorii și excursii în ultimii 3 ani, dar niciuna atât de lungă, pe care să o fi organizat cu atâta suflet și la care să fi visat atât de tare. Pe vremea aceea aveam o manie cu peșterile. Îmi doream să văd cât mai multe. Căutând pe internet, am găsit o mulțime de peșteri interesante, dar la majoritatea se ajungea după un traseu montan, ceea ce am exclus din start. Numai că tot excluzând și excluzând, la final când am tras linie am rămas bătând din buze cu una singură, Peștera Urșilor. Așa că am luat din nou lista la puricat, doar doar oi găsi o metodă să mai văd și altele. La unele se ajungea după trasee și de 6-7 ore, ceea ce mi se părea SF.

    Cea mai interesantă, la care îmi rămăsese mintea de la început, era (Peștera) Ghețarul de la Scărișoara. Mi se părea incredibil de interesant că undeva sub pământ e gheață tot timpul anului. TREBUIA să VĂD! Pe vremea aceea drumul până acolo nu era asfaltat, ci se ajungea doar pe traseu. Cel mai scurt era de 1 h 30 dus, deci 3 ore dus-întors. Traseul nu era cine știe ce, aproape o plimbare, dar pentru un om neantrenat, o diferență de nivel de 500 de metri era ceva colosal, de neconceput. Am stat, m-am codit, m-am învârtit, m-am gândit inițial că sigur nu pot, și eram aproape să renunț.

    Dar nu-mi dădea pace. Voiam și cu asta basta! Așa că am început să mă gândesc „măi dar cât de greu poate să fie?”. Așa că am trecut de la „sigur nu pot” la „hai că poate am o șansă”, și mai apoi la „trebuie să pot!”. Am judecat sistematic: dacă aici scrie că sunt 3 ore, atunci eu sigur fac vreo 4. Și dacă pe drum văd că nu mai pot, apăi nu mă interesează, mă târăsc și în patru labe dacă e nevoie! TREBUIE să reușesc!

    Rezultatul a fost peste așteptări. Nu numai că am reușit fără să mă târăsc :)))) dar reîndrăgostirea a fost atât de puternică încât primul lucru după ce am ajuns acasă a fost să îmi planific următoarele ture pe munte și să visez la ele cu ochii deschiși. A fost o schimbare ca peste noapte. Nu știam foarte multe despre munte și nici echipamente nu aveam, așa că în următoarea perioadă mi-am canalizat toată energia pe a învăța și am început să citesc. Fără să-mi propun, instinctiv. Nu ceva anume, orice. Citeam tot ce îmi pica la mână despre asta: cărți, jurnale pe net, bloguri cât cuprinde, forumuri, etc., și absorbeam totul ca un burete. Era totul atât de natural și uneori mă trezeam că citesc de ore bune și uitam total de mine și ce voiam să fac înainte de asta. Am început să simt o chemare către munte, ca o forță invizibilă, că TREBUIE să merg să VĂD. Asta e tot ce voiam. Să VĂD.

    În perioada următoare am început să merg pe munte din ce în ce mai des, iar următoarea vară am ajuns în Retezat, muntele la care am visat un an întreg. A fost o fericire greu de descris, și așa s-a continuat viața mea începând de atunci, visând la trasee, planificându-le și trăind o imensă bucurie atunci când ajungeam să le parcurg.

    Privind în urmă, îmi pare de necrezut. De unde înainte nu știam dacă pot să fac nici măcar un traseu de 2-3 ore, am descoperit că acum pot face și un traseu de la răsărit la apus, sau trasee mult mai dificile decât cele de drumeție. Cum? Destul de simplu, dar totuși nu peste noapte:

    Am început prin a învăța, a-mi cumpăra ușor ușor echipamente, am făcut trasee pe puterile mele, scurte și ușoare la început, după care am crescut încet și treptat lungimea și dificultatea lor, continuând în permanență să învăț. De ce e învățarea atât de importantă? Pentru că muntele nu e o joacă și dacă nu ești echipat corect, dacă nu știi să îți planifici turele ținând cont de vreme și de pregătirea pe care o ai, se pot întâmpla lucruri foarte grave.

  • CAND S-A NASCUT ACEST BLOG?

    În acel circuit făcut în vara lui 2009 (vezi mai sus), pe lângă peșteri îmi doream foarte mult să văd niște colțuri mai puțin cunoscute din țara noastră, locuri autentice, pline de istorie sau naturale, și acesta s-a dovedit până la urmă motivul pentru care am început blogul.

    Pentru că pe la jumătatea circuitului, după multe locuri descoperite și peripeții (la unele locuri se ajungea foarte greu, pe motive de orientare și/sau drumuri proaste), mi-a venit ca de nicăieri ideea de a începe să scriu pe un blog pentru a ajuta și pe alții cu informații utile. La început nu aveam nici cel mai vag habar ce înseamnă blogging sau ce se întâmplă în lumea online, dar odată reveniți din vacanță, m-am apucat senină să îmi fac un cont pe blogger (pe atunci blogspot) și să încep să povestesc, zi cu zi, circuitul nostru prin România, fără să îmi pese cine sau dacă mă citește careva.

    Am început timid, am povestit sârguincios fiecare călătorie și tură pe munte pe care am făcut-o și nici nu mi-am dat seama când au trecut anii. Mi-aduc și acum aminte entuziasmul simțit când am primit primul comentariu pe blog, sau cum era când aveam doar o mână de postări în arhivă și mă gândeam ce greu o să crească.

    Dar ca prin minune m-am trezit ieri-alaltăieri cu câteva sute de povești și am onoarea să am un blog vizitat de o comunitate frumoasă de iubitori de munte ca și mine care caută informații pentru propriile ieșiri pe munte sau călătorii, sau cărora pur și simplu le face plăcere să citească poveștile mele.

  • CE LUCRURI IMPORTANTE (PT. MINE) AM FACUT MAI DEPARTE

    Tot în același an (2009) am descoperit și faptul că îmi place foarte mult să fotografiez, așa că la finalul lui 2009 am lăsat deoparte „săpuniera” și mi-am cumpărat un aparat foto DSLR cu care am început să mă joc încet încet. Inițial habar nu aveam să pozez ca lumea sau să prelucrez, dar după câțiva ani am început să învăț. Am participat de-a lungul anilor următori la câteva cursuri și workshopuri neoficiale de fotografie, dar în principal am fost și sunt autodidactă. Nu pretind că acum sunt un fotograf, departe de mine acest gând, sunt doar un călător pasionat foarte tare și de fotografie, pe care o consider că merge mână în mână cu tot ceea ce fac pe munte sau pe la altitudini mai mici :)

    După câteva luni de blogging am fost cooptată în echipa Viajoa.ro de către Adriana, care, coincidență sau nu, pornise și ea acest blog de călătorii chiar în aceeași lună în care pornisem și eu blogul meu (august 2009). Am devenit a cincea membră a echipei (da, suntem doar fete :), și de la începutul lui 2010 până în prezent am scris și scriu și acolo multe articole pentru călători pasionați. Printre ele se numără și o serie de articole intitulată „Ghidul călătorului pe munte”, destinat în principal începătorilor. Mai jos puteți răsfoi articolele mele de suflet scrise pe Viajoa (click pe poză), sau le puteți vedea pe toate, aici.

    dsc09770

    man_sitting_under_beach_umbrella-300x235

    Crovurile din Mehedinti, 2011

    pe_vf._gerlachovsky_cel_mai_inalt_din_carpati_slovacia_2013-300x199

    dsc_0051-300x201

    ioanooo iar te-ai imbatat

    eu-la-great-yarrmouth

    DSC_0525

    stezzano-300x209

    În octombrie 2010 am cumpărat domeniul meu propriu, www.bloguldecalatorii.ro, înainte având un domeniu blogspot.com. În același timp am făcut și o pagină de facebook a blogului, pentru a ține legătura cu cititorii și în această rețea de socializare, pagină care în mai puțin de 4 ani a ajuns organic la peste 6.000 de like-uri.

    La sfârșitul lui 2012 am intrat în familia Clubului Român Alpin, devenind membru la secția universitară Cluj, sub aripa protectoare a domnului Dinu Mititeanu.

    În 2013 am descoperit montajul video odată cu schimbarea de la un aparat DSLR entry-level (care nu filma) la un mirrorless. Am fost complet fascinată de posibilitatea de a îmbina imaginile frumoase filmate în călătorii cu cealaltă mare pasiune a mea, muzica, fără de care de asemenea nu pot să trăiesc. Momentan consider că aceasta este unul dintre cele mai bune moduri de a transmite bucurie și emoții aici pe blog. Sunt abia la început, mai am enorm de mult de învățat pe această temă, dar dacă doriți, aici puteți vedea clipurile pe care le-am montat până acum.

    În iulie 2014, pentru că nu mai vedeam rostul unei separații pe facebook între mine și blog, am mutat activitatea de pe pagina de facebook pe profilul meu personal, unde oricine îmi poate urmări postările despre munte și călătorii, pentru că sunt publice.

  • CUM CALATORESC

    Unul dintre numeroasele lucruri pe care le-am învățat de când mi-am făcut acest blog este că există pe lumea asta o mulțime de moduri și stiluri diferite de a călători. Personal nu pot să spun că am un singur mod sau un singur stil, dar sunt câteva lucruri care mă definesc și care îmi determină alegerile atunci când planific o călătorie nouă:

    • Nu îmi place să călătoresc în grupuri, nici măcar grupuri restrânse, din simplul motiv că nu îmi place să îmi facă altcineva programul și nici să impun altora programul meu. Plus că eu umblu aiurea pe străzi și dacă nu stai cu ochii pe mine, mă pierzi :) În plus, în doi experiența este mult mai frumoasă decât dacă ești în mijlocul unui grup.
    • Nu merg în grupuri mari nici pe munte. Singurele excepții sunt câteva ture pe carpați.org la care am participat la început și eventuale ture cu colegii din clubul CAR, secția universitară Cluj.
    • Pe munte merg cât mai des posibil, în România cel puțin 1-2 weekenduri pe lună și măcar o dată pe an în munți din afara țării, și cumulat petrec pe munte minim o lună din cele 12 ale anului.
    • De-a lungul timpului am urcat o serie de vârfuri montane, fie ca parte dintr-un circuit, fie a unui traseu dus-întors, atât la noi în țară cât și în afară, dar nu fac un scop din asta, pentru că nu sunt de acord cu „colecționarea” de vârfuri sau termenul de „cucerire”. Merg pe munte pentru că vreau să VĂD tot ce e acolo, să simt fiecare traseu în parte și să mă bucur că am șansa să respir acel aer, nu ca să am ce să adaug la palmares.
    • Îmi organizez singură călătoriile, și până acum nu am fost niciodată prin agenție de turism, din simplul motiv că îmi place foarte mult să îmi planific singură toate detaliile. Însă sunt conștientă că probabil pe viitor va trebui să apelez și la serviciile unei agenții, pentru că în anumite țări și pentru anumite tipuri de călătorii nu ai încotro sau e mai convenabil.
    • Am o atracție foarte mare pentru stilul medieval, așadar îmi plac la nebunie orașele vechi, pline de străduțe înguste, pietonale și pietruite. Până în prezent, Brugge este orașul meu preferat din toate pe care le-am văzut.
    • Nu îmi plac aglomerațiile, de aceea încerc să evit să vizitez destinații în vogă în perioadele cele mai aglomerate (adică vara) sau în toiul unor evenimente.
    • Nu merg în destinații în vogă doar pentru că toată lumea merge acolo. Dacă nu mă atrage nimic la locul respectiv, nu mă duc, indiferent cât de în vogă este.
    • Mijloacele de transport pe care le folosesc pentru călătorii sunt mașina, avionul sau trenul. În țară călătoresc cu mașina sau cu trenul, iar pentru călătoriile externe folosesc ori avion + mașină închiriată, ori avion + tren. Ambele variante îmi plac la fel de mult.
    • Din punct de vedere al cazării, am experimentat cam toate formele posibile: cort, hotel (de la 2 la 5 stele), pensiune, hostel, couchsurfing, etc. Nu îmi plac hotelurile mari, opulente, ci mai degrabă prefer pensiunile micuțe, autentice și, dacă e posibil, couchsurfing, pentru a interacționa cu localnici și a învăța mai repede și mai ușor despre viața din locul pe care îl vizitez.
    • Pe munte am mers un pic și cu cortul, dar datorită unor probleme cu spatele, nu mai pot căra rucsac greu. Așadar prefer cabanele sau, dacă e posibil, să fac 2 ture de o zi în loc de o tură de 2 zile cu dormit pe munte. Însă răsăritul și apusul petrecute acolo sus nu se compară cu niciunul de la poale :)

     

    Genul de călătorii pe care le fac în România:

    • Ture pe munte de 1, 2 sau mai multe zile
    • Excursii cu mașina de weekend pentru a vizita orașe sau diverse obiective naturale / istorice
    • Circuite cu mașina de 1-2 săptămâni

     

    După câțiva ani în care am bătut intensiv drumurile și potecile din România, am reușit să văd foarte multe din frumusețile cu care ne putem mândri că sunt în țara noastră.

    Genul de călătorii pe care le fac în afara țării:

    • Circuite cu mașina cu plecare din România
    • Circuite cu mașină închiriată/tren după un zbor cu avionul
    • Vacanțe montane
    • City-break-uri extinse (ca timp și suprafață)
    • Vacanțe la mare

     

    Nu am obiceiul de a ține socoteala numărului de țări în care am ajuns. Până în prezent am călătorit în afara țării doar prin Europa, dar nici când voi atinge și alte continente nu voi ține socoteala, din două simple motive:

    1. Pentru că nu călătoresc ca să bifez destinații și țări, ci pentru a vedea lumea și a învăța și a trăi experiențe
    2. Pentru că în multe din țările pe care le-am vizitat am fost de mai multe ori, și așa se va întâmpla și cu țările în care urmează să ajung

     

    Însă cei ce doresc să știe pe unde am umblat până acum prin afară, pot răsfoi secțiunea CĂLĂTORII ÎN EUROPA din meniu.

  • CE SE GASESTE PE ACEST BLOG?

    Din start blogul meu a început cu un jurnal, și așa a continuat și pe mai departe. Astfel că în timp a ajuns o colecție stufoasă de jurnale de călătorie, presărate cu informații utile, fotografii frumoase și întâmplările haioase prin care trecem, dar și cele mai puțin plăcute, din care lumea poate învăța.

    Fiecare jurnal de călătorie conține povestea, urmată la final de o secțiune intitulată “Utile”, unde menționez în general detalii legate de costuri, indicații geografice, hartă sau hărți, precum și orice alte chestiuni utile pentru cei ce vor să facă tura sau călătoria respectivă.

    O călătorie mai lungă înseamnă o serie de jurnale. Dar înainte de a începe să povestesc despre o astfel călătorie, montez un clip video cu momente filmate în aventura noastră.

    De asemenea montez un clip video și la final de an, pentru a rememora cele mai frumoase momente și locuri.

    O serie de jurnale despre o călătorie mai lungă este întotdeauna însoțită și de un articol în care prezint un rezumat al călătoriei, precum și costurile și traseul / zona vizitată pe o hartă google.

    La finalul fiecărui an fac un rezumat cu toate locurile pe care le-am văzut în anul ce tocmai s-a încheiat.

    Din când în când mai fac și review-uri ale echipamentelor pe care le-am cumpărat. Dacă doriți să fac un review la un anumit echipament pe care ați observat în poze că îl am și care v-ar interesa, vă rog să îmi trimiteți un mesaj pe pagina de contact și se rezolvă :)

    Tot la fel de rar scriu și articole pe alte teme diverse, în funcție de inspirație.

    • Advertoriale

    Vezi secțiunea de mai jos „DE CE SCRIU PE BLOG / SCOPUL BLOGULUI?”.

  • DE CE SCRIU PE BLOG / SCOPUL BLOGULUI

    Privind în urmă de la primele mele jurnale și până în prezent, este destul de simplu de observat că am crescut și m-am dezvoltat odată cu acest blog. Cu fiecare tură pe munte mi-am mai depăşit o limită şi cu fiecare călătorie am mai învăţat ceva nou. M-am trezit de multe ori că fac lucruri pe care nici prin cap nu mi-aş fi imaginat că le pot face şi mi-am dat seama că noi oamenii suntem mult mai puternici decât ne imaginăm. Am realizat că dacă eu am reușit să fac lucruri care mai demult mi se păreau imposibile, atunci oricine poate să facă la fel.

    Am început să scriu din ideea de a oferi pur și simplu niște informații utile, dar în timp mi-am dat seama că-mi place la nebunie să scriu povești și oamenii m-au făcut să înțeleg că misiunea mea e dincolo de asta. Fără să realizez, jurnalele mele au ajuns să inspire oameni să pornească și ei pe poteci sau în călătorii, să le aducă bucurii din bucuria cu care povestesc și să îi învețe cum trebuie să se comporte pe munte, cum să se echipeze sau cum să respecte natura, păstrând-o curată și liberă de orice urmă a trecerii noastre.

    În plus, sunt o persoană sinceră și deschisă și nu ascund niciodată greșelile pe care le fac, tocmai pentru că îmi doresc foarte mult ca oamenii care mă citesc să învețe din ele, ca să nu le trăiască și ei pe propria piele.

    CE CÂȘTIG EU DIN ACEST BLOG?

    Știu că e greu de crezut, dar scriu pe acest blog din pasiune, și nu l-am pornit ca să fac din el o afacere și să câștig bani. E ușor de observat că pe blogul meu publicitatea este inexistentă sau foarte rară, și asta pentru că îmi rezerv dreptul de a refuza formele de publicitate agasante și propunerile de a promova produse sau servicii care consider că nu sunt utile sau relevante pentru cititorii mei.

    În cazul rar în care fac advertoriale, le fac doar pentru produse și servicii pe care le-am testat și în care chiar cred. Din respect pentru cititori, acestea sunt marcate cu un [P] în fața titlului și sunt întotdeauna sincere și corecte, părerea mea personală nefiind influențată. Nu voi putea niciodată să recomand un produs sau serviciu pe care eu personal nu îl apreciez, pe care nu l-aș mai încerca a doua oară sau care consider că pur și simplu nu merită recomandat.

    În aceeași idee folosesc și linkuri de marketing afiliat, însă destul de rar și doar pentru produse pe care le apreciez. În acelați timp, de multe ori menționez prin articolele mele diverse servicii sau produse (de exemplu o pensiune la care am stat – pe banii mei – și care mi-a plăcut, sau un echipament montan pe care mi l-am cumpărat) doar cu scopul de informație utilă, nu pentru că aș fi fost plătită să le recomand (da, asta înseamnă că de multe ori fac reclamă gratuită sau că uneori fac publicitate negativă – atunci când nu îmi place produsul sau serviciul respectiv). Asta înseamnă de fapt un blog personal, ceea ce este și blogul de față. Un blog extrem de subiectiv, plin de impresii personale și păreri ale autoarei, pe care nu le promovez a fi impresii și păreri „corecte”, ci doar le expun ca fiind ale mele. Nu impun nimănui să aibă aceleași filozofii ca mine, și desigur mă aștept la reciprocitate.

    Trăgând linie, am început acest blog pentru a oferi, nu pentru a primi. Iar mesajele de la cititorii care îmi mulțumesc pentru că i-am ajutat în vreun fel sau altul, care mă încurajează să scriu în continuare, sau care îmi fac onoarea să îmi ceară sfatul, sunt pentru mine cel mai mare câștig, pe cât de important, pe atât de neașteptat.

    În plus de asta, un lucru fantastic pe care l-am câștigat din acest blog este că mi-a schimbat complet viața, și numai în bine. În afară de faptul că m-a ajutat să mă cunosc pe mine mai bine și să devin în fiecare zi o versiune un pic mai bună a mea, de când scriu pe blog am cunoscut şi continui să cunosc o mulţime de oameni extraordinari, oameni care mă inspiră, pe care îi admir, și de la care am de învățat enorm, oameni care m-au ajutat și mă ajută, indirect sau direct. Nu m-am gândit niciodată că o să primesc atât de multe lucruri pozitive în schimb.

  • CUM MA POTI URMARI

    Dacă vrei să fii la curent cu tot ce postez, mă poți urmări pe Facebook (apasă butonul Follow / Urmărește), unde anunț articolele noi, știri importante pentru munțomani și călători și poze, și unde încerc să postez live atunci când sunt plecată în călătorii mai lungi. De asemenea am conturi pe Youtube, Instagram, 500 px și Vimeo.

    facebook youtube_big instagram vimeo  500px

     

    Dacă vrei să afli mai multe despre cum mă poți urmări, te rog citește acest articol.

  • APARITII / MENTIUNI IN MEDIA

    Antena 1 - Observatorul Special

    I like IT Stirile Pro tv - Copy

    nasul tv 1Nașul TV (1)

    Nasul tv 2Nașul TV (2)

    Radio Romania Actualitati - CopyInterviu RRA 1

    radio guerrilla

    Radio Romania ActualitatiInterviu RRA 2

    AdevarulAdevărul

    yahoo news

    Rock the outdoorRock the outdoor

    aalexandru negrea

    turism market

    tv travel

    Revista Unica

    Revista The One

  • MOTTOURI

    De-a lungul timpului, voi aduna aici diverse motto-uri care mă reprezintă, unele „inventate” de mine, altele preluate.

    Lipsa excesivă de călătorii dăunează grav sănătății.
    Nu dați banii pe prostii, mergeți în călătorii!
    “Don’t stop imagining! The day that you do is the day that you die.” – Youth Lagoon
    Alternativa la a nu trăi din plin, e a nu trăi deloc.
    „If it’s important to you, you’ll find a way. If not, you’ll find an excuse” – Frank Banks
    Being rich is not about how much you have, but how much you give.