Iarna la Cabana Mălăiești: traseul cel mai scurt către paradis

Iar după tura agitată și plină de aventură din ianuarie, tot ce îmi doream era o tură liniștită, în care să mă pot bucura în tihnă de munte, să îmi pot clăti ochii cu peisajul superb de la Mălăiești și să zburdăm prin zăpadă pe traseu. Și pentru liniștea mea sufletească, asta am și primit: o tură în care nu s-a întâmplat NIMIC, dar care a fost plină de voie bună și râsete (uneori până la lacrimi) și care s-a dovedit a fi una dintre cele mai frumoase ture pe zăpadă ale noastre, mai ales datorită companiei.

Ah, ba nu, mint, s-a întâmplat ceva: în toiul nopții, în timp ce dormeam, am făcut 1 leu. Cum naiba poți să faci bani în timp ce dormi? Nici eu nu mi-aș fi putut închipui vreodată. Dar e cât se poate de real :))) Pur și simplu cineva m-a trezit pe la 2 noaptea și mi-a pus în mână un leu. Cine? Un domn care cu siguranță era un pic sau mai mult sub influența băuturilor alcoolice, și care, trecând pe lângă camera noastră, a văzut un leu fix în fața ușii și s-a gândit că e ok să trezești pe cineva din somn la ora 2 într-o cabană de munte să-i dai 1 leu care crezi că îi aparține, pentru că nu-i așa, face o faptă extrem de bună :))

Desigur, eu nu prea puteam să zic că dormeam profund în acel moment, însă mă străduiam. Din păcate, după o seară foarte frumoasă petrecută în sala de mese a cabanei, unde s-au cântat la chitară cântece dragi (pentru care mulțumesc din suflet celui ce a cântat, a fost cred că cea mai faină seară a mea petrecută vreodată la o cabană), o parte din oameni, care veniseră acolo ca la cârciumă, nu ca la o cabană de munte unde noaptea se doarme, și-au prelungit distracția până târziu în noapte și pe lângă faptul că gălăgia ajungea până la noi, se mai și foiau pe hol, hol care scârțâia și răsuna la fiecare pas. Iar în condițiile astea, în mod evident nu prea pot să spun că dormeam în momentul în care, cum spuneam, m-am trezit deodată cu cineva bătând puternic în ușă.

Fiindcă eram totuși într-o stare de pseudo-somn, am fost foarte bulversată când am auzit bătaia, și n-am reacționat să zic „da” sau să deschid. Dar n-a fost bai, pentru că domnul când a văzut că nu i se răspunde, a deschis direct ușa, n-a stat el să se încurce în din-astea :)))

Moment în care pot să spun că nici nu am avut timp să mă șochez prea mult timp, pentru că în secunda 2 m-am trezit cu 1 leu în mână (patul meu fiind fix lângă ușă și ușa deschizându-se la câțiva centimetri de capul meu), și o voce care mi-a spus: „am văzut banii ăștia căzuți în fața ușii voastre și m-am gândit că poate îi vreți înapoi”. Mno, ce să zic, mersi! I guess…

Sincer nici nu știu dacă am avut timp să reacționez și să zic mersi, dat fiind că nu în fiecare zi ți se întâmplă așa ceva, dar cert e că a fost un real eveniment :)))) (mai mult ca sigur acel leu nu era al nostru, dar astea sunt detalii…)

În afară de asta, zău dacă s-a petrecut vreo ceva. Am avut noroc de o vreme absolut superbă și călduță, la dus am avut parte de un traseu minunat (am pornit dinspre Râșnov spre cabană), presărat atât cu porțiuni mai abrupte (mai ales la început), care ne-au pus sângele în mișcare, cât și cu porțiuni plate unde poteca ne strecura printre copacii împovărați de zăpadă ca în povești, și nu în ultimul rând de momente magice în care uneori zăpada se scutura singură din copaci, căzând sub greutatea proprie și cernându-se ușor sub razele de lumină ce pătrundeau în pădure, ca un praf fermecat. Doamne cât de frumoase au fost acele momente! Momente extrem de spontane și neașteptate, drept pentru care au rămas doar în memoria noastră, căci nu durau decât 2-3 secunde, și niciun aparat foto nu poate fi atât de rapid :)

Ne-am lălăit o grămadă pe traseu în urcare, nu de alta dar chiar nu ne grăbeam deloc, și voiam să ne bucurăm cât mai mult de natură. Momentul în care am ajuns la destinație a fost unic, pentru că acum urcam printre copaci, și apoi hop, deodată, pe nepusă masă, ne-a apărut cabana în fața ochilor! La cabană am revăzut pe domnul cabanier care se vede și cu ochii închiși ce om de treabă este și ți-e mai mare dragul să mergi să vorbești cu el, am jucat cărți (chit că fiind doar 3, n-am putut juca decât Macao și Război, dar a fost foarte amuzant:)))), am mâncat mâncărică bună și caldă, și seara am ieșit să fac și câteva poze încercând să prind măcar o parte din miile de stele ce sclipeau pe cerul senin.

Apoi a doua zi dimineață am urcat până la Crucea de pe Padina Crucii, chit că panta foarte abruptă ne-a scos limba de-un cot, unde am găsit urme de căprițe și o zăpadă ca de puf. Iar după ce ne-am clătit ochii bine de tot cu împrejurimile, am înotat înapoi la vale prin zăpadă și după un pic de moțăială și bronzat la soare pe băncuțele din fața cabanei, am pornit la drum înapoi spre mașină pe același traseu ca și sâmbătă, bucurându-ne și mai tare ca la urcare de pulverul din pădure. Și cu asta ne-am luat porția mult dorită de energie, aer curat și peisaje de vis cum numai muntele poate să ne ofere. Cum știe el de fiecare dată exact de ce avem nevoie…. :)

Răsăritul de pe drumFereastră de BucegiPe una din porțiunile plate ale traseului Nămeeeeeeți :) Pe traseu există o singură porțiune un pic delicată, semnalizată cu o plăcuță de atenționare „Atenție! Pericol de avalanșe”.  Nu este foarte  periculos, însă pentru maximă precauție am trecut doar unul câte unul, cu atenție Guguloi Ieșire în a doua poiană M-am amuzat copios. Motivul: pe jos scria „Încă jumătate de oră de chin” :))) Se pare că cineva a fost traumatizat. La Cabană ne-a așteptat peisajul spectaculos la care visam  Nu eram sigura care îngheța pe-afară făcând poze :) Mii se stele imediat după apusul soarelui (ora 19)

Urcuș foarte abrupt de la cabană până la Cruce. În plus, cei ce urcaseră cu o zi înainte își stricaseră urmele la coborâre (dându-se la vale pe fund – vă rog nu faceți așa ceva!), drept urmare am muncit din greu să facem urme noi, zăpada fiind măricică.Surpriză de proporții la ieșirea în Șaua Crucii. Totul era în umbră, mai puțin partea de sus a versantului estic al Tigăneștiului, care se scălda în lumina diminețiiPuf sau zăpadă?Pe mica creastă dintre Șaua Crucii și CruceȘi-am ajuns la Cruce, de unde se zăreau Postăvaru și Piatra mare După o pauză de aproape jumătate de oră (nu ne mai venea să plecăm :) am pornit totuși înapoi spre cabană Înapoi la vale Ups, am intrat până la genunchi :P Un mic duș :)) „Of, fetele astea iar au rămas în urmă, nu le mai tace gura” :))))  „Ia mai bine fă-ne tu o poză” :))))Aparat foto folosit: Sony A6000 + 16-50mm