Despre calatoriile cu copiii

Când Adriana m-a întrebat dacă pot să îi fac un filmuleț despre miniCălătorii, primul meu răspuns a fost cam…. negativ :) Adică… oricât de mult mi-aș fi dorit să le ofer o amintire frumoasă, am fost realistă: nu am experiență, nu am echipamente profesionale, deci mi-era teama să nu iasă ceva numai bun de aruncat la gunoi.

Însă după ce mi-a spus că ea ar avea încredere în mine să încerc, și mi-a explicat un pic despre ce și-ar dori să iasă și cum ar arăta un exemplu, m-am simțit inspirată și am zis: ok, hai să-încercăm!

Am văzut-o ca pe o provocare. Oare m-aș pricepe să fac așa ceva? Dar oricât de interesant ar fi fost pentru mine să mă provoc să mă autodepășesc, totuși nu puteam să ignor realitatea: una e să mă joc eu cu filmările pe care le fac în călătorii și să le montez apoi pe o melodie drăguță pentru MINE, și alta e să fac un clip de la 0 pentru ALTCINEVA, cu tot ce înseamnă filmare și montaj, plus interviuri, ceea ce nu mai făcusem niciodată. Mă joc eu de-a provocarea și autodepășirea, dar totuși… am o responsabilitate! Iar în cazul ăsta, o responsabilitate față de niște prieteni, nu chiar față de orișicine.

Așa că mi-am pus mintea la contribuție cât am putut eu de tare. Mai întâi am filmat (logic :P), după care am montat. Cu filmarea a fost simplu și nu prea. Am filmat într-o singură zi, și să găsesc cadre frumoase cu Ana (fetița Adrianei și a lui Bogdan) nu a fost greu. Singurul lucru pe care a trebuit să-l fac a fost să-o fugăresc preț de câteva ore peste tot :)))

Am realizat că îmi place foarte mult să lucrez cu copii, pentru că sunt așa de drăgălași încât dau bine în orice cadru :))) Și în plus, sunt foarte naturali. Mai naturali de-atâta nici nu se poate. De exemplu, 99% din cadrele cu Ana sau/și Adriana și Bogdan care apar în filmuleț sunt spontane, nu am regizat absolut nimic (mai puțin interviurile, desigur, deși regizată e doar poziția și încadrarea, în rest vorbele au fost de asemenea neregizate). De fapt nici dacă voiam nu aș fi putut regiza, pentru că domnișoara Ana este foarte independentă și ea nu face ce vrei tu când vrei tu. Deci, da? :))) Treaba asta e super faină, pentru că iese un clip natural, în schimb e mai puțin simplu să alergi peste tot în timp ce încerci să filmezi pe manual. În casă aveam o expunere, afară alta, și alergând de colo colo, de vreo 2-3 ori am pierdut momente frumoase tocmai pentru că eram cu degetele pe aparat încercând să reglez expunerea. Dar în fine.

La lăsarea întunericului am putut să las din mână aparatul destul de împăcată că am strâns suficient material pentru clip.

Dar după ce m-am apucat de montat, nimic n-a mai fost simplu, și am trecut de la o extremă la alta. Răsfoind tot ce filmasem cu o zi înainte, m-a apucat disperarea. Mi se părea că nimic nu e bun și nu pot folosi nici 5% din ce am filmat. Apoi am încercat să mă calmez un pic, și să mă apuc sistematic de treabă. Chestia complicată la montajul ăsta este că ai multă muncă de migală de făcut înainte să poți efectiv să vezi un rezultat. Practic am muncit vreo 2 zile tăind și extrăgând cadre fără să am habar dacă va ieși ceva folosibil în final. Trebuie să ai o super-răbdare ca să poți trece peste etapa asta (iar răbdarea chiar nu e punctul meu forte).

Însă până la urmă, după ce am primit și câteva filmări din arhiva lor (de prin călătoriile pe care le-au făcut în 3) și început să montez cadrele extrase încercând să creez o poveste care să curgă frumos în DOAR 5 minute (Doamne ce greu e să te limitezi!), parcă a ieșit un pic soarele și pe strada mea :)

Iar în final, după încă câteva zile de migăleli și retușuri finale, a ieșit ceea ce se poate vedea mai sus :) Mi-a plăcut suficient de mult cât să am curaj să i-l arăt Adrianei și lui Bogdan, fiind în același timp conștientă de lucrurile pe care le puteam face mai bine. Am făcut câteva rookie mistakes, căci deh, lipsa experienței își spune cuvântul, și nici microfon sau un obiectiv mai bun n-am avut, daaaar… spre fericirea mea, Adriana și Bogdan au fost foarte încântați de rezultat, și astfel am putut răsufla ușurată :D

Am ales să postez filmulețul și aici pentru că știu că printre voi se află și părinți călători, și dacă nu cumva îi urmăriți deja pe Adriana și Bogdan pe miniCalatorii.ro, vă invit să le răsfoiți un pic blogul, care e plin de experiențe și informații utile despre călătoriile cu copii. Ei au început blogul la doar câteva luni după ce s-a născut prima lor fetiță, Ana, în 2013, iar acum, după mai bine de 2 ani de călătorii în 3, va apărea bebe nr. 2 (după cum se poate vedea și în filmuleț :) Deci vor urma călătoriile în 4.

Eu recunosc că deși nu sunt mămică și nici nu am în plan un bebe în viitorul foarte apropiat, îmi place să citesc articolele Adrianei, pentru că sunt foarte interesante, are un stil de parenting care mi se pare foarte apropiat de sufletul meu și niciodată nu strică să fii informat din timp :) Iar când va fi vremea să am și eu piticotul meu, sper să fiu la fel de curajoasă, răbdătoare, necrizată (care e opusul oamenilor crizați?? :))) și perseverentă ca și ei.

Anyway, sper să va placă și vouă clipul. Aștept, ca de obicei, feedback-ul vostru :) Vă mulțumesc! (setați pe HD)

Vrei să fii primul care află când postez un articol nou pe blog?

Alexandra

Salut! Dacă e prima dată când intri pe blogul meu, îți urez bun venit! :) Scriu aici din 2009, despre marile mele pasiuni: muntele și călătoriile. Mai multe despre mine poți citi aici. Multumesc pentru vizită! Te mai aștept! :)


28 comentarii:

  1. E superb filmuletul! Trebuie sa ai mai multa incredere in tine pentru ca faci lucruri tare frumoase, uite cat de perfect ai montat clipul, cu muzica de fundal, cu interviurile, cu tot – deci nu pot decat sa te felicit din inima!
    PS: Ce familie frumoasa si pe cea mica clar iti vine sa o mananci!

    • Am inceput cu episodul ala din aeroport care m-a dat peste cap. Prima data cand am povestit intamplarea m-a busit plansul instant. Si acum, de fiecare data cand vorbesc despre intamplarea aia, ma sufoca neputinta gandindu-ma ca exista locuri (multe) in lumea asta in care copii mici ajung sa creada ca poate fi ceva in neregula cu ei din cauza culorii pielii.

      Plus tremurul din voce de care nu stiu daca o sa scap vreodata, cu tot exercitiul si tehnicile vocale practicate. Mai bine sa zic ce am de zis, cu glas usor tremurat, decat sa tac de teama ca ma fac de ras sau sunt judecata. Stiu ca sunt persoane care nu pot trece dincolo de emotiile mele, dar mai stiu si ca exista persoane care receptioneaza mesajul in ciuda emotiilor cu care e livrat, iar asta conteaza cel mai mult pentru mine.

      Dar toate astea n-au legatura cu munca Alexandrei care s-a descurcat fenomenal cu filmarea interviurilor si ne-a facut sa ne simtim in largul nostru. De montaj nu mai vorbesc ;)

      • Mie chiar nu mi se pare c-ai avut cine stie ce emotii, si oricum, mi se pare mult mai autentic asa, decat daca te stapaneai perfect :) So keep it up! :)

  2. Bucuria copilului tău…nepreţuită!
    După o zi de cărat in braţe, un mic zâmbet din partea fiicei mele făcea să dispară orice urmă de oboseală.
    Felicitări pentru realizare, Alexandra!

  3. Foarte frumos montaj, filmare. A iesit un clip minunat. Si un mic reply lui Corneliu: fiecare persoana are propriul timp pt a face fiecare lucru in viata.

  4. Si mie mi-a placut filmuletul! Si eu, ca eroii filmului tau, nu prea imi mai imaginez cum ar fi iesirile/vacantele fara copil :) Dar este foarte important sa nu pleci cu asteptari mari de acasa. :)

  5. Don’t worry, be happy!
    Ti-a iesit un filmulet foarte fain! Te incurajez sa realizezi cat mai multe…iar dsoara este dragalasenia intruchipata ;))

  6. În această zi specială, îti doresc să găseşti multă dragoste şi fericire în orice lucru şi în orice persoană din viata ta! La multi ani!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *