La mare in Bulgaria: Ezerets, Shabla & Tyulenovo (23-24 iulie 2016)

Vara aceasta a venit și acel moment în viața mea când am mers la mare la Bulgari :)) Am făcut multe, dar până anul ăsta erau două lucruri pe care nu le făcusem niciodată: nu văzusem Marea Neagră decât la noi în țară și nu călcasem niciodată în Vama Veche (după cum povesteam mai demult aici :)

Și nici nu aveam în plan vreodată, însă invitația lui Andrei a venit într-un moment în care chiar mi-era un pic dor de mare, și canicula mă toropea.

Am pornit așadar într-o vineri seara spre granița bulgărească, alături de Andrei și Adelina, Ștefan și Adi.

Cu un șofer atât de bun (mulțumim Ștefaaan! :) și o companie atât de pusă pe distracție, timpul a trecut foarte repede și n-am simțit cele câteva ore. Am schimbat bani chiar în vamă și am pornit mai departe, la o aruncătură de băț.

Tabăra de bază urma să o stabilim în Ezerets, în apropierea unei plaje destul de sălbatice, mărginită de o pădure unde se pot monta corturi la umbră. Toate bune și frumoase, ajungem, ne dăm jos din mașină, găsim un loc bun de cort, începem să dăm jos bagajele din mașină, moment în care îmi dau seama că am uitat cortul în mașina mea, la București :))) Facepalm!

Am crezut că mi se scurge tot sângele din cap. Ștefan se oferă imediat să ne dea cortul lui, că el oricum voia să doarmă în aer liber, dar nici nu vreau să aud. Cum să vii cu cort la tine și să nu poți dormi în el pentru că o amețită l-a uitat pe-al ei? Nici gând! Deja mă uitam la mașina lui și mă gândeam oare cât de inconfortabile vor fi 2 nopți în ea. Ei, poate n-o fi chiar atât de rău.

Toate ca toate, până la urmă Ștefan ne convinge că el CHIAR nu avea de gând să doarmă în cort și că și l-a adus doar ca back-up, în caz că ar fi prea frig afară. Cădem de acord într-un final, cu condiția ca dacă îi este frig, să ne spună și dormim în mașină.

Ok, mergem la locul de cort, montam cu spor cortul, cu ajutorul proprietarului care ne indică ce și unde vine, după care mergem la mașină să umflăm salteaua. Deja visam cum mă voi lăfăi în confort având ditamai salteaua gonflabilă de 10 cm, pe care e un mega lux să dormi.

Desfac pompa, desfac salteaua, și îmi stă iar inima. Nu găsesc adaptoarele pentru gaura saltelei. Asta ar fi chiar culmea! Mă trec apele vreo 5 minute, după care se ivesc de undeva, nici nu mai știu de ce naiba nu erau unde trebuie.

Dau să umflu salteaua, când observ cu stupoare un alt mic amănunt lipsă: dopul de la saltea. De data asta pot să spun sigur că am simțit cum mi s-au înmuiat picioarele. Asta pentru că știam că dopul ăla chiar nu are cum să fie doar rătăcit, ci uitat sau chiar pierdut. Pentru că nu-mi aminteam sub nicio formă nici măcar la București unde se află (și nici acum nu știu unde e).

Am stat așa cu salteaua în mână câteva momente, încercând să evaluez gravitatea situației. Ok, am uitat cortul, dar cât de cât s-a rezolvat. Am uitat (sau pierdut?) dopul de la saltea, și nu avem pe ce dormi, chiar dacă avem cort împrumut. Oare aș putea fi mai amețită de atât???

Nu știam sincer dacă să plâng sau să râd. În viața mea nu mi s-a mai întâmplat așa ceva (acum na, încerc și eu să mă scot). Singura dată când am mai uitat ceva de genul ăsta acasă s-a întâmplat tocmai în 2011, când am plecat cu cortul în Piatra Craiului și am uitat sacii de dormit și hainele de dormit :)) dar mi-am dat seama la timp și am rezolvat până la urmă, cu foarte mult talent.

Tot confortul saltelei gonflabile s-a spulberat într-un minut, și a rămas doar să evaluam ce am putea pune sub noi ca să ne putem cât de cât izola termic, că de dormit confortabil deja nu se mai putea pune problema. Inventarul spunea așa: o bucată saltea dezumflată (tot e mai bună decât nimic), o bucată păturică subțire și o bucată păturică de plajă (de asemenea subțire). Oh, well, e mai bine decât nimic.

Văzându-ne atât de amărâți, „vecinii” ne-au dat împrumut și câte un izopren, astfel încât somnul a fost chiar acceptabil. În timp ce adormeam, încercam să-mi dau seama cam cât la sută din adăpost ne aparține. Aproape nimic. Sunt varză. Acum ce pot să zic, bine că n-am uitat și sacii de dormit.

Ziua de sâmbătă am petrecut-o în zonă. Eu nu mai fusesem niciodată acolo, așa că am descoperit pentru prima dată plaja din Ezerets, o oază liniștită cum la noi în țară nu prea ai cum să găsești. Apa era curată (din nefericire erau în ea niște insecte din acelea negre care te înțeapă, cum îmi aminteam din copilărie că erau și la noi la mare), doar câteva mici alge la mal, liniște și pace, nicio muzică stridentă nu se auzea în nicio boxă, plaja fiind suficient de sălbatică încât unii oameni considerau că e locul potrivit pentru a face chiar nudism. Nu erau mulți însă, și am încercat să le ignor alegerea, care nu mi se părea totuși potrivită, dat fiind că nu era un loc desemnat pentru nudism.


dsc08062

După o mică baie de care chiar îmi era dor, câteva ore din după-amiază le-am petrecut în hamac moțăind și citind, acest lux care mă unge pe suflet de fiecare dată. Aaaaah, this is the life!

Din păcate locul fiind destul de izolat, condițiile sunt… așa cum sunt, și sper că din acest motiv nu va deveni foarte popular în anii ce urmează. Le menționez aici, că să sperii eventualii doritori :))

  • Nu există apă curentă (evident nici apă caldă și deci nici posibilitatea unui duș)
  • Nu există toaletă
  • În Ezerets există un singur hotel cu restaurant, dar se află în sat, la aprox. 4 km față de plajă
  • Plaja se află la o distanță de 3,5 km față de drumul asfaltat. Acești 3,5 km sunt pe un drum îngust de pământ, plin de praf și destul de delicat. Nu pare o distanță mare, și noi inițial ne gândisem că o putem face pe jos ca să mergem la magazin, dar drumul este în bătaia directă a soarelui, fără niciun pic de umbră, și ar fi fost oribil să îl parcurgem pe acea caniculă
  • Tot la 3,5 km se află și singurul magazin din zonă, unde însă se pot găsi destul de multe alimente, inclusiv legume gustoase, brânză, ba chiar și carne gătită pe loc, ce se poate mânca la mesele de afară (fără garnitură). E rudimentar magazinul, dar își face treaba. Una din doamnele de la magazin știa și câteva cuvinte în română.

dsc07944 dsc07919

În prima zi am făcut și noi o mică incursiune la acest magazin, cu mașina, în trupă completă, pentru a ne aproviziona cu mâncare și apă, pentru că nu aveam absolut nimic la noi. Am avut norocul de a găsi un fel de mici calzi, și i-am înfulecat pe loc. Pentru dimineață am luat roșii, castraveți și brânză, care au fost foarte bune.

Pe seară, imediat după apus, am făcut și o plimbare pe malul mării, după care am intrat la o nouă noapte în cort ușor chinuită. Din fericire nu a fost frig în cursul nopților, și ceilalți au dormit chiar în hamac, însă în prima seară le-a fost rece la spate, așa că în a doua a fost nevoie de izopren în hamac.

dsc07855 dsc07866 dsc07943 dsc07969

Duminică am început cu o baie și o nouă plimbare pe malul mării, de data asta până mai departe, unde am văzut de aproape și grupuri mari de pescăruși și cormorani pe uscat (fantastică experiență), dar din păcate nu am apucat să îi pozez, pentru că un cuplu mai în vârstă ne-a depășit și s-a dus direct spre ele, reușind să le gonească.

dsc08058

A urmat strângerea taberei de bază, pentru că planificasem să ne abatem pe la Tyulenovo înainte de pornirea spre casă.

La Tyulenovo am găsit destul de repede deja bine-cunoscuta zonă stâncoasă în care se fac sărituri (văzusem multe poze din zonă), și am petrecut acolo aproximativ o oră, până când Adi și Andrei și-au făcut pofta de sărituri. Eu doar am coborât cu ei ca să le fac poze, nu m-am bălăcit, deși tare mi-a făcut cu ochiul, dar nu avea cine să aibă grijă de aparatul foto, și nu m-am riscat. Până jos de tot se face un pic de descățărare (noroc cu practica de pe munte :) atâta doar că am descățărat și cățărat în crocși :)) (voi să nu faceți ca mine!)

 

Locul este destul de aglomerat cu oameni care mai de care mai dornici de sărituri, poate doar dimineața foarte devreme sau seara să fie mai liber.

dsc08109dsc08121 dsc08140

După săriturile cu talent a urmat o masă nu foarte impresionantă la un restaurant destul de drăguț totuși, care nu mai știu cum se cheamă, dar era chiar lângă locul de lansare a bărcilor (unde am lăsat și mașina).

Next stop: Shabla.

Aici am înțeles că n-am nimerit plaja dorită, ci o alta (câțiva pași la nord de bungalourile Panorama), dar mie mi-a plăcut. Era mai fain decât la Ezerets, nisipul era fin cum îl știam de la noi de la mare, apa avea o culoare foarte frumoasă, dar pe de alta parte era murdară (cred că fusese agitată, că erau și valuri) și e mult mai populară, și deci mai aglomerată (totuși nu așa aglomerată ca plajele turistice de la noi).

dsc08210 dsc08224

Eu însă din păcate îmi rătăcisem costumul de baie prin mașină și m-am trezit pe plajă că nu îl am în geantă (tipic deja :)))) și fiindcă mașina era destul de departe ca să mai am chef să umblu prin canicula aia pe jos dus întors până la ea, am rămas pe păturică la umbră, pe care am căutat-o disperată ca pe o oază în deșert, pentru că leșinai de cald la ora aia (era în jur de 13).

dsc08221

De acolo am luat încet încet drumul spre casă, dar am mai făcut totuși 2 opriri la noi în țară, care m-au cam oripilat (din motive diferite).

Prima a fost la Vama Veche. Pentru prima dată în viața mea am pășit în această stațiune minunată, din care n-am înțeles nimic :))) Am stat doar câteva momente, motivul opririi fiind că Ștefan era curios să vadă cum s-a schimbat de-a lungul anilor, pentru că nu mai fusese demult. Eu nu aveam cu ce să compar, așa că m-am uitat ca mâța-n calendar.

Am înțeles însă de la el că într-adevăr se schimbase mult, strada principală nu mai semăna mai deloc cu ce știa el, apăruseră multe kitschuri, și de asemenea erau de 3 ori mai multe mașini la șosea, lucru pe care pot să îl confirm chiar dacă nu știu cum era acum x ani, nu de alta dar nu am putut parca decât la mama naibii, unde am găsit un loc amărât, în rest era full, de zici că se dădea vreo ceva gratis.

Eu nu pot să mă pronunț dacă era frumos sau nu, tot ce pot să spun este că am mâncat un porumb fiert și a fost cel mai bun porumb pe care l-am mâncat vreodată în viața mea (poate și pentru că aveam în mine acumulată o poftă de câțiva ani, dat fiind că din 2013, asta a fost prima vară fără aparat dentar și în perioada în care l-am avut nu am putut mânca acest aliment mirobolant după care sunt înnebunită :D)

A doua oprire în schimb, a fost de-a dreptul traumatizantă. Am oprit la Jupiter, pentru o ultimă baie, dar acolo am găsit o plajă arhiaglomerată și murdară, plină ochi de cearșafuri unul lângă altul, unde se auzea muzică din cel puțin 2 locuri. Zău dacă am înțeles vreo ceva, mai ales care ar putea fi oare motivul pentru care ai vrea să îți petreci vacanța acolo.

Întoarcerea pe A2 a fost însă cea mai traumatizantă experiență. În viața mea nu mai pățisem să merg bară la bară pe autostradă, dar înțeleg că duminica seară e ceva normal…

În concluzie, mi-a plăcut această ieșire, cu bune și cu rele, chiar mi-a prins bine să mă mai bălăcesc un pic și să cunosc locuri noi, însă nu pot să înțeleg pe cei ce aleg să meargă la mare în mod repetat în aceeași vară, sincer aș înnebuni să mai trec prin aceeași aglomerație pe autostradă, mie una mi-a ajuns doar o singură dată…

Cât despre mare, la bulgari clar e mai fain decât la noi și au un potențial mult mai mare, însă personal prefer să mă limitez la vacanțele din Grecia, Croația sau pe unde oi mai avea norocul să ajung. Apa e perfect curată, mai poți face și un snorkeling, ceva, condițiile sunt perfecte în timp ce plajele sunt cel puțin deosebite. Avantajul meu este că mă pot abține și nu simt o chemare aprigă din partea litoralului, așa că îmi permit să merg la mare doar 1 dată pe an sau chiar la 2-3 ani, dar vorba aia… o dată și bine (adică minim 5 zile, nu mă satur cu un week-end :D).

___________________

Aparat foto folosit: Sony A6000 + 16-50mm

8 comentarii:

  1. BUNA ALE.MA BUCUR CA AI FOST LA BULGARI SI DESI NU AM CITIT SE PARE CA TE-AI RELAXAT,DISTRAT,RELAXAT DAR PUTINE POZE ASA UIMITOARE,DAR E OK A FOST VACANTA.NEXT YEAR POATE VEI VIZITA SI TARI NORDICE SAU CHIAR SALBATECA RUSIE DACA TE TENTEAZA:)))))
    BAFTA

  2. Deci ai ajuns pana la urma si al bulgari :-D Mie mi-a placut la Ezerets, dar acum si la ei e aglomerat fata de cum era acum cativa ani. Despre Vama Veche nu stiu ce sa zic. Poate e mai bine ca nu stii cum era Vama acum 15 ani – n-are de ce sa-ti fie dor :-D
    Povestea cu cortul – been there, done that :)) Am plecat acum vreo cativa ani la Corbu si tot drumul mi s-a parut ca am uitat ceva acasa, dar nu reuseam sa-mi dau seama ce. Pana la urma mi-am amintit cand mai aveam vreo 20 km pana la mare. Pe principiul “berzei schioape ii face Dumnezeu cuib”, un prieten avea 2 corturi la el, dintr-un motiv pe care nici el nu-l intelegea foarte bine.

  3. Buna Alexandra,

    Iti citesc blogul de aproximativ 3 ani si ma bucur nespus ca impartasesti toate experientele tale cu publicul larg.
    Recunosc ca mi am pus in cap pt anul 2017 cateva excursii inspirate din aventurile tale (Hasmas, Cozia, Vanatoarea lui Buteanu, Cazanele Dunarii, Muntii Baiului) si sper sa le bifez pe toate, mai ales plecarile pe munte la care, recunosc, anul ce tocmai a trecut nu a fost in top.
    In ultimul an, imi lipseste foarte tare muntele si cumva din lipsa de timp sau alte motive, am ajuns sa am parte foarte putin de el ceea ce e de neiertat pt o muntomanca iubitoare de natura si aventuri.
    Intr-o alta ordine de idei, vara asta imi doresc sa mai merg cu cortul undeva la balaceala dar bineinteles, sa fug de aglomeratie. Nu am mai fost de ceva timp la mare si in afara de Navodari, Mamaia Nord, Corbu…nu mai stiu plaje linistite si cu camping decent.
    Ma tenteaza insa Ezerets & Shabla, pozele facute de tine sunt foarte frumoase.

    Multumesc din suflet pentru articole si sfaturi si sper sa avem parte de cat mai multe excursii anul acesta!

    Te imbratisez cu drag,

    Andreea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *