Bucegi: Inca o data iarna la Omu (ianuarie 2016)

Ora 6 dimineața, București.

Urăsc să mă trezesc în oraș înainte să răsară soarele. Singurul moment în care reușesc totuși să mă dau jos din pat fără prea mari probleme este atunci când știu că mă trezesc pentru munte. Și dimineața asta nu face excepție.

Mă pregătesc destul de repede, pun la punct ultimele detalii, fac ceiuț bun pentru termos, și cobor. Florin, Ioana și Mihai vin să mă culeagă de acasă.

Iau liftul în liniștea nopții, și am senzația că toată lumea doarme, mai puțin eu. Zgribuliți de frig, dau mâna cu Ioana și Mihai să ne cunoaștem, deși deja am auzit multe despre ei, după care pornim la drum, voioși și bucuroși.

Drumul până la Sinaia merge întins, cu doar o mică oprire (clasică deja) la OMV-ul de dinainte de Comarnic), unde, ce să vezi, mă întâlnesc cu Ionuț. Ce-mi plac coincidențele astea simpatice.

În Sinaia facem stânga și ne îndreptăm spre Transbucegi. Fiindcă traseele de abrupt spre platou nu erau prea sigure și nimeni nu avea chef de clasica urcare din Sinaia, și nici cu telecabina nu urcam nici să ne bați, am hotărât să ne încercăm norocul spre Piatra Arsă, și să continuăm pe jos de unde nu s-ar mai fi putut continua.

Până în Șaua Dichiu, toate bune și frumoase, dar nu mulți kilometri după asta, gluma s-a îngroșat. Stratul de zăpadă de pe șosea a devenit din ce în ce mai consistent, și în dreptul coborârii spre telescaunul din Valea Soarelui a trebuit să „parcăm” frumușel pe stânga și să pornim mai departe per pedes. Ceea ce una peste alta a fost de fapt bine, pentru că în felul ăsta am avut și noi un traseu un pic mai lung de parcurs, că până la urmă am venit pe munte să mergem, nu să lenevim. Că dacă era de lenevit, mergeam și noi ca oamenii ce se respectă, într-o pensiune cu spa, piscine, și paturi pufoase :))

Vremea era absolut superbă. Mă rog, nu superbă în sensul ăla de cer cu norișori pufoși (vrabia… mălai visează), dar cerul era super senin, dimineață pe Transbucegi ne întâmpinaseră cețuri matinale de joasă altitudine, pe cer se dădeau în spectacol zeci de avioane, totul era absolut minunat.

DSC03327 DSC03333

Ba, nu la mult timp după plecare, când am făcut o scurtă pauză de masă, am savurat și un sandwich super delicios à la Florin (moaaaamă ce poftă mi s-a făcut amintindu-mi), așa că nu prea puteam sincer să mă plâng.

Atâta doar că până în Șaua Șugărilor era să mă plictisesc de moarte. De fiiiiecare dată când merg pe traseul ăla spun că nu mai vin niciodată, și de fiiiiecare dată îmi încalc promisiunea. Am mers noi ce am mers, dar parcă nimic nu îmi fura privirea. Deja mă gândeam cu groază că aveam să ne întoarcem exact pe același traseu.

DSC03373 DSC03382

Partea bună e însă că, în același timp, de fiiiiecare dată uit că în momentul în care ajung în Șaua Șugărilor, totul se schimbă la 180 de grade și îmi amintesc de ce a meritat tot drumul până acolo.

DSC03402

La fel ca în septembrie 2014, și acum am sentimentul că o mică frântură din peisaj mă duce cu gândul la Islanda. Vorba aia, nu am fost niciodată, dar am văzut poze :)))

Din entuziasm, trag o mie de cadre cu FIX același lucru, după care ne pregătim de urcarea pe traseul de iarnă pe deasupra Cerdacului.

DSC03405

Urmează o oră absolut fantastică, cu peisaje care ne iau ochii la fiecare pas, de ajung să fac un cadru la maxim 3 minute, cu o scurtă coborâre delicioasă prin horn și o ultimă urcare până sub vârful Bucura, unde am fost atât de copleșiți încât nici nu mai știam pe ce lume eram.

DSC03435 DSC03460 DSC03464 DSC03467DSC03479

DSC03474

DSC03495

A fost momentul în care am revăzut Valea Gaura, preferata mea din Bucegi, pe care nu o mai admirasem de fapt niciodată iarna, iar acum aveam șansa să o văd și în culorile frumoase ale unui …. pre-apus, dacă pot să zic așa, care ne-a prins fix deasupra ei, în timp ce la orizont cerul căpătase câteva dungulițe roz, portocalii și mov, iar soarele își trăsese un foarte subțire voal peste ochi.

DSC03519 DSC03523 DSC03531DSC03545

Întoarcerea s-a făcut pe același traseu, aducându-ne înapoi la civilizație mult mai repede decât ne-am fi dorit.

DSC03583

***

O mică serie de fotografii alb negru, așa de final :)

DSC03351DSC03455 DSC03422 DSC03447 DSC03454 DSC03518 DSC03458

Aparat foto folosit: Sony A6000 + 16-50mm

Dragă cititorule,
Dacă ai ajuns până aici, îți mulțumesc mult pentru vizită și pentru timpul petrecut citindu-mi jurnalul. Pentru că îmi doresc să împărtășesc cu toată lumea pasiunea pe care o am și să ajut cât mai mult, blogul meu este gratuit și va fi întotdeauna gratuit, chiar dacă fiecare jurnal presupune multe ore de muncă. Dacă ți-a plăcut povestea sau te-au ajutat informațiile găsite aici, singura răsplată pe care ți-o cer este să respecți natura și oamenii care doresc să se bucure de ea (inclusiv pe tine). Pentru asta, te rog:

  • nu lăsa gunoaie pe munte sau inscripții pe copaci (pentru a respecta natura și pe ceilalți turiști)
  • nu face gălăgie pe munte (pentru a respecta pe ceilalți turiști și pentru nu speria animalele)
  • nu rupe florile ocrotite prin lege (pentru a se bucura și alții de ele și pentru a nu încălca legea)
  • echipează-te corespunzător (pentru a preveni accidentele)
  • informează-te întotdeauna asupra traseului pe care vrei să-l faci (pentru a preveni accidentele)
  • consultă prognoza meteo și nu pleca dacă se anunță vreme rea (pentru a preveni accidentele)
  • nu porni în trasee care sunt peste puterile tale (pentru a preveni accidentele)
  • nu consuma alcool pe traseu (pentru a preveni accidentele)

Dacă nu știi cum să faci unul dintre lucrurile de mai sus sau ai neclarități, dă-mi te rog un mesaj aici și te voi ajuta cu mare drag! :)

UTILE

Munții Bucegi
Punct plecare  Transbucegi (cota ~1800 m)
Altitudine max. Vf. Omu (2507 m)
Traseu
NM + Transbucegi – Babele – Vf. Omu  ~5-6h
 + NM  retur  4h30
Diferență nivel    +700m / -700m
Tip traseu drumeție
Stare marcaje bună
Echipament colțari
Atenționări se va urma traseul de iarna pe deasupra Cerdacului!
Sezonalitate în principiu tot timpul anului
Hartă folosită MN 01 (Munții Noștri) Schubert & Franzke | Munții Bucegi
Echipa Florin +  Ioana + Mihai + I

bucegi - Copy

 ACCES

Venind dinspre București pe DN1, după intrarea în Sinaia se face stânga pe DN71 spre Târgoviște (dreapta dacă veniți dinspre Brașov). După primii 7 km se face dreapta la săgețile care arată spre Hotel Peștera. După încă 9 km se ajunge în Șaua Dichiu (unde se află și Cabana Dichiu), unde se face tot dreapta (de data asta nu se mai merge spre Hotel Peștera, care este spre stânga). Drumul se mai continuă încă 8 km până în Șaua Cocora, însă noi acum nu am mai putut înainta mult din cauza zăpezii. În alte ocazii, iarna Transbucegiul este imprecticabil complet.

12 comentarii:

  1. Hai mai ca este cel mai frumos asa… cand ai adrenalina in tine cat pentru tot anul :)
    Daca era o dimineata linistita si cu un rasarit frumos… ramaneai cu “decat” 257 poze si un zambet. Asa… ei bine… vei putea povesti la orice ora cu acelasi entuziasm ce inseamna sa mergi aproape “la ghici”. Emotia aceea va ramane mereu in sufletul tau. Chiar daca este mai mult frica :)

    Ca de obicei… superbe pozele :)

  2. munteanu vasile

    Buna ziua Alexandra.Am citit cu placere frumoase aventura Transbucegi-Ceata din Bucegi imi face placere sa parcurg articolele tale.Am observat pozele color facute cu Sony Alfa6000 imi plac insa in acest articol ai un Natural Picture Perfect;ma refer la poza color cu “o umbrella de zapada/gheata cu deschidere dinspre stnga spre dreapta surprizand in fundal cabana stralucitor de alba.e CEA mai buna poza din acest articol felicitari si sa sti ca tot efortul depus a meritat pe deplin ptr pictorial. Imi iau rama’s bun.La revedere!:))))))

  3. Salut, Alexandra,

    Sunt superbe pozele, am ajuns din intamplare pe acest blog, mi se pare foarte tare faptul ca faci aceste drumetii.

    Saptamana trecuta am facut traseul Busteni – vf Omu – Bran, nu stiu daca este inclus un articol pe aici despre acesta, sau daca ai apucat sa il parcurgi, dar este special – luat la picior.

    • Multumesc frumos, Alina!
      Nu am facut inca o traversare Busteni – Bran, dar mereu m-am gandit la asta :) Am facut mai multe trasee pe ambele parti, insa separat, din motive logistice.
      La cat mai multe ture!

      • Recomand traseul, dar la coborare Vf.Omu – Bran.
        Este mult mai “in panta”.

        O sa ma inspir de pe blogul tau :).

        Mult spor!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *