SUA: Yosemite (iun 2018) – 10/13

10 iunie 2018

În ultima zi de road trip am vrut să intrăm un pic și în Yosemite, un parc național de mare excepție. Aici se află faimosul Half Dome, dar și El Capitan, aici s-a născut alpinismul american. Un munte cu foarte multă istorie, și la fel de multe comori mai mult sau mai puțin ascunse.

Timpul nostru însă era scurt, așa că trebuia să profităm la maxim, mai ales că vremea era îîîn sfârșit perfectă: soare dar nici prea cald, nici prea frig, ci numai bine.

Dar dimineață a trebuit totuși să mâncăm undeva. Am întrebat gazdele noastre unde am putea mânca un mic dejun în zonă, și ne-a recomandat un loc micuț în apropiere. Când am ajuns acolo și am pătruns înăuntru, mi s-a părut că am intrat într-un film. Era genul acela de localuri pe care le vezi în filme, mici, cu doar câteva mese, gestionate de o familie, unde mai toată lumea se știe cu toată lumea. Femeia care ne-a luat comanda și ne-a servit avea un copil mic de maxim 1 an, cu care am văzut-o apoi în brațe. Era super drăguță, și ne-a lăsat să ne facem ce combinație voiam din ce aveau pe meniu.

La masa alăturată erau 2 femei și un bărbat pe la 50 de ani (maybe), care vorbeau FIX ca în filme, arătau FIX ca în filme, cu multe tatuaje, femeile machiate foarte mult, iar bărbatul avea, pe lângă tatuaje, și vreo 2 ghiuluri, pălărie pe cap și, atenție, un cuțit la brâu. Foarte pașnici de altfel. Erau motocicliști.

Intrarea spre Yosemite am făcut-o prin Tioga Road, un drum frumos de munte, închis iarna. La barieră ne-a întâmpinat un ranger mai în vârstă foaaaarte jovial și primitor, care vorbea cu accentul acela al lor clasic, pe care l-ai recunoaște în orice colț al lumii. E frumos când dai peste astfel de oameni!

Prima oprire a fost la Toulumne grove, un loc cu arbori Sequoia. În Yosemite sunt câteva astfel de locuri, cel mai fain fiind, după părerea mea, Mariposa Grove, însă fix acum era închis pentru întreținere. Și fiindcă renunțasem la Sequoia National Park, măcar aici voiam să vedem niște sequoia, chiar dacă mai micuți.

Pentru a-i vedea, am făcut un mic traseu prin pădure, pe o potecă foarte lată, în coborâre la dus, și asfaltată în mare parte, în stilul lor caracteristic. Aici însă chiar nu pot să îmi mai dau seama de ce era asfaltat…

La Grove când ajungi, un traseuț micuț te conduce într-o buclă pe la punctele principale. Nu sunt mulți sequoia, și recunosc că am fost un pic dezamăgită că nu aveam voie să punem mâna pe niciunul din cei mai mari, decât cei care nu mai erau vii, însă cu toate astea, a fost încă ceva nou ce nu mai văzusem, și ne-am bucurat de ocazie.

Deși a fost un traseu de 4 km dus-întors, am băgat viteză pentru că mai aveam așa de multe pe listă. Am fost uimită că și la urcare am putut susține un ritm bun, și am revenit la mașină chiar mai repede decât preconizasem, unde, la doar câțiva pași de noi, am văzut o căprioară în pădure.

De acolo am pornit spre Yosemite Valley, acest loc unde ai impresia că s-a născut pământul. E o vale cu totul și cu totul deosebită, nicăieri în lume nu știu dacă mai există așa ceva. Plină de cascade, pereți colosali, și totul e organizat ca un fel de sat, de altfel în capăt se numește Yosemte Village. Ai de toate, hoteluri, campinguri căsuțe, poștă, magazine, locuri unde poți mânca, totul într-un cadru natural păstrat cu sfințenie.

În Valley există câte o șosea pe de o parte și alta a râului Merced, ce a sculptat această vale imensă. Pe fiecare parte există un sens unic, și se întâlnesc în doar 2-3 locuri, astfel că dacă ai ratat vreo ieșire, va dura cam mult să te întorci.

Din acest motiv am pierdut destul de multă vreme aici. Valea e oricum mult mai mare decât am anticipat, și până am ajuns noi pe acolo și ne-am dumirit, s-a făcut ora mesei și am concluzionat că mai bine mâncăm ceva mai întâi și abia pe urmă continuăm explorarea.

N-am avut timp să ne gândim sau să analizăm unde să mâncăm, așa că am ales ce era mai la îndemână și mai rapid, un loc cu hamburgeri și pizza. Am ales tot un hamburger, nu la fel de bun ca în ziua precedentă și pe care l-am dat pe gât repede, pentru că era destul de aglomerat și lume multicică, așa că voiam să plecăm cât mai repede. De acolo am mers un pic și la Visitor Center, un loc foarte fain, de unde am luat câteva vederi și alte suveniruri, printre care și un pin cu un urs negru (black bear). În Yosemite sunt mulți urși negri, dar noi din păcate nu am avut ocazia să vedem niciunul.

De acolo ne-am mutat doar un pic și am vrut să facem un traseu ușurel prin Valley, în buclă, care se numește Cook’s Meadow Loop, pe care îl găsisem prezentat pe un site împreună cu o mică deviație spre Lower Yosemite Falls. Am hotărât să începem cu aceea, și abia apoi să facem bucla. Pe drumul spre punctul de belvedere către Lower Yosemite Falls am întâlnit foarte mulți oameni, prea mulți pentru gustul nostru. Dar cam așa e în locurile aceasta ușor accesibile și foarte frumoase. Am băgat viteză ca să nu stăm prea mult timp, am ajuns sus, am făcut câteva poze, am admirat cascadă absolut superbă, și am plecat. Am fi stat mai mult dacă nu ar fi fost așa full, dar nu le poți avea pe toate.

Apoi am căutat să începem bucla. Ne-am uitat atent pe Google Maps și am pornit, dar după o vreme ne-am dat seama că am greșit. Adică pe prima bucată am fost unde trebuie, dar apoi am crezut că bucla e mult mai scurtă decât era de fapt, și am luat-o aiurea. Iar când ne-am dat seama, deja era prea târziu. Dacă ne-am fi întors să o facem, s-ar fi înserat prea tare și nu am mai fi avut timp de Bridaveil și de Glacier Point. Aveam de ajuns și la Santa Clara în seara aceea, nu de alta.

Am fost foarte supărată pe moment. Ceea ce văzusem era superb, însă mi-a fost ciudă că timpul nu ne permitea să ducem planul la bun sfârșit.

Dar din păcate… uneori trebuie să accepți că se întâmplă și din astea. Am renunțat așadar la finalizarea buclei, deși mi-a fost extreeeem de greu, am revenit la mașină și am mers mai departe spre cascada Bridalveil.

Pe drum am mai oprit în 2 locuri de belvedere de la șosea, acesta:

Și Valley View Yosemite:

Și la Bridalveil am găsit multă lume, mulți turiști care nu au nicio treabă cu muntele, dar au și ei dreptul să vadă aceste frumuseți, că doar oameni suntem cu toții. Din parcare am ajuns foarte repede, spre fericirea noastră, pentru că ne grăbeam. O minune de cascadă și aceasta.

Eram deja obosiți, dar mai aveam două opriri: una la Tunel View, un punct de belvedere un pic deasupra văii, de unde ai o privire mai de ansamblu, iar a doua, la capătul unui drum lung și șerpuit, la Glacier Point.

Acolo e un fel de rai al parcului de unde se poate vedea foarte bine Half Dome, dar și o mulțime de alte puncte importante din Yosemite. Ar fi fost minunat să putem urmări apusul acolo, dar din păcate drumul până la Santa Clara de acolo avea să aibă cel puțin 4 ore jumătate.

 

Am privit cu ochii minții tot peisajul încercând să-l înmagazinăm cât mai bine, iar la final ne-am luat la revedere, atât de la priveliște, cât și de la veverițe și chipmuncși.

Yosemite mai avea însă o surpriză în mânecă pentru noi:

O familie de căprioare ne-au dat voie să le admirăm minute în șir (ba chiar și mai mult dacă am fi vrut, probabil), să le pozăm și să le fotografiem, în timp ce ele luau masa. Mă întreb cum o fi să stai să mănânci la masă și să vina unii să te tot pozeze din toate unghiurile. Ar fi cam ciudat, nu?

S-au uitat ele curioase la noi, dar n-au părut că le pasă foarte tare. Se mai uitau din când în când, dar în mare se simțeau ca la ele acasă, unde și erau, de fapt.

Acest ultim moment extrem de special a fost cea mai frumoasă încheiere de care puteam avea parte pentru road tripul nostru. A fost ceva absolut minunat, dar acum se apropia de încheiere. Însă nu și vacanța noastră, mai aveam încă 3 zile.

A urmat de acolo un drum luuuung, extrem de lung și șerpuit, care chiar și după ce am ieșit din Yosemite a continuat așa multă vreme. Iar după ce s-a întunecat, am capitulat și am schimbat tura, căci nu mai puteam. Oricum, fără 2 șoferi într-o asemenea nebunie… nu am fi reușit în veci.

Am ajuns rupți amândoi înapoi în Santa Clara la 12 noaptea, noroc că Irina și Adrian nu se culcă devreme. În bord calculatorul ne arăta vreo 2700 de mile dacă îmi amintesc bine, adică în jur de 4300 de km. Ceva ce nimeni nu a crezut că e posibil să faci într-un timp atât de scurt, nici măcar noi nu mai eram foarte siguri la un moment dat.

Am picat lați la destinație, dar nu după ce am stat cu Irina Și Adrian la taclale, povestindu-le peste tot pe unde am fost, ce am văzut și ce întâlnisem. Am avut desigur și un Q&A, pentru că ne lovisem de atât de multe lucruri diferite pe care nu le înțelegeam, încât trebuia să aflăm răspunsurile (de ex. de ce sunt mașini care nu au numere de înmatriculare?!?! Sau de ce semnalizările sunt roșii?!?!).

Am dormit apoi ca niște bebeluși. Noi și Andrea :)

Va urma

Aparat foto folosit: Sony A6000 + 16-50mm

UTILE

Costuri:

Acces Yosemite National Park: 35 $ / mașină / ticket 7 zile
Mic dejun: 20 $ (fără tip, Sweetwater cafe, Walker, 2 persoane)
Masă: 24 $ (burger menus, Yosemite Valley, 2 persoane)
Cazare: Clarion Inn & Suites Zion Park Area, Hurricane, UT – 88 $ / cameră dublă / noapte

9

1 comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.