[P] De ce nu mai plec in nicio calatorie fara cardul MasterCard

Dacă atunci când mergem pe munte, mai ales în România, cardul rămâne de cele mai multe ori acasă (pentru că încă nu s-a inventat copacul din care să scoți bani :), atunci când plecăm în orice alt fel de călătorie, mai ales în afară, cardul e de bază. Dacă m-ar întreba cineva ce aș lua cu mine într-o vacanță dacă aș avea dreptul la doar 3 obiecte, acestea ar fi pașaportul, cardul și ochelarii (fără ei zău dacă pot zări vreo ceva :)).

Dar pentru că niciodată nu mi se întâmplă să mă ducă cineva cu cuțitul la gât la aeroport și să mă oblige să mă urc în avion doar cu ochelarii pe nas, pașaportul în buzunar și cardul în dinți, întotdeauna am timp berechet să-mi fac bagajul în voie și să mă organizez cum trebuie cu banii, așa că iau chiar 2 carduri la mine, just in case :) Ceea ce vă sfătuiesc și pe voi. Desigur, nu să le țineți în același loc, că atunci n-ați rezolvat nimic.

Metoda pe care o aplic eu este destul de simplă, și probabil e aplicată în același mod de alte milioane de oameni: un card îl țin asupra mea, eventual nu în portofel, ci într-un compartiment cât se poate de secret în geantă, și un card îl păstrez în alt bagaj, doar pentru cazuri de urgență (adică dacă mi se fură primul card). Din fericire nu mi s-a întâmplat niciodată să mi se fure cardul, dar în rest am atâtea povești în care cardul m-a salvat și motive pentru care a ajuns să fie de bază în călătoriile în afară, încât probabil m-ar apuca Paștele povestind despre asta. Dar pentru că sunt sigură că nimeni n-are timp și mai ales chef să mă asculte pe mine aberând până la Paște, am încercat să mă limitez doar la acest articol :)

Ca un caz particular la capitolul general „carduri”, mă voi referi astăzi la cardul meu MasterCard, pentru că m-a scăpat de mai multe ori din încurcătură.

Așadar, cam acestea ar fi motivele pentru care nu mai plec în nicio călătorie fără cardul MasterCard:

1. Nu trebuie sa ma stresez si sa pierd timp cu schimbatul leilor in valuta inainte de a pleca

În mod evident, chiar dacă majoritatea plăților le voi putea face cu cardul, în orice călătorie o să am nevoie și de ceva cash.

În trecut căutam să îmi schimb bani în moneda de care aveam nevoie chiar de dinainte de a pleca, însă cu niște mici calcule se poate demonstra foarte ușor că a schimba lei în valută în România e fix același lucru cu a plăti cu cardul în străinătate sau a extrage valută în străinătate direct de pe card. Și atunci de ce m-aș mai deranja să merg la o casă de schimb valutar?

Unde mai pui că dacă nu vorbim de euro, în România la casele de schimb valutar nu se găsește oricând orice valută. La unele ar trebui să mă programez pentru a doua zi, deci altă pierdere de timp. Iar în majoritatea cazurilor nu aș găsi deloc. Așa că ar trebui să schimb bani după ce am ajuns la destinație. Dar cum de regulă primul pas pe care îl fac într-o altă țară este aeroportul, ar însemna să fiu obligată să accept un curs valutar extrem de nesimțit, deci bani aruncați pe fereastră.

În schimb, tot ce trebuie să fac este să merg la un bancomat și să scot bani direct în moneda locală, la un curs valutar de bun simț.

Mă pufnește râsul când îmi amintesc ce am făcut prima dată când am mers în Ungaria. În București n-am găsit nicio bancă sau casă de schimb valutar care să aibă forinți, așa că m-am gândit că sigur găsim în Târgu Mureș, de unde aveam să luăm avionul până la Budapesta. Din București până în Mureș am luat un tren de noapte. Având sacul de bani după mine (bine, era doar un plic, dar oricum), mi-a fost frică să nu mi-i fure careva în cursul nopții, așa că înainte să pun capul jos să încerc să adorm, mi i-am pitit bine de tot în… chiloți :))) Dimineață când am ajuns la Mureș nu atentase nimeni la plicul meu, dar acum trebuia să găsim o bancă unde să schimbăm în forinți. Numai că ia banca de unde nu-i, pentru că era ora 7 dimineața. 1 oră am stat pe o bordură în fața celei mai apropiate bănci de lângă gară până s-a deschis, numai ca odată ajunsă la ghișeu să aflu că nici acolo nu au forinți. Ora la care trebuia să fim la aeroport se apropia, iar eu tot nu rezolvasem problema. A trebuit să ne înghesuim într-un amărât de microbuz ca să ajungem în altă zonă a orașului, unde îîîn sfârșit am găsit o casă de schimb valutar care avea forinți, iar de acolo încă un taxi care ne-a dus la aeroport. Chiar nu știu ce-a fost în capul meu :))

2. Nu stau cu stresul ca mi se fura sau pierd banii

Din fericire n-am pățit niciodată să pierd sau să mi se fure bani, însă eu nici în București nu merg cu sacoșa de bani după mine. Cu atât mai mult în vacanță, unde oricum suntem gură cască și deci victime sigure. E atât de ușor să fii prădat ca turist încât unele locații au ajuns deja arhicunoscute pentru pickpocketing.

De aceea, precauția e mama înțelepciunii. Păstrez banii pe card, și cash iau asupra mea doar o sumă mai mică, care n-ar fi sfârșitul lumii dacă mi s-a fura sau i-aș pierde.

Iar asta e valabil atât pentru călătoriile scurte, cât și pentru cele lungi. Chiar dacă plec într-o vacanță mai de durată, acum nu mai port asupra mea decât sume mici de numerar. Iar când mi se termină, mai scot de la bancomat.

Mi-aduc aminte că atunci când am plecat în luna de miere, ce urma să dureze chiar mai bine de o lună, s-a întâmplat să avem cash vreo 1500 de euro. O căruță de bani, dar așa e după nuntă… Ei, noi în loc să-i punem pe card, i-am luat cu noi (din nou, nu știu ce-a fost în capul nostru :))), iar în a treia zi era să fac un atac de cord când mi-am dat seama că nu mai găsim geanta în care îi pusesem. Geantă în care se afla și aparatul nostru foto DSLR. Nu mai are rost să reiau povestea acum, cine e curios o poate citi aici.

Cash-ul e clar că se poate fura, însă de asemenea și fără card poți să rămâi. Diferența MAJORĂ este că odată ce ți s-au furat banii, degeaba speri să ți-i recuperezi, că rămâi doar bătând din buze. Dar dacă ți se fură cardul, ești acoperit. Până apucă hoțul să-ți ghicească pin-ul (deși ar trebui să fie lovit de inspirație, pentru că după 3 încercări i se blocheaza cardul în bancomat :)), tu deja ai sunat la bancă și ai blocat cardul. Și chiar dacă, prin absurd, îți ghicește pin-ul și apucă să îți extragă bani, tot nu rămâi cu banii furați, grație politicii de Zero Liability.

La fel și în cazul în care ești victima unei fraude bancare (de exemplu ți se clonează cardul), lucru care pot să spun că mi s-a întâmplat. La câteva săptămâni după ce am revenit din luna de miere (când am plătit în mai multe țări europene cu cardul), am fost sunată de bancă pentru a confirma că am extras bani de la un bancomat din Brazilia în acea zi. Am fost complet șocată, dat fiind că eu nu fusesem în viața mea în Brazilia :))) și în momentul acela mă aflam bine mersi cu cardul în portofel în București.

N-a trebuit decât să merg la bancă și să dau o declarație la poliție și, în maxim o lună, banii care îmi dispăruseră din cont mi-au fost returnați de către bancă.

3. Nu stau cu stresul ca nu mi se accepta cash sau alt tip de card

Sunt nenumărate situații și locații în care banii cash sunt complet inutili, sau în care anumite tipuri de carduri nu sunt acceptate. Personal mi s-a întâmplat de multe ori.

  • Un caz universal valabil este la închirierea unei mașini, unde e musai nevoie de un card embosat, de pe care firma de închirieri să poată bloca o garanție pe perioada închirierii (și un pic după aceea). Mai mult decât atât, mi s-a întâmplat nici măcar valoarea închirierii să nu o pot plăti cu cash, pur și simplu pentru că ghișeul respectiv nu lucra cu cash. Și nu e un caz izolat, ci este valabil în multe locuri.
  • De asemenea la un punct de plată de pe o autostradă din Franța mi s-a întâmplat să mă încadrez greșit, pe o bandă unde nu se putea plăti decât cu cardul, și primul card cu care am încercat să plătesc (Visa Electron) nu mi-a fost acceptat. MasterCardul da. Lucru pe care l-am mai pățit de-a lungul timpului de câteva ori și la diverse magazine.
  • Tot în Franța, la un automat de bilete de la metrou pur și simplu nu mi-am putut cumpăra bilet pentru că nu aveam card la mine, ci doar bancnote mari (de 100 euro), iar aparatul nu accepta decât bancnote sub 50 euro. Casă normală de bilete nu exista, ci doar automate. Așa că a trebuit să ies din gura de metrou și să caut să schimb o bancnotă de 100 euro. Și cine îți schimbă așa ceva? Nimeni! Toți sunt suspecți și te refuză. Acceptă doar dacă vrei să cumperi ceva, și chiar și așa, îți bagă bancnota la un detector de bani falși.
  • Mai mult decât atât, există automate de bilete la care nu poți plăti decât cu cardul. Am pățit chiar în Belgia, unde toate automatele de bilete sau abonamente de tren sunt așa. Iar în stațiile mici, e singura posibilitate de a cumpăra bilet, nu există case normale de bilete. În stațiile mari însă, dacă nu aveam card trebuia să stau la cozi interminabile. Lucru de care nu doar nu aveam chef, dar pe care nici măcar nu mi-l permiteam mereu, pentru că mă grăbeam.
  • Tot la capitolul automate, un caz particular este acela în care poți plăti și cu bani, dar nu dau rest. Și dacă nu ai fix suma pe care trebuie să o plătești (ceea se întâmplă în majoritatea cazurilor), chiar nu e nicio afacere. Ar trebui de asemenea să pierd timp căutând un magazin care să îmi schimbe niște bani (ceea ce de regulă se traduce prin a cumpăra ceva de care nu am neapărată nevoie, pentru că nimeni nu vrea să schimbe).

4. Nu stau cu stresul ca trebuie sa imi notez fiecare cheltuiala făcuta

În ultimii ani am citit destul de mult despre educația financiară. Și înainte eram destul de chibzuită, și chiar din anul 1 de facultate mi-am ținut evidența cheltuielilor într-un fișier excel, însă am făcut în trecut și câteva greșeli care acum nu se mai află printre practicile mele financiare. Și de când am învățat mai bine cum să-mi gestionez banii, acel excel s-a transformat într-un adevărat cash flow, și astfel știu în orice moment câți bani am (atât cash cât și pe carduri), știu cât voi avea disponibil la final de lună și așa mai departe.

Și de când cu blogul, evidența cheltuielilor în vacanță a devenit la fel de importantă, pentru că, după cum probabil ați observat, la finalul fiecărui jurnal de călătorie menționez costurile implicate, și fiecare serie de jurnale este întotdeauna însoțită de un articol detaliat despre cheltuieli. Astfel că la sfârșitul fiecărei zile, oricât de obosită aș fi, încerc să îmi amintesc ce anume am cheltuit în cursul zilei. Dar uneori chiar nu e un lucru ușor, pentru că sunt zile în care sunt multe locuri diferite în care am plătit, și la final mi-e greu să nu uit unele din ele, mai ales dacă sunt mărunțișuri, cum ar fi o apă, un bilet de autobuz sau ceva de mâncare luat pe fugă.

Însă plătind cu cardul peste tot pe unde se poate, nu mai trebuie să am grija asta, pentru că toate plățile vor fi înregistrate în cont, și când ajung acasă nu trebuie decât să intru în internet banking și să văd acolo lista tuturor cheltuielilor pe care le-am făcut în vacanță.

Desigur, există și locuri în care nu se poate plăti decât cash, sau chiar țări unde nu este sigur să folosești cardul la comercianți (în special câteva țări prin Asia/Africa), caz în care trebuie să extragi de la început bani de la bancomat. Sau există țări în care cardurile nu merg decât la anumite bancomate, sau locuri în care nu există niciun bancomat pe o rază de zeci de kilometri, însă acestea sunt excepții, și de cele mai multe ori se rezolvă ușor, după cum am și scris mai sus (scoatem bani în prealabil de la un bancomat).

Cazuri acestea sunt însă din ce în ce mai rare. Pentru toate celelalte… există MasterCard :)

banner-final-830-latime-KV copy

26 comentarii:

  1. Buna Alexadra,

    Imi face mare placere sa-ti citesc descrierile, esti foarte talentata si modul tau de exprimare mi se potriveste tare bine, cu ajutorul tau reusesc sa evadez din cotidian, eu fiind o fire statica. Sunt bucuroasa ca te-am descoperit si astept cu drag postarile tale.

  2. Problema cu cardul e ca cele mai multe campinguri accepta numai cash. La fel la benzinariile din Italia, care aproape toate sunt fara vanzatori, n-am reusit sa platesc cu cardul Visa, am putut plati doar bagand bancnote de 5, 10, 20 euro in automat.

    Sa pot sa schimb banii doar daca-i scot de pe card am patit in Polonia, ca zloty nu se gaseste in tot Clujul.

    In rest duc cam echivalentul a 200 euro in moneda tarii in care vreau sa merg. Problema e ca daca merg in Elvetia + tari unde se foloseste euro, deja am echivalentul a vreo 400 euro la mine: forinti pentru luat benzina si in drumul spre casa, euro de luat benzina, mancare, camping in Austria, franci pentru Elvetia, euro pentru ziua cand ies din Elvetia.

    • Uite n-am patit chestia asta in campinguri, decat in Ungaria cred, la unul asa mai obscur… :)
      In tarile civilizate precum Austria nu am patit sa nu primeasca decat cash la campinguri. Dar nu zic ca-i imposibil.

    • Petean Marius Virgil

      Buna ziua,
      Lucrez la o banca in Cluj si doresc sa va informez ca sunt zloti de vanzare. Dar, e adevarat ca si eu prefer cardul. Felicitari Alexandra pentru acest site minunat!

  3. Da’ esti organizata nu gluma! Ai fi fost un bun administrator de conturi ;).
    Eu habar nu am cati bani am in cont, ce-am cheltuit si culmea, am lucrat mai mereu in domeniu. E drept, uneori e mai usor sa administrezi banii altora :D.
    Cat despre card, eu astept cu nerabdare momentul cand nu va mai exista cash. Iar la cum stau lucruile, in Franta cred ca nu va mai dura mult :))

    • :)) Uite la meseria de administrator de conturi nu m-am gandit niciodata.
      Mie mi-a placut mereu matematica, probabil de aia imi place sa lucrez cu cifre :D
      Si eu abiaaaa astept sa nu mai existe cash. Din pacate, la cum stau lucrurile, in Romania nu va mai dura putin :)))

      • Si mie mi-a placut matematica si cifrele, doar cifrele bugetului meu mi s-au parut mereu complicate :)). Si de-ar fi fost unul imens… Cred ca o sa-mi iau si eu niste carti de educatie financiara :D

        Romania are un sistem bancar de rahat -ca vorba aia doar am lucrat in el :)) si o legislatie bancara aproape inexistenta, nu-i de mirare ca increderea in banci a cetatenilor este aproape de 0. De “educatia bancara” a unora nici nu mai vorbesc… Sa speram ca lucrurile se vor mai aseza cu timpul.

        • Daca vrei, iti pot trimite excelul meu in care tin evidenta veniturilor si cheltuielilor, ca poate e un punct de start.
          Sa ai un instrument din asta mi se pare foarte important. Bine, eu sunt control freak, e si asta un factor in faptul ca mi se pare extrem de important sa stiu mereu cum stau cu finantele :)

          Insa orice carte de educatie financiara spune ca e esential. Pe de alta parte, majoritatea cartilor de educatie financiara sunt adresate celor ce au probleme cu banii si sunt cam ingropati in datorii. Si atunci ei trebuie sa inceapa sa-si tina evidenta, ca sa vada de unde pot sa taie din costuri si sa poata gestiona iesirea din “faliment” mai bine.
          Dar eu cred ca indiferent daca avem probleme cu banii sau nu, cu totii cheltuim o anumita suma de bani pe prostii. Si daca identificam punctele astea unde banii sunt dati aiurea, putem identifica resurse pentru lucruri care cu adevarat conteaza, de exemplu o calatorie in plus pe an :) De asemenea unele carti de educatie financiara te invata cum poti scapa mai repede de credite. Metodele sunt gre de aplicat, insa daca iti doresti cu adevarat sa fii debt-free, nimic nu e imposibil! :)

  4. Comisioanele bancare, atunci cand scoti bani din zid in alte tari sunt destul de mari. Au fost vreo 4 ani in care am plecat cu 20 de euro in buzunar si restul de bani pe card, dar… Sunt situatii in care ai nevoie de cash si trebuie sa scoti de 2-3 intr-un sejur si nu e deloc convenabil. Am stat si am calculat si am vazut ca e mai rentabil sa plec de acasa cu banii schimbati. In general, in zona euro, plec cu euro (400-1000) dar si cu ceva lei pe carduri, ca nu se stie niciodata. Nu iau insa niciodata tot numerarul dupa mine cand ies la plimbare si nici nu tin toti banii in acelasi loc. Ar fi absurd sa iau 500 de euro dupa mine cand plec intr-o excursie de o zi. E drept ca, in general, noi stam in studiouri sau apartamente, nu la hoteluri si pana acum, nu am avut niciodata surprize. Insa daca stai sa faci calcule cu creionul pe hartie, este mai convenabil sa vii cu euro schimbati de acasa, decat sa scoti de 2-3 ori pe parcursul sejurului. In 90% din cazuri plecam de acasa cu euro pt. a achita cazarea, ca sa nu avem vreo surpriza. Uneori, s-a intamplat sa ajungem la destinatie seara si sa nu avem de unde sa scoatem bani.

    • In zona euro plata cu cardul e mai peste tot acceptata, deci nu e nevoie sa mergi sa scoti de pe card de mai multe ori, ci platesti direct cu cardul.
      Trebuie doar o mica suma cash (schimbata in tara sau scoasa de la un bancomat cand ajungi in tara de destinatie) pentru locurile unde nu se accepta cardul.

  5. Buna, Alexandra!

    De fiecare data cand intru la tine pe blog, o fac cu o deosebita placere. Postarile tale au fost surse de inspiratie pentru unele dintre calatoriile mele; tu esti o persoana care ma inspira. Te admir si te apreciez enorm de mult.
    Desi pana acum nu am postat comentarii, ei bine, articolul tau despre carduri si comentariile referitoare la administrarea banilor m-au determinat sa-mi iau inima in dinti si sa te rog sa ma ajuti, daca se poate, cu excelul tau. De ceva timp incerc sa ma pun la punct, sa fiu mai economicoasa, insa nu-mi iese de fiecare data :))
    Iti multumesc!

    • Buna Alina!
      Sigur ca da! Cu cea mai mare placere! Da-mi te rog un mesaj folosind formularul de contact http://bloguldecalatorii.ro/contact
      ca sa pot sa iti trimit pe mail modelul de buget.

      Mersi tare mult pentru aprecieri, sunt foarte bucuroasa ca te-am inspirat!
      Te mai astept oricand cu mare drag si cu alte comentarii daca vrei sa ma intrebi sau sa-mi zici ceva :)

      • Ai inteles gresit. Nu e vorba de niciun comision ascuns. In articol se vorbeste despre comisionul pe care comerciantii (adica societatile comerciale) il platesc bancilor pentru platile efectuate prin POS-uri. Adica eu, daca sunt SRL si vreau sa ofer clientilor mei posibilitatea de a plati cu cardul, contractez o banca, iar banca respectiva in aduce la sediu un POS, care nu are un cost fix, ci ulterior, eu ca SRL, ii platesc bancii un comision pentru toate incasarile pe care le-am facut prin acel POS.
        Clientii (cei ce platesc cu cardul) nu platesc niciun comision atunci cand platesc cu cardul. Poti insa sa gandesti ca daca iti cumperi o carte cu cardul care costa 100 de lei, o mica parte din aia 100 de lei inseamna acel comision la banca pe care societatea de la care am cumparat cartea va trebui sa il plateasca la banca. Dar tu ca si client, nu platesti decat acei 100 de lei, nu iti ia nimeni niciun comision. Si daca ai plati cartea cu cash, tot 100 de lei ar costa. Ai inteles acum?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *