Cum a fost 2016 si pe unde am ajuns

Cum scrii despre cel mai bun an al tău? Mie una îmi pare destul de greu, cam la fel de greu cum mi s-a părut să scriu despre cel… mai puțin bun :)

Nici nu știu cu ce să încep, atât de multe lucruri frumoase mi s-au întâmplat în 2016. Am primit atât de multe încât am avut senzația că a fost Crăciunul în fiecare zi. Și nu mă refer la lucruri materiale, desigur. Ci cadouri pentru suflet mai ales, dar și pentru minte.

Mulți vor spune “Aaa, te-ai îndrăgostit!”. Da, ok, bine, și asta :) Dar e mult mai mult decât atât, pentru că în fiecare colțișor din viața mea a apărut ceva nou, ceva extrem de frumos, ceva cu mult mai mult decât visam anul trecut pe vremea aceasta.

Așa cum știu eu cel mai bine, o să încerc să rezum în cele ce urmează ce am făcut in 2016 cât mai sistematic:

  • Mi-am cumpărat pian! :D Una dintre cele mai mari bucurii din 2016 a fost că în sfârșit am reușit să-mi iau pianul mult visat. Chiar dacă nu am așa de mult timp pe cat mi-aș dori ca să studiez și să cânt, e unul dintre cele mai mari visuri împlinite și care m-a făcut extrem de fericită :)
  • Am scăpat de aparatul dentar! Yuhuuuu! Partyyyy! Fără glumă, imediat ce mi l-a dat jos am fost cu câțiva prieteni dragi la karaoke, și m-am distrat la maxim! Doamne ce senzație extraordinară ca după 2 ani de chin, să poți mânca orice oricând oricum, să poți zâmbi fără probleme șiiii, nu în ultimul rând, să ai toți dinții drepți și aliniați ca la armată :)))) Best thing ever, I tell you!
  • Am fost pe munte aproximativ 35 de zile. Am ajuns printr-o grămadă de locuri, multe pe care nici nu le planificasem la început de an (dat fiind că nu-mi făcusem niciun plan), și, în afară de o singură tură solo de 1 zi pe care am făcut-o în 2016, am avut norocul să și am cu cine să fac atâtea ture :D
  • Mi-am împlinit în sfârșit visul de a ajunge din nou în Dolomiți. Din 2012 mă tot smiorcăiam că vreau să mă reîntorc, și nu reușisem. 2016 a fost însă anul de glorie, și nu numai că am ajuns din nou în mijlocul acestor munți formidabili, dar am putut sta 9 zile acolo. În fiecare zi am ales un nou traseu, am făcut din nou via ferrata, și am avut parte de o vacanță montană de vis.
  • A participat la prima mea competiție montană ever. Eu sunt total paralelă cu alergatul, dar cu noii mei adidași de alergare primiți de ziua mea, am “alergat” la X2 Race în Făgăraș, pe care, culmea, am și reușit să o finalizez :P Mă rog, alergat e mult spus, 97% din timp am mers :))
  • Am primit o nouă provocare profesională, chiar de la începutul lui 2016, una care mi-a adus foarte multe satisfacții pe acest plan, și nu mi-aș fi imaginat niciodată că îmi va plăcea atât de mult și, mai ales, că va veni la pachet cu niște oameni extraordinari, care sunt acum câțiva dintre cei mai dragi din viața mea. Merg la birou în fiecare zi cu plăcere, mă simt ca într-o a doua familie, așa de bine că uneori mai și uit să plec :))
  • Am participat la Vocea României. Mă rog, un fel de a spune… Am ajuns până în castingul final, dar am avut emoții muuult prea mari, care mi-au afectat performanța (habar nu aveam nici pe ce lume sunt, până anul trecut nu mai fusesem în viața mea la un casting, nici măcar nu știam ce-i aia :)), și nu am trecut mai departe. Dar n-am avut nimic de pierdut, oricum a fost o întâmplare nebună, peste noapte, și nu aș fi avut niciodată cu curajul să mă înscriu dacă nu s-ar fi întâmplat lucrurile cum s-au întâmplat, așa că pentru mine a fost o experiență foarte interesantă, și mă bucur că am trăit-o.
  • Am jucat 4 jocuri noi de evadare. Mai puține decât anul trecut, ceea ce înseamnă că anul acesta trebuie să recuperez. Mi-aș fi dorit mult mai multe, dar e greu când ai atâtea de făcut și trebuie să ne strângem toată gașca. Dar cu toții au fost de fiecare dată la înălțime și am reușit să ieșim din toate camerele, chiar dacă uneori chiar la limita timpului sau ajutați cu indicii un pic mai mult decât ne-am fi dorit.
  • Am scris 22 articole noi pe blog și am făcut 2 montaje video noi, cel pentru anul 2015 și un mic teaser pentru vacanța în Rodnei și Maramureș din iunie. Ar fi trebuit să fie și cel pentru Dolomiți, dar se pare că va fi raportat pe 2017 :)

După atât de multe lucruri bune, am un singur regret, și anume faptul că am avut atât de puțin timp liber pentru blog în 2016, și asta s-a tradus prin mai puține articole scrise. Dar sper să fiu iertată dat fiind cele de mai sus :P și promit să fac tot posibilul să recuperez cât mai repede restanțele (căci tare am rămas în urmă, știu) și să povestesc cât mai curând despre toate turele pe care le-am mai făcut din august încoace, mai ales despre Dolomiți, dar nu numai ;)

Acestea fiind spuse, să trecem totuși și la locurile prin care am avut norocul să calc în 2016:

IANUARIE

1. Primul răsărit din an am avut ocazia să îl admir în Ceahlău, unde m-a găsit trecerea dintre ani. A fost un început de an foarte geros, dar extrem de deosebit, doar eu, muntele, și un câine :) Pe 2 ianuarie am coborât din acest munte mereu frumos și m-am pregătit să încep un nou an care habar nu aveam la acel moment câte surprize frumoase avea să îmi aducă :)

2. Și încheierea lunii ianuarie s-a făcut tot pe munte, cu o tură plină de culori frumoase pe la Omu, si noi aventuri, unde altundeva decât în Bucegii cei bine cunoscuți dar mereu surprinzători. Florin, Ioana și Mihai mi-au fost parteneri de drum, cu care zic eu că am făcut o super echipă, aka ne-am întors vii și nevătămați :))

FEBRUARIE

În februarie am reușit să trag o fugă până în Făgăraș, unde am făcut o tură scurtă până la Refugiul Fereastra Zmeilor, pe la care mai trecusem și cu 3 luni jumătate în urmă. Spre deosebire de atunci, acum totul era acoperit cu zăpadă și vântul spulbera zăpada la suprafață. A fost o tură scurtă, dar de care chiar aveam nevoie după ce trăsesem câteva săptămâni aprige la muncă.

APRILIE

1. După o pauză mult prea mare, am început luna aprilie cu o tură pe Lespezi. Tot în Făgăraș, tot din același loc ca și în februarie, dar cu mai multă energie. Tura a fost una dintre cele mai frumoase din tot anul (și nu numai) și mi-a adus numai surprize frumoase. Iar ca să compensez pentru luna martie în care nu am reușit deloc să plec la drum, am continuat cu încă 2 ieșiri.

2. A doua ieșire a fost cu Bitdefender alături de o trupă destul de mare de colegi bloggeri, pe Drumul Cetăților. Am făcut un circuit al celor mai faine cetăți și biserici fortificate din Transilvania, am revăzut locuri dragi, locuri extraordinar de frumoase, am văzut și câteva noi, și am avut cea mai odihnitoare noapte la Palatul Brukental, de unde nu îmi mai venea să plec :P

3. Iar a treia ieșire din aprilie a fost în Ciucaș, alături de Adrian Petrișor și un grup de pasionați de fotografie, alături de care mi-am lăsat talentele să mă chinuie în încercarea de a scoate și eu câteva cadre frumoase și de a învăța ceva de la ei. Nu știu dacă mi-a ieșit, dar m-am bucurat mult că l-am revăzut pe Adi și am reușit să mai schimbăm o vorbă, ca tare e departe Clujul de București.

MAI

1. După aproape încă o lună de pauză, în mai am fugit pe Valea Prahovei, unde am avut parte de o tură solo euforică în Baiului, unde mă dusesem să fac obișnuita creastă, dar până la urmă m-am trezit făcând stânga spre Culmea Orjogoaia, și tare bine mi-a părut să descopăr și locuri noi. Și așa de mult m-am bucurat și am uitat de toate încât am pierdut ultima gondolă :))

2. La final de luna, dat fiind că iarna nu plecase decât din jumătate de munți, am dat roată Bucegilor și am urcat pe la Strunga – Bătrâna dinspre Moeciu, ca nu mai fusesem de mult pe acolo. Iar a doua zi, am instaurat stare de leneveală maximă, în hamac pe dealul cel mai fain din Moeciu, cu vedere atât la Crai cât și la abruptul brănean al Bucegilor, care mi-a mers direct la suflet.

IUNIE

În iunie mi-am luat concediul de mult visat în perioada rododendronului și am mers în nord să îl caut în acele zone frumoase cum numai în poze văzusem. Din păcate n-am găsit rododendronul în starea visată și am avut “noroc” de o zi cam de groază în Maramureș, dar în schimb am avut parte de o grămadă de alte momente și peisaje superbe, așa că până la urmă tot pe super plus am ieșit.

IULIE

1. Prima tură din iulie mi-a adus o nouă întrevedere cu Bucegii și o sperietură serioasă, căci am dat chiar la începutul traseului nas în nas cu Moș Martin, și nu o dată, ci de 2 ori (sau poate chiar de 3?!?). Toate ca toate, dar era să se lase cu abort mission, dar până la urmă ne-am făcut curaj și am avut o tură minunată prin Hornul dintre Fire, pe BMC și pe Valea Priponului.

2. A doua ieșire din iulie a fost, spre surprinderea mea și a tuturor, la mare. Și nu oriunde, ci în Bulgaria, unde nu mai fusesem niciodată pentru bălăceală, și nici nu mai văzusem niciodată Marea Neagră altundeva decât la noi. Am avut o surpriză foarte plăcută, chiar dacă am uitat ca ultima fraieră cortul acasă (PLUS capacul de la saltea), dar noroc cu alții mai deștepți ca mine :))

AUGUST

1. În august, cu ocazia minunatei zile libere de 15 august, care, culmea, mereu cade înainte de ziua mea (nu știu cum se face :))) am fugit 4 zile pe la munte, cu scopul de a ne relaxa și de a și face o tură pe undeva. Și uite așa am ajuns în Poiana Mărului, de unde pe 15 am fugit rapid la Plaiul Foii, și am luat în primire Lanțurile și Creasta Nordică, de care tare îmi era dor.

2. Și pentru că avusesem cu ceva vreme înainte un moment temporar de nebunie în care m-am înscris la primul meu concurs montan ever, pe 20 august eram în Făgăraș și alergam (mă rog, încercam să alerg) de la Bâlea pe Negoiu și înapoi. Și să vezi și să nu crezi, am și terminat cursa :))) Nu vă speriați, nu mă apuc de alergare montană. Cel puțin nu prea curând.

SEPTEMBRIE

Septembrie mi-a adus împlinirea celui mai frumos vis montan din 2012 încoace: reîntoarcerea în Dolomiți. Pe 2 ne-am luat zborul spre Milano, și după o cursă cu mini Ypsilonul primit de la Budget, am ajuns pe seară în Corvara, tabăra noastră de bază. Au urmat 9 zile una și una, pe câte un nou traseu sau un nou masiv în fiecare zi, fie în zona Corvara, fie în zona Cortina.

NOIEMBRIE

1. În noiembrie, după ce toată ne chinuisem 3 săptămâni să ajungem la munte să prindem culorile de toamnă și n-am reușit din cauza vremii, am avut o idee năzdrăvană de a merge la noua via ferrată de pe Suhardul Mic (zona Lacu Rosu), de care tocmai aflasem. Iar a doua zi am făcut un mic traseu și în jurul lacului Sfânta Ana, și desigur și prin Tinovul Mohoș.

2. Iar la final de lună, dat fiind o mini vacanță cu ajutorul zilelor libere de 30 noiembrie și 1 decembrie + câteva în plus de concediu, am ajuns în Apuseni, pe unde nici nu mă gândeam că o să mai revin prea curând. Unde mai pui că echipamentul de via ferrata a fost din nou pus în bagaj, și am făcut o altă nouă ferrată, cea de la Pietrele Negre.

DECEMBRIE

1. În decembrie am trecut frumușel la bocancii de iarnă și, fiindcă îmi era tare dor de o cabană frumoasă și visam de vreun an să smotocesc pisicuțele de la Curmătura, am făcut o tură foarte lejeră de wekend pe acolo, mi-am făcut pofta cu cele 2 pufoase din cabană (și încă 2 pe afară) și am urcat și pe Piatra Mică, pe care mereu o țineam de back-up, și nu reușisem încă să ajung de atâția ani.

2. Ultima zi din an m-a prins la Brașov, unde am tras o fugă pentru a sărbători trecerea dintre ani pe Tâmpa. A fost un ger de am zis că nu-i adevărat (cam cum e acum în București), dar cu puțin talent, la 11 ne-am pornit în urcare pe traseu, ajungând sus pe vârf cu doar 5 minute înainte de ora 12, dat fiind că, spre surprinderea mea, pe potecă a fost un adevărat pelerinaj, nu glumă. Au fost în noaptea dintre ani cred că aproximativ 200 de persoane pe Tâmpa, dacă nu mai mult (mă pricep mai mult de-o grămadă să estimez mulțimi, distanțe și vârste). Din păcate însă, am ajuns prea târziu, n-am mai prins nici un loc bun, și nu am putut face aproape nicio poză cu artificiile. În primul rând pentru că trepiedul meu e prea mic și în fața lui erau niște vârfuri de boscheți, și în al doilea rând, posibil mai important, pentru că am bulit setările :)))) Până m-am prins eu, deja se opriseră artificiile, dar la final am reușit totuși să fac o poză de Doamne-ajută cu Brașovul, mai ales că lumea începuse să plece și am putut merge la balcon. Oh, well, mai bine așa decât de loc :)

Și uite așa am încheiat 2016 și am început 2017. Nu știu cât de ușor se poate vedea din toate cele de mai sus ce le-am scris, dar 2016 CHIAR a fost cel mai bun an al meu, din absolut toate punctele de vedere, și îl prețuiesc cu atât mai mult cu cât a venit după cel mai prost an al meu, așadar mi-e greu să îmi doresc un 2017 ȘI mai bun. Îmi doresc că fie… măcar la fel de bun, dar și dacă nu îmi va mai aduce cantități industriale de împliniri și lucruri frumoase noi, ci doar le va continua pe cele din 2016, voi fi la fel de fericită :)

Ca planuri pentru noul an… ar fi ceva. Mi-aș dori să văd câteva țări noi și chiar am pus ceva ca idee pe hârtie (dar nu am niciun bilet încă luat, deci nu divulg niciun secret, că nu se știe niciodată în ce direcție va zbura totul :), să reușesc într-un final să fiu la zi cu blogul, să îmi duc la bun sfârșit toate proiectele profesionale, și nu în ultimul rând, să mă odihnesc mai bine (căci e foarte important!). Acum… ce să zic, tot înainte! :) Noi să fim sănătoși!

33 comentarii:

  1. Ai avut un an frumos, intr-adevar. O dovada in plus ca lucrurile … sa spunem mai putin frumoase care ni se intampla, ascund de fapt momente frumoase :). Iti doresc un 2017 minunat!

  2. Salut. Stiam ca ai fost in Dolomiti dar nu ne-ai povestit nimic. Asteptam zilnic un review.. ceva …. In 2016 ne-ai cam privat de povestit escapadele tale. In fine, inteleg…family comes first. Tu sa fii fericita!

    • Stiu, stiu, iertare, iertare! :) Povestesc in curand si despre Dolomiti, promit!! Mai intai sa termin clipul 2016 si apoi mai am doar 2 articole pana la Dolomiti :) Multumesc mult de ganduri!

  3. La Multi Ani!
    Din pacate, din motive financiare, nu am mai fost deloc la munte, cum m-am Laudat la tine, concentrandu-ma pe alergare si echpamentul aferent. Asa ca bifez si eu in acest an 4 concursuri de alergare si ma pregatesc intens pentru anul viitor, cand am in cap cel putin 4 curse montane si 5 de sosea.
    PS ce aia intens? Iti spune eu: 21 km alergati in week-end la -14 prin zapada de 30 de cm!!
    Te-am urmarit si ma bucur pentru tine si pentru ca ai dat singuratatea pe pustii, nu e cea mai fericita stare!
    Totusi, o nedumerire: zici ca ai alergat X2. Dupa stiinta mea, trebuie sa ai o cursa de trail montan alergata anterior pentru a indeplini baremul impus. Care a fost aceasta? Oslea Vertical?Maratonul Apuseni? Cozia Mountain Run? Retezat Sky Race? Hai, nu ne fierbe, zici ca nu te apuci de alergare montana, dar te fapt te apuci! Nu de alta, dar daca vrei sa te duci iar la X2 si alergi o cursa in prealabil, poate ne vedem la RSR!
    INOV 2×2 este o cursa foarte grea, eu am X2 in program in 2018, sa adun curse si experienta; 2X2 nu cred ca o sa ajung vreodata sa fac. Cum te-ai simtit dupa? Eu am in club patru oameni care au alergat X2, au luat locuri ok, 4 la fete, 15,16 si 30 la baieti, dar o saptamana dupa parca erau roboti de febra musculara!
    Hai sa auzim de bine in 2017, carari cu soare si, daca te apuci de alergare, ca tovarasi de astm si alergii, am in singur sfat: kilometraj, 30-40 km pe saptamana, nu mai stii ce e aia astm!
    PSS Sa vezi atunci cum distrugi pantofi de alergare, in 10-15 saptamani dai gata o pereche!

  4. La multi ani!

    Anul 2016 mi a adus mai multe plecari pe meleaguri straine cat n am fost in 27 de ani dar bila neagra e in partea cu plecarile la munte care au fost in cel mai mic numar de 10 ani incoace. Dar asta nu ma face decat sa fiu mai indarjita sa recuperez anul asta si sa apreciez experientele de care am avut parte atat pe plan personal cat si profesional si sa mi doresc cat mai multe plecari…oriunde!

    Unde anul trecut citeam poate despre cel mai prost an al tau, acum raman surprinsa inca o data despre cum toate intamplarile din viata noastra au un scop si un sens foarte bine definit.
    Ma bucur tare pt tine si sunt incantata sa vad cat de entuziasmata si fericita esti ( se vede in scris, sa stii) si gata pt noi aventuri.
    Sa ai parte de un 2017 cel putin la fel de extraordinar cum a fost 2016!

    Hugs,

    Andreea

    • La multi ani, Andreea! Multumesc tare tare mult! Iti doresc si tie un 2017 exact asa cum iti doresti, cu cat mai mult munte, bucurii si sanatate! :) Te imbratisez!

  5. am intrat in fiecare zi pe blog
    eram putin ingrijorat
    acum ma bucur pt tine

    sunt un prescolar in domeniul montan dar te urmaresc si am copiat cateva ture

  6. Un 2017 frumos sa ai. Pe cand Dolomitii din 2016 ?, asa cum ne-ai obisnuit cu detalii pas cu pas….Succes si multe calatorii in continuare.

  7. Salutare calatoare-o sau drumeat-o!
    Nu stiu daca pot spune ca te invidiez insa interezant suflet trebuie sa ai.Si eu calatoresc insa nu programez.Cand vine sorocu plec.Sensul calatoriei la mine este legat de largimea inimi de o terapie de vindecare, prin frumosul ce ramane imprimat in oameni, in natura, de Dumnezeu.
    Poze nu mi se cam da.Intr-o iarna prin 2004 am uitat aparatul foto de duzina si eram pe un drum troienit spre manastirea Afteia, inpotmolit pana la genunchi.Era un soare orbitor si totul parea din alta lume.Aparat foto,ioc!Cineva insa din suflet i-mi zice:-De ce nu faci poze cu sufletul?Si am facut, cat am cuprins cu ochi.Poate este ciudat insa si acum le am in memoria inimi,bineinteles nu publice. In 2013 am facut nicovala de manastiri din Moldova Neamt-Varatec.Am facut cateva sute cu un aparat digital fara obiectiv imprumutat de la un prieten si ce crezi,la Petru-Voda mi-a fost furat.Dupa tentative de cautare am renuntat amintindu-mi de lectia din 2003 asa ca am parasit idea de a poza artificial.Din intamplare am dat de blogul tau si cum eram in cautare de plan de calatorie am o rugaminte.Vad ca ai o harisma in organizarea itinerarilor.(Ai face cariera buna in agentie de turism,cand o sa avem politicieni care iubesc tara asta.)Alexandra,poate e indrazneata rugamintea raportat la faptul ca nu ne cunoastem, insa incercarea moarte nare.Ai putea sa-mi faci un itinerariu care sa cuprinda manastirile:Aiud,Sighet-memorial,Afteia,Oasa,Crisan,Prislop,Izvoru-Miron,Nera,Cebza,Morisena si Arad-Biserica studentilor in principal si in secundar obiectivele deosebite de pe traseu?Te rog si spune-mi cu ce as putea sa ma revansez?

    andrei.

  8. Ce an minunant ai avut. Felicitari si mult noroc in continuare! In nou an mi-am propus sa calatoresc cat mai mult, sa vizitez cat mai multe locuri. Sper sa imi si iasa.

  9. Servus Alexandra si la multi ani!

    Am citit articolul tau inca de cand l-ai publicat, pentru ca da, esti pe lista mea de oameni frumosi, de care doresc sa stiu, ca atare m-am inscris sa aflu pe mail, cand mai postezi cate ceva, dar abia acum am gasit ragaz ca sa iti scriu. Asta pentru ca de obicei imi place ca lucrul acesta sa fie in tihna, nu pe fuga, caci doar asa ideile, sentimentele, trairile pot fi “spuse” cum trebuie.
    M-am bucurat sa aflu ca ai avut un an bun, si sincer cred il meritai.
    M-am gandit ca bunul Dumnezeu va orandui si asa ceva pentru tine, atunci cand ne povesteai de anul tau cel mai greu, pentru ca in viata noastra nimic nu este intamplator, iar romanul are o vorba care spune tot raul e spre bine.
    De fapt este vorba de faptul ca intamplarile traite de noi in viata, au cumva un scop, iar ceea ce este mai putin placut, chiar daca poate parea paradoxal, dar poate fi fundamentul binelui al bucuriei de mai tarziu.
    Stii, atunci cand tu ti-ai pus sufletul in palmele noastre, ale celor care te citim, impartasindu-ne trairile tale, in toata intensitatea lor, atunci cand ti-a fost greu, eu am zis Doamne cred ca Tu, de fapt in tot acest zbucium ce il traieste acum Alexandra, de fapt doar vrei sa reasezi sufletul cald si frumos al fetei acesteia pentru a-L pune mai apoi in lumina, si bucurie.
    Si da iata ca destul de repede s-a si intamplat asa.
    Apoi sincer nu cred ca oamenii, calzi, si frumosi nu sunt rasplatiti pentru binele si frumosul ce il dau celor din jur, iar tu chiar daca nu iti dai seama pe de-a-ntregul, dar de fapt asta faci cu cititorii blogului tau.
    Pentru ca am tot vorbit de frumusete, la tine aceasta frumusete este de fapt ceva ce vine interiorul tau, adica sufletul tau, care apoi materializeaza trairile in ganduri, care ajung sa devina cuvant scris si pozele vii pe care le faci. Da sunt poze vii pentru ca in ele este pus si un picur din sufletul Alexandrei si de aceea ti-am spus cu ceva timp in urma ca ele sunt frumoase chiar si daca ar fi facute cu o camera foto compacta, pentru ca au in ele aceasta energie ce vine in ele din interiorul tau si care se transmite, de vrei au ba.
    Inca odata ma bucur din suflet de faptul ca ai avut un an fain in care ai trait din plin frumusetea vietuirii, si iti doresc sa ai mereu viata plina de lumina si bucurie, asa cum te simt acum.
    Iar cei care iti sunt(em) alaturi atat direct, si aici ma refer la cei dragi ai tai, rude, cunoscuti si prieteni, cat si noi cei virtuali, necunoscuti, care doar te “citim” … cred ca intelegi de ce am pus ghilimelele :), cumva te sustinem, si ne sustinem, asa ca intr-un cerc al schimbului de ganduri si de energie buna a sufletului intre noi. Adica tu initiezi cumva acest schimb, pentru ca ne daruiesti frumos, si bucurie din sufletul tau, iar noi receptionam si iti retransmitem la randul nostru gand bun si energie calda si vie de la noi.
    Sa ai parte de tot binele si frumosul din lume, si te mai asteptam cu gandurile si trairile tale in noi povestici pe blogul tau.

    Zi senina si cu pace in suflet sa ai fata draga.

    • Silviu… tu ai un suflet mult prea frumos pentru lumea asta! Orice as scrie eu n-ar fi deajuns sa iti multumesc si sa trimit catre tine toata trairea pe care mi-ai dat-o citind mesajul tau! Te rog sa fii sigur ca ale tale cuvinte m-au impresionat enorm, si am simtit caldura din ele exact asa cum ai dorit sa mi-o transmiti! Iti doresc din tot sufletul meu sa ai noroc sa fii mereu inconjurat si sa ai parte numai de oameni atat de frumosi ca si tine, si sa ai noroc, iubire si liniste in toate! Te imbratisez cu mare drag!

  10. La multi ani !
    Un articol frumos, ca tot blogul tau dealtfel. Ma bucur ca viata ta a reintrat pe fagasul normal, poate chiar mai bine dupa spusele tale. Asteptam in continuare povestirile tale, ce sunt pentru noi itinerarii sau pur si simplu balsam pentru sufletul celor care din diverse motive nu mai pot calatorii. Este pentru prima oara cand iti scriu, desi te urmăresc de ani ! Sa nu-ti vina vreo idee sa o lasi mai moale cu blogul, ca o sa iesim in strada mai rau decat cu ordonantele 😉 !!!

    • Draga Gabi, iti multumesc din suflet pentru mesaj! Nu, nu, nu o las mai moale, incerc sa revin cat mai repede la un ritm mai normal! Promit! :) Pana atunci… ne vedem in strada! :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *