Fjord Norway – Ziua 4: Roldal – Bergen – Olden (6 sept 2017)

După 2 nopți la căsuța din campingul Seim din Røldal, a venit timpul să plecăm mai departe în aventura noastră norvegiană. Aveam de ajuns până seara la Olden, adică aprox. 450 de km, pentru că voiam să vedem și Bergen, așa că ne-am trezit super devreme, reușind performanța de a ieși pe ușă înainte de ora 8.

Ziua a debutat cu o ceață superbă deasupra lacului lângă care dormisem, pentru care nu am putut să nu oprim. De fapt cam acesta a fost laitmotivul pentru următoarele 5 zile. Aaaa, uite o cascada! Hai să oprim! Aaaa… uite un lac… hai să oprim! Aaaa… uite un ghețar! Hai să oprim! Aaaa… uite o oaie! Hai să… ăăăă, nu.

Am oprit de zeci de ori pe marginea drumului în cele 6 zile ce au urmat, pentru că pe măsură ce treceam din provincie în provincie, treptat peisajul se schimba și apăreau lucruri noi.

Peisajul deja era mult diferit de ceea ce văzusem în Rogaland, iar acum ne aflam în Hordaland. De unde în Rogaland trecusem prin teritorii mai sterpe, cu multă piatră, în Hordaland am pătruns în văi superbe, împădurite, și apa ce în Rogaland era sub formă de lacuri, aici apărea și sub formă de cascade și ghețari. Am fost pur și simplu fascinați de la un cap la altul.

Prima cascadă la care am oprit a fost Latefossen (cea de mai sus), pe care o aveam în plan, după care la una random de pe drum arăta așa:

Și toate erau huge! Super impresionant totul! Nu doar mini căscăduțe de duzină pe care le vezi și la noi pe toate drumurile, ci cascade imense. Doar că la ei pe toate drumurile găsești așa ceva. Și de la un punct încolo nici măcar n-am mai oprit la fiecare pe care o vedeam, din simplu motiv că erau efectiv mult prea multe. Iar în ritmul acela am fi ajuns la destinație la paștele cailor.

Pe la nouă jumătate am ajuns la Jondal, de unde am luat primul ferry, pentru a traversa fiordul Hardanger, unde am avut marele noroc de a vedea un curcubeu absolut superb pe apă. Așa ceva chiar nu mai văzusem niciodată.

Nu mult după aceea am dat peste o nouă cascadă cu adevărat extraordinară, Steinsdalsfossen pe numele ei (fossen înseamnă cascadă), dar pe care nu o aveam în plan, pentru că nu știam de ea. Nu am putut să nu oprim, pentru că de la distanță am văzut că e ceva ce merită, dat fiind că avea și o parcare amenajată.

Dar abia când ne-a apropiat de ea am văzut cu adevărat ce frumusețe ascundea și cât de mare era. Și deși nu stăteam excelent cu timpul, am urcat până sus, unde poți să treci pe sub ea. Doar în Dolomiți mai trăisem așa ceva, doar că asta parcă era și mai mare. Iar la bază făcea și un curcubeu apa, mai ales că ieșise și soarele un pic. Ce poți să ceri mai mult de la o cascadă?

În Bergen am ajuns undeva în jur de ora 12. Am parcat la o parcare subterana a unui hotel central, parcare pe care am găsit-o pe parkopedia.com, un site super tare care îți arată unde găsești parcări peste tot în lume (probat și în Franța și alte țări), și vezi și cât costă, astfel încât să nu ai surprize și să alegi și în funcție de locație.

Prognoza nu indica o vreme extraordinar de bună, iar în Bergen se anunțau și ceva stropi, numai că noi am avut un super noroc și nu ne-a plouat deloc. Ba mai mult, chiar ne-a cinstit și cu un pic de soare, ceea ce a fost mai mult decât fantastic. Nu am stat mult, însă mi-am dorit mult să vedem Bryggen, precum și zona veche locuită a orașului, drept urmare prima dată am mers la oficiul de turism pentru a întreba unde este aceasta. A trebuit să întreb de două ori, pentru că atunci când am întrebat prima dată de zona veche, mi-a arătat unde e Bryggen, ceea e știam deja. Asta pentru că majoritatea turiștilor doar Bryggen vor să vadă, însă pe mine mă interesa mai mult decât atât. Voiam să văd unde și cum locuiesc oamenii și cum arată zonele cele mai vechi cu locuințe.

Dar, desigur, am început cu Bryggen, acest ”mini-orășel” aș putea spune, atât de mic și totuși atât de plin de istorie. Bergen este foarte cunoscut datorită șirului de case colorate care apare în toate pozele/cărțile poștale/etc, însă această emblemă a Bergenului este doar fațada Bryggenului, care a reprezentat prima așezare medievală din zonă, datând de pe la anul 1000. Primele clădiri din Bergen au fost în Bryggen, și reprezentau clădiri portuare pentru comerț, Bergen fiind unul dintre cele mai vechi orașe portuare din nordul Europei.

În secolul 14 liga germană Hanseatică a început să pună ușor ușor stăpânire pe Bryggen, iar clădirile au fost ocupate de comercianții hanseatici. Clădirile pe care le vedem astăzi acolo au fost însă construite în secolul 18, pentru că în anul 1704 a fost un incendiu care a pus la pământ absolut tot e fusese înainte. Au mai existat și ulterior incendii, pentru că deh, vorbim de clădiri din lemn, dar Bryggen s-a menținut mereu viu. Comerțul principal care se făcea acolo era, desigur, comerțul de pește și cereale (aduse din Europa).

Acum am găsit un Bryggen vizibil șubrezit, pe alocuri proptit cu popi metalici, cu indicații de încărcare maximă pe anumiți stâlpi de lemn care susțin clădirea (500 de kg sau 200 de kg) și clădiri vizibil contorsionate, înclinate în toate direcțiile, care mai de care mai aproape de colaps. Structura însă a fost consolidată de-a lungul timpul și urmează să fie și în continuare, așa că nu cred că va dispărea prea curând. Este de asemenea patrimoniu UNESCO din 1979, așadar este păstrată ca o nestemată.

Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre acest loc deosebit, să mergem într-un tur poate, dar din păcate timpul nu ne-a permis, așa că a rămas pe data viitoare.

Din Bryggen am urcat în sus pe străduțe, intrând în una dintre cele mai vechi zone ale Bergenului, pe care ne-o indicase doamna de la oficiul de turism. Am regăsit aici exact ceea ce căutam: străduțe înguste pietruite, case vechi din lemn, trepte pitorești și un peisaj de poveste. Am urcat până la Skansens Bataljon & Skanseguttenes Forening, o clădire albă ce nouă ne-a semănat cu o biserică, dar de fapt este sediul unei asociații miliare (sau așa ceva). Aici este și un punct bun de belvedere asupra orașului, lucru de care am încercat să profităm la maxim. Iar de acolo am coborât înapoi în port, dar pe o altă combinație de străduțe, care mai de care mai interesantă.

Uitându-ne la ceas, ne-am dat seama că mai avem timp fie de funicular, fie pentru a vedea și cealaltă zonă veche a orașului, care era dincolo de port. Dar n-am stat mult pe gânduri și am ales a doua variantă. Nu înainte de a ne lua din mers un hotdog cu carne de ren, ca să vedem și noi cam cum e. Not bad, not bad at all.

A doua zonă veche a orașului este în spatele unei zone destul de comerciale, motiv pentru care nu mă așteptam să găsim acolo ceea ce am găsit. Nu știu acum care din cele 2 zone mi-a plăcut mai mult, dar cert este că aceasta a fost de asemenea un deliciu. Cotloane ascunse, străduțe ce păreau că se transformă în curți interioare, o adevărată nebunie.

Am petrecut în Bergen aproape 2 ore, însă cumva am reușit să eficientizăm la maxim timpul, astfel că atunci când am pornit la drum mai departe, am fost extrem de mulțumită. Sigur, visam la o drumeție făcută pe deasupra Bergenului, de unde se vede frumos orașul, mai ales seara, dar mai trebuie lăsat ceva și pe altă dată.

Indic aici cele 2 zone vechi ale Bergenului prin care ne-am plimbat noi:

 

După Bergen, ne-am îndreptat încet încet spre următoarea provincie, Sogn og Fjordane, și am observat din nou cum peisajul se modifică ușor. Mi se părea fascinant să remarcăm lucrul ăsta. De asta îmi plac mie road tripurile, pentru că îți poți face o idee mai de ansamblu despre o țară (sau zonă).

Se făcuse deja ora 16 când ne-am urcat pe al doilea ferry, la Oppedal, și nu ne gândeam că vom mai avea surprize. Dar cum ne-am urcat, Adi a venit agitat la mine: am văzut ceva în apă!! Zic: ce??? Nu știu, dar parcă au aripioare dorsale! Nu l-am crezut, dar după 5 minute am avut confirmarea celor de la barul feribotului: erau delfini. Și culmea, Adi a reușit și să-i prindă cu zoomul de la aparat. Se vede prost, dar e clar o aripioară dorsală. Nu-mi vine să cred că am văzut delfini!!

Ferry-ul pe care l-am luat a traversat fiordul Sognefjorden, un fiord imeeeens, denumit Regele fiordurilor, pentru că este, literalmente, cel mai mare și cel mai adânc fiord al Norvegiei. Iar definii intră în el dinspre Atlantic, și se pare că sunt văzuți destul de des. Nu aveam nici cea mai vagă idee că aveam să văd delfini în această vacanță. Iar de auroră nici nu mai spun. Dar iată că am văzut și una și alta. Momentan însă, habar nu aveam că peste numai câteva zile aveam să avem surpriza nu mare, ci colosală, de a vedea aurora.

Până am ajuns în seara aceea la următoarea noastră tabără de bază, unde aveam să stăm pentru următoarele 4 nopți, am mai oprit doar de vreo 2 ori, prima dată pe marginea unui lac random (nu mai știu care, poate Jolstravatnet), vis-a vis de care era, desigur, încă o cascadă. Probabil a 70-a pe care o vedeam numai în ziua aceea. Și a doua… chiar nu mai știu unde, dar era frumos :))))

Iar la final de zi, chiar dacă eram praf după cei 450 de km parcurși în vreo 10 ore, când am ajuns în camping, ne-a pierit toată oboseală. Știam de pe booking că era un camping superb, dar abia la fața locului am realizat cu adevărat.

Se afla chiar pe marginea fiordului, și un sir de căsuțe roșii se aflau fix pe marginea apei. Un cadru absolut superb! Căsuța noastră era una un pic mai mare decât cele roșii, tot de culoare neagră ca și în campingul anterior, dar era și mai faină în interior. Și era și chiar lângă dușuri.

Era împărțită în 2 încăperi, prima un fel de bucătărie cu frigider, plită și o masă cu canapea foarte mare, iar a doua cu paturile (un pat dublu + 3 paturi single) și o comodă cu 3 sertare. Sigur, chiar dacă avea teoretic loc pentru 5 persoane în pat, aș zice că ar acomoda maxim 3 adulți sau 2 adulți și 2 copii mici. Nu de alta dar mai trebuie să ai și loc să te desfășori.

Să fi petrecut cel puțin vreo oră pe afară admirând peisajul și descoperind campingul, care, pe lângă cele de mai sus, mai avea și o bucătărie de vară, unde puteai lua masa și aveai și cuptor cu microunde, plus o masă undeva afară. Părea un mic colț de paradis, și încă nu știam ce surprize aveau să ne aștepte acolo.

Va urma.

Aparat foto folosit: Sony A6000 + 16-50mm

Utile:

Ferry Jondal – Torvikbygd: Frecvență 19 curse /zi, Durată călătorie: 20 minute, Costuri: 102 NOK / mașină+șofer, 38 NOK/ adult (prețurile erau valabile în 2017)
Ferry Oppedal – Lavik: Frecvență 56 curse /zi, Durată călătorie: 20 minute, Costuri: 102 NOK / mașină+șofer, 38 NOK/ adult (prețurile erau valabile în 2017)
Parcare Bergen: 68 NOK (2 ore)
Cazare Nesset Fjordcamping, Olden, 490 NOK/căsuță/noapte:
Taxe de drum: 233 NOK

Ghidul folosit de noi pentru călătoria în Norvegia a fost cel emis de Fjord Norway. Îl găsiți de descărcat aici.

Este foarte subțire, dar are absolut tot ce ai nevoie pentru zona Fjord Norway. Inclusiv durate, numărul de plecări pe zi și alte detalii pentru ferry-uri, dar și prețuri pentru anumite taxe de drum și multe multe alte lucruri utile. Este refăcut în fiecare an, astfel că veți găsi în el informații actuale. Din păcate observ acum că nu mai include prețurile pentru ferry-uri, precum cel de anul trecut folosit de noi. Însă prețurile pentru ferry-uri cred că pot fi verificate și online, căci la fiecare ferry este indicat site-ul companiei care îl operează.

__________________

Călătorie susținută de:

4 comentarii:

  1. Marea Hoinăreală

    Prin Bryggen m-a „frapat” mirosul de lemn atunci când intram printre case. Țin minte că glumeam că în fiecare dimineață se dă cu spray cu miros de rășină de brad… :)

  2. Ce fain ! Îmi plac țările nordice. Am savurat călătoria ta în forma ei digitală. Îmi plac străduțele înguste, îmi plac zonele montane și ador cascadele ! De curățenie, ce să mai zic … Bravo. Ești o fericită !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *