CONCURS: castiga 2 invitatii in MasterCard Business Lounge din Aeroportul Henri Coanda

Cei care mă citesc de mai multă vreme și au râs cu mine (sau de mine, e ok și așa) atunci când am povestit cum de N ori era să pierd avionul sau trenul, ar putea crede că sunt o adevărată amețită.

Dar nu. (Ok, poate doar un pic). Am ajuns de nenumărate ori la aeroport sau în gară la timp, însă n-ar fi fost deloc interesant să povestesc despre asta. Ce haz ar fi avut să scriu „Ok, pai să vedeți. Am ajuns la aeroport cu 2 ore înainte, mi-am făcut check-in-ul, am ajuns în terminalul de plecări și pe urmă… m-am plictisiiiiiit, de îmi venea să mă dau cu capul de pereți. Băi și scaunele alea, zăăău, am înțelenit pe ele de-abia m-am mai putut ridica. Și pe urmă, îîîntr-un final, a început îmbarcarea, ne-am urcat în avion și am plecat. The end”. Nu, nimeni n-ar fi fost câtuși de puțin amuzat sau interesat de treaba asta :)

Eu nu sunt genul de persoană care să poată sta cu ochii în telefon frunzărind netul ore la rând ca să îmi ocup timpul. Și cum uneori nu am la mine o carte pe care să o pot citi cât aștept, probabil că faptul că uneori ajung atât de târziu în aeroport se datorează subconștientului meu, care vrea să evite cu orice preț plictiseala de după check-in.

E drept, n-am pierdut niciodată un avion sau un tren. Oricât am alergat contracronometru ca să ajung la timp, tot am reușit să mă urc, fie chiar și în ultima secundă (vezi aventura de anul trecut când trebuia să ajung din Londra la Oxford :) Dar în schimb am asistat neputincioasă la pierderea unui avion de către mama mea. Și știu cât de nasol poate să fie. Mai ales dacă chiar trebuie să ajungi la destinația respectivă în ziua aia.

Era acum mai mulți ani, și mă dusesem la aeroportul Otopeni să o aștept pe mama care venea cu mașina de la Galați ca să ia un avion spre o întâlnire în Franța. Eu eram acolo ca să preiau mașina de la ea. Am ajuns în aeroport cu destul de mult timp înainte, însă ea era încă pe drum. Plecase din Galați cam la limită cu timpul, dar în mod normal ar fi trebuit să ajungă. Numai că… București happened. La intrarea pe centură, după Afumați, a prins coloană de mașini, și s-a blocat complet, bară la bară.

Am urmărit îngrozită cu ochii ațintiți pe marele panou din Terminalul de plecări cum check-in-ul aproape se închidea și ea încă nu ajunsese. Cu bara la bară nu te pui. Apoi, la fel de neputincioasă am urmărit cum check-in-ul s-a închis, și apoi, cum și poarta de îmbarcare s-a închis. Mama a ajuns în cele din urmă, în aproximativ același moment în care avionul în care trebuia să se afle tocmai își lua zborul, dar la ce bun? Rezultatul? Un bilet cumpărat pe loc pentru un avion care decola spre Paris peste vreo 2 ore a constat-o 500 de euro (și asta era pe când 500 de euro însemna cam dublu decât înseamnă acum).

Deci voi în NICIUN caz să nu faceți așa! Nu forțați nota, indiferent cât de mult urâți să așteptați pe urmă o mie de ani să vă îmbarcați. Fiți oameni responsabili și complet conștienți! Plecați de acasă cu suficient de mult timp înainte de închiderea check-in-ului, și dacă aveți și posibilitatea să stați într-un lounge în timp ce așteptați să vă îmbarcați, cu atât mai bine.

Pentru asta m-am gândit să vă fac o mică surpriză, și să ofer unui norocos câștigător două invitații în MasterCard Business Lounge din Aeroportul Henri Coandă, ca să vă puteți relaxa și răsfăța înainte de decolare data viitoare când plecați cu avionul din țară.

În mod normal în acest Lounge au acces posesorii de carduri MasterCard Premium – Platinum, World, World Elite, Corporate, dar voi veți putea să vă bucurați de tot ce oferă el chiar dacă nu aveți un astfel de card. Înăuntru veți avea acces la tablete și wi-fi, veți avea la dispoziție în mod gratuit un bar cu gustări și băuturi răcoritoare și alcoolice, și nu în ultimul rând vă veți putea relaxa pe scaunele și canapelele confortabile, marele plus față de scaunele din sala de așteptare. Lounge-ul se află în Terminalul Plecări Internaționale, la etajul 1 și este deschis 24/24, de luni până duminică.

Ce trebuie să faceți ca să participați la concurs? Nimic special sau foarte complicat.

1. Să dați un like paginii de facebook MasterCard România.

2. Să lăsați mai jos un comentariu în care să îmi spuneți pe scurt o întâmplare dintr-o vacanță în care plata cu cardul v-a ajutat să ieșiți dintr-o încurcătură.

Ca timp aveți până pe 13 februarie, când voi alege câștigătorul cu RANDOM.ORG, deci cu toții aveți șanse egale.

Succes!

23 comentarii:

  1. Intamplare faina , sau nu :) … cand trebuia sa platesc intrarile pe autostrada la turci si turcii nu acceptau euro … si noroc ca am avut un card de credit la mine pe care nu il mai folosisem de vreun an de zile … Salvarea mea …. :))

    • :)) Si eu am una tot de pe autostrada, dar in Franta. Fara sa fim foarte atenti, ne-am incadrat pe o banda unde nu se putea platea cash, ci doar cu card, si de dat inapoi nu mai aveam cum.
      Faza amuzanta e ca pe langa asta, ne-am incadrat pe banda de tir-uri :))) Chiar ma miram de ce naiba e fanta de card asa de sus, si a trebuit sa ma dau jos din masina ca sa platesc. Abia la vreo 5 minute m-am prins :))))) Ce-nseamna sa fii cu mintea-n vacanta :))

      • Parca si te vad cum sareai sa bagi cardul :)))) … La intrarea in Istambul iar a fost tare :) … Acolo e ceva autostrada cu 9 benzi pe sens … si noi binenteles ca eram pe banda 8 si trebuia sa fim pe banda 2 ca sa putem sa introducem cardul ala ce ni l-au dat ei :)) .
        Ce a fost surprinzator e ca toata lumea ne-a lasat sa dam inapoi si sa ne bagam , cu toate ca erau, si acum nu exagerez deloc, undeva la 3000 de masini la coada :) … Noi tot cu mainile pe geam eram … si plz plz :)))

  2. Cand eram studenta si plecam acasa la Galati, aveam grija sa imi cheltui toti banii inainte, sa-mi pastrez fix bani de tren. Intr-un weekend am plecat acasa dupa o petrecere si pur si simplu muream de sete, dar evident, nu mai aveam niciun ban. Atunci mi-am amintit sa incerc cardul unde mai aveam cativa lei, suficienti cat sa-mi cumpar o apa de la McDonald’s si sa nu mor deshidratata pe drum. The end! :D

  3. Cand am fost la praga am avut neaparat nevoie de ceva de la farmacie (era urgent ) iar eu aveam doar o hartie de 500e la care bineinteles nu aveau rest …. M a salvat cardul

  4. Plata cu cardul m-a salvat in Praga acum 2 ani. Eram in intarziere spre aeroport, ruta Praga-Bucuresti, si nu mai aveam cum sa ajung la timp decat cu taxiul si nici finante nu mai aveam. Atunci am luat taxiurile la rand si pana la urma am gasit unul care accepta plata cu cardul. Slava
    Domnului ca exista carduri :)

  5. O intamplare de pe planurile mioritice: am plecat la munte impreuna cu prietena mea,sa facem un traseu.Am luat trenul,ne-am cocotat prin Bucegi pana la Omu si apoi vroiam sa ajungem la cabana Padina.La un moment dat, pana sa ajungem la Omu, m-am gandit sa ma uit in portofel…si am constatat ca avem doar 50 RON.Prietena mea avea mai putin si atunci ne-am dat seama ca ar fi trebui sa scoatem niste bani in gara dar fiecare a inteles ca va scoate celalalt :)
    Daca la cabana Omu ne-au ajuns banii de un ceai si un felul 2, mai departe se complica situatia ca nu ne-ar fi ajuns banii si de cazare si de mancare la Padina.
    Din fericire pe traseul spre Padina ne-am adus aminte ca exista Hotelul Pestera, asa ca am decis sa ne incercam norocul in a plati cu cardul acolo.
    Si uite asa am intrat noi in hotelul de 4 stele cu un pic de noroi dupa noi(ne prinsese un pic ploaia pe traseu).In hotel era un botez sau o nunta.Se uita toata lumea la noi ca la urs, dar totusi eram la munte (chiar pe munte as putea spune ca nu e tocmai in oras hotelul).Am intrebat daca se poate plati cu cardul.Raspunsul salvator a venit si apoi ne-am asezat la o masa si am mancat in pace.Dupa masa am ajuns la Padina si ne-au ajuns banii exact la fix.
    De tinut minte pe viitor: de verificat ce bani am cash PANA sa urc pe traseu si unde exista un bancomat in apropiere :D

  6. Inutil sa ai 3 automate mari si rosii “venda de tiquets” (de vandut bilete), la fiecare intrare la metrou, le reprosez eu barcelonezilor de la transporturi TMB, daca la un moment dat, pustiu si noapte fiind pe deasupra, se intampla ca nici unul din ele sa nu accepte o bancnota mai mare de 20 €, chiar daca abonamentele sau cartelele cu mai multe calatorii nu sunt ieftine deloc. M-a scos din incurcatura un MasterCard strategic purtat pentru rezerva.

  7. O întâmplare în care m-a salvat cardul..Păi eram în Grecia, ieşind la o plimbare. Era foarte cald afară şi m-am oprit să îmi iau o apă de la un “tonomat”. Uitându-mă în geantă, am realizat câ mi-am uitat portofelul la hotel. Noroc de card, care îl aveam într-un “mini-portofel”, unde ţin de obicei abonamente şi chitanţe.

  8. Am plătit cu cardul:
    – când la un supermarket în Franța bancnota mea de 100E s-a dovedit a fi falsă…ups!
    – când am trecut pe la cramele Cricova la întoarcerea dintr-o excursie prin Moldova,nu mai aveam cash și nu puteam să plec de-acolo cu mâna goală, fără vreun suvenir, o licoare, ceva :)
    – dacă se ia în considerare și plata cu cardul online, cea mai mare aventură a fost când am călătorit în Maroc iar la întoarcere zborul Fes-Milano a avut întârziere de 12 ore și am pierdut zborul de legătură. a fost o super experiență în care prietenul meu s-a tot plimbat cu emoții, intrat-ieșit pe poarta de îmbarcare ca să ajungă la o râșniță de calculator cu internet de unde să poată cumpăra 8 bilete noi. noroc că poate lega în franceză 2-3 vorbe, că altfel nu știu ce ne făceam. până la urmă ne-am descurcat și am luat bilete mai ieftine, decât să fi ajuns în Milano și să plătim acolo cine știe cât.

      • Păăi…am cumpărat-o din România de la un exchange. De-atunci păstrez toate bonurile când mai fac astfel de cumpărături :))
        A fost chemată și poliția dar nu știu ce-au bălmăjit între ei acolo cu vânzătorul, că după ce le-am explicat ce s-a întâmplat pare că i-am convins că nu mint. Sau m-au iertat pe ochi frumoși :)

  9. (In afara concursului)
    La intrare in Polonia, dupa o extenuanta calatorie cu autocarul. Coada la casa de schimb valutar, iar eu rupt de foame si sete. Am folosit cardul pt doua croasante si o sticla de apa.

  10. Pentru ca socoteala de acasa nu se potriveste intotdeauna cu realitatea locului, dupa o scurta vizita doar in trecere prin Salzburg, despartirea brusca de “Cetatea de Sare” mi s-ar fi parut extrem de dureroasa, intocmai ca sarea pe rana. As mai fi ramas oricat dar pretul cazarii la receptia principalelor hoteluri adunate ghem in zona centrala nu ma lasau nicicum sa o fac. O conexiune wi-fi tare palida in lobby-ul unuia dintre hotelurile sondate, mi-au permis totusi sa deschid aplicatia Booking de pe mobil si sa constat cu surprindere ca pretul aceleiasi camere pe care tocmai il priveam tiparit pe tablita receptiei, costa on-line nici jumatate. Cu un strop de ajutor din partea cardului si cu codul de rezervare fluturat pe ecranul telefonului, am mai avut de facut doar cativa pasi pana in camera acelui hotel.

  11. Eram in Santorini si tocmai facusem un pas foarte important, desi pasul a fost de fapt doar o ingenunchere si un raspuns pozitiv :), entuziasmul a destul de mare incat am uitat ca eram la o terasa extravaganta si ca mai eram cu inca cativa prieteni, atat de mare incat am strigat “sa curga sampania!” …si a curs! Cardul de credit a facut sa nu se transforme intr-o tragedie :D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *