Rodo Road Trip 2016: sa mergem!(?)

În 2014 am văzut pentru prima data niște poze de pe creasta Munților Maramureș plină ochi de rododendron roz. Nu fusesem niciodată pe acolo, și a fost de ajuns cât să-mi doresc să mai ajung prin nordul țării cât de curând. Iar după ce, tot în aceeași vară, am văzut același roz și în fotografii din Rezervația Bila Lala și alte zone de creastă din Ineu, pe unde deja fusesem, dar nu în iunie, deja mi s-au aprins beculețele și s-a conturat în minte ideea unei săptămâni de vacanță în nord în perioada rododendronului.

M-am apucat imediat să fac planuri, am întrebat în stânga și-n dreapta cum e cu accesul prin zonele la care visam, și am pus apoi totul la dospit până la următorul iunie.

În 2015… n-a fost să fie, însă anul acesta chiar nu mai aveam de ce să nu mă țin de plan. Zis și făcut. M-am consultat din timp cu domnul Dinu în privința celei mai favorabile perioade ca să prind rododendronul la vârf, și pe 11 iunie am plecat încolo.

Era cât pe ce să nu mai plecăm. Asta pentru că în săptămâna dinainte, am constatat cu tristețe că vremea urma să fie ploioasă. Ne-am gândit chiar să amânăm, dar până la urmă i-am dat înainte. Fie ce-o fi!

Sâmbătă, 11 iunie, am pornit destul de târziu. Nu aveam grabă. Trebuia doar să ajungem până la Sighișoara unde aveam prima cazare.

Și am ajuns în timp ca să facem chiar și o plimbare de seară prin cetate. Pensiunea era jos în oraș, dar cu o locație foarte frumoasă, aflându-se pe o străduță apropiată de Parcul central (Piața Hermann Oberth). Am primit cazare la parter, dar dacă urcai în spate, spre o terasă supraetajată foarte interesantă, aveai direct vedere spre cetate.

dsc06093

A doua zi am pornit mai departe, în direcția Rodna. Pe drum deja începuse să picure, dar asta nu ne-a împiedicat să ne bucurăm de drum, și să facem câțiva pași de dezmorțire pe un deal fotogenic.

dsc06135

Iar în Rodna când am ajuns, am făcut stânga spre Valea Vinului, și am intrat într-o altă lume.

Când am ajuns la cazare, am avut o surpriză foarte plăcută. Ba chiar mai multe dacă stau să mă gândesc.

Deși pozele de pe internet nu anunțau decât o pensiune banală, am găsit un loc special în care aveam să stăm cu mare drag următoarele 5 zile, și de care cu greu ne-am desprins. Pentru doritori, recomand camera 1 (prima ușă din capul scărilor cum urci la etajul 1). Cozy, cu balcon (nu spre munte, dar nu conta), perfectă pentru relaxarea de care aveam nevoie.

Masa a fost de asemenea super. Mic dejun numai bun, la masa de seară aveam o grămadă de opțiuni și deloc scumpe, pot să zic că nu am avut de ce să mă plâng.

O altă surpriză a fost că la sosire am realizat că nu există deloc semnal în zonă. Nu știam asta dinainte, și inițial am avut ceva emoții, pentru că nu știam cum voi lua legătura cu mama să știe că sunt ok și nici cum vom putea consulta prognoza, un aspect foarte important. Satul Rodna era cam departe, nu prea aveam chef să facem drumul acela zilnic dus-întors. Dar ne-am liniștit rapid când am văzut că avem net de la pensiune. Surpriza a fost așadar plăcută până la urmă, pentru că au urmat 5 zile în care nu mi-a sunat telefonul, n-am vorbit cu nimeni, și chiar aveam nevoie de o astfel de deconectare. Așadar recomand cu multă căldură Valea Vinului, un locșor rupt de lume în care chiar te poți relaxa în adevăratul sens al cuvântului.

Următoarele 2 zile urmau să fie cu vreme cam ploioasă și instabilă, dar totuși am profitat de prima jumătate din ziua de luni ca să facem un minitraseu, ca să nu stăm totuși degeaba.

Având la dispoziție puțin timp, am căutat să urcăm pe un deal din apropiere, căci o ieșire în creastă ieșea din calcul. Am studiat un pic harta, am cântărit opțiunile, și am ales să urcăm pe Dealul Secuiului spre Poiana Ineuț, pe un drumuleț în apropierea pârâului Rogoaza ce părea pe hartă un drum de căruță.

Luni, 13 iunie 2016

De la Cabana Bradul am mers până acolo doar un pic cu mașina, am lăsat-o pe stânga și de acolo am intrat în pădure.

dsc06170

Drumul de căruță s-a dovedit a fi de fapt un fel de drum de tractor, ce pe alocuri aborda niște pante foarte abrupte și în alte locuri a trebuit să urcăm de-a dreptul pe albia unui pârâu, ceea ce n-a fost deloc plăcut și ne-am cam înnămolit, dar dacă punem în balanță jderul văzut la începutul traseului, parcă parcă se echilibrează situația :)

dsc06176

Când am ajuns în poiană, soarele încă era pe cer și ne-am putut bucura de o pauză pe iarba ce părea saturată în Photoshop de atâta verde, însă în curând din depresiune se vedea cu ochiul liber că vine potopul, așa că mult timp nu mai aveam.

dsc06210 dsc06197

Am urcat însă și până pe muchia dealului, căci tare eram curioși ce se vede „de sus”, și ce bine că am mers, pentru că acela s-a dovedit cel mai frumos loc de pe întreaga plimbare. Sentimentul a fost unul de vârf, pentru că emoțiile creșteau cu fiecare pas spre muchie, dibuind că dincolo ni se va arăta o super priveliște. Și chiar așa a fost. Imediat ce am dovedit panta abruptă, am putut privi pe cealaltă parte, unde se întindea satul Șanț, spre care aveam o belvedere minunată.

dsc06240

Vântul însă bătea ca nebunul, iar noi nu știam cum să facem să putem sta mai mult să ne bucurăm de priveliște. Aproape că îmi venea să mă întind pe burtă ca să stau cât mai ferită, dar nu aveam nicio șansă. În doar câteva minute soarele a dispărut de tot, cerul s-a înnegrit și mai tare, vântul s-a întețit, și aproape că ne-a izgonit cu forța de pe deal.

dsc06242

Dar deja era suficient. Primisem o grămadă de frumos la pachet. Am început așadar coborârea, fără să ne abținem de la încă 2-3 mici opriri pentru câte o poză pe ici pe colo, mai ales când am asistat la înghițirea culmilor de un nor ce semăna mai degrabă cu niște valuri înspumate.

dsc06264

Coborârea a mers destul de repede, iar ploaia a început cu 5 minute înainte de a ajunge la mașină. Noroc că erau doar picuri, abia după ce am fost la adăpost a început adevăratul potop.

dsc06274

O zi norocoasă așadar, în care ploaia ne-a păsuit până ne-am făcut pofta. Înapoi la pensiune, nu aveam decât să sperăm că norocul se va ține scai de noi și în zilele următoare.

Va urma.

Aparat foto folosit: Sony A6000 + 16-50mm

__________________

Celelate postări din Rodo Road Trip 2016:

teaser-2Rodo Road Trip (11-20 iunie 2016): video trailer
Cu rododendronul cel roz în minte, care își face de obicei de cap la mijlocul primei luni de vară, pe 11 iunie anul acesta am pornit într-un mic road trip spre nord, în căutarea lui. Încă din 2014 visam la o săptămână în Rodnei și Maramureș…

dsc06240Rodo Road Trip Rodo Road Trip 2016: sa mergem!(?)
În 2014 am văzut pentru prima data niște poze de pe creasta Munților Maramureș plină ochi de rododendron roz. Nu fusesem niciodată pe acolo, și a fost de ajuns cât să-mi doresc să mai ajung prin nordul țării cât de curând. Iar după ce, tot în aceeași….

Rodo Road Trip 2016: La cartile Muntilor Rodnei (15 iunie 2016)
După o zi de repaos total, deși vremea nu se arăta prea grozavă, am decis să pornim astăzi în primul traseu spre creasta Rodnei. N-am ce spune, ziua de odihnă a fost mai mult decât binevenită…

Rodo Road Trip 2016: intalnirea cu cei 20 de caini si Vf. Ineu (16 iunie 2016)
Vremea nu foarte prietenoasă și destul de rece în cursul nopților, dar mai ales faptul că rododendronul nu era tocmai la maximul la care visam, ne-au determinat să abandonăm planul inițial de a merge într-o tură de 2 zile cu înnoptare …

Rodo Road Trip 2016: Toroiaga (Muntii Maramuresului) – cea mai ghinionista zi (17 iunie 2016)
Astăzi ne-am luat la revedere de la Valea Vinului și pensiunea minunată la care am stat (Cabana Bradul) și de la Munții Rodnei, și am pornit spre Munții Maramureșului. Nu mai făcusem niciodată trasee acolo, și am fost ispitită să încerc…

Rodo Road Trip 2016: cum am ajuns de Rusalii la Capusu mic (18-20 iunie 2016)
Ne-am trezit dimineață la Hotel Cerbul cu gândul de a pleca de acolo cât mai repede posibil (vezi articolul precedent). Am reușit să rezolvăm destul de ușor la recepție.

__________________

Dragă cititorule,
Dacă ai ajuns până aici, îți mulțumesc mult pentru vizită și pentru timpul petrecut citindu-mi jurnalul. Pentru că îmi doresc să împărtășesc cu toată lumea pasiunea pe care o am și să ajut cât mai mult, blogul meu este gratuit și va fi întotdeauna gratuit, chiar dacă fiecare jurnal presupune multe ore de muncă. Dacă ți-a plăcut povestea sau te-au ajutat informațiile găsite aici, singura răsplată pe care ți-o cer este să respecți natura și oamenii care doresc să se bucure de ea (inclusiv pe tine). Pentru asta, te rog:

  • nu lăsa gunoaie pe munte sau inscripții pe copaci (pentru a respecta natura și pe ceilalți turiști)
  • nu face gălăgie pe munte (pentru a respecta pe ceilalți turiști și pentru nu speria animalele)
  • nu rupe florile ocrotite prin lege (pentru a se bucura și alții de ele și pentru a nu încălca legea)
  • echipează-te corespunzător (pentru a preveni accidentele)
  • informează-te întotdeauna asupra traseului pe care vrei să-l faci (pentru a preveni accidentele)
  • consultă prognoza meteo și nu pleca dacă se anunță vreme rea (pentru a preveni accidentele)
  • nu porni în trasee care sunt peste puterile tale (pentru a preveni accidentele)
  • nu consuma alcool pe traseu (pentru a preveni accidentele)

Dacă nu știi cum să faci unul dintre lucrurile de mai sus sau ai neclarități, dă-mi te rog un mesaj aici și te voi ajuta cu mare drag! :)

Echipamente pe care le-am avut la mine (și alte obiecte de trebuință)

Bocanci Bețe de trekking
Rucsac 17 l Pelerină de ploaie
Tricou Mănuși subțiri
Bluză polar Buff
Pantaloni tip colanți Hartă
Pufoaică subțire Cremă de soare SPF 50
Geacă ploaie Aparat foto
Fontală + baterii rezervă Apă + mâncare + dulciuri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *