I still ♥ London 2015 (1): Queen’s Walk (South Bank)

Plimbându-mă cu ochii pe google maps cu gândul de a stabili cum împart tot ce am văzut prin Londra într-un plan editorial cât mai simplu și clar, am realizat că de data aceasta am petrecut majoritatea timpului în partea de nord a Londrei, încercând să explorez zone care mi-au scăpat sau de care n-am avut timp în 2013. Pe malul sudic al Tamisei m-am plimbat destul de puțin, deși „tabăra de bază” aici a fost.

Așadar m-am hotărât să încep seria I Still Love London cu această zonă de sud, care intră teoretic în cartierele (boroughs) Lambeth și Southwark. Mă voi concentra doar pe partea centrală (South Bank), mai exact la traseul promenadei Queen’s Walk (aproximativ).

În prima zi în care am ieșit din casă cu gândul să plec la o plimbare cu aparatul foto în geantă m-am urcat cuminte în autobuzul 12 și, pentru o primă revedere cu inima Londrei, am coborât frumos la Westminster Bridge, unde primul lucru pe care l-am văzut în fața ochilor a fost Big Ben-ul. A fost modul meu de a spune „Hello, my dear London! It’s great to see you again!” :) deși ajunsesem deja în Londra de vreo 3 zile jumate.

Imediat ce am coborât din autobuz am mirosit aglomerația și acel iureș aproape permanent de turiști, așa că din stație nu am intrat din plin în el, ci am cotit brusc la stânga și m-am „furișat” în grădina spitalului St. Thomas, ca să încerc câteva cadre drăguțe de acolo.

DSC03028

Abia apoi mi-am făcut curaj să mă apropii de mulțime, dar nu am apucat să fac mai mult de câțiva pași pe pod că am devenit martora unui cadru surreal: un domn în vârstă, cu părul cărunt și pălărie, picta tacticos Big Ben-ul, complet în lumea lui, iar la 1 metru mai la dreapta, un tânăr îmbrăcat la costum butona de zor pe laptop.

DSC03050

Am uitat complet de aglomerație și de tot, și am privit la ei minute în șir, de parcă timpul se oprise în loc. Apoi tânărul cu laptopul a plecat, mi-am făcut curaj și am coborât lângă pictor, și am îndrăznit să fac o poză din spatele lui.

DSC03069

Cu un asemenea debut, prima mea zi de plimbare deja era mult mai frumoasă decât sperasem. Am intrat chiar cu zen în aglomerația de turiști, și nici nu pot să spun că m-a stresat prea tare pe măsură ce îmi făceam loc prin ea, ci doar am observat, ca de obicei, că pentru London Eye stă lumea buluc la coadă și abia ai loc să arunci un ac. N-am să înțeleg niciodată de ce ai sta atâta la coada ceea…

Am trecut mai departe destul de repede. Deși promenada de după London Eye era una din zonele mele preferate din Londra, am căutat acum acea sclipire și acele cadre faine cu care rămăsesem în cap de data trecută, și parcă nu le-am mai găsit. Nici sclipirea și nici cadrele. Probabil era ceva în aer, că locul era fix același :)

În schimb, atunci când am ajuns la skatepark-ul de lângă Southbank Centre, m-am apropiat de acțiune și am urmărit un pic băieții ce se dădeau de zor cu placa, încercând tot felul de scheme. După care am zărit niște fete care păreau că fac ceva interesant, așa că mi-am mutat atenția asupra lor.

2DSC03119DSC03094

Sincer n-am nici cea mai vagă idee ce făceau, dar le-am întrebat dacă îmi dau voie să le fac și eu poze (se pozau între ele, nu știu nici asta de ce), și m-au lăsat. Cred că își făceau vreun portofoliu, ceva, dar pentru ce, habar nu am. Și dintr-un motiv care îmi scapă, am stat doar și m-am zgâit ca mâța-n calendar și am făcut poze, dar să le întreb „băi da’ voi ce faceți aicea?”… nu mi-am dat prin cap.

2DSC03109

2DSC03099

După Southbank Center nu am mai continuat mai departe spre Waterloo Bridge, ci m-am întors și m-am cocoțat pe unul dintre podurile Golden Jubilee, de pe care m-am îndreptat spre Soho. Nu voi povesti însă acum despre asta, pentru că mi-am dat seama că unind toate punctele din South Bank prin care am trecut în diverse zile (pozele ce urmează sunt făcute în alte 4 zile diferite), se poate crea de fapt un traseu pietonal ce coincide aproape în totalitate cu traseul promenadei Queen’s Walk, pe care oricine îl poate face în jumătate de zi, sau chiar o zi întreagă, în funcție de ritmul fiecăruia și de cât de mult vrea să viziteze pe parcurs.

2DSC03152DSC03149DSC03169 3DSC03164DSC03175

Așadar dincolo de Golden Jubilee Bridges se poate continua spre Oxo Tower. Oxo Tower este unul dintre acele locuri faine de unde poți admira Londra de sus. Eu am fost într-o seară (ceea ce recomand și mai departe), însă se poate merge la orice oră din zi (după ora 11), pentru că sus pe terasă este un restaurant. Dacă vreți doar să mergeți să faceți poze, nu e problemă. Luați liftul, coborâți la etajul 8, și apoi cereți voie să ieșiți un pic pe terasă să faceți niște poze. În principiu personalul este de treabă și nu refuză. Totuși, recomand, dacă nu aveți timp sau buget pentru o masă, să serviți măcar un suc sau un pahar de vin pe terasă, este până la urmă o experiență.

3DSC05437DSC05445 DSC05451

Când am mers, n-am avut rezervare, însă am stat vreo 10-15 minute la o masă din interior până când s-a eliberat ceva pe terasă, după care am mers afară. Musai de ținut însă cont că dacă nu vă luați ceva super gros de îmbrăcat, s-ar putea să congelați acolo sus. Eu una mai mult de o oră n-am rezistat, nu de alta dar era și seară, era și frig, și mai și bătea vântul. De fapt am început să tremur din primele 10 minute, dar am rezistat cu încăpățânare până când s-a întunecat un pic afară și s-au aprins luminițele în oraș :)

DSC05480

O chestie foarte interesantă despre Oxo Tower este că atunci când a fost construit la finele secolului 19, a fost construit ca centrală electrică, iar când a fost cumpărat de producătorul de carne Liebig, acesta l-a transformat în depozit frigorific. De fapt nu asta era partea interesantă, ci abia acum urmează. Liebig fabrica la momentul respectiv un produs din carne numit Oxo, și voiau și ei ca tot omu’ să îi facă reclamă. Numai ca în vremea aceea nu aveai voie să ai reclame pe clădiri atât de înalte, așa că șmecherii de la Liebig ce s-au gândit? Au trântit trei ferestre art nouveau aliniate pe verticală care în mod COMPLET întâmplător, erau în formă de cerc, cruce și cerc. Și uite așa au fentat ei legea. Înscrisul „OXO” format de cele 3 ferestre este vizibil și ziua, dar mai ales noaptea, când sunt luminate cu roșu.

DSC05483

Revenind la traseu, dacă continuați după Oxo Tower pe Queen’s Walk, se intră în Bankside, o altă zonă foarte dragă mie încă din 2013. După ce se trece de podul Blackfriers, după câteva minute se ajunge la Tate Modern (galeria națională de artă modernă a Regatului Unit), o clădire foaaaarte urâțică dacă mă întrebați pe mine :))) N-am intrat să vizitez niciodată, dar pe mica peluză din fața ei am stat și în 2013, și acum, pentru că e singurul spațiu verde din zonă și mereu când am ajuns acolo eram ruptă de oboseală. Singura lui bubă este că e mereu aglomerat și gazonul e cam praf, dar vorba aia… decât deloc… Avantajul în schimb este că în zonă aproape mereu este un artist de stradă care cântă la voce și chitară (mereu am prins așa), și atmosfera este foarte faină datorită acestui lucru. În plus, tot din fața muzeului începe și Millenium Bridge, un alt pod foarte drag mie, și foarte fotogenic, dând spre Catedrala St. Paul’s.

DSC06662 2DSC06700DSC06684

Tot lângă Tate Modern este și Shakespeare’s Globe, o replică a teatrului lui Shakespeare (Globe Theatre) construit la 1599, reconstruită la doar 230 de metri de locul celui original, care reprezintă în același timp și un muzeu extrem de reușit pe care din păcate nici de data asta nu l-am vizitat, mai mult din lipsă de timp la momentul la care am ajuns în zonă, dar pe care chiar îl recomand cu căldură.

DSC06714

De la Shakespeare’s Globe, dacă se continuă tot pe malul apei, se ajunge la The Anchor, pub-ul meu preferat din Londra, unul dintre cele mai vechi pub-uri din oraș. Există o mică controversă în ceea ce privește anul de înființare. Unele surse spun că datează cu acest nume de dinainte de marele incendiu din 1666 și că a fost reconstruit 10 ani mai târziu, altele spun că a fost construit la 1770. Cert este că pe acel loc a existat un local (cu diverse nume de-a lungul timpului) de peste 800 de ani.

DSC06721

Spun că este pub-ul meu preferat ca și arhitectură, nu ca știu-eu-ce-altceva, pentru că nici de data asta nici măcar n-am intrat înăuntru, darmite să mai și beau vreo ceva :)) Sunt complet nemișcată de un eventual sortiment impresionant de beri sau alte băuturi spirtoase, dat fiind că nu beau de fel alcool de nicio culoare.

DSC06751

DSC06728

În schimb, aș sta și m-aș uita la pub-ul ăsta și la freamătul de oameni ce trec prin fața lui… cât îi ziua de lungă. Uneori trebuie să recunosc că e ceva ce mă liniștește la agitația orașului, mai ales dacă stau deoparte să o privesc de la distanță, nu să mă pierd prin ea.

Ca și data trecută când am fost în zonă, după ce am admirat The Anchor, am intrat prin Clink Street (spun „prin”, pentru că în prima parte strada este acoperită), dar de data asta nu am mai continuat până în capăt la Golden Hinde (recomand ca voi să mergeți dacă e prima oară), ci am părăsit un pic Queen’s Walk și m-am oprit la Pret a Manger să mănânc ceva bun că mi-era foame (pe lângă toate chestiile sănătoase pe care le poți mânca acolo, au oamenii ăștia un croissant cu migdale absolut genial! Și acuma mi se face poftă când mă gândesc :P). După care am cotit pe Stoney Street ca să mă îndrept fuguța spre Borough Market, nu de alta dar să nu cumva să mai pățesc ca data trecută să ajung după închidere. În 2013 o ratasem la mustață.

2DSC06802

Recomand să nu mâncați înainte să mergeți în Borough Market, pentru că se găsesc acolo o mulțime de tarabe de unde îți poți lua ceva inedit de papa. Eu fără să îmi dau seama tocmai ce mâncasem când am ajuns în piață, și mi-a părut un pic rău că n-am mai putut să gust câte ceva din bunătățile de acolo.

Borough Market este cea mai veche piață din Londra, și pe bună dreptate este menționată adesea ca „musai de văzut”. Mi s-a părut foarte interesant să mă plimb printre tarabe și să cercetez curioasă oferta, atât cu ochii, cât și cu aparatul, dar și cu mirosul. Am adulmecat brânzeturi, trufe, tot soiul de pâinici și chiar și prăjiturele.
DSC06793DSC06786 DSC06808DSC06767 DSC06772 DSC06754 DSC06760 DSC06774 DSC06784

DSC06781

DSC06806

Sincer n-am cumpărat nimic, și nici nu am fost atentă care sunt prețurile ca să îmi dau seama dacă e o piață scumpă sau nu, dar găsești acolo cam tot ce vrei și ce nu vrei. Și la urma urmei, chiar dacă nu vrei să cumperi nimic, e genial să mergi și doar să caști gura :)) Cam cum am făcut eu.

DSC06804

DSC06789

Mai departe de la Borough Market am trecut pe lângă Catedrala Southwark (cea mai veche catedrală din Londra și totodată cea mai veche clădire gotică din Londra) și apoi pe lângă The Shard, moment în care mi-a dat brusc prin cap că ce-ar fi dacă aș urca sus în turn. Sincer, țineam minte de data trecută că e super scump, dar se pare că uitasem cam CÂT de scump, dar nu-i nimic, că mi-am adus repede aminte imediat ce am intrat, și am ieșit cam la fel de repede pe cât am intrat :))) Acuma sincer, nu e o avere, dar să dai 30 de lire să te cocoți în vârful turnului chiar mi se pare un pic exagerat. Eu sincer înțeleg că trebuie să-și recupereze investiția, dar și investițiile astea… se pot recupera mai lent sau mai accelerat. Iar în cazul ăsta, cred că nici măcar nu e vorba de asta, ci că și-au permis să se întindă și… s-au întins. Că deh, asta înseamnă să fii nesătul :)))

DSC06851DSC06839DSC06862

De la The Shard recomand să vă întoarceți la capătul podului London Bridge și să coborâți treptele spre malul apei, de unde să continuați promenada Queen’s Walk, trecând pe rând pe lângă London Bridge City Pier, pe lângă nava HMS Belfast (care se poate vizita) și în cele de urmă pe lângă Primărie, după care veți ajunge la Tower Bridge, poate cel mai cunoscut și simpatic pod al Londrei. Promenada se mai continuă un pic și dincolo de pod, cu aceleași felinare și beculețe aprinse frumos pe timp de seară. Iar dacă aș face turul pe care l-am descris, l-aș încheia pe Shad Thames, unul dintre acele locuri în care m-aș întoarce iar și iar fără să mă plictisesc nici a 10-a oară poate.

2DSC041562DSC041422DSC041632DSC04121

Shad Thames este o stradă veche, apărând cu același nume pe o hartă a Londrei încă din 1747. În perioada victoriană, pe strada Shad Thames se afla cel mai mare complex de depozite de marfă din Londra, care a funcționat aproape 100 de ani, ultimul fiind închis abia în 1972.

Prima dată când am ajuns pe Shad Thames, în 2013, a fost pe lumină. De data asta am revăzut-o pe seară, dar am găsit-o la fel de pitorească. Si revederea a fost cu atât mai dragă cu cât a fost o surpriză că am ajuns acolo. Și trebuie să recunosc că îmi plac la nebunie surprizele. Dar mai mult decât să le primesc, îmi place să le fac :D

Aaaanyway, sper că v-a plăcut traseul prin South Bank și dacă aveți întrebări… nu uitați că sunt aici :)
Stay tunned! Săptămâna viitoare „mergem” prin Camden Town și Clerkenwell :)

Aici puteți cerceta pe hartă traseul propus (5,5 km):

Aparat foto folosit: Sony A6000 + 16-50mm

21 comentarii:

  1. M-ai cucerit cu articolul asta! Am fost o singura data in UK si atunci am ales Manchester. Este in oras mare si frumos dar nu LA fel de interesant precum o capitala. Abia astept sa vizitez si Londra <3

  2. Felicitări pentru tot. (excursie și relatare). Mi-a plăcut asemenea tot.
    Am o întrebare hâtră :).. Ce setări ai folosit pentru pozele acelea de noapte? Am și eu aparatul tău, am încercat în Sibiu și nu mi-au prea reușit…. Cât din ce am văzut e editarea și cât măiestria fotografei?

    • Mersi frumos Dorin! :)

      Iti spun sincer ca pozele le-am facut pe auto, iar de editat le-am editat extrem de putin.
      Diferenta probabil consta in faptul ca eu nu le-am facut tocmai pe timp de noapte. Inca mai era ceva lumina afara, era chiar in Blue Hour, adica imediat dupa apus.
      Plus ca era si destul de multa lumina de la felinare si alte surse de lumina artificiala. Ceea ce mi-a permis sa fac poze fara trepied.
      Dar la scurt timp dupa asta nu am mai putut trage din mana, mi-ar fi trebuit trepied.

  3. “Cea mai importanta parte a unei amintiri este aceea de a o crea”…tare frumos stii sa asterni momente pe hartie! Multumim pentru zambete si vise :)

  4. Deci am devorat articolul asta si in continuare il astept pe urmatorul si urmatorul si etc. Sper sa fie cat mai multe! :D Imi pare rau ca nu am ajuns si eu in Borough Market, mai ales ca si mie imi place sa casc gura chiar daca nu cumpar nimic :))

    • Ma bucur mult, Alexandra!
      O sa fie destule, cam 9 in total cred.
      Atata doar ca saptamana asta n-am avut deloc timp sa scriu, dar incerc sa recuperez incepand de maine-poimaine, si poate duminica sau luni reusesc sa public un articol nou.

  5. Wow.
    Mi-a placut foarte mult seria ta de articole despre Londra. Au fost perfecte pentru a-mi organiza vacanta de saptamana viitoare. Multumesc !
    In acelasi timp iti urmaresc articolele despre munti cu drag:)
    Mult succes in continuare :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *