Fagaras: Cabana Capra – Refugiul Fereastra Zmeilor (20 februarie 2016)

Deși mi-era dor de munte, pentru weekendul 20-21 februarie aveam de gând să rămân în București cu ceva treburi și, nu în ultimul rând, să lucrez la clipul 2015. Dar până la urmă invitația lui Radu a părut o idee mult mai bună :)

Și chiar dacă până la întoarcere am primit un pachet consistent de vești de la proaste în jos, tot m-am felicitat pentru decizie. Până la urmă, am primit de la munte o porție de energie fără de care nu cred că aș fi putut face față.

A fost doar o plimbare scurtă, nu aveam dispoziție pentru ceva strong, dar a fost mai mult decât suficient și „mai mult decât superb”, absolut tot, de la peisaj, la norii pufoși, la zăpada de care îmi era dor… până și efortul depus m-a încântat. Am simțit un pic că îmi bate inima tare, nu de alta dar aproape uitasem de ea.

Am plecat dimineață de la Cabana Capra, fix pe traseul pe care urcasem spre Fereastra Zmeilor cu doar câteva luni în urmă, la începutul lui noiembrie 2015, când am fugit sigururică la o mică tură în zonă.

Mie nu-mi place de regulă să fac același traseu de două ori la „distanță” atât de mică (și de regulă evit de tot), însă acum totul era, bineînțeles, schimbat, și nu am simțit că aș face același traseu.

DSC03754 DSC03761DSC03846 DSC03794 DSC03798

Prima porțiune a fost super lejeră, de încălzire, de-a lungul văii, însă uneori mintea îmi fugea un pic mai înainte, căci îmi aminteam bine de tot din toamnă panta de urcare spre refugiu. Ai ai ai, și ce pantă! Iar acum, spre deosebire de toamnă, când am urcat cătinel pe poteca ce mai șerpuia uneori, ca să ușureze munca drumețului, am luat-o de-a dreptul în piept, fără pic de milă.

DSC03800DSC03825

Cred că tuturor ne-a scos un pic limba de un cot această pantă, dar cadrele fenomenale la care am asistat în urcare au meritat tot efortul. Cum simțeam că trebuie să mă opresc să-mi trag sufletul, cum mai trăgeam o poză. Bine, la un moment dat deja cred că era invers, dar… ssshhhhh, nu mai spuneți la nimeni! E secret! :))))

DSC03814DSC03826

Sus la refugiu am ajuns cu ultimele puteri. Se vedea că îmi cam pierdusem antrenamentul. De urcat mai departe spre Fereastră chiar nu aveam niciun chef, deși ulterior mi-a părut rău, pentru că am văzut niște poze care m-au făcut să-mi dau un pic palme, dar nu-i nimic, până la umă e important să faci ce simți, no regrets. Și pe moment n-am vrut decât să rămân în refugiu cu un ceiuț cald din termos care să mă ungă la suflet. Și chiar m-a uns.

La coborâre am constatat că panta era fix la fel de abruptă (nu se domolise deloc, of, ce neastâmpărată, și doar vorbisem cu ea!) dar a fost foarte interesant de coborât, și deloc greu, mai ales că aveam avantajul colțarilor și chiar dacă unghiul dintre noi și zapadă era super mega obtuz, n-am simțit că mă duc de-a berbeleacul cu capul înainte. Ba chiar pot să spun că m-am distrat un pic pe coborâre. Și să nu mai zic de super peretele care ne privea sfidător drept în ochi de vis-a-vis.

DSC03849

Două mici avalanșe stăteau scurse pe el nu de multă vreme, ca un fel de reminder că pe acolo n-ar avea cine ce să caute, după care, când am ajuns la baza pantei, am continuat mai departe pe vale înapoi spre Capra, admirând din nou și celelalte avalanșe, curse pe culoarele cele mai evidente, care nu erau deloc puține.

Vreo 2-3 erau venite chiar până la câteva zeci de metri de traseu, semn că uneori chiar nu e deloc sigură această cale, mai ales în anii în care zăpada căzută este mult mai multă. Acum era ok, dar nu recomand deloc în alte condiții.

Ziua s-a încheiat cu mâncărică delicioasă și voie bună la Conacul Ursului, alături de un grup de iubitori de munte în compania cărora m-am simțit foarte bine, chiar dacă tocmai primisem vești foarte rele de acasă. Dar poate că fix acolo trebuia să fiu în acele momente, cu siguranță de asta aveam nevoie cel mai tare. De munte și de câteva porții bune de râs. 2 lucruri esențiale fară de care sper să nu fiu vreodată nevoită să trăiesc. Dar cred că nici n-aș putea, pentru că fără hrană pentru suflet nici n-ai cum să respiri :)

Aparat foto folosit: Sony A6000 + 16-50mm

UTILE

Traseu                                           Cabana Capra – Refugiul Fereastra Zmeilor – Cabana Capra
Marcaj
Durată ~3h30 dus întors
Munții Făgărașului
Punct plecare Cabana Capra (1520m)
Altitudine max. Refugiul Fereastra Zmeilor (2068mm)
Diferență nivel    + 550 m / – 550 m
Tip traseu drumeție
Stare marcaj ok
Hartă folosită MN 07 (Munții Noștri) Schubert & Franzke | Munții Făgăraș
Sezonalitate traseu periculos pe timp de iarnă
Data 20 februarie 2016

7 comentarii:

  1. faine poze, mai ales primele doua, zici ca ai pozat un varf himalayan!
    Carari cu soare, ca ne-am saturat de ploaie si vant!
    PS Tu cum te mentii in forma? Eu am inceput sa alerg si sa pierd kile, dar vremea asta schimbatoare da suturi, nu e chiar placut sa alerge pe vant!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *