Letonia: Riga

De fiecare dată când vizitez o țară nouă, îmi place, pe cât posibil, să descopăr nu numai partea urbană a ei, ci și partea naturală, de regulă un munte. Dar cum Letonia și Estonia sunt țări de câmpie, care au altitudinea maximă la aprox. 300, și aceea aflată la 2 pași de o parcare, a trebuit să mă adaptez, să-mi pun mintea la contribuție și să găsesc alternative. Așa că am găsit parcuri naționale.

Cum s-a născut această excursie? Foarte simplu. Am participat la o conferință la Riga în industria în care lucrez, și astfel mi-a venit ideea de a-mi lua câteva zile libere pentru a vizita zona. Inițial mi-am dorit să văd toate cele 3 țări baltice – Letonia, Lituania și Estonia, dar din motive logistice, am renunțat la Lituania și am rămas cu Letonia și Estonia.

Planul a venit și el destul de repede. După cele 3 zile de conferință în Riga, aveam să mai rămân o zi pentru a vizita orașul mai pe îndelete, iar următoarea zi aveam să fac o excursie în Parcul Național Gauja. Apoi, un autocar avea să mă ducă de la Riga la Tallinn, unde aveam să petrec încă 2 nopți pentru a vizita orașul și o excursie în Parcul Național Lahemaa.

Zis și făcut, numai că… de unde trebuia să petrecem această vacanță în doi, am rămas doar eu amanet, pentru că… modificări profesionale :P Noroc măcar că în zilele de conferință am avut-o alături de mine pe colega mea, tot Alex, și ne-am putut plimba romantic prin Riga seara :))))

Înainte de a trece la a detalia fiecare țară pe rând, per total aș putea spune că am găsit aceste 2 țări extrem de interesante ca istorie și ca arhitectură, și nici parcurile lor naționale nu sunt de lepădat.

În primul rând, trebuie să știm că Letonia și Estonia sunt țări care au avut foarte mult de suferit, în sensul că ele s-au aflat până nu demult sub ocupație. Orice fel de ocupație, în principal germană sau rusă. Dacă nu erau rușii acolo, erau germanii, dacă nu erau germanii, erau rușii, sau orice alte ocupație, you name it. Ambele și-au obținut independența de sub ocupație sovietică în 1991 (!!!) și ambele au devenit state membre EU în 2004 (numai eu mă mir cât de repede au reușit să facă asta?). Euro a fost introdus în Letonia în 2014, în timp ce în Estonia în 2011.

Personal am observat o diferența destul de clară față de centrul Europei, influența nordică punându-și amprenta, nu doar asupra culturii, dar și asupra vremii. A fost extraordinar de frig, deși ne aflam în jur de 1 mai. Am dârdâit din toate încheieturile, și mi-am cumpărat și niște semi-mănuși, căci nu mai rezistam. Deși în mod normal primăvara ar fi trebuit să fi venit deja, am avut eu așa un mare noroc și nu sosise încă, copacii fiind goi goluți și triști, ceea ce nu ajuta deloc la peisajul urban. Doar câteva tufe începeau chiar atunci să facă niște floricele și frunzulițe, dar atât. Văzusem multe poze din Riga și Tallinn înainte, și arătau extraordinar cu copaci înverziți, dar eu din păcate am fost un pic ghinionistă la acest capitol. Ba și ninsese în Tallinn cu 2 zile înainte să ajung eu acolo. Din fericire, până să trec eu granița din Letonia, zăpada se topise.

Riga și Tallinn sunt amândouă orașe cu vechi centre medievale, ambele fiind în Patrimoniul Unesco. Gradul lor de păstrare este însă ușor diferit, iar arhitectura de asemenea. Ca o concluzie generală, aș putea spune că Riga e un oraș mai spectaculos atunci când îl vezi de sus, dar mai puțin medieval când îl iei la pas, pe când Tallinn, exact invers. Mai frumos când ești pe jos, pe străduțele medievale, și mai descoperi câte un cotlon, dar nu așa de impresionant când îl vezi de sus. Evident, aceasta este doar părerea mea proprie și personală, nu înseamnă că ar fi la fel și în ochii altor oameni.

Parcurile naționale ale lor… o adevărată poveste. Neavând munți și nici măcar niște dealuri mai răsărite, însă bucurându-se din belșug de păduri, aceste două țări mi s-au părut extrem de inventive în ale turismului, mai ales în cazul Letoniei, care a exploatat la maxim și cea mai mică peșterică, dându-i un nume și transformând-o în obiectiv turistic (detalii mai jos). Trebuie să recunosc că am fost impresionată, e o mare diferență față de România. Știți vorba aia din popor cu biciul care mai și pocnește? Ei, exact asta au făcut ei acolo. Și nu pot decât să aplaud.

Cât despre oameni și limbile vorbite, în țările baltice cam jumătate de locuitori sunt fie ruși, fie vorbitori de rusă. Limbile native din cele 3 state baltice, în schimb, letona, lituaniana și estona, nu sunt toate 3 limbi baltice, ci doar letona și lituaniana. Estona este cu totul altă poveste. Este o limbă uralică, facând parte din același grup de limbi ca și limbile maghiară și finlandeză. Yes, I’m a language geek :D

Nu cred că e greu de dibuit că n-am înțeles ABSOLUT nicio iotă din ce se vorbea pe acolo, dar din fericire limba engleză este destul de folosită, așa că n-am avut probleme.

Una peste alta, cu izul medieval al capitalelor și natura descoperită în afara lor, aș putea spune că mi-am putut face cât de cât o părere despre aceste țări, și este una de la foarte bună în sus. Oameni faini, popor pașnic, prețuri relativ mici… nu e rău, nu e rău deloc.

Am avut noroc de niște Făgărași în primul zbor :) Și un apus roz în al doilea

RIGA

În Riga am avut ocazia să mă plimb mai întâi seara, când programul conferinței se termina și fugeam repejor în oraș să mai vedem câte ceva.

Am stat la Hotelul Art Laine, un hotel aflat într-o clădire istorică, în care intrai prin intermediul unei curți interioare, unde din când în când apărea o mâță care mă lăsa să o mângâi până când se enerva și mă mușca. Perfida!

De acolo până în centrul istoric făceam cam 15 minute pe jos. Din prima zi am fugit în centru și, evident, am năvălit peste locurile din care se putea vedea orașul de sus. Mai întâi turnul Bazilicii Sf. Petru, după care pe platforma de observare a Academiei de Științe.

Din Bazilica Sf. Petru

Din Academia de Științe

Ambele vederi de sus au meritat din plin. Prima, fiind din turnul unei clădiri centrale, oferă o priveliște de miniatură asupra caselor colorate din centru, pe când cealaltă, pe care o recomand la apus, pentru că platforma e deschisă până târziu, oferă o vedere de 360 de grade asupra orașului, de acolo fiind vizibil întreg centrul, râul Daugava, Biblioteca națională, Turnul televiziunii, și multe altele.

Revenind la nivelul solului, centrul istoric (Vecriga) este unul destul de mic, într-o jumătate de zi îl faci pe tot. Acesta este:

De reținut ar fi:

• Bazilica Sf. Petru și cotloanele din jurul lui. Fiind, dacă nu mă înșel, cel mai vechi loc din Riga, aici se găsesc câteva ziduri medievale încă bine păstrate. Tot aici găsim și sculptura metalică a celor 4 muzicanți din Bremen, pentru că, nu-i așa, în fiecare oraș trebuie să existe ceva pe care turiștii să poată să frece cu mâna :))) Se spune că cei ce freacă această sculptură… vor fi norocoși (nu știu dacă în sensul de “get lucky… tonight”, dar cam așa am înțeles de la ghidul cu care am mers în Free Tour). Legenda spune, foarte clar și matematic: dacă freci muzicantul cel mai de jos (măgarul), ai șanse 25% să… get lucky. Dacă ajungi la cel de-al doilea de jos în sus, 50%, și tot așa până la 100% dacă ajungi la cel mai de sus (cocoșul), care însă, este suficient de sus încât să nu ajungă chiar toată lumea la el, drept dovadă că este și cel mai puțin… frecat. De altfel gradul de uzură de la frecuș se poate vedea cu ochiul liber cum scade proporțional de jos în sus.

• House of the Blackheads (Casa capetelor negre), poate cea mai cunoscută clădire din Letonia, care este destul de nouă, nemaipăstrând nimic din clădirea originală din secolul 14, deoarece a fost din păcate bombardată de germani în ‘41 și rămășițele demolate de sovietici. Clădirea este absolut superbă, dar din păcate, tot ce se întâmplă pe lângă ea în piața în care se află este un haos arhitectural de mare angajament. Lângă ea, o clădire dreptunghiulară și extrem de urâtă, ce nu poate proveni decât din perioada sovietică. În stânga, clădiri noi cu sticlă și sigle moderne intercalate cu clădiri vechi, ceea ce nu poate decât să întristeze un amator de medieval, care și-ar fi dorit ca acolo să nu regăsească clădiri noi.

• Imediat ce te depărtezi câțiva pași de acest loc, medievalul se sfârșește brusc, fiind imediat înlocuit de modern. Încă 2 pași și suntem pe malul râului Daugava, unde o promenadă frumoasă a fost amenajată.
• The three brothers (cei trei frați). Sunt 3 clădiri lipite una de alta, reprezentând cel mai vechi complex de clădiri de locuit din Riga. Sunt extrem de interesante pentru amatorii de arhitectură, pentru că fiecare dintre ele reprezintă un anumit stadiu de dezvoltare arhitecturală în Letonia și un anumit stil. Cea albă, din dreapta, este cea mai veche, datând din secolul 15, și prezintă stilul arhitectural cu fațadă triunghiulară în trepte, cu accente gotice. Acest stil se regăsește cel mai adesea în Belgia și Țările de Jos. Cea din mijloc are influențe din Manierismul danez, și datează din sec 17. De remarcat portalul din piatră, adăugat în secolul 18. Cea din stânga, și cea mai îngustă dintre ele, a fost construită în stilul baroc. În aceeași zonă se găsește un mic labirint de străzi înguste, cu piatră cubică, pe care orice iubitor de medieval se va simți curios să îl exploreze. Pe aici pe undeva, în timp ce mă plimbam cu Alex în prima seară, ne-a prins ploaia și am intrat în primul local ce ne-a ieșit în față, un Garlic Pub. Recomand iubitorilor de usturoi :) Eu am sperat la o focaccia cu usturoi, aveam mega poftă, dar a trebuit să mă mulțumesc cu supă cremă și niște pâine cu garlic butter, dar din păcate în zona aceea există niște pâine care mie nu-mi place deloc (mai ales un anumit fel de pâine (foarte) neagră și dulceagă). Aveau însă până și băuturi și deserturi pe bază de usturoi, dar pe care nu am avut curaj să le încerc. Dacă le testează cineva, rog feedback :)

• Și dacă tot am adus vorba de mâncare, în Riga am fost în cel mai tare restaurant medieval ever! Se numește Rozelgrals, și se află la subsolul întortocheat al unei clădiri din Riga, în apropiere de Dom. Ce mi-a plăcut extrem de mult aici… totul, de fapt. De la cotloanele din restaurant prin care am fost purtate la masa noastră (pe care am avut norocul să o prindem deși nu aveam rezervare), la personalul îmbrăcat în haine medievale și extrem de amabil, la muzica medievală cântată live la instrumente de o mică trupă de artiști, la mâncarea delicioasă, până la istoria locului. Am avut curiozitatea de a întreba chelnerul nostru ce fusese înainte în locul respectiv. Văzusem deja arcadele boltite din cărămidă, și bănuisem că ne aflam într-o veche cramă, dar îmi doream confirmare. Ce ne-a povestit însă chelnerul a reușit să mă uimească. Absolut tot ce vedeam în jurul nostru (pereți, podea) este original. În cea mai mare încăpere a restaurantului se găsește un fragment din primul zid de apărare al Rigăi, construit în 1201. Și ce mi s-a părut cu adevărat interesant este că încăperea în care ne aflam noi fusese descoperită abia recent (câțiva ani în urmă), în timpul unor lucrări de renovare. Fusese ascunsă și nu a știut nimeni de ea sute de ani. Dacă mergeți la Riga, vă recomand din plin acest loc. Până și toaleta este specială!

• Nu departe de Rozelgals se află și Domul din Riga, deși pe mine acest dom și piața în care se află nu m-au impresionat foarte mult.

În afară de centrul vechi, ar mai fi câteva obiective foarte interesante și în afara lui:

• Alberta iela, strada cu cele mai cunoscute și cele mai multe clădiri Art Nouveau din Riga. Riga are în multe zone clădiri Art Nuveau, de altfel este și denumită capitala Art Nouveau a Europei de Nord, dar această stradă este extrem de promovată, drept urmare la  fața locului se vor găsi mereu mulți turiști. În funcție de ora la care mergeți, e posibil ca cel puțin una dintre laturi să fie umbrită, așa că nu fiți dezamăgiți dacă nu vă ies pozele. Pe mine personal nu m-a impresionat foarte tare această stradă, deși sunt fan art nuveau și mulți ridică în slăvi clădirile de pe ea și arhitectul ce le-a creat. Unele sunt, într-adevăr, foarte deosebite și au niște detalii pe care nu le-am mai întâlnit în altă parte, dar de aici și până a le compara cu operele lui Gaudi e maaare distanță. Tot aici se află și Muzeul Art Nouveau, care cred că merită văzut (eu nu am avut timp atunci).
• Parcul Central. Mă rog, nu cred că se cheamă așa, dar este chiar la granița nord-estică a centrului vechi. Prin interiorul parcului trece un mic canal navigabil ce se desprinde din Daugava, pe care merg niște mici vaporașe cu care se poate face o călătorie de aprox. o oră. Eu nu am încercat, dar cred că pe timp mai verde poate fi o experiență frumoasă.
• Academy of Sciences cu a sa platformă de observare 360 grade aflată la 65 de metri deasupra solului, de care spuneam mai sus. Se află în sudul centrului vechi, la aproximativ 15 minute de mers pe jos de la Bazilica Sf. Petru. Accesul este 5 euro pentru adulți și este deschisă de la 9 la 22 în fiecare zi (din aprilie până în noiembrie doar), ideal pentru apus. Clădirea este una sovietică, ce se mai numește și Tortul lui Stalin (dacă vă uitați la ea o să știți de ce), pe care letonii au vrut să i-o prezinte drept cadou, dar n-au mai apucat, Stalin murind înainte de finalizarea ei. Vârful turnului acestei clădiri este construit în trepte, astfel încât să semene cu o biserică, pentru a păcăli inamicii din aer ca să nu o bombardeze.
• Piața centrală. Se află tot la sud de centrul vechi, în drum spre Academy of Sciences. Foarte interesant la ea este că este una dintre cele mai mari piețe din Europa, și este formată din 5 clădiri care sunt de fapt foste hangare zeppelin care au fost demontate (se aflau inițial în afara Rigăi) și remontate aici. De reținut că aici nu se negociază, pentru că… letonii pur și simplu nu fac asta. Fun fact: în piața centrală a existat multă vreme o problemă cu șobolanii (nimic surprinzător, de altfel cred că încă mai este). Soluția inedită a autorităților? Au adus bufnițe care, sperau ei, vor vâna șobolanii. Ghinion însă. După scurt timp au realizat că bufnițele dorm ziua iar șobolanii dorm noaptea, deci… iubire imposibilă :)))) Mă rog, mai degrabă misiune imposibilă.
• Clădiri de lemn. Generic spus, pentru că în Riga există mai multe cartiere în care încă se mai găsesc clădiri de lemn, majoritatea departe de centru. Cel mai apropiat loc este chiar lângă Academia de Științe, acesta fiind cartierul Moscova. Tot aici se găsește și ghetoul evreiesc.

În prima zi full de după conferință am fost și la un Free Tour, o nouă activitate de care încerc de la o vreme să profit de fiecare dată când merg într-un oraș nou. Startul pentru turul gratuit din Riga cu care am fost eu este la Bazilica St. Petru. Am nimerit o domnișoară punk destul de nouă, dar care ne-a povestit așa de multe lucruri încât am încercat să îmi notez pe parcurs, ca să nu uit. Turul a durat aproximativ 3 ore (cu o mică pauză) și, contrar așteptărilor, nu ne-a condus mult prin centrul vechi, ci ne-a scos un pic din el pentru a ne arăta și alte locuri notabile.

Cele mai interesante lucruri pe care le-am reținut din tur:

• Limba letonă nu are înjurături. Toate înjurăturile folosite în limba letonă sunt împrumutate din limba rusă :D
• Până nu demult, letonii ascundeau faptul că sunt letoni, pentru că se considera că ești de o rasă inferioară. Mulți se prefăceau că sunt germani, și unii chiar își schimbau numele de familie.
• Despre mâncare:

1. Letonii nu au mâncăruri tradiționale letone. Totul este împrumutat din bucătăria germană sau rusă. În schimb, au ce au cu murăturile, fac absolut orice din murături.
2. Nu cumpără niciodată gem. Fiecare leton are fie o bunică, fie o mătușă, fie un prieten care are o bunică sau o mătușă de la care procură gem făcut în casă. Îmi sună mult a ce se întâmplă și la noi. Eu una nu cred că am cumpărat în viața mea gem, pentru că mi-l făcea mamaia, iar acum îl face mama.
3. O altă chestie interesantă la letoni în ceea ce privește mâncarea este venerația lor față de cartofi. Cartoful nu a făcut parte de la început din dieta letonilor, și înainte de cartof erau foarte triști, pentru că în ținuturile destul de reci din nordul Europei nu crește chiar orice, însă atunci când au descoperit această legumă miraculoasă, care crește pur și simplu oriunde, cartoful a devenit zeul lor în mâncare.
4. Iar ultima chestie: culesul ciupercilor. Este un fel de sport național la ei, și toată lumea știe ce trebuie să culeagă. Cu toate acestea, există anul circa 1-2 accidente din cauza culegerii unor ciuperci otrăvitoare.

• Lăsând mâncarea la o parte și revenind la arhitectură, la un moment dat în Riga a existat o lege care spunea că în centrul istoric ai voie să construiești numai cu piatră, iar în afara lui, numai cu lemn. De aici și numeroasele cartiere cu clădiri din lemn aflate mai departe de centru.
• Fun fact: în 1812 letonii și-au dat foc singuri la tot orașul. În acel an se credea că Napoleon va trece pe acolo pentru a le distruge orașul. Generalul aflat la putere (n-am reținut numele și oricum… nobody cares) se tot uita spre orizont să vadă când avea să apară Napoleon, iar într-o zi, văzând un nor de praf la orizont, a dat de veste că vine Napoleon și apoi a dat ordin să se dea foc la clădirile de lemn. Long story short: era vânt, focul s-a extins asupra întregului oraș. Napoleon nu a venit. A fost o alarmă falsă. Good job, Mr. General! :))) Nailed it!
• În Letonia nu se poate ajunge cu trenul decât din Ucraina sau Rusia, pentru că ecartamentul nu este același cu cel din restul Europei. Pentru mine a fost șocant să aflu acest lucru, habar nu aveam. Însă din fericire s-a demarat deja un proiect amplu pentru modificarea ecartamentului.
• Letonii sunt cunoscuți ca fiind o națiune de cântăreți. Aproape toată lumea are un instrument muzical în casă sau cântă în vreun fel. În fiecare au un festival muzical imens, ce am înțeles că s-a născut într-un mod cel puțin inedit. Asociația Letonă avea multe datorii și s-a gândit să organizeze un eveniment muzical pentru care lumea să cumpere bilet. Au promovat extrem de bine acest eveniment, și astfel au scăpat de datorii, dar în același timp s-a născut și această tradiție națională.

Acum, ca și încheiere, ca părere generală, Riga mi s-a părut foarte asemănătoare cu Bucureștiul (cu excepția orașului medieval), doar că mult mai civilizată, cu mai puțin trafic și evident, mai puțini locuitori (ceva de vis!), cu euro și mult mai mult Art Nuveau.

O altă asemănare cu Bucureștiul este că au net peste tot. Însă ei au dus totul la un alt nivel. În Riga există o rețea wireless GRATUITĂ în tot orașul, care are diverse puncte de conectivitate, și nu sunt deloc puține. Practic, te conectezi o singură dată, iar apoi, de fiecare dată când ajungi într-un punct de conectivitate, telefonul ți se conectează automat la internet. Mi-aduc aminte că mergeam printr-un parc, și la un moment dat aud cum îmi intra mailuri pe telefon. M-am oprit, m-am uitat, am răspuns la un mail important, și am mers mai departe. Toate aceste puncte sunt trecute și pe o hartă, ca să știi cam pe unde ar fi (deși sunt foarte multe), hartă care se întâmplă a fi și cea mai bună hartă cu Riga din toate cele pe care le-am văzut (și am văzut vreo 5).

Este harta produsă de Live Riga (la vremea aceea avea și Jurmala pe spate). Nu mai țin minte de unde am luat-o, dacă de la Hotel sau de la Oficiul de Turism din centru, dar ce mi-a plăcut foarte mult la ea este că are desenate principalele obiective, precum și un traseu prin centrul vechi, ceea ce e de maaare ajutor.

O altă hartă bună este și Riga, free map made by locals (a NU se confunda cu Another map of Riga, go where the locals go, care nu îmi place deloc), dar nu harta în sine e super faină, ci recomandările scrise de localnici. Pe aceasta sigur am luat-o de la hotel, la oficiul de turism nu se găsește.

Casa cu pisici. Pisica aceasta este un fel de landmark al orașului Riga. Legenda spune că proprietarul clădirii a comandat ca 2 sculpturi de pisici să fie montate pe acoperiș cu spatele arcuit, cozile în aer și cu fundul spre Great Guild, ca răzbunare că aceasta nu îl acceptase ca membru. Aici găsiți o relatare foarte amuzantă a legendei.

Costuri:

Urcare în turnul Bazilicii Sf. Petru: 9 euro
Urcare în vârful Academiei de științe (Observation Deck): 5 euro

Aparat foto folosit: Sony A6000 + 16-50mm