Baltic Trip, Partea 2 – Estonia: Tallinn + PN Lahemaa (2 – 4 mai 2017)

După o călătorie de 4 ore și un pic din Riga, am ajuns în Tallinn în ziua de 2 mai, în continuare cam înfrigurată. Partea bună era însă că acum era soare și bine. Un pic cam… prea mult soare chiar :)

De la autogară am chemat un Uber. Era prima dată când foloseam Uber în afara României, dar a funcționat exact la fel și am avut parte de o experiență foarte bună. Mai mult, mi s-a părut chiar ieftin, cu foarte puțin mai scump decât în România.

Cazarea o aveam în centrul vechi, la Viru Backpackers Hostel, unde rezervasem o cameră dublă. Eram la câțiva pași de Piața Primăriei, punctul central al centrului vechi. Șoferul m-a lăsat cât de aproape de hotel a putut, dar nu chiar în fața lui, pentru că strada pe care era hotelul era pietonală. Din nou mi-am târâit trollerul după mine pe o stradă de centru vechi (puteți doar să vă imaginați), m-am cocoțat în hotel, mi-am luat camera în primire, după care am fugit să mănânc ceva. Nu departe de hotel am găsit un local foarte drăguț și colorat în stil nordic, unde am luat masa. Cred că se chema Popular (sau Cafe Och Bar Popular) și este pe strada Vana Viru la numărul 6.

Abia apoi, cu burta plină, am putut pleca prin oraș să îl explorez pentru prima dată cum se cuvine. De fapt, prima oprire am făcut-o la Oficiul de turism, de unde am luat niște hărți, ca să pot să-mi fac un mic plan. Nu aveam foarte mult timp la dispoziție, așa că trebuia să mă organizez puțin, nu îmi permiteam să o lălăi. Aveam jumătate de zi în prima zi și jumătate în ultima, căci în a doua zi aveam rezervată o excursie în Parcul Național Lahemaa.

Pentru Tallinn nu am găsit o hartă așa de bună precum cea din Riga, așa că a trebuit să mă mulțumesc cu ce era. Cea mai ok era Tallin, free map made by locals, care, pe lângă hartă, dădea și diverse sfaturi de la localnici.

Centrul vechi al Tallinnului, precum și cel al Rigăi, este foarte mic, pe jos îl faci cam în jumătate de zi maaaxim, și este de asemenea în Patrimoniul UNESCO, așa cum spuneam și în jurnalul precedent.

Deosebirea față de Riga este că în Tallin, există un oraș de jos și un oraș de sus (Toompea). Partea de jos este cea mai medievală, care se afla în interiorul zidului de protecție, și era pe vremuri locul în care stătea pătura de jos a populației. În orașul de sus în schimb, stăteau nobilii, care priveau sfidător de la ei de acolo de sus înspre plebea de jos. Metaforic și propriu-zis. În orașul de sus de altfel există câteva puncte de belvedere spre orașul de jos, două dintre care mi-au plăcut foarte mult și sunt perfecte pentru apus: Patkuli și Kohtuotsa. Sunt și foarte aproape unul de altul, așadar se pot vizita dintr-un foc.

Dat fiind că centrul este foarte mic, am ajuns acolo și pe timp de zi, și am revenit apoi și la apus. De regulă la aceste puncte sunt multicei turiști, și trebuie să aștepți un pic dacă vrei să faci o poză în care să nu iasă capul sau chiar întreg corpul cuiva pe care nu cunoști, dar ce am trăit acolo nu cred că am mai trăit vreodată, deși mereu dau peste oameni care par că nu vor să plece din cadrul meu nici bătuți. Și dat fiind că am văzut asta din ce în ce mai des de la apariția selfie stick-ului, am senzație că e un fenomen. Unul pe care nu prea îl înțeleg, dar poate mi-l poate explica cineva.

Am stat în locul de mai jos, I kid you not, cel puțin 25 de minute ca să fac această poză:

În mod normal nu aș fi stat atâta, pur și simplu nu am răbdarea necesară, dar de data asta, pentru că aveam timp, am vrut să văd oare cât durează până reușesc să prind și eu locul gol.

Deși mă poziționasem în mod clar și ar fi fost ușor ca cineva să observe că vreau să fac o poză acolo și să aștepte 5 secunde ca să pot să o fac, lumea m-a ignorat cu cea mai mare nesimțire.

Cam 15 minute am stat după 2 dudui asiatice. Era o fată cu mama ei, care s-au pozat pe rând, una pe alta, apoi fiecare pe sine cu selfie stick-ul, în toate pozițiile posibile pe care vi le puteți imagina (plus încă pe atâtea), iar după fiecare poză (FIECARE!!) urma o sesiune de analiză a pozei ce tocmai fusese făcută, pentru a vedea dacă subiectul și compoziția ieșiseră fix cum visau ele, după care, evident, procesul se relua, pentru că, dintr-un motiv sau altul, nicio poză nu ieșea bine. În una probabil că erau ochii închiși, în alta probabil că un fir de păr se mișcase pe frunte în altă poziție decât fusese pus, în alta probabil nu se aliniaseră astrele și clădirile din spate…. și tot așa. După vreo 10 minute m-au observat că stăteam să le aștept să termine, și pentru un moment am avut impresia că se pregătesc să plece. Dar nu, au continuat ca și cum nici nu eram acolo, încercând de data asta poziții noi, fiecare cu bliț și fără bliț, cu zâmbet și fără zâmbet, cu capul într-o parte sau în cealaltă, bărbia mai sus sau mai jos, șamd.

Am crezut că înnebunesc. Deja îmi înghețaseră mâinile pe aparat. Iar răbdarea și frigul sunt unele dintre cele mai slabe puncte ale mele. Acum eu știu că asiaticii fac un miliard de poze, dar știam că duc aparatul la ochi, apasă pe buton de 1000 de ori, și merg mai departe. Dar de când cu selfie stick-ul, am senzația că au luat-o razna complet!

În fine, când îîîîn sfârșit cele 4000 de poze în același loc fuseseră făcute și au plecat, nu am apucat să pun aparatul la ochi că au sosit alții: o familie: el și ea, ea foarte elegant îmbrăcată, la aproximativ 40-45 de ani, cu un copil de aproximativ 13. Și ce credeți? Voiau ei o poză împreună toți 3, de familie? Nuuuu, părinții l-au pus pe copil să le facă doar lor doi poză. Poză care, bineînțeles, nu a fost bună nici din prima, nici din a doua, nici chiar din a șaptea, pentru că doamna cea blondă analiza atent fiecare poză, dădea zoom, îi arăta copilului ce greșise și ce voia să corecteze la următoarea poză, și îi dădea din nou telefonul să le facă poză. Și să nu credeți că i-au făcut și copilului vreo poză. Nici gând. Iar la final, femeia vizibil exasperată, a plecat foarte nemulțumită, pentru că, culmea, copiulul nici măcar a șaptea poză nu reușise să o facă cum voia ea, adică probabil în așa fel încât ea să arate cu 10 ani mai tânără, cu 10 kg mai slabă și fără fire de păr alb în cap și riduri pe față.

Așadar după 25 de minute, am reușit și eu să prind locul acela 5 secunde gol, am făcut 2 click-uri, și am plecat. Evident că n-a meritat, dar curiozitatea mea a învins de data asta lipsa de răbdare.

Revenind la ce cotloane am descoperit în centrul vechi al Tallinnului, aș spune că ar fi de reținut următoarele:

Pasajul Katariina (Katariina Kaik)

Este de fapt o străduță foarte îngustă acoperită cu o serie de arcade, un loc foarte medieval încă bine păstrat. În pasaj sunt și ceva magazine artizanale, care poate merită explorate.

Pasajul Borsi

Tot o străduță medievală îngustă foarte frumoasă, pe care găsim o serie de plăci pe jos pe care sunt trecute diferite momente importante din istoria Tallinnului, cum ar fi:

1154: Estonia apare pentru prima dată pe Harta Lumii
1525: Se tipărește prima carte în limba estonă
1739: Se tipărește Biblia în limba estonă pentru prima dată
1882: Se introduce electricitatea în Tallinn
1918: Este proclamată Republica Estonia
1940 – 1991: Estonia este sub diverse ocupații
1989: Lanțul baltic (citiți aici, e fantastic ce s-a întâmplat!)
1991: Estonia își recapătă independența
1997: Centrul vechi al Tallinnului este adăugat pe Lista Patrimoniului Unesco
2011: Tallinn este capitală culturală europeană

Biserica Ucraineană

Nu am vizitat, dar am înțeles că poți bate la ușa de lemn din strada Laboratoorum și, dacă ai noroc, primești un tur gratis și poți face hârtie de mătase cu mâinile tale. Sounds cool!

Master’s Courtyard

Una dintre cele mai frumoase curți ascunse din Tallinn, un mic cartier de artizani, unde se găsește și o cafenea.

Străduțele înguste paralele care dau în Piața Primăriei (Mundi, Kinga și (cred) Saiakang – străduța de lângă biserica Puhavaimu, care intră pe sub restaurantul Balthasar)

Mi-au plăcut mult pentru că sunt scurte, înguste și pietonale, clasice cotloane ale unui oraș medieval.

Străduțele ascendente Pikk Jalg și Luhike Jalg

Super frumoase sunt și acestea, care urcă spre orașul de sus, Toompea. Puteți urca pe una și coborî pe cealaltă, ambele sunt de neratat.

Toompea

Toompea, orașul de sus al Tallinnului, ascunde, pe lângă cele 2 punct de belvedere de care vă spuneam mai sus, și alte bijuterii.

Aici se află 2 biserici importante, construite în stiluri complet diferite. Una este rusească, iar alta gotică. Tot aici găsim și sediul guvernului și al parlamentului estonian, într-o clădire cu fațadă roz, un pic girly. În Free Tour-ul în care am fost în ultima zi, am aflat că este roz pentru că a fost renovat pentru o femeie.

În turnul sudic al Castelului Toompea, sediul parlamentului, numit Turnul Tall Hermann, este arborat steagul Estoniei. Am înțeles că dacă încerci să dai jos acel steag, ești împușcat.

Ce altceva se mai poate face în centrul vechi al Tallinnului? Eu una m-am mai ținut de următoarele:

Turnul Primăriei

Am urcat desigur în turnul primăriei, o clădire medievală gotică ce seamănă mai mult cu o biserică. Turnul este extrem de îngust, iar pe măsură ce urci, scara devine din ce în ce mai strâmtă (nu recomand claustrofobilor sub nicio formă) și treptele din ce în ce mai înalte. Până ajungi sus, ai limba cât un cot și ești un pic amețit de la scara elicoidală, iar spațiul din vârf este extrem de mic și închis, astfel că mai mult de 2-3 persoane nu încap acolo. Eu când am fost am prins o zi însorită fără pic de nor pe cer, iar priveliștea de sus nu m-a dat pe spate. Mai interesantă parcă a fost următoarea urcare.

Biserica Oleviste

Un turn mult mai generos după părerea mea, cel al bisericii Oleviste. Urci ceva și aici, dar sus ai o priveliște 360 de grade generoasă, deschisă, și poți vedea întreg centrul vechi, deoarece această biserică se află în capătul estic al acestuia.

Walk the walls

Pe latura estică (oarecum sud-estică de fapt) se poate merge pe zidurile fortificației. Este o vizită relativ scurtă, care nu pot să spun că m-a impresionant extrem de tare.

Free tour

În fiecare zi de la ora 12, din fața Oficiului de turism, se poate porni într-un Free Tour. Acolo se adună lumea, după care se pleacă prin oraș. Turul este limitat la orașul vechi (cel de jos și cel de sus) și durează aprox. 2 ore (2 ore și un pic a ținut când am fost eu).

Am avut marele noroc de a avea un ghid absolut fantastic, pe numele lui Heli, o domnișoară blondă extrem de amuzantă, care m-a captivat pe întreg parcursul turului. Engleza ei era perfectă, cu un ușor accent britanic, iar simțul ei umoristic era extrem de bine dezvoltat. Dacă cumva o mai prindeți, și pățiți cum am pățit eu, adică să fie un grup prea mare care a fost împărțit în două, asigurați-vă că sunteți în grupul ei. Eu nu am avut de unde să știu, dar am avut noroc să pic în jumătatea ei, în timp ce cealaltă jumătate a grupului a mers cu alt ghid. Nu știu cum era celălalt ghid, poate la fel de bun, dar știu că Heli a fost de nota 20. Atât de bună încât nu am fost în stare să îmi notez nimic în timpul turului (cum făcusem în Riga), pentru că am fost pur și simplu captivată. Asta are și un minus, am uitat multe din ce ne-a povestit (și asta doar pentru că n-am eu cea mai bună memorie, nu pentru că ea n-ar fi povestit memorabil), dar plusul nu poate fi contestat.

Ce poți face în Tallinn dacă ai mai mult de 2 zile?

Eu nu am avut mai mult de 2 zile, dar tot am făcut o mică ieșire și în afara zidurilor cetății.

Rottermann

Este un cartier mic aflat imediat în afara zidurilor cetății, în care găsim vechi fabrici care au fost transformate în clădiri moderne. Musai de văzut dacă ești pasionat de arhitectură modernă. Impresia mea a fost că acest cartier era acum unul de business, iar o parte din vechile fabrici erau clădiri de birouri, dar nu știu sigur.

Muzeul KGB

Ceva musai de văzut, tot foarte aproape de cetate, la câțiva pași de Viru Gates și Rottermann. În perioada Sovietică, la etajul 23 al hotelului Viru, exista un punct de supraveghere KGB, secret, bineînțeles. Acum camera a fost transformată într-un muzeu, care se poate vizita cu tur ghidat, cu programare prealabilă. Sunați la +3726809300. Cost: 8-11 euro. Eu din păcate nu am ajuns, așa că nu pot să vă spun cum e, dar am înțeles că merită toți banii.

Cartierul și Parcul Kadriorg

Se află un pic mai departe de centrul istoric, dar dacă e timp, de ce nu? În cartier se găsesc vile din lemn construite în stil romantic în sec. 19 și 20. Se ia tramvaiul 1 sau 3 de lângă Viru gates și se coboară la capăt. Tot aici este și parcul Kadriorg, un parc pădure cu grădini și fântâni, precum și Palatul cu același nume, proaspăt renovat, care a fost transformat într-un muzeu de artă străină. Nici aici nu am fost, din lipsă de timp.

Excursie de 1 zi în Parcul Național Lahemaa

La fel ca în cazul Letoniei, și din Tallinn am vrut să fac o excursie de 1 zi pentru a descoperi o parte din natura Estoniei. Cel mai apropiat și cunoscut parc național de la ei este Lahemma, unde îmi doream mult să văd Viru Raba (o turbărie un pic similară cu Tinovul Mohoș, dar mult mai mare) și satul pescăresc Kasmu. M-am gândit inițial să merg cu autobuze, dar nu există o rețea foarte bună, autobuzele erau și mai rare decât vara, și aș fi petrecut vreo 10 ore în autobuz pentru 2-3 ore de vizitare, ceea ce nu ar fi fost deloc ideal. Apoi m-am gândit să închiriez o mașină 1 zi, și mai exista și varianta unui tur ghidat. Am pus în balanță și am cântărit toate cele 3 variante, și în final am ales să merg cu turul ghidat, pentru că pentru aproximativ același preț cu închirierea unei mașini, aveam șansa de a afla lucruri interesante de la un ghid.

Am ales să merg cu Tallinn Traveller Tours (aceeași firmă care face și Free Tour-ul la care am mers în ultima zi), pe site-ul cărora am rezervat foarte ușor un loc în excursie, iar în ziua excursiei m-am prezentat în fața Oficiului de Turism unde am plătit cash, și de unde am pornit.

Ce mi-a plăcut mult a fost că excursia se făcea în maxim 8 persoane (cât încăpeau într-un minivan), astfel că nu mergeam cu un ditamai grupul (chestie pe care o urăsc din tot sufletul).

Componența a fost cât se poate de diversă: un cuplu de neozeelandezi la 38-40 de ani, un cuplu de germani de vârsta a treia, eu și încă o tipă cam de vârsta mea, singură, din Germania. Am fost așadar 7, plus ghidul, J.J, și Marju, o tipă care tocmai ce se alăturase echipei de ghizi și venea cu J.J. ca și ucenic învățăcel.

Ce am văzut în această excursie:

Cascada Jagala

E una dintre cele mai mari cascade din Estonia, o mândrie națională fără doar și poate. Cascada este destul de impresionantă, mai ales când cobori la baza ei și vezi vâltoarea și dansul stropilor în apă, dar și de sus. Are uneori o culoare ca de bere, dar asta din cauza unor chestii foarte complicate care mi s-au explicat dar pe care nu le-am reținut :)))) Ceva cu solul, ba bla bla, mi-a intrat pe o ureche și mi-a ieșit pe cealaltă.

E interesant ca uneori poți intra pe sub cascadă, pentru că din cauza eroziunii acolo s-a format un spațiu generos. Noi nu am mers, dar nu știu dacă din cauză că nu se putea sau că nu aveam timp.

Este un obiectiv foarte important în Estonia, mai ales din cauza dovezilor de stratificare de acum 500 de milioane de ani, precum și a fosilelor care se găsesc în zonă. Cascada arată fantastic iarna, când e complet înghețată. Aceasta a fost singura oprire din excursie care nu a fost în Parcul Național Lahemaa.

Conacul Sagadi

Un conac roz, construit în secolul 18 în stil rococo, destul de neimpresionant pentru mine. În spate m-am putut plimba prin grădini, și se putea vizita, contra-cost însă, și un muzeu în interior, dar nu am făcut asta.

Satul pescăresc Altja

Aici am văzut căsuțe frumoase și cochete (cred de vacanță), un leagăn tradițional Külakiik (ceva în care ne-am și dat, se urcă aproximativ 3-4 persoane pe fiecare parte, în picioare, și se ajunge la înălțimi pe care nu ți le-ai imaginat, e extrem, vă zic!), și ne-am plimbat un pic și pe malul mării Baltice, unde am văzut tradiționalele și numeroasele stânci mari și rotunjite sub acțiunea valurilor, precum și o lebădă sălbatică pe apă, nu departe de țărm.

Satul pescăresc Kasmu

După Altja, următoarea oprire a fost în Kasmu, satul pescăresc unde am luat masa într-o casă a unor localnici care organizează așa ceva pentru grupuri de turiști. Masa era opțională, desigur, și fuseserăm întrebați la începutul zilei dacă dorim, ca să știe să anunțe câte porții să se pregătească în total. Masa a fost 13 euro și am plătit cash la plecarea din Kasmu.

Casa localnicilor în care am mâncat mi s-a părut absolut fantastică. Aici am mâncat:

Iar alături era o altă sală de masă dar cred că era acolo se mânca vara, căci era pe un fel de verandă acoperită. Nordic all the way!

În altă aripă a casei, care era destul de mare, amenajaseră și un mic muzeu pentru turiști.

Masa a fost delicioasă, mai ales somonul (că de cartofi fierți nu prea mă entuziasmez eu așa tare), dar și desertul, o prăjitură cu vișine dacă îmi amintesc bine, pe care am savurat-o până m-am lins pe degete.

După masă am avut timp liber să mergem și afară, unde m-am ocupat cu cocoțatul, mai întâi într-un turn metalic, după care pe cea mai mare bolostâncă din sat.

Aici mi-am luat o țeapă totuși. Pe site apărea o poză din partea nordică a satului, care se numește Vana juri kivi, aflată la aprox. 1,7 km de locul în care parcasem. Eu am crezut că mergem și acolo, dar nu s-a întâmplat. Astfel că în timpul liber care ni se dăduse nu am avut timp să merg până acolo și să mă și întorc, așadar că am ratat ce îmi doream să văd cel mai mult. Cam astea sunt riscurile când mergi cu tur ghidat, nu poți să mergi unde vrei, să stai cât vrei, că nu ești de capul tău. Well, învățătură de minte pe viitor.

Fosta bază militară sovietică de submarine Hara

O oprire nonconformistă a turului a fost la ruinele unei foste baze sovietice de demagnitizare a submarinelor. Aceasta a fost construită în doar 2 ani, între 1956 și 1958, și a fost folosită de sovietici până în 1991, când au ridicat în sfârșit ocupația de peste Estonia și i-au redat independența.

Ce am găsit acum acolo este doar 10% din ce era atunci, când zona era împânzită de senzori, localizatori, cabluri, șamd. Baza era complet independentă, avea dormitoare, bucătărie cu bucătar, cantină și tot ce trebuie.

Povestea bazei este foarte interesantă, ghidul ne-a explicat cum sovieticii au pus stăpânire pe zonă și niciun localnic nu știa exact ce este acolo, pentru că submarinele erau, logic, sub apă, iar toate acțiunile de demagnetizare aveau loc pe timpul nopții. Sunetele care erau emise în timpul demagnetizării lăsau oamenii nedumeriți, pentru că habar nu aveau ce înseamnă și de unde vin.

Deși zona e puternic deteriorată, ne-am plimbat un pic pe structura de beton, unde am observat că locația este preferată de artiștii graffiti, care au lăsat câteva desene mai mult decât interesante.

Viru raba

Ultima oprire e și cea pe care o așteptam cel mai mult, turbăria Viru. Similară cu ce se găsește la Tinovul Mohoș, aceasta era singura oprire care implica ceva ce poate fi asemuit cu o drumeție, așa că eram nerăbdătoare să-mi dezmorțesc picioarele și să văd ce înseamnă natura estoniană.

Ca și la noi, întreaga turbărie este amenajată cu pasarele de lemn, nu de alta dar dacă ai picat, te-ai dus, fără glumă. Este diferit de ce găsim la noi, atât în sensul bun (e mai mare, există un turn în care te poți urca pentru a vedea turbăria de sus) cât și în sensul mai puțin bun (la noi îmi pare un pic mai sălbatică).

