Londra: la pas prin Camden Town & Clerkenwell

Scris de | Alexandra

Așa cum spuneam data trecută, anul ăsta majoritatea timpului petrecut în Londra m-am concentrat pe partea nordică a orașului. În sud nu m-am plimbat decât pe traseul despre care am povestit în articolul anterior și încă un pic când am mers în Greenwich la un superb apus în ultima mea seară în Londra (despre care voi detalia spre finalul seriei :). În rest, de fiecare dată când ieșeam din casă, făceam ce făceam și săream pârleazul (adică apa :))) și mă duceam în nord.

Pentru astăzi am ales să povestesc un pic despre 2 cartiere deosebite din nord, Camden Town și Clerkenwell. Sunt 2 zone complet diferite (una total nonconformistă și cealaltă care încă mai aduce a evul mediu), n-au absolut nicio legătură una cu alta (decât eventual că Charles Dickens a locuit în ambele), dar așa m-am gândit eu să le cuplez. Nu sunt nici foarte apropiate, dar nici depărtate, astfel că doritorii le pot vizita pe ambele în aceeași zi, intre ele fiind vorba de o plimbare de aproximativ 45 de minute pe jos.

Camden Town

Sincer nu-mi mai amintesc acum de ce am vrut inițial să merg în Camden Town, dar cert e că ceva mi-a îndreptat pașii spre el. Și am nimerit din fericire o zi destul de caldă, cu vreme frumoasă, așa că m-am putut bucura de experiență fără să dârdâi de frig (așa cum dârdâisem cu doar câteva zile înainte, după ce aterizasem în Londra).

Camden Town era la începutul secolului 19 doar o suburbie a Londrei. Astăzi, Londra se întinde cu mult dincolo de Camden. Și așa cum l-am văzut și l-am simțit eu, Camden Town e un fel de… Amsterdam al Londrei: poduri, canale (și implicit plimbări cu vaporașul), aglomerație, un mix de neconvențional și excentricități și, nu în ultimul rând, o viață de noapte colorată și droguri.

În plus față de asta, Camden Town e faimos pentru Camden Market (cea mai aglomerată piață din Londra), pentru arta vizuală (care constă nu numai în graffiti dar și alte expresii artistice moderne care se găsesc cocoțate pe clădiri (gen un dragon, un pantof imens, din astea… „obișnuite” :), și o combinație de punk, goth, funk, hippie și alte asemenea. Găsești aici cam tot ce vrei și ce nu vrei, iar atmosfera ce reiese de multe ori este una care te duce un pic cu gândul la Carnavalul din Rio (a nu se înțelege că umblă dansatoare semi dezbrăcate pe stradă, ci e vorba doar de feeling :)

Toate astea m-au întâmpinat chiar de la primul pas în Camden Town, când am ieșit de la metrou. O mulțime de tineri care mai de care mai cool, o stradă foarte aglomerată cu o grămadă de magazine (Camden High Street) și muzică live de la o trupă care se manifesta cu har chiar în stânga gurii de metrou.

DSC03822

Am intrat așadar imediat în atmosfera, și mi-am făcut drum la dreapta spre Camden Market. Și când am ajuns acolo… acela a fost momentul în care am avut senzația că am trecut printr-o portiță de călătorie în spațiu și m-am trezit în Amsterdam. Canalul, un frumos pod negru cu alb arcuit peste el și o grămadă de tineri luând masa pe jos pe mal…. toate aduceau a Amsterdam.

DSC03835 DSC03832DSC03828

Am trecut bineînțeles podul (n-aveam cum să nu mă cocoț pe el și CUMVA oricum trebuia să trec apa) și odată ce am ajuns în curtea interioară de la Camden Lock, m-a luat instant foamea, pentru că m-am trezit în mijlocul a peste 20 de standuri cu tot fel de mâncăruri care mai de care. De altfel Camden și este cunoscut pentru marea varietate de bucătării din toată lumea. Așa că, deși aveam poftă să fac câteva poze în toată nebunia aia de culori, arome și personaje, am amânat asta pentru după ce aveam să-mi împac stomacul.

Dar… ce să-mi iau? Nu exagerez, cred că m-am plimbat aproape un sfert de oră printre toate standurile încercând să mă hotărăsc ce să încerc. Așa se întâmplă când ai prea multe opțiuni (vorba aia „nu era, maică, mai bine pe vremea lui Ceaușescu?” :)))))) M-am hotărât până la urmă la un sandwich cu steak argentinian pe care m-am dus să îl savurez chiar pe malul apei, și clătite olandeze, pentru care vă spun sincer că am stat la o coadă imensă, dar Doamne cât a meritat! De fapt am înfulecat sandwichul ăla argentinian cu viteza luminii, numai ca să ajung mai repede la clătite :))))) (dacă aș putea trăi numai cu desert toată viața… aș fi cea mai fericită :))))

DSC03866 DSC03869 DSC03882

Cu burta pusă la cale, mi-am făcut rondul de poze pe la standuri, după care am încercat să găsesc piața de legume și fructe, dar fără niciun succes (acolo e full în 3 depozite imense de haine și produse din zona muzicii, dar ceva fresh zău dacă am văzut, probabil nici nu există….), și după un sfert de oră de căutat mi-am pierdut răbdarea și am plecat mai departe spre un loc ceva mai special…

DSC03920 DSC03905 DSC03910 DSC03864

Tipul ăsta vindea apă de cocos. Făcea o mică scamatorie ca să găurească nuca de cocos, pe urmă îți băga un pai în ea, și ți-o dădea să bei :D N-am încercat, dar mi s-a părut super tare! :)DSC03854 DSC03893

Camden Town este faimos nu numai pentru Camden Market și toate celelalte lucruri quirky, ci și pentru celebritățile care au locuit în zonă, dintre care nu amintesc decât numele ceva mai cunoscute, și anume Charles Dickens și Amy Winehouse.

Fiind fan Amy, m-am gândit că dacă tot sunt în zonă, să trec și pe la casa ce i-a fost ultima reședință și în care, din păcate, a fost găsită fără suflare în 2011.

Personal consider că în momentul acela s-a pierdut o voce foarte prețioasă, și că Amy își merită din plin un loc în istoria muzicii alături de Michael Jackson, Elvis Presley, Etta James, șamd. Și cei care nu cunosc piesele ei dincolo de arhicunoscutul Rehab, Back to Black sau altele care s-au auzit pe radio sau la TV, îi rog din toată inima să intre pe youtube și să asculte toate piesele ei. Din păcate, nu a apucat să compună foarte mult, deci nu ar fi vorba de extrem de mult timp de cheltuit.

Am găsit casa ei din Camden Square, de la numărul 30, ca orice altă casă, mai puțin „altarul” de vis-a-vis de ea, unde fanii îi lasă mereu omagii sub formă de mesaje sau obiecte simbolice. Când am ajuns eu acolo, trecuseră doar câteva zile de la aniversarea morții ei din 24 iulie, și câteva mesaje erau foarte proaspete, încă nealterate de ploaie.

DSC03962 DSC03956 DSC03954

Alții, un pic mai prevăzători, au folosit folii de plastic, pentru ca omagiul lor să reziste cât mai mult.

DSC03958

Abia după ce am aruncat o a doua privire spre casă am observat că e singura din rând care are poarta acoperită cu un panou opac, și de asemenea și ferestrele sunt acoperite cu draperii sau jaluzele care să nu permită curioșilor să vadă înăuntru. Nu știu dacă locuiește altcineva acum în această casă sau dacă da, cine, însă e clar că s-a simțit nevoia de intimitate. De altfel, paparazzi și toți cei care nu-i dădeau pace au fost și unul dintre motivele pentru care s-a ajuns unde s-a ajuns…

Chiar recent am văzut și filmul despre viața ei, care a ajuns în sfârșit și în România (în Londra rula chiar atunci când am fost eu, dar nu am apucat să îl văd acolo) și deși e un film extrem de trist, îl recomand din suflet, chiar și pentru cei ce nu se consideră fani. Sunt multe de învățat din filmul ăsta…

Am fost foarte impresionată de ce am găsit acolo în Camden Square. Camden era un loc de suflet pentru Amy, acolo se simțea ea bine. Înainte de a deține această proprietate, tot în Camden Town locuise. În comparație cu zona Camden Maket, am găsit Camden Square extrem de liniștită, chiar dacă denumirea de „Square” denotă de regulă un loc aglomerat, cu mulți oameni umblând de colo colo. Aici însă nu a fost deloc așa. Camden Square are de fapt un parc în mijloc (Camden Square Gardens), care este delimitat de jur împrejur de proprietăți rezidențiale (datând din anii 1850-1870), așadar am găsit o liniște aproape mormântală.

M-a scos însă un pic din stare un motan haios rău de tot cu care m-am întâlnit chiar la câteva minute de casa lui Amy, pe care n-am putut să mă abțin să-l scarmăn. Și el, golanul, atâta aștepta! :)))

DSC03945 DSC03950

Mi s-a tăvălit pe jos, mi s-a frecat de picioare, a stat la mângâiat… i-am făcut și poze…. Iar acasă…. să mor de râs când am văzut cu ce față de motan tâmpit cu ochii beliți ieșiți din orbite l-am prins. Acuma ziceți și voi, nu seamănă leit cu motanul cu cocaina? :))))))

DSC03951cocaine cat

Odată cu motanul tâmpițel s-a încheiat plimbarea mea prin Camden Town, să ne „mutăm” în Clerkenwell cu povestea.

Clerkenwell

În Clerkenwell am fost chiar în prima zi de plimbare prin Londra anul acesta, și dacă cumva se întreabă cineva ce naiba e Clerkenwell și ce ai căuta acolo… well, am căutat să descopăr orașul secret, așa cum este „promovat” pe site-ul London Walks.

Clerkenwell a fost un mic sătuc medieval, iar motivul pentru care acest aspect a ajuns să fie „secret” în ziua de astăzi este că trebuie să știi unde să te uiți ca să identifici rămășițele din evul mediu.

Personal însă nu m-am plimbat prin Clerkenwell doar pentru a căuta izul medieval, ci pentru a descoperi orice altceva ce mi-ar fi ieșit în cale în mod întâmplător. În felul ăsta am dat peste:

Un Garfield dormind ca boierul pe masă de zici că muncise la prășit 2 zile și 3 nopți…DSC03492

O mulțime de străduțe sau piețe deosebite retrase…

DSC03475 DSC03494 DSC03510

DSC03476

DSC03479

DSC03499

Sau clădirea impunătoare „Old Finsbury Town Hall”, o clădire istorică care îmbină într-un mod deosebită cărămida cu piatra. A fost finalizată la sfârșitul secolului 19 într-un așa-zis stil „renascentist flamand liber”, având atât influența baroce, cât și Art Nuveau. După 2000, clădirea a fost preluată de Academia Urdang (o școală consacrată de arte) și după renovare, în clădire s-a reluat organizarea de nunți, continuând o tradiție veche de peste 100 de ani. Nu am intrat în clădire (nici nu știu dacă e deschisă publicului), dar pe internet se pot vedea poze cu interiorul ei poate și mai impresionant.

DSC03485

Nu în ultimul rând, bineînțeles, am căutat să descopăr multitudinea pe pasaje, alei și alte străduțe medievale

DSC03537DSC03515

În afară de Passing Alley, a nu se rata nici Jerusalem Passage sau St. John’s Path dacă sunteți și voi amatori de astfel de „strâmtori” :)

Tot din perioada medievală datează și St. John’s Gate, mai exact din ultima perioadă a evului mediu. Poarta găzduiește astăzi Muzeul Ordinului St. John și dacă sunteți curioși să aflați mai multe despre istoria locului și despre acest ordin, intrarea este gratuită, așa că nu strică să aruncați un ochi înăuntru dacă aveți timp. Eu recunosc că am intrat și pentru că aveam nevoie de o toaletă ca de aer :))))) dar cu ocazia asta am aflat și câteva lucruri interesante.

DSC03528

Se pare că în secolul 12, ordinul „Knights Hospitaller” (un ordin militar și religios care avea ca scop principal îngrijirea bolnavilor) a înființat în aceste locuri o mănăstire. Poarta a fost construită în 1504 ca intrare în mănăstire, și deși majoritatea clădirilor au fost distruse când Henry VIII a desființat toate mănăstirile din țară între 1536 și 1540, poarta a supraviețuit. Și chiar dacă placarea exterioară cu piatră nu mai este originală, ci a fost refăcută în perioada Victoriană, după ani de deteriorare, „miezul” este original și reprezintă în esență un monument din perioada Tudor.

Chiar la câțiva pași dincolo de poartă putem coti la stânga pe Passing Alley, și dacă vom continua mai departe la dreapta pe St. John Street, vom ajunge în Cowscross Street, una din străzile mele preferate din zonă, care își ia numele de la o veche piață de vite care se afla acolo.

DSC03538

Iar în încheierea turului prin Clerkenwell, dacă trecem de Farringdon Station (una dintre cele mai vechi stații de metrou din lume, fiind pe linia Metropolitan – cea mai veche linie de metrou din lume) și traversăm Farringdon Lane (strada pe care s-a descoperit în 1924 fântâna – „well” în engleză – după care și-a luat numele Clerkenwell, putem să aruncăm un ochi în Bleeding Heart Yard. Curtea în sine nu prezintă de fapt nimic extrem de interesant la fața locului, însă ascunde o poveste morbidă tipic englezească.

Legenda spune că numele se trage de la moartea unei vestite văduve pe numele ei Lady Elizabeth Hatton, care chipurile își vânduse sufletul diavolului. La Balul său anual de iarnă din 26 ianuarie 1626, se pare că a apărut un domn misterios care a luat-o la dans, și a învârtit-o așa bine până a scos-o pe ușă, spre curte. Tot restul nopții toată lumea a bârfit și a șușotit pe la colțuri că „ce fac domle’ ăștia, se mai întorc sau nu? S-au cuplat, sau cum?”, ca dimineață să se descopere că sărmana nu mai avea cum să se întoarcă, pentru că trupul ei a fost găsit ciopârțit, într-o baltă de sânge, inima ei pompând încă sânge pe piatra cubică din curte.

Acuma…. siiiigur că din punct de vedere medical acest lucru este mai mult decât imposibil, dar legenda e legendă, așa că dacă sunteți amatori de astfel de povești, faceți o oprire și la Bleeding Heart Yard, sau mai degrabă la Taverna Bleeding Heart de pe colț, care datează din 1746 și vă promite un mic dejun însângerat :)

DSC05491 DSC05495

Cam atât cu Clerkenwell… promit să revin curând și cu alte povești interesante din Londra :) Stay tunned!

Aparat foto folosit: Sony A6000 + 16-50mm

PS. Pentru că toată lumea mă întreabă de cazare… Eu recunosc că am avut privilegiul de a nu plăti cazare, nici în 2013, nici acum, deci n-aș avea cum să ajut cu asta, însă tocmai am primit de veste de la o prietenă care și-a făcut luni o rezervare prin Hotelscan pentru sfârșitul lui februarie, și mi-a spus că și-a găsit cameră dublă cu 40 de euro în zona 2. Am căutat repede să văd dacă mai e valabilă oferta, și n-am mai găsit chiar la 40 de euro, dar văd că este una cu 48 în perioada în care se duce ea. Poate vă ajută…

Camden Town:

Camberwell:

Despre autor

ALEXANDRA PUȘCAȘU

Salut! Sper că ți-a plăcut să citești acest articol la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie să‑l scriu pentru tine :) Am creat acest blog în 2009 pentru a-i ajuta și pe alții să găsească fericire și libertate prin intermediul călătoriilor și a naturii. Te invit să citești mai multe aici.

COMENTARII

  1. Ah, Londra! <3 Ne gandim sa dam si noi o fuga prin decembrie, de doua-trei zile, dar din ce-am citit din articolele tale mai vechi vad ca nu ne-ar ajunge sa vedem tot ce ne-ar placea sa vedem. Bine, eu m-as duce direct in pietele cu mancare, paini cu maia si sa iau la rand toate ceainariile care-mi ies in cale, ca sa simplific ecuatia. :D

    • In 2-3 zile in Londra…. da, asa e… nu prea ai cum sa vezi multe…
      Ceainarii ca cele de la noi nu prea o sa gasesti in Londra, chiar recent vorbeam despre asta cu prieten stabilit acolo. Pe de alta parte, la ei nu se fumeaza deloc in niciun loc inchis, si se serveste ceai cam peste tot, deci cam tot aia e :)
      Vreme buna va doresc daca mergeti!

      • Ma gandeam eu ca poate nu-s ceainariile asa cochete si cozy.. E ciudat, la fel si cu librariile din Belgia, cand m-am mutat in Antwerpen mi-am dat seama ca nu exista nici macar una din care sa simti ca nu mai vrei sa pleci, toate sunt foarte drepte, minimaliste, nimic care sa te atraga… Nici macar preturile, dar asta-i alta poveste. :D

  2. Hehehe, chiar ieri am dat o tura prin Camden. Daca e vreme frumoasa, merita sa faci o plimbare de-a lungul Regen Canal, cel peste care e podul. Eu am mers cred ca vreo 2 kilometri si a fost foarte fain ca plimbare in natura. Daca e vreme buna, este un loc numit Pirate Castle, unde poti inchiria si caiace pentru plimbare pe el. Iar chiar sub pod este o mica ecluza, am vazut-o folosita cand o „barca” a vrut sa treaca :)

      • E vorba de „Little Venice” si e interesant. Noi am mers intr-un tur cu cei de la Jason’s Trip legat apoi cu Camden Market, Gradina Zoologica si retur in Camden apoi metrou.
        Ne-a placut prezentarea care au facut-o!

        • Uite nu stiam de Jason’s Trip, eu am mers doar cu London Walks in 4 tururi pietonale, o sa povestesc despre ele in episoadele ce urmeaza. Au si ei un tur Little Venice, stiu ca chiar ma uitasem la el, dar pana la urma am ales altele.

          Good to know, thanks again! :)

  3. Stai ca nu am fost eu explicit. Turul cu Jason a fost doar pentru Little Venice. Barca si ghidul lor cu explicatii. Atat. Restul am facut noi pe cont propriu.

  4. Pentru ca vad ca iti plac pisicile iti propun sa te uiti un pic la Millie – o pisica aparte, ce da la propriu „gheara si biceps” :)

    https://instagram.com/pechanga/

    http://www.backcountry.com/explore/my-climbing-partner-eats-chicken-liver

    Millie are la activ doua trasee multi pitch – unul catarat impreuna cu un motan (catarator si el) si o ascensiune a traseului 1000′ of Fun „first feline ascent” – cu pasi de gradul V (5.6 pe cotatia americana).

  5. Hmm, ms de pontul cu filmul Amy! Vad ca are nota mare pe imdb (8), asa ca o sa il vizionez sigur zilele astea.
    PS: Inca un articol extrem de reusit si atat de frumos detaliat! :*

Comentariile sunt închise.

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei