Franța: Nantes & Valea Loarei & Bretania (oct 2017)

Pe 1 octombrie 2017 am aterizat în Franța, venind din Lisabona, cu un zbor TAP care părea că nu mai vrea să plece.

A fost chiar amuzant la un moment dat. Ne-am îmbarcat, ușile s-au armat, avionul a plecat spre pistă, numai ca să ne oprim 100 de metri mai încolo. Ni s-a spus – doar în portugheză și franceză (limbi pe care le știu deloc, respectiv oarecum) că e o treabă de mentenanță. 20 de minute mai târziu ne-au zis că e o problemă tehnică și mai durează 30 de minute. Un pasager a început să sforăie în diagonală față de mine. M-am uitat la fata din dreptul meu, de pe partea cealaltă, și ne-a pufnit pe amândouă râsul în hohote :))))))
“Eeeeee frumos aici în Portugalia, da’ mai stăm mult, nu vă supărați?”

Șederea mea în Franța a fost una pur logistică, nu o vacanță, iar în timpul săptămânii am lucrat, ca orice om normal. Dar am prins acolo 3 zile full de weekend, așa că am profitat la maxim.

Am stat lângă Nantes, în Saint-Herbain, o suburbie a Nantesului, de unde un tramvai ne ducea în centru cam în jumătate de oră.

Nantes nu este un oraș foarte mare și nu e tocmai pe lista oricui, astfel că, deși se găsesc și aici turiști, nu sunt chiar așa, valuri valuri. Turismul este unul decent, și ai posibilitatea să respiri. De altfel cam așa este în toată această zonă în care ne aflăm, Loire-Atlantique + împrejurimi, mai ales în octombrie, când turiștii s-au cam întors deja pe la casele lor. Nantes este însă al șaselea oraș ca mărime din Franța, și, spre fericirea mea, este un oraș medieval, care păstrează ceva clădiri vechi foarte frumoase.

Am făcut 2 plimbări prin oraș, una într-o vineri seară, și alta într-o sâmbătă. Diferența a fost destul de mare, în sensul că sâmbătă, față de vineri, centrul era plin de oameni ieșiți la cumpărături, care invadau magazinele din zonele comerciale.

Ce am văzut prin Nantes:

– Chateau des Ducs de Bretagne – castelul medieval din oraș, o frumusețe care se poate vizita gratuit (mă refer la curtea interioară și ziduri, pe care se poate merge). Curțile interioare sunt de fapt un fel de parc, unde lumea merge să stea pe iarbă și să se relaxeze. Castelul este din acela care în evul mediu era înconjurat de apă și accesul se făcea doar prin intermediul unui pod. The best kind! :)

– Cathedrale St. Pierre et St. Paul – una din puținele catedrale dedicate mai multor sfinți, și nu doar unuia

– Place du change – aici se găsește clădirea mea preferată din Nantes, o construcție veche, cu bârne de lemn vopsite cărămiziu, ce s-a păstrat destul de bine. La parterul ei se află acum un restaurant

– Place Royale & Place Graslin și între ele Passage Pommeraye – o galerie comercială din 1840, foarte interesant de văzut, deși la fel de aglomerată

– Basilique Saint-Nicholas – o biserică impresionantă, mai ales de afară, dar nu numai

– Tour Bretagne – un turn gen Montparnasse, de unde poți vedea foarte frumos orașul de sus, care costă doar 1 euro. Sus este un bar, Le Nid, dar nu trebuie să consumi nimic dacă nu vrei, poți ieși pe terasă. Eu am fost la apus, a fost tare fain.

– Pe strada dintre catedrală spre Tour Bretagne am găsit o cafenea (sau ceva de genul) cu pisici! Stăteau unele aproape de geam, eu m-am uitat de afară la ele căci sunt alergică, dar erau taare frumoase. Ce vis frumos să stai la o masă și să mângâi niște pisici :)

– Les Machines de l’île – Nantes este străbătut de Loara, și fix în dreptul orașului face o insulă, Île de Nantes. Pe insulă se găsește Les Machines de l’île, un fel de parc de distracții artistic, inspirat de Jules Verne (care e născut la Nantes) și Leonardo da Vinci. Acolo am găsit un elefant mecanic gigantic, o mașinărie care prinde viață și umblă prin curtea parcului, însă acum era staționat. Nu am intrat în parc, părea mai mult pentru copii, dar mi s-a părut foarte interesant.

– Jardin des plantes – un parc foarte frumos, în care găsești și păsări de toate felurile (rățuște – vreo 4 specii, gâște – vreo 2 specii, șamd), plus orangerie și iarbă dichisită cât cuprinde.

În afară de Nantes, nu puteam să ratez ocazia unui road trip în zonă. De fapt 2, unul sâmbătă și altul duminică, ambele cu plecare din Nantes. Am închiriat așadar o mașinuță de la un Avis din apropiere, și… pe cai! A fost cea mai bună idee! În doar două zile am văzut o grămadă de locuri frumoase din Loire-Atlantique, Bretania și Valea Loarei, unde mai fusesem de 2 ori dar nu văzusem decât arhicunoscutele Chambord, Chenonceau, Amboise, și încă vreo 2 castele. De data asta ne-am axat pe locuri mai puțin cunoscute, dar care, din punctul meu de vedere, sunt adevărate bijuterii. Unde mai pui că nu am depășit raza de 160 de km față de Nantes, am parcurs cu mașina doar 700 km și ne-a ajuns mai puțin de un plin de benzină, iar închirierea mașinii a fost și ea foarte ieftină.

Foarte pe scurt voi descrie ce am văzut:

Ziua 1 – Valea Loarei

– Chateau Brissac – un castel superb cu un domeniu imens. Am plătit un bilet de vizitare doar pentru domeniu, fără castel (5 euro). Domeniul este atât de mare încât la un moment dat, pe o potecă printr-o pădurice, am speriat o căprioară. Din lipsă de timp am văzut doar o mică parte din el, dar are mult mai multe de oferit. Un mod foarte ușor de teleportare în trecut, când castelul era locuit de aristocrați. De verificat pe site programul, pentru că în afară de iulie și august, există pauze mari de prânz.

– Montreuille-Bellay – un orășel medieval cu castel – n-am oprit decât un pic, căci nu am vizitat castelul sau altceva, dar a fost o pauză bine venită.

– Montsoreau – un orășel medieval chiar pe malul Loarei, cu castel, desigur, pe care l-am adulmecat un pic pe dinafară, și unde am văzut un întreg lot de mașini de colecție care mai de care, parcate pe malul apei. Ei, iată ceva ce nu vezi în fiecare zi.

După ce m-a implorat s-o bag în seamă și s-o mângâi, m-a mușcat și m-a zgâriat. După care s-a lățit pe pervaz. Am experiență cu mâte de la 10 ani, nu înțeleg de ce nu mă învăț minte. E text book!

– Fortăreața regală și orașul medieval Chinon – locul meu preferat din ziua 1. Orașul medieval este jos, iar fortăreața sus. Deși prețul pentru vizitarea fortăreței nu e chiar mic, merită din plin. Noi am parcat lângă fortăreață, am vizitat-o, după care am coborât jos în oraș, întorcându-ne ulterior sus la mașină. Arhitectura și străduțele pavate s-au păstrat extrem de bine, astfel încât este extrem de ușor să te simți cu câteva sute de ani în urmă. Am încercat și câteva bunătăți de la o patiserie locală de unde localnicii păreau să-și ia pâine, deci sigur era bună. Și chiar a fost! Yuuum!

– Angers – n-am apucat să vedem prea multe, căci am ajuns nu cu mult înainte de apus, și ne-am chinuit un pic să găsim o parcare cu locuri libere. Însă la apus am nimerit în cea mai veche parte a orașului, lângă castel, fix când pe străduțele înguste și goale s-au aprins felinarele, și noi ne zgâiam fascinați la cea mai veche clădire din lemn păstrată în oraș din anul 1399.

Ziua 2 – Bretania & Loire-Atlantique

În a doua zi am gustat un picuț și din sudul Bretaniei, care ne-a întâmpinat cu a ei vreme clasică, mai exact ploaie, când ți-e lumea mai dragă, mai ales cât am vizitat Rochefort-en-terre, cel mai fermecător și bine păstrat sătuc medieval din câte am văzut eu în Franța. Dar am ignorat stropii cât am putut de bine, deși n-aveam umbrelă (maaare greșeală) și nici n-am găsit să cumpărăm, și ne-am văzut de treabă. Am văzut multe multe locuri, inclusiv oceanul. Era cât pe ce să facem și o baie, dar nu luasem costumul. Just kidding, era un frig de până și nisipul era zbârlit. Am văzut niște surferi în apă, dar nu știu ce era în neregulă cu ei, cred ca erau defecți.

Opririle:

– Chateau Bretsche – un castel foarte frumos, pe un lac. Se poate intra gratuit pe domeniu, interiorul nu se vizitează

– Rochefort-en-Terre – absolut fantastic sătuc medieval – must see, m-aș pensiona și mâine aici. Parcare 1€/. În orașul propriu zis nu se poate intra cu mașina, dar eu am făcut ce-am făcut și am intrat (n-am văzut undeva un semn, ceva, și mi-am dat seama abia după ce ieșisem că nu aș fi avut voie… de văzut atât strada principală cât și cele secundare (orice cotlon trebuie explorat), precum și parcul castelului, este fermecător.

– Vannes – centru medieval extraordinar, plin de clădiri vechi de sute de ani, cu bârne de lemn, de neratat. Mi-a plăcut extraordinar de mult, atât de multe clădiri vechi cu bârne nu am văzut nicăieri altundeva. E ceva pur și simplu de vis!

– Kerhinet – sat istoric cu case cu acoperiș din stuf (nelocuit acum), se vizitează gratuit, e ca un muzeu în aer liber, ceea ce nu prea mi-a plăcut, mai ales că pe pereții clădirilor erau tot felul de panouri cu floră și faună, ceea ce tăia un posibil aer autentic al locului. Casele sunt interesante ca arhitectură, dar nu aș merge acolo special.

– Guerane – un oraș cu centru medieval bine păstrat, frumos doar dacă e în drum, ca și mai sus. Ramparts (wall walk) nu merită, am încercat noi.

– Le Pouliguen – faleză stâncoasă la ocean, plin de case de vacanță, ce bine le-o fi unora.

– Serpent d’Ocean – o sculptură sub forma unui schelet de șarpe gigantic scufundat în apă (se vede mult mai fain când apa e retrasă).

Mi-ar fi plăcut să ajungem și la Rennes, dar era un picuț mai departe. Musai de văzut dacă sunteți prin zonă cumva. Clădirile sunt spectaculoase!

___________

Odată cu această auto-detașare în Franța, am avut ocazia să îmi imaginez cum ar fi să și locuiesc acolo ca expat, și să privesc orașul cu astfel de ochi. Sigur, n-am putut să-mi dau seama de foarte multe, dar am putut face o comparație în ceea ce privește mersul cu tramvaiul, spre exemplu :)

În București mergeam în acea perioadă zilnic spre birou și înapoi acasă cu tramvaiul 41. Pentru cei ce nu îl cunosc, pe scurt, este un tramvai vechi de inșpe mii de ani, plin de oameni cam vai steaua lor (eu îi spun metroul săracilor – dacă vă uitați ce fel de oameni merg cu metroul și ce fel de oameni merg cu 41, o să înțelegeți ce vreau să zic), dimineața și seara e groaznic de aglomerat, vara mori de cald, dacă doamne ferește faci ceva considerat aiurea într-o carte cu reguli nescrise (gen să nu te împingi să aibă loc toată lumea, să nu dai locul unui om care stă în picioare fix în celălalt capăt al tramvaiului și tu ești cu spatele la el, citind), oamenii țipă la tine instant…. ce să zic… VIS!

Și întotdeauna m-am gândit că în vestul Europei, unde lumea e chipurile mai civilizată decât la noi, mersul cu tramvaiul trebuie să fie ceva… de excepție. Vineri seară însă, când am luat tramvaiul spre centru și înapoi, am avut un șoc. M-am urcat din Saint Herblain, suburbie a Nantes-ului, în jur de ora 16:30 cred. La intrare, m-a lovit un damf de am zis că leșin. Fără menajamente, efectiv puțea într-un hal fără de hal, nu pot să spun altfel. Am zis că o fi vreun stinky pe undeva, și m-am îndreptat repede spre capătul celălalt al tramvaiului, doar doar oi scăpa. De unde? Tot era așa. La întoarcere, seara, nu foarte târziu, în jur de ora 20, m-am urcat iar. De data asta nu mai mirosea urât, pe semne mai devreme fuseseră oameni care mergeau acasă după o zi de muncă (deși mă gândeam că s-a inventat și acolo săpunul, apa și deodorantul), dar în schimb, lângă mine s-au pus 2 bețivi și au început să bea dintr-o sticlă de alcool pe care o făceau poștă. Chestiile astea două, să fie bețivi care să bea în tramvai și să pută în asemenea hal întreg vagonul… nu mi s-au întâmplat niciodată în România.

Na, acuma… mă întreb și eu retoric. Cum e mai bine? În tramvai nou nouț, cu scaune confortabile, dar plin de oameni care put și/sau beau, sau la noi în anticul 41, aglomerat și vai de el? :))))

Aparat foto folosit: Sony A6000 + 16-50mm

Traseu ziua 1:

Traseu ziua 2:

10 comentarii:

  1. Salut Alexandra!
    Frumoasa plimbarea ta in Franța dar doresc să-ți spun ca francezii sunt recunoscuți ca miros urat deoarece nu se spală . Sunt multe glume cu francezi care miros urat fiindcă nu se spală și asta o recunosc chiar ei . Am avut colegi francezi care o recunoșteau . S-ar putea apa sa fie scumpă la ei , nu știu 😜😜😜!

  2. Foarte frumos articolul și fotografiile, trebuie să spun că de departe mă încântă mai mult străduțele, cu câte o bicicletă rezemată neglijent :) decât catedralele sau monumentele :) Dar sunt convins că totul este în-cân-tă-tor! Bravo pentru excursie, reportaj și foto!

  3. De ce brane si nu barne? Chiar asa se spune sau asa sunt denumite tipul acesta de cladiri? Cat despre tramvaie, tu-l compari pe cel din trista noastra Capitala cu unul din al 6lea oras ca marime. La noi ar veni gen Pitesti? Cred ca tot mai urat e la noi, printre nespalatii nostri 😐 Foarte faine foto, multumesc! ☺

Leave a Reply

Your email address will not be published.