Cum a fost 2014 si pe unde am ajuns

Dat fiind că abia săptămâna trecută am reușit să povestesc ultima tură din 2014, a trebuit să amân un pic momentul retrospecției tradiționale de la început de an asupra celui ce tocmai s-a încheiat.

2014… hmmm… cum a fost 2014? Păi să vedem… în unele aspecte, mai bun ca 2013 (at least this year no one I love died, so that’s a plus), în altele, mai rău ca 2014. Am avut multe dezamăgiri, dar și multe bucurii. Dacă trag linie, aș zice că-s pe plus: sunt sănătoasă, am reușit să urc pe munte 1 lună din cele 12, mi-au ieșit aproape toate planurile de călătorie și am ajuns într-o mulțime de locuri noi atât la noi cât și în afară, am cunoscut încă o mână de oameni frumoși și deștepți, și am mai realizat multicele pe partea de dezvoltare personală. Lucrurile mai nasoale nici nu prea merită povestite. Important e că m-am străduit să învăț din ele, ca să știu să nu mai fac aceleași greșeli pe viitor sau să știu să evit sau să gestionez mai bine lucrurile rele ce dau peste mine.

În schimb, am un carnețel în care de câțiva ani încoace îmi notez lucrurile bune care mi se întâmplă, atât cele care nu depind de mine cât și cele pe care mi le fac cu mâna mea, visurile pe care am reușit să mi le împlinesc. E o chestie foarte pozitivă pe care o poate face oricine, iar la final de an când arunc un ochi pe listă, îmi dau seama pentru cât de multe trebuie să fiu recunoscătoare.

Uitându-mă pe lista asta și reflectând la tot anul ce tocmai a trecut, aș putea rezuma ce-am făcut în 2014 în cele de mai jos:

  • Am reușit să elimin și ultimul lucru rău din viața mea. Acum câțiva ani am luat decizia să nu mai fac nimic din ceea ce nu îmi place (de exemplu să îmi placă ceea ce muncesc, să nu fac lucruri doar pentru că trebuie, etc). Însă așa cum știe toată lumea, așa ceva de regulă este extrem de greu de făcut. De când am luat decizia, în câțiva ani am reușit să elimin aproape tot, însă mai rămăsesem cu unul. Unul care mă storcea de energie și care deja simțeam că mă va îmbolnăvi. Și oricât de greu a fost să renunț, pentru că de, însemna o sursă de venit substanțială, mi-am dat seama că dacă nu tai răul de la rădăcină, n-o să reușesc niciodată. So I dit it! :D
  • Am făcut încă un curs de prim ajutor, de data asta cu Salvamont Sibiu (primul a fost cu Smurd). Acesta a durat 2 zile, nu doar câteva ore, și am învățat foarte multe, mai ales aspecte specifice accidentelor pe munte. În schimb a fost pentru prima dată când am fost la Bâlea Lac și am stat 2 zile numai în interior. That was kinda weird and exhausting :)
  • Mi-am pus aparat dentar. De foarte mulți ani voiam să fac asta, însă pentru că e o chestie foarte scumpă și nasoală, am tot amânat. Dar la începutul lui 2014, mi-am luat inima-n dinți. Acum îl am de aproape 1 an. Cum e? A big pain in the ass! (Only it’s not in the ass, it’s in the mouth :)))) E un chin, DAAAAR, putea fi mult mai rău. Așa că nu pot decât să mă bucur, pentru că din fericire am un prag de durere foarte bun, și nu am dureri decât rar și de mică intensitate. Au fost însă câteva momente anul trecut când am crezut că mă urc pe pereți. A trebuit să îmi organizez fiecare ieșire pe munte și fiecare călătorie în așa fel încât să nu fie imediat după vizita lunară la ortodont. Numai că uneori… așa cum se întâmplă în viață… shit happens. Socoteala de acasă nu se potrivește mereu cu cea din târg. Așa că mi s-a întâmplat să am complicații și uite așa m-am trezit de câteva ori plecând la drum după o intervenție sau cu „sârmele” proaspăt strânse. De exemplu înainte să plec la Maraton Apuseni, doamna doctor s-a trezit să îmi pună o sârmă mai groasă fix cu 2 zile înainte, și când am plecat vineri spre Băișoara, eram praf, nu puteam să mănânc nimic. De dat înapoi nici nu putea fi vorba, dacă am zis că mă duc, mă duc. Atâta doar că vreo 2 zile am fost lihnită de foame, pentru că nu există pastile care să ia durerea atunci când încerci să mesteci. Dar cu puțin noroc, anul ăsta poate scap de el. Doaaaamne-ajută!! :D
  • Am schimbat prefixul. Când eram mai mică, prin liceu cred, aveam impresia că oamenii sunt tineri doar până la 30 de ani. Pe urmă, s-a terminat jmecheria :))) Dar culmea, anul trecut am făcut minunata vârstă de 30 de ani (Oh God!!!) și zău dacă mă simt vreun pic mai îmbătrânită. Și oricum, lumea cică nu îmi dă 30 de ani (să îi cred sau mă mint pe față?? :))) așa că nu prea îmi fac griji. Oricum, ambalajul mai puțin contează, înăuntru e important să rămânem veșnic tineri :D
  • Am cunoscut încă niște oameni deosebiți. O consecință a blogului, și nu numai, este că în ultimii ani am tot cunoscut o grămadă de oameni fani. Și vreau să zic chiar oameni de milioane, oameni care mă inspiră, sau oameni cu care am 1 miliard de lucuri în comun, oameni de la care învăț extrem de mult! Îi prețuiesc enorm, chiar dacă unii sunt la depărtare și nu îi pot vedea atât de des pe cât aș vrea.
  • Am sărbătorit 2 ani de căsătorie. Și nu oricum, ci cu ședința foto de la Cruce la care visam încă din 2012. Am reușit să nimerim și în plin sezon de rhododendron, ceea ce a fost o adevărată nebunie. Acum aproape am uitat complet ce frig am îndurat atunci :D
  • Am renunțat la pagina de facebook a blogului. Mulți mi-au spus că sunt nebună, cum să renunț la 6500 de fani? Uite așa simplu :) Ajunsesem să nu mai văd rostul unei separații pe facebook între mine și blogul meu, drept urmare am renunțat la a mai posta pe pagină și acum postez pe profilul meu tot ce postam acolo. Oricine mă poate urmări dând follow, pentru că postez public ceea ce e de interes pentru „fani”. Nu plâng că am pierdut o mare parte din followerii de pe pagină, pentru cei care n-au văzut anunțul meu cu mutarea și chiar o să-mi ducă dorul, o să caute să vadă de ce nu mai postez pe pagină, și o să vadă că m-am mutat. Nu am fost niciodată ahtiată să am mii de like-uri pe facebook și nu a fost niciodată scopul meu. Pagina a crescut mereu organic, și la fel o să crească din nou și followerii. Scopul meu cu blogul a fost dintotdeauna să ajut. Și dacă ajut și 2 oameni, eu sunt fericită.
  • Mi-am schimbat aparatul foto. În vară mi-am luat un Sony Alpha 6000, cu care sper să rămân o bună bucată de vreme, nu de alta dar în ultimii 3 ani mi-am tot schimbat aparatul în fiecare an, și nu e tocmai o chestie ieftină de făcut.
  • M-am dat iar cu parapanta. Deși mai făcusem asta și la noi în țară, în 2011, de data asta a fost ceva cu totul și cu totul special, complet spontan. A doua zi după ce am ajuns în Chamonix și am văzut toate parapantele din aer (pe care le văzusem și-n 2012) am zis pe loc: anul ăsta mă dau și eu. Am zis! :D Și a doua zi eram în aer. Cea mai frumoasă surpriză pe care mi-am făcut-o singură pe 2014 :))
  • Am experimentat pentru prima oară altitudini care cer aclimatizare. Am dormit pentru prima dată la peste 3000 de metri (mai exact 3450) și am văzut ce însemnă să simți efectele altitudinii. Din fericire au fost efecte mici, incomparabile cu ceea ce aș putea simți la altitudini mai mari. Însă m-am bucurat că n-am avut dureri de cap sau greață.
  • Am scris 55 de articole noi pe blog.
  • Am făcut 3 montaje video noi. Nu sunt ele chiar opere de artă, dar în condițiile date, nu pot decât să mă bucur că am reușit să le montez și să creez și niște amintiri video pe lângă cele foto, căci sunt mult mai puternice emoțional, cel puțin pentru mine.
  • Mi-am îndeplinit o grămadă de visuri, atât legate de munte, cât și de alte călătorii. Am văzut Brugge pentru prima dată (și a fost love at first sight), am ajuns din nou în Chamonix, am urcat pe Grossglockner, am reușit să-i iau pe ai mei cu mine pe munte, și i-am dus la Omu unde nu mai fuseseră de 40 de ani, am ajuns în Ceahlău toamna, în Făgăraș de 3 ori (Custura Sărății, vf. Lespezi și Cornul Călțunului, Lacul Avrig, locuri pe care îmi doream de atât de mult timp să le văd), și câte și mai câte. Au fost printre cele mai mari bucurii din tot anul.
  • Mi-am făcut curaj să mă urc din nou pe bicicletă, după 16 ani. La ultima mea plimbare cu bicicleta, când eram în clasa a 8-a, de talentată ce eram, am intrat într-un stâlp și mi-am fisurat mâna. Și de-atunci nici că m-am mai urcat în șa. Însă anul ăsta am vrut să îmi depășesc jena asta, și am mers într-o zi în Parcul Kiseleff să iau o bicicletă pentru o oră, că oricum e moca :) Bine, tot sunt un total anti-talent, dar măcar nu sunt un caz complet pierdut :) Stați fără grijă, nu cred că mă apuc prea curând (or ever) de mountain biking, dar a fost așa… o chestie pe care voiam să o fac.
  • M-am mutat cu blogul pe wordpress și am lucrat la noul look. După 5 ani în care am avut blogul pe platforma blogger (blogspot), am făcut această îndrăzneață mutare, pe care o tot amânasem cam 1 an de zile, tocmai pentru că știam că o să ajung să-mi smulg părul din cap. Am muncit efectiv 1 lună de zile la asta, non stop. În tot timpul ăsta, am ajuns să descifrez niște lucruri pe care niciodată nu m-aș fi gândit că le pot înțelege (nu cred că am văzut atâta cod în viața mea!!!), să fac chestii care simțeam că mă depășeau din toate punctele de vedere, să citesc explicații care la început păreau chineză (și să le mai și aplic), de multe ori ducându-mă la culcare cu dureri de cap, dat fiind că eu n-am nicio treabă cu programarea web sau alte aspecte precum găzduire și alte rocket sciences din astea. În momentul în care am lansat la apă blogul cu noul look în noua lui casă pe wordpress (pe 9 noiembrie), eram complet epuizată. Numai ca să aflu peste 10 zile că aproape depășisem tot bandwidthul pe care îl aveam disponibil pentru 1 lună. Asta în condițiile în care oricum mai aveam o listă lungă de chestii care îmi rămăseseră nerezolvate la site. A început astfel runda a doua de chin, cu încă o serie de lucruri care mă depășeau complet și texte chinezești pe care a trebuit să le descifrez, și numai ce mă mutasem că a trebuit să mă mut din nou, la o altă firmă de hosting. Nici acum n-am terminat toate micile chițibușuri pe care le mai am de făcut la el, dar măcar am rezolvat problemele majore. Și în caz de dubii, știu că m-am plâns o grămadă, dar acesta este un lucru BUN, da? Nu un lucru rău! :))) Acum în sfârșit sunt foarte mulțumită de cum arată blogul.
  • Am găsit o comoară. În decembrie, după o toamnă foarte foarte grea, în care am simțit de multe ori că îmi fuge pământul de sub picioare, lucrurile au început în sfârșit să se mai așeze și să văd din nou viața și lumea cu ochi buni. Și anul s-a încheiat cum nu se poate mai bine, cu o săptămână petrecută la Galați de Crăciun în familie, și cu o surpriză complet neașteptată: am descoperit câteva cărți vechi de munte de-ale lui Tătăițu. Cu greu aș putea descrie bucuria ce am simțit-o atunci.

Desigur, pe lista mea din carnețel am mult mai multe lucruri notate, o grămadă de mici bucurii, care de fapt contează la fel de mult, dar am ales aici doar pe cele mai substanțiale. Și sunt sigură că sunt și lucruri pe care le-am uitat, dar ce să faci cu memoria asta, așa e când îmbătrânim… :)))

Și pentru că deja e destul bla bla pentru o recapitulare de an :) să trecem totuși și la locurile prin care am avut privilegiul să calc în 2014:

IANUARIE

1. sibiu1. Prima zi din an ne-a găsit la Sibiu, cu o poftă nebună de explorare urbană. Chiar dacă mai fusesem de 3 ori acolo, niciodată nu avusesem prea mult timp la dispoziție. Acum însă am avut ocazia să ne plimbăm câteva ore bune în căutarea celor mai frumoase cotloane medievale din Sibiu, chiar dacă era un frig care în mod normal m-ar fi ținut în casă.

DSC01133
2. Tot în ianuarie am avut ocazia să participăm la un curs de prim ajutor organizat de Asociația Montană Carpați împreună cu Salvamont Sibiu, pentru care ne-am „mutat” 2 zile la Bâlea Lac. În urma lui, odată ce-am ajuns acasă am încercat să strâng într-un articol tot ce am învățat acolo, atât pentru mine cât și pentru alți oameni care vor să învețe.

FEBRUARIE

2. ciucas (2)În februarie am pus la cale o tură în Ciucaș împreună cu Adi. Dacă facem abstracție de peripeția de la început, a fost o adevărată redescoperire pentru mine a acestor munți în care mai fusesem de atâtea ori, mai ales datorită apusului și răsăritului superbe la care am avut norocul să asistăm.

MARTIE

3. CraiÎn luna martie am făcut o tură foarte interesantă, o tură exclusiv feminină. Ne-am strâns 7 fete pasionate de munte din toată România (Cristina P., Cristina I, Raluca, Silvia, Laura, Ioana și eu) și am fugit un weekend în Piatra Craiului. N-am bănuit nicio secundă ce vom păți la cabană, dar în rest tura a fost un real succes :)

APRILIE

4. Macin1. În aprilie, după ce am fost acasă la Galați de Paște, am dat o fugă și în Măcin, unde am făcut circuitul Culmea Pricopanului, la care visam de multă vreme. Știam că este cel mai frumos din Măcin, cu formaţiuni spectaculoase şi inedite, dar niciodată nu m-am gândit că o să fiu atât de extaziată sau că o să am parte de atât de multe surprize.

4.2 Brugge
2. La finalul lui aprilie am plecat într-o călătorie la care visam de foarte mult timp. Am văzut 5 dintre cele mai frumoase orașe din BeneluxBruxelles, Brugge, Gent, Luxembourg și Amsterdam și am primit chiar mai mult decât îmi doream, adică nu numai doza de medieval visată și arhitectură flamandă, dar și o serie de peripeții :)

MAI

5.3 Napoli1. La doar câteva zile după ce am revenit din Benelux, în luna mai m-am urcat din nou în avion cu destinația Napoli. Am mers acolo la invitația Ovi Travel, alături de un grup de cititori Viajoa. Deși a fost scurt, am reușit să ne plimbăm un pic prin oraș, și să vedem și Pompeii, Vulcanul Vezuviu și Insula Capri, câteva colțișoare superbe din Italia.

5.4 Maraton Apuseni
2. Tot în mai am reușit în sfârșit să ajung în mijlocul colegilor mei de la Clubul Alpin Român, S. U. Cluj, mergând voluntar la Maraton Apuseni. A fost o experiență foarte frumoasă, în care am revăzut și cunoscut oameni frumoși, am admirat din noi Piatra Secuiului, am mers la Cetatea Colțești și am făcut primii pași prin Scărița Belioara.

5.5 Delta
3. La final de mai am mers într-o mini-vacanță în Deltă, la invitația Descoperă Delta Dunării. În cele 4 zile am văzut multe din minunile Deltei: un apus deosebit, cuiburi cu ouă, păsărele și cai sălbatici, dar am și îndurat un minunat cod galben, direct în barcă, sub cerul liber. A fost una dintre cele mai greu de suportat experiențe din viața mea.

IUNIE

6. Leaota1. În iunie am făcut încă o tură girl power, doar eu și Monica :) Deși vremea de Rusalii ne stricase planurile, după multe răzgândiri și gândiri, am reușit să fugim măcar o zi în Leaota, un munte nou atât pentru mine cât și pentru Monica. Și chiar dacă n-a fost plin de smârdar, câteva tufe roz tot am reușit să pozăm.

6.2 Bucegi
2. Tot în iunie am făcut și ședința foto la Crucea Caraiman la care visam de mai bine de 1 an, pentru a marca 2 ani de căsnicie. Ca și pe Transalpina, Adi ne-a făcut încă o serie de fotografii superbe, și astfel visul meu a fost împlinit, după care mi-am luat la revedere de la rochia de mireasă.

6.3. Avrig
3. În ultimul weekend din iunie am reușit în sfârșit să ajungem în Făgăraș la Cabana Bârcaciu și Lacul Avrig, locuri în care tot încercam să mergem de câțiva ani dar încă nu reușisem. Pe lângă traseele marcate, am făcut și o cățărare mică pe vârfurile Ciortea, ca să fie aventura completă. A fost cu adevărat un traseu impresionant.

IULIE

7. Vf. LespeziÎn iulie mi-am mai îndeplinit încă un vechi vis făgărășan, și anume să văd Lacul Călțun de pe Vârful Lespezi. A fost o adevărată întrecere cu norii, presărată cu ultima surpriză roz pe anul 2014, la care s-a adăugat și un mic scrambling până pe Cornul Călțunului, ceea ce per total a însemnat una dintre cele mai frumoase ture din toată vara.

AUGUST

8. Gross8.3 Aig Rouges1. În august, încă din prima zi din calendar, am plecat spre Alpi. A fost un road trip foarte lung cu pornire din București și având ca punct cel mai îndepărtat orașul Chamonix din Franța. Prima oprire a fost în Austria, unde am făcut o ascensiune pe Vf. Grossglockner. Vremea nu prea ne-a ajutat, fiind mereu instabilă, și a fost o urcare foarte grea, însă per total a fost o experiență mai mult decât memorabilă. Apoi ne-am mutat în zona Mont Blanc unde, chiar dacă n-am mai putut urca pe vârf, am rămas pentru a face câteva drumeții frumoase în Aiguilles Rouges care ne-au umplut de energie. Energie de care chiar aveam nevoie pentru drumul lung înapoi spre casă.

8.4 Custura Saratii
2. Iar la final de august, de ziua mea de nume, am reușit o a treia tură în Făgăraș la care visasem multă vreme, frumoasa Custură a Sărății. Cu ocazia asta am fost și prima dată la Cabana Negoiu, o altă cabană la care ne doream să ajungem. A fost una din turele mele preferate din tot anul, perfectă pentru a încheia vara.

SEPTEMBRIE

9. Omu1. În primul weekend din septembrie am făcut tura tradițională la Omu, însă de data aceasta a fost una cu totul specială. Fiindcă mi-am dorit să împart bucuriile muntelui cu oamenii care-mi sunt cei mai dragi, i-am luat pe ai mei într-o tură lejeră pe platoul Bucegi, mai ales că nu mai fuseseră sus la Omu de fix 40 de ani.

9.2 Trip with Steven & Kika
2. Iar la final de septembrie, am avut onoarea de a le arăta  lui Steven (couchsurferul la care am stat în primăvară în Brugge) și prietenei lui câteva din frumusețile României. I-am dus să vadă peisaje rurale montane, Vulcanul Racoș, Viscri și Cincșor, Cetatea Rupea, Mănăstirea Cârța și Transfăgărășanul.

OCTOMBRIE

10. CeahlauÎn octombrie am reușit în sfârșit să ne întoarcem în Ceahlău, și să-l vedem în coloratele haine de toamnă care știam că-i vin atât de bine. Ne-a întâmpinat așa cum se cuvinte, cu superba și faimoasa lui mare de nori, vreme bună și, la fel ca în Ciucaș în februarie, am avut norocul de a vedea un apus și un răsărit de vis.

NOIEMBRIE

11. Poiana MaruluiÎn noiembrie, deși vremea se anunța cam urâtă, am plecat în mini-vacanța de la final de lună la Poiana Mărului cu gândul să ne relaxăm și să facem câteva plimbări pe dealuri. Natura însă avea o surpriză mult mai interesantă pentru noi, și ne-a așteptat îmbrăcată toată în gheață, transformând o banală plimbare într-o adevărată aventură.

DECEMBRIE

12. BaiuluiAnul l-am încheiat cu o tură de 1 zi în Baiului, unde ne-am întors pentru a ne continua creasta începută în 2011. Pe atunci am făcut pe timp de primăvară-vară porțiunea de creastă dintre Azuga și Sinaia, de data asta am vrut să vedem cum e și spre Posada. În ultimul sfert, tura s-a transformat într-o cursă contracronometru ca să prindem trenul. Tren care ne-a făcut o mare mare surpriză.

A fost un an destul de plin, un an în care am învățat extrem de multe. Un moment special a fost acela în care am avut o mică revelație legat de munte. Pe măsură ce anii au trecut, m-am simțit luată de val uneori, dar anul acesta mi-am adus aminte de ce m-am apucat de munte. Și m-am apucat ca să VĂD. Atât. Pentru nimic altceva. Nu mă interesează să fac ture ca să „am ce pune la palmares”, nu mă interesează să fac ture celebre sau să merg undeva doar ca să bifez că am fost și acolo chiar dacă pe mine locul sau traseul ăla nu mă atrage cu nimic. Lucrurile astea nu îmi aduc niciun fel de bucurie. Tot ce vreau este să VĂD.

Din fericire nu am făcut niciun astfel de traseu sau tură, însă mi-am dat seama că la cum mă luase valul, probabil ar fi fost ușor să ajung să iau decizii greșite în viitorul apropiat.

De asemenea, am mers în multe ture în ultimii ani în care n-am avut timp să mă bucur cum trebuie de munte, de natură, de clipele frumoase. E drept că uneori, din diverse motive, unele ture sunt foarte lungi și nu e timp de lălăit, dar pe viitor îmi doresc să îmi fac din ce în ce mai mult loc pentru ture în care nu am niciun motiv să mă grăbesc, în care dacă am chef să mă opresc jumătate de oră să admir un loc, să pot să fac asta. Căci până la urmă pentru asta merg pe munte, să mă liniștesc, să mă bucur și să admir natura, și nu mai vreau să fac asta din fugă.

Și dacă tot vorbim de planuri de viitor, pentru 2015, contrar obiceiurilor mele, nu mi-am făcut niciun plan, decât în ceea ce privește turele pe munte. Asta pentru că am niște planuri personale care nu ne vor permite să călătorim așa de mult ca până acum (before anyone asks, no, I am not having a baby :) dar regula de la care nu mă voi abate ORICE AR FI este să mergem pe munte măcar o dată pe lună, iar vara sper că vom reuși de mai multe ori, și că vom putea face și vreo 2-3 excursii prin țară în weekendurile prelungite.

Cât despre „vacanțele” dincolo de granițe, tot ce-mi doresc este să ajungem în septembrie în Dolomiți. Kiturile de via ferrata deja ni le-am cumpărat de anul trecut, anul asta nu mai trebuie decât să ne luăm hamuri și o cască pentru Cristi, and we’re good to go :) Acum… sper doar să pot să îmi îndeplinesc această dorință. Așa că țineți-mi pumnii! :)

Cam atât, că am vorbit cam mult. Vă doresc tuturor exact ce îmi doresc și mie: un an 2015 plin de bucurii, sănătate și reușite, iar în materie de călătorii, să ajungeți peste tot pe unde vă doriți!

22 comentarii:

  1. Sa stii ca exact despre having a baby urma sa intreb cand am citit ca vei calatori mai putin :)))!
    Glumesc, este probabil intrebarea care ma scoate cel mai rau din pepeni si pe mine :D.
    Ai avut un an plin de aventuri faine, ceea ce iti doresc si pentru 2015!

  2. Te invidiez sincer, dar in sensul bun, pentru Brugges; il am si eu in lista scurta de dorinte :)

    Super ideea carnetelului cu notat lucrurile bune ;)

    Si la drumetii pe munte esti sursa mea, as putea spune unica de multe ori, de informatii :) datorita tie am facut canionul 7 scari cu continuare pe Piatra Mare…si cu pauzele de care ziceai…si a fost mai mult decat mi-as fi putut dori.

    Sa ne fie bine si in 2015.

  3. Mulţumesc pt că ne faci “părtaşi” la proiectele tale (trecute, dar şi viitoare). Te urmăresc cu interes şi sper să ajung să vizitez măcar câteva dintre locurile mirifice pe care ni le-ai prezentat.

    Mult succes pe 2015 şi fie ca toate dorinţele tale să devină realitate!

  4. Alex, dar cate posturi de radio prinzi acum in masina? :)
    La aeroport, te controleaza de fiecare data, asa-i?
    Comanzi cate doua portii de mancare, nu? Ca una oricum ramane in aparat…
    Poti parca acum pe locurile pentru handicapati? :P
    Folosesti si ulei pentru motoare, nu?

    Ok, lasand glumele cu aparatul dentar de-o parte si sperand ca nu te-ai suparat, vroiam de fapt sa te/va felicit pentru experientele impartasite in cel mai profi mod pe care l-am vazut pana acum…

    Un 2015 plin de experiente noi!

    • :)))) Sa stii ca tot atatea posturi de radio prind, la aeroport nu am avut nicio problema, si de mancat mananc chiar mai putin, ca mestec mai incet :))
      La locurile de handicapati chiar nu m-am gandit, dar e o idee EX-CE-LEN-TA!! :)))

      Mersi fain pentru aprecieri! :) Si iti doresc si tie la fel pentru 2015, sa fie plin cu tot ce iti doresti! :)

  5. Aproape că nu am cuvinte să te felicit pentru tot!
    Mai ales pentru „să nu fac lucruri doar pentru că trebuie”, să faci ceea îţi place şi să poţi şi trăi din asta. Bănuiesc că a fost un proces lung, iar rezultatul final e pe măsura efortului!
    Iar cu mersul la munte – câtă dreptate ai! Să trăieşti natura la înălţime, nu pentru recorduri şi „palmares” – asta încerc şi eu! Câteodată, rămân „cu ochii-n soare” la vreun peisaj, de uit unde trebuie să ajung…
    E cam cu întârziere urarea, dar să ai tot ceea îţi doreşti TU în 2015!
    Ioana

    • Ioana, iti multumesc din suflet! Ma bucur intotdeauna sa primesc mesaje de la oameni care sunt pe aceeasi lungime de unda cu mine :)
      Sarumana pentru urari! La fel iti doresc si tie! :)

  6. Am si eu o intrebare care ma framanta pentru ca ma gasesc in situatia de a face ceea ce nu-mi place la munca.
    cum se face ca demisionand totusi sa-ti permiti atat de multe? ai pus bani deoparte? te sustine sotul? ies si mai multi bani din blogging si activitati conexe?

    • In situatia de fata pot sa spun ca n-am “demisionat”, pentru ca lucrez pe cont propriu de multi ani. Doar am renuntat la una din sursele de venit.
      Insa da, era una consistenta, si se simte. Am facut asta spre finele anului, astfel ca de atunci nu pot sa spun ca imi mai permit “atat de multe”.

      In mod evident, nu era singura sursa de venit a familiei, deci ne descurcam. Cu mai putin, dar ne descurcam.

      Am fost insa in trecut in situatia in care am demisionat de la un job de birou care nu imi placea (chiar de 2 ori de fapt), deci stiu cam cum e.
      As putea sa iti spun doar urmatoarele: ca sa poti renunta la un job care nu iti place, ai doar vreo 2 optiuni:

      1. daca nu ai deja bani pusi deoparte sau venituri pasive, incepi sa stragi bani si sa inveti sa iti faci venituri pasive
      sau
      2. incepi o afacere proprie in paralel, si dupa o perioada mai mica sau mai mare, vei putea sa iti dai demisia si sa te ocupi de ea full time

      In ambele situatii nu poti renunta la job imediat, ci doar dupa o perioada de timp, care in cazul 1 nu e tocmai mica.
      Singurul mod in care ti-ai putea da demisia imediat ar fi o a treia varianta, in care poti sa te apuci din ziua 2 sa produci bani dintr-un skill pe care il ai, skill care iti place sa-l practici, dar este un caz mai rar…

      M-am apucat de curand sa scriu un articol detaliat despre finante si cum sa iti permiti sa calatoresti, asa ca daca esti interesat, vei putea citi acolo mai multe detalii. Il voi finaliza luna viitoare cred.

      • Multzam’ fain!:)

        Teoretic, poti sa calatoresti cat vrei daca mai speli vase pe ici pe colo pentru 100-200 de euro :)
        Eram curios care e secretul pentru ca la prima vedere, poate oamenii ar intelege ca daca isi dau demisia, automat viata li se imbunatateste si au si mai multi bani si calatoresc, isi cumpara chestii, etc (cunosc cazuri naive). in realitate problema e mult mai complicata daca nu lucrezi intr-un domeniu care sa-ti permita freelancingul.
        bafta si carari insorite!

        • Daca isi dau demisia dintr-un job care nu le plac, viata chiar li se imbunatateste automat, dar nu vad cum oamenii ar putea intelege la prima vedere ca daca isi dau demisia au si mai multi bani. De unde ar mai avea bani daca nu mai au sursa de venit? :))
          Nu exista secrete, exista numai cai cunoscute deja de toata lumea dar ignorate sau de care oamenii se feresc sau se tem. Exista in schimb sacrificii, prioritati, schimbari de mentalitati si multe greutati pana sa poti sa ajungi sa faci in viata doar lucruri care iti plac. Nu exista scurtaturi sau solutii magice peste noapte. Decat eventual daca castigi la loto :)))) Desi ca sa castigi ar trebui sa joci, ceea ce e e doar un alt mod de a arunca bani pe fereastra.

          O sa te contrazic un pic. Problema nu e “mai complicata daca nu lucrezi intr-un domeniu care sa-ti permita freelancingul” sau mai bine zis, nu e complicata doar in cazul in care nu lucrezi intr-un domeniu care sa-ti premita freelancingul. Oamenii de aia si ajung sa lucreze toata viata intr-un job sau domeniu care nu le place, pentru ca le e teama sa-si schimbe domeniul sau nu au dobandit de-a lungul vietii un alt skill decat cel pe care il practica la job, sau le e frica sa o ia de la 0. Intotdeauna ai optiunea sa faci altceva decat ai facut pana atunci, trebuie doar sa iti doresti foarte mult sa ai o viata mai buna. Sau cu alte cuvinte, trebuie sa nu iti placa jobul tau suficient de mult incat sa faci orice ca sa scapi de el.

          Din cate inteleg din ce spui, la tine nu e vorba ca nu iti place locul de munca, ci domeniul pe care il practici, deci e clar ca nu s-ar pune problema sa faci acelasi lucru dar in regim freelance, ca altfel ti-ai cauta acelasi job dar la o alta companie.

          Eu de exemplu nu mai profesez in domeniul pentru care m-am pregatit in facultate, pentru ca am realizat ca nu mi se potriveste si am ales sa am o viata mai buna facand ceva ce imi place, nu sa imi car crucea pentru tot restul vietii doar pentru ca “asa trebuie”.

          PS. Nu inteleg exact ce inseamna “Teoretic, poti sa calatoresti cat vrei daca mai speli vase pe ici pe colo pentru 100-200 de euro :)”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *