I still ♥ London (24 iulie – 8 august 2015)

Când am plecat din Londra în 2013 după o vizită de vis de 9 zile, nu mi-am imaginat nicio clipă că mă voi întoarce acolo după doar 2 ani. Oricât de mult mi-a plăcut (și mi-a plăcut rău de tot! :), nu prea sunt genul să revin de 2 ori într-un oraș vizitat. Sau dacă revin, în niciun caz la un timp foarte scurt după aceea.

Dar iată că uneori locurile te aleg pe tine și nu invers, și ni se întâmplă lucruri nicicum bănuite. E adevărat însă că de data asta n-am plecat tocmai ca turist în vacanță, ci într-o cu totul altă conjunctură, însă asta nu m-a împiedicat să ies pe străzi și să simt orașul de care mă îndrăgostisem cu 2 ani în urmă, unul din orașele mele preferate din tot ce am văzut până acum.

Plecarea mea la Londra a fost unul dintre acele lucruri crazy & beautiful care mi s-au întâmplat vara ce tocmai s-a încheiat, și l-am apreciat cu atât mai mult cu cât a venit într-un moment în care aveam nevoie de lucruri frumoase în viața mea mai mult ca oricând.

Sinceră să fiu… nici măcar nu conta destinația. Puteam să plec și în cel mai neînsemnat sătuc din fundul celei mai neînsemnate țări din lume, că ar fi fost la fel de crazy & beautiful.

Sâmbătă când am plecat pe Valea Horoabei habar nu aveam că următoarea vineri mă voi urca într-un avion spre Londra (sau de fapt într-un avion punct). Am aflat abia pe seară, în timp ce mă învârteam pe lângă refugiu. Acum încep să îmi dau seama că probabil ȘI de asta n-am prea putut dormi în noaptea aceea, nu doar din cauza izoprenului :)))

În viața mea nu m-am urcat într-un avion în care cu o săptămână înainte habar nu aveam că mă voi urca. Dar ce zic eu, nici măcar într-un avion în care cu o LUNĂ înainte habar nu aveam că mă voi urca nu m-am urcat niciodată.

În cele 4 zile dintre întoarcerea din Bucegi și plecarea la Londra am fost atât de entuziasmată că nu știam cum să-mi fac bagajul mai repede. A fost pentru prima dată în viața mea când nu m-a prins 12 noaptea de dinainte ziua plecării alergând panicată prin casă după haine. De data asta, joi înainte de plecare la ora 20 eu deja eram cu bagajul făcut :D Și de asemenea a fost pentru prima dată în viața mea când m-am urcat singură într-un avion. Ceea ce a fost chiar cool. De altfel nu e nicio noutate pentru mine că îmi place să călătoresc singură :) Doar că nu mersesem niciodată singură cu avionul până atunci, ci doar cu trenul sau cu mașina.

Cum am regăsit Londra după cei 2 ani? În primul rând, mi-am luat din start un botez de cea mai mare frumusețe. Să detaliez.

DSC02974

După un zbor absolut încântător, cu o grămadă de soare și norișori pufoși aproape toate cele 3 ore până la Londra, în momentul în care avionul a ajuns deasupra teritoriului englez, Londra și-a dat în sfârșit arama pe față și m-a întâmpinat cu cea mai nasoală vreme de care este în stare.

Ca să explic. Așa a fost tot zborul până aproape de Londra:

DSC02952

Așa a fost în ultimele 20 de minute înainte de aterizare:

DSC02980

:))))

Că tot mă minunasem eu atâta că data trecută când am fost la Londra am prins o vreme excelentă toate cele 9 zile și niciun pic de ploaie (cu excepția unor stropi răzleți), de ajunsesem să cred că toată treaba aia cu vremea oribilă din Londra e doar un mit. Eh, cu ocazia asta mi s-a spulberat orice vis de genul ăsta :)))

Primul lucru pe care l-am primit în momentul în care am făcut primul pas în afara avionului a fost o găleată de apă în cap. Și EVIDENT că aveam umbrela în bagajul de cală :))) Și EVIDENT că avionul nu era tras la burlan și nici nu ne aștepta un autobuz în fața lui, ci a trebuit să facem câțiva pași pe jos până la intrarea în aeroport.

Partea mai nasoală însă abia după aceea a urmat, pentru că aterizată la 14:30, am pierdut la mustață autocarul de 15:30 spre Victoria și am stat pe urmă ca fraiera în stație o oră până la următorul. De fapt, nu l-am pierdut la mustață. Am ajuns pe la 15:27 în stație, numai că era deja full și fix atunci pleca. Și în loc să mă duc ca un om normal să stau măcar jumătate de oră la căldurică înăuntru, m-am luat după cineva de la coadă care mi-a spus că o să vină un al doilea imediat după cel ce a plecat full. Și stai Alexandro ca proasta în stație cu gâtul lungit după mama autobuzului care, desigur n-a mai venit niciodată. A venit bineînțeles cel programat de la 16:30.

Și n-ar fi fost așa o mare problemă dacă:

  1. Nu ploua (e drept, stăteam într-un refugiu acoperit daaaaar, dat fiind că un rău nu vine niciodată singur, mai și bătea un vânt turbat care făcea să plouă oblic, așa că tot degeaba
  2. Nu bătea vântul așa de tare încât în 10 minute deja eram congelată. Și nu e ca și cum nu mă îmbrăcasem cât de cât bine. Dar după ce în București curgeau apele pe mine (la propriu) în timp ce mă bătea soarele în cap pe scara de îmbarcare, pentru că nu erau decât vreo 250 de grade (la umbră!), degeaba aveam eu pantaloni lungi + puloveraș + geacă + eșarfă, că șocul a fost maxim. Nu erau DECÂT vreo 15 grade la Londra (în 24 iulie, da…) și dat fiind vântul… nici nu vreau să știu care era Real feel-ul :D

Deci… revederea mea cu Londra a fost… magică :)))

Daaaar, asta nu m-a împiedicat să mă simt bine, unde mai pui că aceea a fost singura zi din cele 15 pe care le-am petrecut acolo în care a plouat (cu excepția unor stropi răzleți, of course), așa că am luat-o doar ca pe un botez „din dragoste” și l-am iertat.

Mă uit acum pe primele impresii la cald pe care le-am scris pe blog în 2013 după 1 zi petrecută în Londra, și mă pufnește râsul pentru că realizez că aproape aceleași lucruri le-am experimentat și acum:

1. Cărămidaaaaa :))))) Primele 2-3 zile am fost iarăși într-un permanent extaz, pentru că pe fiecare străduță pe care treceam îmi aminteam de ce iubesc atât de mult arhitectura londoneză. Am devorat din nou fiecare stil arhitectural de la Victorian la Georgian, fiecare culoare de cărămidă și fiecare căsuță cu ferestre albe (sau de orice altă culoare de fapt). Știu că poate par ciudată, dar chiaaar iubesc cărămida :))) E defect profesional, în România nu se construiește decât cu beton (acest material extrem de grațios) și un pic de metal (ȘI mai grațios). Restul materialelor constituie o pondere extrem de mică pentru a fi luată în calcul.

2. Autobuzele roșii în continuare mi-au făcut fiecare zi mai frumoasă (de parcă nu era deja :))), cu excepția momentelor acelea de dezamăgire apăsătoare când așteptam în stație și mă alegeam cu câte unul fără etaj :))) Tristețe maximă! :))) Ah, sau când în a doua zi am uitat că trebuie să fac cu mâna să oprească și mi-am adus aminte doar în momentul în care autobuzul meu a trecut în goană pe lângă mine (în timp ce eu îmi pregăteam tacticos cardul Oyster) Țeapăăă :))))

3. Fish & chips în continuare mi s-a părut overrated, și de data asta nu mai am niciun dubiu că nu e vorba că n-am mâncat eu unde trebuia, ci că pur și simplu nu-mi trezește niciun sentiment :)) Așadar după experiența asta am hotărât să nu mai comand niciodată.

4. Frig. Extrem extrem de frig. Pentru o zi de vară, desigur. Mai ales în prima săptămână. Dacă în 2013 mi s-a părut oarecum normal să mor de frig în aprilie pe străzi, acum… n-am mai priceput nimic. 15 grade în toiul unei zile de vară mi s-a părut SF total. Cu excepția câtorva zile din a doua săptămână, am mers tot timpul cu geacă pe mine și înfofolită la gât cu o eșarfă, și chiar și așa mi-era câteodată frig. Am luat cu mine mănușile subțiri de munte :)))) și cred că le-am folosit de vreo 2 ori. ATÂT de frig era. E clar, aș avea mari dificultăți să locuiesc la Londra. De fapt….

La vremea aceea chiar aveam de gând să mă mut la Londra, și toate cele 15 zile cât am stat acolo am încercat să privesc orașul din punctul ăsta de vedere, și să-l observ în calitate de locuitor, nu turist. Sigur, n-am putut să mă debarasez complet de latura asta a mea, și m-am plimbat o grămadă să fac poze prin zone prin care nu ajunsesem prima oară (dar și prin zone cunoscute dar îndrăgite), însă de data asta am sesizat și lucruri pe care nu mi-au ieșit în ochi neapărat data trecută:

1. Există o diferență majoră în cartiere între artera principală (pe care circulă autobuzele de regulă) și celelalte străduțe din interiorul cartierului.

De regulă pe artera principală, chiar dacă încă există clădiri vechi din cărămidă, nu prea le mai observi, pentru că sunt acaparate la parter de tot felul de „consignații”, care mai de care mai pestrițe și cu sigla mai nu-știu cum. E un cadru nu foarte atrăgător, dar de îndată ce intri pe o străduță laterală, lucrurile se schimbă radical, și ai din nou impresia că ești în wonderland.

DSC05488

Asta m-a făcut să realizez ca Londra nu e doar miere și lapte, așa cum s-ar putea înțelege din diverse ghiduri cu poze atrăgătoare sau alte surse de informații care promovează Londra.

Da, Londra poate fi absolut încântătoare, Poate fi așa:

DSC03648

Sau așa:

DSC06391

Sau așa:

DSC03803

Sau așa:

DSC06402

Sau așa:

DSC06740

Dar… surpriză! Poate fi ȘI așa:

DSC06529

Sau așa:

DSC05031

Sau așa:

DSC05018

Și asta în mijlocul străzii, în mijlocul zilei, într-o zonă curată și destul de respectată a Londrei, nu vă imaginați că e prin vreun ghetou.

Discrepanțele sunt uneori chiar izbitoare:

DSC05021

2. O altă parte mai puțin roz a Londrei este că se construiește foarte mult. Sigur, acesta poate fi un lucru bun pentru piața muncii, însă mie personal mi s-a părut exagerat. Șantiere peste șantiere, de toate formele și dimensiunile, atât civile cât și rutiere, de uneori îmi venea să-mi iau câmpii. Mi s-a părut pur și simplu PREA mult, PREA intrusiv, PREA gălăgios. Uneori voiam să fac și eu o poză și nu puteam, pentru inevitabil îmi intra în cadru o macara, sau o schelă sau ceva muncitori. Partea interesantă însă a fost că la fiecare lucrare mai micuță pe lângă care treceam, inevitabil auzeam limba română. Nu cred să fie multe șantiere în Londra unde să nu fie cel puțin un muncitor român.

DSC06010

Pe de altă parte, chiar dacă unele lucrări (mai ales cele rutiere) aveau un oarecare impact asupra carosabilului, probleme foarte mari de trafic nu erau din cauza asta.

Totuși, Londra rămâne un oraș extrem de aglomerat în care se circulă foarte prost dacă mă întrebi pe mine, mai ales în rush hour(s), și nu o dată mi-am blestemat zilele în autobuzele care aveau stații din 2 în 2 metri, de ajunsesem să-mi pierd răbdarea după jumate de oră de accelerație, frână, accelerație, frână…. Darmite după o oră.

3. Traficul așadar îl trec cu un mare minus. Mai mult decât atât, am prins grevă la metrou în 2 zile, și am înțeles că nu sunt tocmai rare. Diferența a fost că am făcut atât în prima parte a zilei cât și în a doua, o oră jumătate cu autobuzul în loc de o oră cât ar fi trebuit să dureze drumul respectiv (în condițiile în care și o oră e mult).

4. Din punct de vedere al siguranței, pot să spun că m-am plimbat singură pe străzi de dimineață până seara (mă rog, nu după lăsarea întunericului totuși), am stat și prin parcuri pe iarbă, șamd, și nu s-a luat absolut nimeni de mine. Cu toate astea, nu pot să nu mă gândesc la cât de sigur e Bucureștiul față de un astfel de oraș de talie internațională care nu o singură dată a fost ținta unor atacuri teroriste și în care rata de criminalitate este considerabil mai mare decât cea a Bucureștiului (nu mai vorbesc de alte orașe din provincie).

5. Deși Londra este cel mai vizitat oraș din lume, și practic mă așteptam ca fiind vară să fie hoarde de turiști și să-mi blestem zilele, situația generală a fost chiar super ok. Întotdeauna m-am gândit dacă nu mi s-ar părea enervant și obositor să locuiesc într-un oraș turistic. Însă nu e deloc pe atât de rău pe cât credeam. Cu excepția zonelor super centrale (London Eye, Big Ben, etc), nu am întâlnit pe nicăieri turiști revărsându-se în cantități industriale pe stradă. Desigur, Londra nu e Veneția, unde suprafața pietonală este de sute de ori mai mică și lumea se înghesuie la orice oră din orice zi din an. Aici, oriunde altundeva în afară de zonele mega turistice, puteai să mergi liniștit în treaba ta fără să te simți cumva agasat de mulțimi de turiști.

DSC03079

6. Închei cu un lucru nu neapărat bun, dar nici rău, care m-a marcat încă din prima zi în Londra, pe care nu mai țin minte dacă l-am sesizat în 2013, dar cu siguranță dacă mergi ca turist și te învârți prin centru, n-are să te influențeze prea tare. Este vorba de avioane. Dacă ridici capul, aproape în orice loc din Londra te-ai afla, inevitabil vezi un avion trecând pe deasupra. Și dacă nu vezi, nu te panica, just wait a few seconds :))) Theeeere it is!

DSC03146

Este bine cunoscut faptul că Londra este un hub internațional și este normal ca cerul să fie tranzitat la greu de avioane, cu toate astea n-are cum să nu te frapeze. Mie cel puțin mi-a luat câteva zile să mă obișnuiesc cu fenomenul. Și asta nu pentru că mă frapau vizual (deși uneori erau atât de aproape de sol încât puteai să citești pe ele de la ce companie sunt), ci problema maximă e că le AUZEAI. În zona centrală, unde e o grămadă de gălăgie de la trafic și de la turiști, nu le poți observa decât vizual, însă dacă locuiești într-o zonă mai liniștită și eventual nu pe strada principală, le auzi în fiecare zi. Eu cel puțin în primele zile mă trezeam automat de la zgomot pe la 6-7, și nu mai puteam adormi la loc. Sigur, după o vreme te obișnuiești, dar tot mi se pare ceva ieșit din comun.

După cele 15 zile petrecute acolo, am hotărât să nu mă mut totuși la Londra. Și nu din motivele enumerate mai sus (pentru că m-aș fi obișnuit poate și cu părțile mai puțin bune) ci pentru că pur și simplu n-a fost acum momentul potrivit și nici conjunctura de așa natură.

Am trăit însă atât de multe în aceste 15 zile acolo încât va rămâne pentru totdeauna o perioadă foarte specială din viața mea.

Și dacă ar fi să aleg doar unul, cu siguranță aș alege concertul live de jazz la care am fost chiar în una din primele seri după ce am ajuns acolo, la un bar micuț și foaaarte drăguț din zona Elephant & Castle, care poartă numele pictorului francez Toulouse Lautrec.

Și am ales să îl menționez aici pentru că din tot sufletul vă recomand să mergeți și voi acolo dacă vă aflați în Londra în ultima duminică din lună. Pentru că nu numai că merită, dar a fost atât de extraordinar încât nu aș putea nici măcar să sper că aș putea exprima aici în cuvinte ce am trăit acolo și ce moment special au putut să creeze oamenii ăia.

received_1000544483323545Scuzați calitatea pozei făcută cu telefonul :)

Seara a început lent, cu un pian, un contrabas, niște tobe, și vocea superbă a lui Louise Ellen, care m-a uns la suflet chiar de la prima notă. După care lucrurile au luat-o complet razna în a doua parte, în cel mai frumos mod cu putință, desigur, când numărul interpreților s-a dublat, numărul instrumentelor s-a triplat (la un moment dat am numărat vreo 12, din care majoritatea neconvenționale), într-o suită de piese cunoscute interpretate la cererea publicului. Eu personal am solicitat Summertime și, în timp ce mâncam un delicios fondant de ciocolată cu înghețată (unul din deserturile mele preferate, dacă nu THE one :), pot să jur că am ajuns în rai :))) A fost pentru prima dată când am simțit efectiv că îmi explodează capul de fericire (not kidding), mă încerca chiar o mică durere, pentru că totul a fost mult prea intens și probabil creierul meu s-a încins prea tare :)))

Sigur, nu garantez că oricine va trăi ce am trăit eu acolo. Pentru mine muzica este o componentă extrem de importantă a vieții mele, mai ales muzica jazz, și nu pot să-mi imaginez cum ar fi să trăiesc fără ea. Probabil aș refuza. E realmente ca un drog la care nu aș renunța nici în ruptul capului, și care, atunci când îl consum, simt efectiv cum îmi curge prin vene. Și uneori și când nu îl consum :))) Și tocmai de asta cred că am trăit atât de intens momentul acela. Unde mai pui că am stat la o măsuță FIX în fața scenei (care de fapt nu era scenă, că nu erau cocoțați pe nimic) și am simțit practic că era ca și cum oamenii ăia cântau pentru mine.

În concluzie… am plecat din Londra la fel de amorezată ca și în 2013, când am intitulat seria de jurnale „I Love London”. Așadar… I STILL Love London (așa cum am scris și în titlul pe care am hotărât să-l dau seriei de jurnale din Londra de anul acesta). Un fel de … I STILL know what you did last summer :))))

Am aflat și am descoperit și de data aceasta o grămadă de locuri deosebite în Londra și juicy tips & tricks despre care abia aștept să povestesc, am ajuns în câteva dintre zonele prin care nu reușisem să mă plimb prima dată, cum ar fi Soho, Camden Town, High Gate, Isle of Dogs & Greenwhich, și, nu în ultimul rând, într-o sâmbătă am tras o fugă și într-o mică excursie în afara Londrei, unde altundeva decât în Cotswolds. Da, știu, am fost acolo și cu 2 ani în urmă, dar n-am putut să mă abțin, mai ales că acum am văzut cu totul alte locuri, că doar nu era să le văd pe aceleași :) Așadar, stay tunned, începe seria I STILL love London (2015) :)

Aparat foto folosit: Sony A6000 + 16-50mm

17 comentarii:

  1. Frumoasa tura de 2 saptamani…Poate ca ar trebui sa anunti ce vrei sa vizitezi in avans, in felul asta cei care iti citesc blogul sa poate face sugestii..:)Se pare ca mai toti cei care ajung la Londra raman fascinati de arhitectura deosebita…mie unul asta mi-a ramas in cap din 2009 cand am ajuns acolo…si, pentru o saptamana ,mi-am dorit sa devin cetatean englez..

    Tine-o tot asa si sa stii ca “suntem cu ochii pe tine”-adica suntem o gasca de calatori pe munte care vara asta si-au planificat traseele citind informatii la tine pe blog(saptamana trecuta am urcat Iezer Papusa),saptamana asta mergem la Malaiesti,am fost la Curmatura,pe Piatra Mare,la Sapte Scari, pe Moldoveanu…Probabil mai greu sa te urmam la Londra…

    • Multumesc tare mult, Cornel! Da, uite ca nu m-am gandit la chestia asta cu anuntatul inainte. Bine, acuma nici nu prea am avut mult timp la dispozitie, plus ca nu am mers tocmai ca turist.
      Sunt foarte bucuroasa ca ati mers in ture pe munte inspirate de pe blogul meu! E o mare onoare pentru mine!
      La cat mai multe! :)

  2. Buna Alexandra, chiar asteptam postul despre Londra vazuta a doua oara :) Pentru mine Londra e primul loc din lume pe care l-am vizitat in afara tarii si locul in care traiesc de cativa ani buni :) Asa minunata si friguroasa am vazut-o si eu prima data cand am venit in ianuarie :) dar te obisnuiesti cu clima de aici… crede-ma ca pulover pe gat nu am mai purtat de f mult timp :))
    Ma bucur ca vacanta la Londra ti-a adus bucuria de care aveai nevoie si poate data viitoare cand mai vii o sa iti fim ghizi pt ca Anglia are f multe locuri frumoase!
    Anul acesta noi am fost in Scotia pt o saptamana si ne-am indragostit de ea :) Ne dorim f mult sa o revedem in viitor, tu ce parere ai? Ai fost in Scotia? Stiu ca nu e ca frumoasa noastra Romanie, dar crede-ma ca merita!
    Iti doresc multa bafta in viata, te admir din multe puncte si intotdeauna o sa citesc cu f multa placere despre calatoriile tale in care parca iti sunt alaturi :)
    O zi minunata sa ai!

    • Liliana, iti multumesc tare mult!
      Nu am fost inca in Scotia, dar e de multa vreme pe lista, imi doresc foarte mult sa ajung acolo!
      Iti doresc si tie tot ce-i mai bun si iti multumesc din suflet pentru mesaj! :)

  3. Londra este, intr-adevara, un oras superb in care chiar ai ce sa vezi si probabil in care ai lua decizia de a merge si a 2-a oara, chiar daca e bine sa alergi mereu destinatii diferite.

  4. Ma bucur tare mult pentru tine si abia astept si celelalte articoleee!! Pentru ca I Will Always Love London (cu exceptia fish&chips fara gust si ploii, bineinteles) :D:D Nici eu nu as vrea sa locuiesc permanent acolo, dar mi-as dori sa pot sta macar o luna, sa o descopar cu Absolut Totul!

  5. Si eu cand am ajuns prima data in Londra am declarat ca mi-as schimba domiciliul :) pe taram englezesc. N-am ajuns inca a doua o oara CA sa vad daca imi pastrez parerea :)

  6. Ţin minte că şi jucătorii de tenis de la Wimbledon s-au (mai) plâns de prezenţa avioanelor…
    Revenire plăcută pentru a câta oară vrei tu la Londra!

  7. Bună Alexandra. Mi-a plăcut foarte mult articolul tău. Sper să ajung să vizitez și eu locurile pe care le-ai văzut tu. Am fost și eu în Londra pentru patru zile. Am reușit să ajung la London Eye și am fost în “vizită” la Harrods. Aștept cu nerăbdare următoarea excursie la Londra din octombrie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *