Slovacia: Bratislava (iun 2017) – 1/4

După vizita pe care o făcusem în 2013 în Slovacia, când explorasem câteva locuri din jumătatea estică a țării, nu mă gândisem că voi mai ajunge pe acolo prea curând. Dar iată că uneori soarta face ca unele lucruri să se întâmple mai repede cât credeai. Cu Adina relativ proaspăt mutată tocmai în capătul celălalt al țării, am pus la cale o nouă vizită în Slovacia, de data asta în jumătatea vestică. Sau cel puțin așa a fost planul inițial. Asta până când, am făcut ce-am făcut și ne-am întins cu planul iarăși spre est, mai exact un pic mai încolo de centrul țării, suuus de tot, unde tronează pe bune merite Munții Tatra.

Deși îi mai văzusem și în 2013, tot spre ei trăgeam, și, pentru că oricum pentru Adi era o premieră, am inclus un traseu de o zi și acolo, ceea ce a însemnat un drum lunguț cu mașina pentru cineva care luni trebuia să fie la muncă, dar zic eu că a meritat din plin.

Am avut 5 zile la dispoziție, nu mai mult, dar în aceste 5 zile am reușit să vedem așa de multe locuri încât nici nu știu unde au încăput toate, mai ales că nu mi s-a părut alergătură. Singurul lucru un pic dificil a fost cu bagajele în Bratislava, dar nici acolo nu pot să spun că am suferit foarte mult.

În Bratislava am avut vreme în prima zi și în ultima, suficient cât să putem vizita pe îndelete orașul și să ne facem o idee. Singurul regret a fost că nu am apucat să mergem la free tour, deși planificasem asta, voi povesti un pic mai jos de ce (râsu plânsu). Este un oraș pe care îmi doream de mult timp să îl vizitez. Văzusem de-a lungul timpului mai multe fotografii de acolo, din orașul medieval, și mi se părea fascinant. Nu este una dintre capitalele intens promovate, și cred că acest lucru se va schimba, pentru că merită din plin.

Mulți români probabil nu merg acolo și din cauză că nu există zboruri low-cost cu destinația Bratislava, însă se poate zbura la Viena și de la aeroportul Viena la autogara Bratislava autocarul costă 5 euro (!) și face doar 50-60 de minute (RegioJet). Iar pentru Viena noi am prins ofertă de la Tarom cu 75 euro (cu bagaj cală), ceea ce mi se pare mai mult decât rezonabil.

Având un zbor destul de matinal, am ajuns la Bratislava relativ devreme, astfel că ne-am putut plimba în voie. Am lăsat bagajele la autogară, unde ne-a lăsat autocarul, și pe urmă am pornit pe jos spre centru. Autogara nu este foarte departe de centrul istoric al orașului, dar am constatat rapid că mor de cald. Mă îmbrăcasem total necorespunzător pentru vreme (cu blugi, bluză cu mânecă 3 sferturi și adidași în picioare) și cu prima ocazie mi-am cumpărat un maiou și niște pantaloni de vară 3 sferturi dintr-un magazin, măcar o parte din problemă să o rezolv.

Lacul Vidra văzut din avion

De la autogară până în centru ne-am făcut o mică idee despre cum este orașul în afară părții turistice. E ceva destul de obișnuit, nepretențios, ușor similar cu Bucureștiul, unde se poate vedea cu ușurință că și ei s-au luptat cu comunismul. Odată ce ajungi însă în centrul vechi, lucrurile se schimbă dramatic. Simți cu adevărat că ești într-o fostă cetate medievală, și nu oricare, ci una… ceva mai la vest de noi. Deși, așa cum povesteam și în 2014, chiar dacă și ei tot în ‘89 au scăpat de comunism, lucrurile acolo au înflorit și țara a înregistrat o dezvoltare mult mai rapidă ca la noi. De ce la ei s-a putut și la noi nu? Întrebarea veșnică și veșnic-enervantă.

O chestie însă am observat acolo și nu se găsește și la noi, astfel că am fost tare nedumerită. În multe vitrine de magazine (dar nu numai, uneori și în geamul unor optici medicale cu vad) se găseau niște panouri mari cu poze de tineri. Am văzut unul, am văzut două, pe urmă mai târziu deja erau foarte dese. Am încercat noi să ne dumerim ce ar fi și ce rost ar avea, dar n-am reușit. Avea să ne macine mult și bine până la elucidarea misterului.

Exact așa cum îmi imaginasem dinainte de a ajunge, Bratislava mi-a plăcut foarte mult. Deși e una dintre cele mai mici capitale europene, se bucură, după părerea mea, de niște avantaje fantastice. Dunărea, dispoziția centrului vechi pe 2 etaje (orașul medieval de jos și orașul-castel de sus, foarte similar cu multe orașe medievale, ultimul exemplu recent ce îmi vine în minte acum este Tallinn), două (! nu unul !) turnuri din care poți vedea orașul de sus (unul medieval, în centrul vechi, și unul deasupra Dunării – cu o vedere absolut fantastică!), biserici baroce – niște bijuterii… Pe mine una m-a dat pe spate.

 

În centrul vechi ne-am plimbat pe străduțele vechi cu piatră cubică, am zgâit ochii în tihnă la tot felul de mici detalii prețioase, am urcat în turnul cu ceas (Michael’s Gate – singura poartă rămasă din fortificația medievală), după care am traversat marele bulevard ce separă orașul de jos de orașul de sus, și am urcat cătinel spre castel, unde ne-am plimbat, un pic toropiți de căldură, în jurul lui, dar și în Grădina Barocă, ceva… de o frumusețe rară.

Am întâlnit desigur și o mulțime de turiști asiatici disperați după poze și aici (nuuuu-s fraieri, oamenii, știu ei că e rost de poze frumoase la Bratislava :)))) dar am încercat să nu ne enervăm prea tare când stăteau câte un sfert de oră într-un loc să facă poza perfectă. Fix în mijlocul cadrului, evident :)

Ultimul loc în care am ajuns în prima zi înainte de a pleca spre Nitra a fost faleza înierbată de lângă mall-ul Eurovea. E un loc perfect pentru relaxare, oamenii merg acolo să lenevească, să se simtă bine, este cu adevărat o oază în mijlocul orașului. M-am uitat un pic și cu jind, nu de alta, dar la Galați am putea face fix același lucru, în schimb faleza noastră arată deplorabil, și nu avem niciun loc de stat pe iarbă. Doamne cât de frumos ar fi!

Singura noastră problemă în acest paradis a fost că aveam rucsacii grei cu noi, pentru că la autogară se închidea spațiul unde se lasă bagajele (care nu e automatizat, ci stă acolo un nene care ia și dă bagajele) și autocarul nostru era ceva mai târziu. De la autogară la Eurovea a fost un pic de mers (nu exagerat de mult, dar oricum..), astfel că atunci când am ajuns pe malul apei am picat lată. Dar relaxarea de pe iarbă a fost cel mai bun tratament după o zi destul de lungă și cam obositoare, astfel că atunci când am plecat am fost mult mai fresh iar rucsacul parcă nu mai părea atât de greu :)

În Bratislava am mai ajuns și în ultima zi, când planificasem să mergem la free tour, însă, din cauza unei erori de calcul de integrale extrem de complicate (cum ar fi citirea orei pe biletul de autocar), n-am mai ajuns.

Asta pentru că am cumpărat biletele de autocar în seara de după excursia în Munții Tatra, când, ajunși înapoi pe la casele noastre (mă rog, ale altora :))), morți, rupți de oboseală (mare greșeală), și am reținut greșit ora (gen 8:15 în loc de 8:00). Degeaba ne-am planificat noi cu măiestrie ieșirea din clădire la ora perfectă și ideală pentru a nu alerga spre autocar dar nici nu a aștepta prea mult. Am ajuns în autogară fix când autocarul nostru pleca frumos la drum. Dar nu oricum, ci cu noi neștiind că acela este autocarul nostru. Da, știu, asemenea performanță de dumbass nu s-a mai pomenit ever.

Îmi aduc aminte de parcă s-a întâmplat ieri. Am ieșit frumos ca niște divi din clădire, ne-am îndreptat spre autogară, am traversat strada, timp în care eu văd un autobuz mare, Regiojet, exact ca cel cu care venisem. Și întreb, retoric, fără nici un scop, dar foarte inteligent: hmmm, acesta oare unde o pleca? După care am mers mai departe. În autogară sunt mai multe linii/stații, și pentru că nu reținusem de cu o seară înainte în ce stație trebuia să tragă autocarul nostru, am scos telefonul să mă uit. Eram tare încântată că în sfârșit se dăduse liber la roaming. Și intru frumos în mail, deschid mailul cu biletele, și îmi pică fața pe jos. Mă uit la ora afișată sus pe ecran, mă uit la ora autocarului din bilet, și îmi dă cu rest. Autocarul de care tocmai ce mă întrebam eu ca o panseluță oare unde ducea… ducea fix la Bratislava. Fusese autocarul nostru. Care plecase fără noi. :)))))))))

Îmi venea să plâng și să râd în același timp.

Nu m-am enervat prea tare, pentru că oricum degeaba mă dădeam cu fundul de pământ. Dar mi-am dat seama instantaneu că nu mai avem cum să prindem free tour-ul, și m-am ofticat rău. Plus că a durat un pic până am aflat ce putem face, pentru că autogara nu avea punct de informații. Am prins un autocar ce pleca în doar 10 minute, dar după ce ne-am urcat ne-am dat seama că nu era direct (oprea în nu știu câte stații până la Bratislava), față de luxul de la RegioJet, acesta era un fel de căruță cu 2 cai frumoși, iar prețul tot atâta era (dacă nu chiar mai scump). Apăi ce afacere e asta? Iar noi mai și pierdusem banii de pe primul autocar :))) Un vis frumos, nu alta!

În fine, până la urmă am ajuns la Bratislava, dar am pierdut free tour-ul. Ce a fost însă amuzant e că după vreo 10 minute de umblat brambura pe străduțe, am dat de un grup cu un ghid, ce ne-am dat repede seama că era un free tour, doar că era turul care începuse cu o oră mai devreme, astfel că nu am mai prins din el decât finalul.

Plimbarea prin centrul medieval tocmai ce o încheiaseră, iar acum direcția se schimba spre biserica albastră, un pic în afara străduțelor pietonale. Dar iată că am văzut ceva minunat la care singuri nu am fi ajuns. Am apucat de asemenea să auzim și câteva povești despre comunism, revoluția lor (am fost și în locul în care a început), Cehoslovacia și Divorțul de Catifea (sau cum s-au despărțit Cehia de Slovacia în mod elegant și pașnic), așa că n-a fost totuși un rateu total.

De acolo ne-am îndreptat spre UFO, turnul de deasupra Dunării în care se poate urca. Urcarea a fost 7 euro și ceva, dar a meritat din plin. Sus este și un restaurant, unde se poate bea un pahar de ceva sau lua masa. De sus de acolo priveliștea este absolut incredibilă. Dunărea, întreg orașul, plus toate zările… vederea e 360 de grade! (Dacă urcați sus, nu ratați toaleta. Da, da, toaleta. Veți avea o surpriză :)

Recomand de asemenea și o traversare per pedes a podului Stary most, vederea este deosebită.

Va urma.

Aparat foto folosit: Sony A6000 + 16-50mm

0

4 comments

  1. Arata extraordinar, cred ca ai avut parte de o vacanta super. Multumim pentru poze si detalii, aproape ca mai vad rostul de a merge pana acolo la cat de in detaliu sunt.

Leave a Reply

Your email address will not be published.