Dat fiind că eram puțini, am avut și ocazia de a fotografia în voie, mai ales că de regulă rămâneam la urmă. Și mi-a plăcut că la sfârșit am avut și o mică porțiune de mers prin pădure, care a fost foarte binevenită.

Aici s-a încheiat turul ghidat, și mai departe J.J. ne-a condus cu minivanul până înapoi în centrul Tallinnului, după aproximativ 9 ore de tur. Excursia mi-a plăcut până la urmă, chiar dacă am ratat acel punct din Kasmu pe care aș fi vrut să îl văd. A inclus și obiective la care eu nu m-aș fi oprit dacă aș fi vizitat singură, și pe care nu aș fi ținut musai să le văd, dar a fost un tur reușit per total. Oricum îi recomand de acești tineri, sunt chiar faini de tot!

Ziua mea nu s-a încheiat acolo, căci seara am avut parte de o surpriză foarte plăcută, o întâlnire cu Dan, un vechi amic din perioada de liceu, din Galați, care locuia în Tallinn de ceva vreme și văzuse pe facebook că sunt acolo, și mi-a scris să ne vedem. Am avut o conversație tare plăcută la un pahar de suc, și m-am bucurat să văd o față cunoscută după atâtea zile în care fusesem singură cuc. Mulțumesc, Dan, pentru invitație! Eu de obicei nu mă uit la mesajele de pe Messenger când sunt în deplasări, dar de data asta mă bucur că am făcut-o.

A doua zi, și ultima mea zi în Tallinn, am avut suficient timp să merg pe zidurile cetății, să urc în turnul bisericii Oleviste, să merg la Free Tour, unde am cunoscut-o pe Heli, și apoi am dat o fugă și în cartierul Rotermann, despre care am povestit mai sus.

Zborul înapoi spre casă a trecut prin Munchen, ceea ce a însemnat o sosire acasă în creierul nopții, dar… nu pot să mă plâng. Țările baltice au fost chiar faine! Așa friguroase și fără frunze în copaci cum le-am prins eu. Nu am zis nimic de chihlimbarul atât de cunoscut în acea zonă, pentru că am aflat de la Heli că foarte multe magazine de acolo au chihlimbar fals, și că oricum, chihlimbarul original nu este tocmai din țările baltice, ci importat acolo. Asta așa… ca un adevăr dureros la final de jurnal. Așadar, doamnelor, dacă mergeți în țările baltice, aveți grijă ce cumpărați și de unde, și dacă se întâmplă să cumpărați, nu vă faceți iluzii, chihlimbarul respectiv, chiar dacă e original și e promovat ca Baltic Amber, cel mai probabil nu e din zona baltică. Dar până la urmă… ce mai contează… chihlimbar să fie :)

Acum… întrebarea clasică ce mi se pune… Merită vizitate țările baltice? Cum să nu? Dar depinde :) Dacă ești atras, atunci cu siguranță. Ce e însă destul de nasol este că din România nu mai exisă momentan zboruri directe, nici pentru Riga, nici pentru Tallinn, ceea ce înseamnă că șansele să găsești un bilet relativ ieftin sunt foarte mici. Se pot însă găsi probabil anumite variante cu segmente low cost, așa că dacă vă doriți cu adevărat, cu siguranță veți găsi o cale! :)

The end.

Aparat foto folosit: Sony A6000 + 16-50mm

Costuri:

Turn Primărie: 3 euro
Turn Biserica Oleviste: 3 euro
Wall Walk: 3 euro
Free Tour Tip: 5 euro
Excursie Lahemaa: 55 euro
Masă Kasmu: 15 euro
Uber autogară – centru vechi: 4 euro (surge)
Uber centru vechi – aeroport: 4 euro

7 comentarii:

  1. In pasajul Borsi mai era o placuta pe care ai omis-o:
    2017: Alexandra Pușcașu viziteaza Tallinn.

    Stiai ca datorita gradului model de e-governance mai e supranumita si E-stonia ?

  2. Multumesc! Ai un stil atat de placut (atat scriitura cat si fotografiile) incat am simtit nevoia sa iti spun acest lucru! Numai bine iti doresc si cat mai multe calatorii minunate!

  3. Alexandra chiar imi place ce ai scria despre Estonia .
    O singur sfat am te rog numai intra in detalii precum turistii asiatici, asa sunt ei trebuie sa le dai crezare .
    P.S Esti tare, tine tot asa .

Leave a Reply

Your email address will not be published.