Let me BEnelux: Amsterdam

Amsterdam, 2-3 mai 2014

Am găsit Amsterdamul un oraş nebun. Oricât de multe ai fi văzut prin lume până la Amsterdam, tot vei găsi ceva care să te surprindă, ceva ce n-ai mai văzut niciodată, ceva şocant (mai mult sau mai puţin, după caz). Şi nu mă refer doar la Cartierul Roşu. Amsterdam e crazy din multe alte puncte de vedere.

Şi cumva cred că am reuşit să-l prind în una dintre cele mai crazy perioade. Aşa cum am mai spus de nenumărate rânduri aici pe blog, eu nu prea suport aglomeraţiile. Nici locurile aglomerate, nici perioadele aglomerate, aşa că fac tot posibilul să le evit atunci când pot. Numai că încercând să evit Ziua Regelui şi zilele nebune de dinainte şi după, pentru că nu voiam ca prima mea vizită la Amsterdam să fie într-o baie de mulţime portocalie, am dat peste o perioadă probabil la fel de aglomerată, cea de după 1 mai.

Nu mi-a dat prin cap că şi pe acolo îşi vor lua mulţi liber în ziua de vineri, 2 mai, şi vor pune de o minivacanţă de 4 zile începând cu 1 mai şi terminând cu 4 mai. Aşa că atunci când am “aterizat” în gara Amsterdam Centraal vineri, 2 mai, în jurul prânzului, am fost şocată de cantitatea de oameni care se revărsau peste tot.

Gara Amsterdam Centraal

Am scăpat repede de rucsaci lăsându-i la dulapurile de bagaje până la finele zilei (5.10 euro) când aveam să ne întoarcem după ei, şi am ieşit în faţa gării, unde am dat de Punctul de informare. Acolo, o aglomeraţie de nedescris. Jumătate din cei dinăuntru probabil nici nu ştiau ce vor. Partea bună este însă că aici sunt atât ghişee de informaţii cât şi ghişee de unde poţi cumpăra diverse bilete.

M-am strecurat  prin  mulţime şi am ajuns la un ghişeu destul de liber (acolo unde chiar tre să dai bani, nu prea se înghesuie toată lumea :P

Ca să scap de-o grijă, pe lângă biletele de transport în comun (12 euro / persoană pentru 48 de ore), am cumpărat şi bilete pentru Keukenhof. Spunându-i că vrem să mergem a doua zi dimineaţă, domnişoara de acolo m-a avertizat că va fi foarte aglomerat, pentru că va fi Parada Florilor. Great! Nu numai că aceasta este o minivacanţă (deci deja aglomerat), şi mâine e sâmbătă (şi mai aglomerat) dar va fi şi Parada Florilor (1 dată pe an) (deci CEL mai aglomerat).

În retrospectivă, poate ar fi trebuit să fiu spontană şi să schimb planurile ca să mergem chiar în acel moment spre Keukenhof, dar uneori nu sunt foarte flexibilă şi nu mă prind pe loc. Cum a fost până la urmă la Keukenhof şi cum am reuşit să evităm un pic CEL mai aglomerat moment din CEA mai aglomerată zi din an la Keukenhof, o să vă povestesc în jurnalul viitor.

Tot de la punctul de informare am luat şi o hartă cu Amsterdam. Aşa cum era de aşteptat, aceasta nu a fost gratis. Mai mult decât atât, a fost foarte scumpă (2,5 euro), dar pentru că în acel moment chiar nu mai aveam de unde să iau, şi eu fără hartă nu mă simt bine, am luat. Am băgat monezile într-un automat şi am primit o hartă frumos ambalată într-o cutie de carton cu sigla “I amsterdam”, dar care prea puţin m-a impresionat. Chiar n-aveam nevoie de un ambalaj frumos, ci doar de o hartă, care fără ambalaj putea fi mai ieftină…

Ca să nu daţi banii aiurea, la finele jurnalului am inserat o hartă gratuită găsită pe internet pe care o puteţi descărca şi printa (cat mai mare, ca să vedeţi ceva). Acoperă toată zona centrală, are trecute pe ea toate lucrurile importante care sunt trecute şi pe harta cumpărată de mine (sunt aproape identice, cred că e o versiunea anterioară a celei actuale), şi, pentru o vizită cât mai faină, vă recomand să încercaţi să găsiţi cazare tot în acest perimetru.

Încercând să lăsăm nebunia din faţa gării în urmă, am traversat repejor şi am pătruns în centru, pe prima stradă pietonală pe care am văzut-o pe hartă şi cu ochii, Niewendijk. Cred că e prima stradă pe care intră orice turist venind dinspre gară, dar pe cât de pietonală e, pe atât e de comercială. Plină ochi de magazine de haine şi alte asemenea, n-are absolut niciun farmec şi vă recomand din suflet să o evitaţi cu orice preţ, desigur cu excepţia cazului în care chiar asta trebuie să faceţi, shopping.

Am încercat rapid să scap cât mai repede de pe această stradă, cotind pe prima străduţă micuţă pe care am văzut-o la stânga. Undeva pe aici am întâlnit şi primul magazin cu zeci (sute?) de brânzeturi în care puteai degustaîn voie tot ce-ţi făcea cu ochiul. N-am cumpărat nimic (nu de alta dar nu voiam să mă car cu roata de brânză după mine toată ziua) dar am încercat vreo 3-4 feluri de brânză, de curiozitate.

Degustare de brânzeturi

Ce mi-a atras mie în continuare atenţia sunt însă casele, motivul principal pentru care am venit la Amsterdam. Nu mă aşteptam să văd aşa de repede şi atât de aproape de zona comercială primele case vechi şi micuţe cu arhitectură specifică, care pe lângă că au o faţadă atât de interesantă, sunt deformate care mai de care în fel şi chip, nicio faţadă nefiind aliniată cu următoarea.

Povestea caselor din Amsterdam mi se pare deosebit de interesantă. Şi fiind inginer la bază, mă fascinează poate cu atât mai tare şi mi-am dorit să aflu cât mai multe despre ele.

Casele din Amsterdam sunt strâmbe din mai multe motive, unele intenţionate, altele întâmplătoare. Cele care nu ţin de mâna omului se referă la terenul de fundare, care fiind foarte prost (cu atâta apă în jur), duce la tasări (în mare inegale pe amprenta casei) şi astfel casa se strâmbă în fel şi chip, unghiurile drepte devenind uşor obtuze sau ascuţite. Lucrul ăsta se poate observa cel mai uşor la ferestre dar de asemenea sunt foarte interesant de privit în diagonală casele de pe colţurile străzilor, la care se vede atât faţada cât şi lateralul.

Apoi, motivele intenţionate pentru care casele sunt strâmbe pornesc indirect de la faptul că sunt înguste. De ce sunt înguste? Pentru că proprietarii plăteau taxă pe metru de deschidere la stradă, nu neapărat pe înălţimea casei, taxă care era destul de mare, şi atunci făceau casele cât mai înguste. Şi fiindcă sunt înguste, scara interioară este şi ea extreeem de îngustă (uneori nu încap nici 2 oameni unul lângă altul), astfel că face imposibilă aducerea în interior a unor obiecte voluminoase precum mobila pe calea aceasta tradiţională. Şi atunci s-au gândit la o soluţie foarte ingenioasă: aducem mobila pe fereastră. Au instalat un cârlig la partea de sus a casei (le observaţi peste tot) şi ca mobila să nu lovească faţada şi să nu spargă geamuri, frontonul a fost înclinat spre stradă (de aici şi senzaţia că pică pe noi).

Mulţi spun că motivul a fost şi câştigarea unui spaţiu suplimentar la etajele superioare faţă de parter, însă distanţele sunt atât de mici încât suprafeţele obţinute ar fi infime.

Tot timpul scurt cât am stat în Amsterdam am încercat să mă plimb cât mai mult de-a lungul canalelor, şi nu numai, pentru a observa cât mai mult din amalgamul de case. Pentru că niciuna nu seamănă cu alta (decât casele gemene, of course :), toate sunt diferite şi m-au captivat din prima secundă.

Una dintre casele mele preferate

Unele sunt cu fronton triunghiular clasic olandez (cu lateralele triunghiului de sus în trepte), altele cu partea de sus a frontonului ondulată în laterală, altele mai mari, altele mai mici, majoritatea cu tocurile ferestrelor albe, unele cu obloane roşii şi albe, majoritatea din cărămidă de culoare neagră/gri sau maroniu spălăcit, dar din loc în loc mai vezi şi câte una colorată strident, gen roşie, sau unele vechi care încă au păstrat frontonul din lemn, o combinaţie magnifică de arhitectură renascentistă, barocă şi pe alocuri Art Deco.

Obloane roşii
 Fonton clasic olandez în trepte
Căsuţa mică cu fronton de lemn
 3 case aproape gemene, onduleuri la frontoane
Căsuţă roşie

Multe dintre ele au înscris anul construcţiei pe ele, pe nişte plăcuţe albe, de exemplu “Anno 1636”. Cea mai veche clădire din Amsterdam este biserica Oude Kerk (1306) din Cartierul Roşu, iar cea mai veche clădire de lemn este în Begijnhof, datând de la 1425.

Cartierul Roşu ziua

În prima zi, după ce am fugit de pe strada comercială Niewendijk ne-am îndreptat către Cartierul Roşu, pentru că ştiam că este cea mai veche şi mai frumoasă zonă din Amsterdam şi voiam să admir clădirile vechi şi străduţele înguste.

Deşi ştiam că este şi atracţia numărul 1 a oraşului datorită prostituţiei legalizate care se desfăşoară chiar sub ochii tuturor (în sensul că fetele se expun în vitrine, nu că s-ar consuma actele sub ochii trecătorilor :)), unul din paradoxurile cele mai mari este că multe dintre aceste vitrine sunt chiar pe strada care înconjoară biserica Oude Kerk, cea mai veche clădire din Amsterdam, cum ziceam mai sus. Cea mai veche profesie din lume lângă cea mai veche biserică… pare că are sens da’.. nu prea, nu? Ce vă spuneam de chestii cam şocante…

Zuiderkerk în fundal

Fiind zi, am intrat ca o floricică în Cartierul Roşu, fără să mă gândesc prea tare la ce e aici seara. Cu scopul de a admira clădirile, am pornit la pas de-a lungul unuia dintre canale, tocmai până la capăt, şi apoi am deviat un pic spre canalul Singel, ca să vedem Begijnhof şi marea piaţă plutitoare de flori.

La fel ca şi Begijnhof-ul din Brugge, şi acesta este o oază incredibil de frumoasă de linişte în mijlocul oraşului. Aici cumva este şi mai frapant, pentru că poarta pe care se intră în curte este într-o piaţă aglomerată şi zgomotoasă, iar o dată ce împingi uşa mare din lemn, parcă te-ai teleportat într-o altă dimensiune.

Begijnhof 
 

Din cauză că aici încă mai trăiesc oameni normali care au nevoie de intimitate, curtea nu este deschisă publicului decât între orele 9 şi 17.

Alt lucru care te face să te freci un pic la ochi este pisoarul public instalat (de curând) fix în piaţa din faţa Begijnhof-ului. Amsterdam chiar n-are nicio treabă cu inhibiţiile :)

Pisoar public

La mică distanţă se află şi piaţa plutitoare de flori, pe care am găsit-o total diferită de cum mi-am închipuit-o eu. În primul rând nu e mai deloc plutitoare, adică nu stă nimeni în vreo barcă să-ţi dea buchete de flori, ci este amenajată pe nişte platforme foarte stabile, ca nişte magazine deschise, şi când eşti în faţa lor nici nu-ţi dai seama că tu eşti pe trotuar şi ele pe apă.

Piaţa de flori văzută de pe partea opusă a canalului

La ochi nu se observă nimic. În plus, buchete de flori n-am văzut la vânzare decât într-un loc sau două, dar în schimb aici se găsesc o mulţime de bulbi şi orice vrei şi ce nu vrei pentru tot soiul de flori de ghiveci, de la seminţe până la floarea cu totul.

Mai departe am intrat înapoi în Cartierul Roşu de-a lungul unui canal paralel cu primul, şi atunci a venit şocul.

Înainte de asta, nici prin cap nu mi-am imaginat că poţi vedea fete în vitrine chiar şi ziua. Şi de aceea, să mă trezesc cu una fix la nas (trotuarele sunt foarte mici) a fost pentru mine mai mult decât şocant. Însă cel mai probabil am avut reacţia asta mai mult şi pentru că una dintre ele avea ceva treabă cu ceea ce pot doar să bănuiesc că era un vibrator. În timp ce se uita pe telefon, pe facebook eventual.

Fetelor din cartier nu ai voie să le faci poze, însă n-am putut să mă abţin şi am “furat” una. După prima, am primit ca răspuns semnul obscen şi tragerea cortinei. Iar dacă aş fi insistat, o namilă de om ar fi venit la mine, cerându-mi, în funcţie de dispoziţie cred, fie să încetez, fie să şterg pozele făcute, fie îmi arunca direct aparatul în apă :))

Şocul a fost atât de mare încât m-a ţinut cam 24 de ore. A doua zi am revenit pe seară, ca să vedem pe bune cum e, nu de alta dar acum ziua am văzut nişte specimene absolut horror, şi eram curioşi dacă seara îs alea mai răsărite, sau toate sunt aşa, la orice oră :)))

Am continuat plimbarea pe canalul numărul 3 din Cartierul Roşu, la jumătatea căruia am făcut o mică pauză în Nieuwmarkt, pe o băncuţă de lângă Waag, una dintre clădirile mele preferate din Amsterdam. La prima vedere ai crede că e un castel, dar de fapt e o fostă poartă de intrare în Amsterdam, care făcea parte în mod evident din zidurile cetăţii. A fost pe rând folosită ca primărie, sediu de pompieri, muzeu sau teatru anatomic. Acum era un pic în renovare şi îmi pare că e restaurant. În faţa lui se poate sta la terasă.

Waag 

Continuând mai departe dea-a lungul canalului până la Binnenamstel, am ieşit din Cartierul Roşu şi am ales o rută oarecare cu direcţia Museumplein.

La prima intersecţie de canale întâlnită, adică între Herengracht şi Reguliersgracht, pe partea cu numerele impare, este un loc deosebit din care se pot vedea nu mai puţin de 14 poduri. Stând cu spatele la Thorbeckeplein, în faţă sunt 6 poduri înşiruite, în stânga alte 6, şi în dreapta 2.

Mergând mai departe de-a lungul Reguliersgracht, am dat peste Amstelkerk, o clădire pe care nu prea ştii să o etichetezi când treci pe lângă ea, dar care are o istorie interesantă.

Amstelkerk

Vărându-mă că-i dau târcoale nedumerită pe la intrare, un domn dinăuntru mi-a deschis uşa încuiată şi mi-a spus că pot să intru să mă uit dacă vreau.

Wow, ce tare!! Mulţumesc!! Interiorul este destul de simplu, şi am putut vedea doar o sală centrală care poate fi folosită pentru concerte, expoziţii, congrese sau chiar şi ceremonii religioase, dar am înşfăcat o hârtie de pe acolo ca să înţeleg despre ce e vorba.

În secolul 17, în piaţa Amstelveld trebuia să se construiască o biserică de piatră. Pentru a satisface rapid nevoia pentru această clădire, s-a construit una mai mică din lemn în colţul locului în care avea să fie construită cea din piatră, cu rol de biserică reformată temporară.

Cea din piatră nu a mai fost construită niciodată, şi astfel clădirea temporară a devenit permanentă. În 1840 interiorul a fost refăcut în stil neogotic şi a fost adusă şi o orgă.

La aniversarea de 300 de ani a bisericii, în 1970, aceasta a primit un turn şi un clopot. Dar când băteau clopotul, toată clădirea se cutremura. La o inspecţie amănunţită s-a găsit că toată structura de lemn era afectată de ciupercă şi trebuia făcut ceva rapid.

Renovarea însă a început abia în 1988, când clădirea a fost cumpărată de Stadsherstel, o companie care se ocupa cu restaurarea monumentelor istorice.

Faimoasele litere “I amsterdam”

Abia când am ajuns în Museumpleinam realizat cu adevărat dimensiunea aglomerării în această zi de 2 mai. Mă aşteptam ca literele “I amsterdam” să fie călărite de zeci de oameni, dar parcă nici în asemenea hal. Nu era dorinţa mea arzătoare să fac o poză acolo, dar dacă era liber cu siguranţă făceam. În schimb, ne-am retras liniştiţi în capătul celălalt al bazinului cu apă din faţa literelor, unde am profitat de soarele care mai ieşea din când în când din norii cei negri şi ameninţători, care sigur păreau că o să ne ude, dar am vorbit eu un pic cu ei şi până la urmă n-au stropit deloc :D

Museumplein

Apoi am servit un wafflecu caramel delicios, ne-am urcat în tramvai şi am coborât la gară. De aici am mers în dreapta ca să mâncăm la restaurantul La place de la ultimul etaj al Bibliotecii publice (Opebare Bibliotheek), pe care ni-l recomandase Andreea, gazda noastră în Amsterdam, cu care aveam să ne întâlnim mai târziu la apartamentul ei.

Ca fapt divers, literele “I amsterdam” nu se regăsesc doar în Museumplein, ci şi în faţa aeroportului Schiphol (dar acolo backgroundul nu este aşa interesant). O a treia locaţie ar fi în curtea interioară a Muzeului Amsterdam, dar acolo sunt mai micuţe.

Amsterdam de sus: Openbare Bibliotheek

Până la a lua liftul până la restaurant, am rămas peste măsură de impresionată de această bibliotecă. Interiorul este wow, şi în mod deosebit mi-a atras atenţia pianul din hol, la care oricine poate veni oricând să cânte sau să exerseze. Pianele sunt scumpe, deci să ai un loc unde să poţi exersa oricând mi se pare fantastic.

Restaurant La Place – zona de servire
Vedere din Openbare Bibliotheek
Nemo Science Center

Restaurantul La place este de tip împinge tava, dar uşor diferit de tradiţional. Acolo găseşti tot felul de minunăţii de fructe şi băuturi interesante, mâncare de mai multe feluri (peşte, fripturi, chiar şi pizza şi hamburgeri, salate) şi pe care le poţi combina cum vrei, la preţuri destul de ok, atâta doar că totul e scris numai în olandeză şi oamenii care servesc sunt super ocupaţi şi nu prea îţi vine să-i stresezi cu o mie de întrebări. Dar în orice caz, priveliştea e deosebită, şi puteţi merge să o admirați, gratuit of course, chiar dacă nu mergeţi să mâncaţi. Intraţi în bibliotecă, luaţi liftul, intraţi în restaurant şi ieşiţi pe terasă. Nu vă întreabă nimeni nimic.

După masă pentru noi ziua s-a cam încheiat, am mers la gară să luăm rucsacii, ne-am urcat în tramvai şi am mers la Andreea şi prietenul ei, cu care am petrecut o seară frumoasă la discuţii în apartamentul lor.

Harta cu traseul din prima zi:


Vizualizaţi Amsterdam ziua 1 pe o hartă mai mare

Cartierul minunat Joordan

În prima parte din ziua a doua am mers la Keukenhof, aşa că sar peste şi vă povestesc cum am petrecut restul zilei.

Coborând din tramvai în Leidseplein, am luat-o din nou la întâmplare pe canale în direcţia Joordan, admirând din nou casele de pe marginea canalelor, servind un hotdog de pe stradă şi făcând poze la tot ce mişcă.

M-am îndreptat spre Jordaanpentru că este unul dintre cele mai frumoase cartiere din Amsterdam, cu străduţe liniştite, păstrat parcă nepătat de aspectele mai puţin plăcute ale Amsterdamului. Construit pentru clasa muncitoare, cartierul ascunde acum multe comori deosebite, care nu trebuie ratate.

Prin Joordan
 

În descoperirea lor ne-a ajutat un tur foarte foarte interesant pe care l-am găsit pe aplicaţia pentru smartphone Amsterdam City Guide de la TripAdvisor. Puteţi arunca un ochi pe el şi online aici, dar e suficient să vă instalaţi aplicaţia şi să îi daţi drumul atunci când ajungeţi la biserica Westerkerk, de unde începe turul.

Am urmărit traseul indicat pe ecranul telefonului ca nişte copii mici plecaţi într-un treasure hunt. Mi-am plăcut la nebunie să descoperim toate acele comori ascunse şi în dreptul fiecăreia să citim cele câteva rânduri scrise de autor. A fost ca un tur ghidat, dar şi mai interesant, pentru că trebuia să găsim singuri, nu să ni se dea mură în gură.

Pe acest traseu există patru curţi ascunse, sau hofjes (pronunţat hof-ies). Curţile au fost iniţial construite de biserici, organizaţii private sau primărie pentru văduve sau orfani ca oaze urbane liniştite în inima oraşului zgomotos şi aglomerat. Există aproximativ 40 de astfel de curţi din tot oraşul. Aceste curţi sunt publice, dar sunt înconjurate de reşedinţe private. Aşadar trebuie să fim respectuoşi şi să păstrăm liniştea în timpul vizitei.

Intrarea în Sint-Andrieshof
 

Am făcut şi o hartă google maps cu traseul, însă vă recomand din suflet să mergeţi cu traseul din aplicaţie pe telefon, e mult mai distractiv şi util.


Vizualizaţi Jordaan Neighborhood Walking Tour pe o hartă mai mare

Puteţi citi în aplicaţie despre toate locurile pe la care ne poartă turul, însă ţin să menţionez aici detaliile care mi-au plăcut mie cel mai mult:

Turnul bisericii Westerkerk este (cred) singurul în care se poate urca pentru a vedea Amsterdam de sus. Chiar dacă este şi priveliştea din biblioteca publică, aceea fiind la port este complet diferită de ce se vede aici. Din păcate n-am ştiut dinainte, şi când am ajuns acolo nu am mai găsit loc. Se urcă în turn în grupuri micuţe, cu ghid, şi locurile se rezervă din timp. Când am fost noi pe acolo mai aveau doar 1 loc la ora 19. Din păcate nu mi-a dat în cap să revenim la 19 să vedem dacă nu cumva am fi avut noroc să nu vină toţi cei care se trecuseră pe listă, deşi cred că îşi cumpăraseră bilet deja. Preţul nu era mare, vreo 7 euro parcă. Închis duminica.

• După nici 5 minute de la pornirea în traseu, turul ne spune să ne oprim în dreptul casei cu numărul 85-133. E foarte ciudat ca o singură uşă să aibă aşa multe numere. Aceasta este prima comoară de pe traseu, pentru că după ce împingi uşa, ajungi într-o curte interioară precum Begijnhof. Casele de jur împrejurul curţii au găzduit o fabrică de bere până în secolul 18, după care au fost transformate în alms houses. Acum sunt locuite de femei catolice în vârstă.  E uimitor ce se poate ascunde după o singură uşă, care pare încă o altă uşă a unei alte case ca oricare alta din faţada aparent interminabilă care uneşte toate casele pe câteva sute de metri pe această stradă. Din păcate, noi n-am putut să împingem uşa “fermecată”, pentru că am nimerit sâmbătă după ora 14, când se închide. În timpul săptămânii e deschisă până la 18.

• Noorderkerk este o biserică cu arhitectură deosebită, construită în 1623 pentru locuitorii din Joordan. Pe peretele bisericii se poate vedea o placă care aminteşte de grevele din Februarie 1941 care protestau împotriva deportării evreilor de către nazişti. Organizatorii grevelor au ţinut prima lor întâlnire în acest loc.

Noorderkerk

• Acum, în piaţa în care se află biserica am avut norocul să prindem cea mai mare piaţă organică care se ţine în Amsterdam (care are loc numai sâmbăta, şi era pe final), unde am stat pe scaun la o tarabă să servim nişte clătite. Totul era făcut pe loc în faţa noastră, de localnici care în general servesc tot alţi localnici. Eu am încercat nişte clătite dulci, cu ciocolata şi banane, şi Cristi clătite sărate, cu bacon prăjit. Însă când să le mănânce, un localnic i-a sugerat să încerce siropul dulce care era pus pe masă.

– Aşa mâncăm noi aici, e un fel de specialitate, încearcă!

Reticent la început, crezând că siropul este pentru clătitele dulci, a întrebat cum aşa? Păi sărat cu dulce?

– Da, da, sărat cu dulce, trust me!

Eu n-am gustat ca să ştiu să vă spun cum e, dar Cristi zice că a fost într-adevăr o combinaţie foarte interesantă, şi chiar i-a plăcut.

Cafe Winkel are cea mai bună plăcintă de mare din Amsterdam. Încercaţi varianta met slaagroom  (cu frişcă).

• Pe Karthuizersstraat observaţi clădirea neagră pe partea stângă cu cele 4 frontoane “gâtuite” în partea de sus. Este trecut anul construcţiei (1737), urmat de cele 4 anotimpuri. Este un exemplu excelent al arhitecturii rezidenţiale din secolul 18.

• Un pic mai departe pe aceeaşi stradă este Karthuizerhof, una dintre cele mai mari curţi interioare din Amsterdam. La aceasta din fericire am putut intra! Yuppy!! :D

Karthuizerhof
Karthuizerhof

• Nu plecaţi mai departe fără să admiraţi şi faţada exterioară a clădirii. Observați grilajele albe de rufe de la etajul 1. Aceste case au fost construite iniţial pentru văduve care se ocupau cu spălarea şi uscare rufelor locuitorilor cartierului.

Karthuizerhof – exterior

 

Claes Claeszoon Hofje conţine de fapt 3 curţi interioare. E un mic labirint fantastic! Datează din 1626.

• De Drie Hendricken Huis este de fapt o casă cu trei frontoane identice, reprezentativă pentru arhitectura secolului 17, şi este cu încă complet originală, inclusiv tocurile ferestrelor şi obloanele roşii.

De Drie Hendricken Huis

• Chiar în faţa pieţei Johnny Jordaanplein este o casă pe apă care a fost transformată în muzeu. Chiar dacă muzeul este mic, acesta oferă o perspectivă reală asupra vieţii rezidenţilor cartierului Jordaan care locuiesc într-o astfel de casă-barcă pe apă. Din păcate nici aici nu am putut intra (era închis), dar mi se pare un obiectiv de neratat. Un lucru foarte interesant e că Amsterdam încă nu reglementează canalizarea pentru casele de pe apă. 70% din cele 2.200 de case-bărci nu sunt conectate la sistemul de canalizare al oraşului. Drept urmare, probabil n-ai vrea să afli cât de contaminată este apa din canale.

Tot în Joordan, chiar lângă punctul de plecare în traseu, biserica Westerkerk, se află şi faimoasa Anne Frank Huis. La intrarea în clădirea învecinată casei, pe unde se face accesul, cred că este mereu o mega coadă, ca şi acum. Sincer mă întreb dacă jumătate din ce aşezaţi la coadă ştiau cine a fost Anne Frank şi de ce vor să viziteze acest muzeu. Personal nu ştiu cât de fain e muzeul dar n-am simţit nevoia să îl vizitez, ci doar să admir casa din exterior.

Plimbare cu vaporaş pe canale

După plimbarea prin Jordaan, pentru că era un pic cam prea devreme pentru a face poze chiar când se prind luminile, am hotărât să facem o plimbare cu vaporaşul pe canale, chiar dacă nu ţineam neapărat. Dar acum era groaznic de frig, şi nu mai rezistam. Plus că m-am gândit că va fi frumoasă plimbarea la apus. Am ales firma Holland International, recomandată de Andreea.

Din păcate am fost destul de dezamăgită. Ei săracii şi-au făcut treaba foarte bine, însă oameni din barcă ne-au cam stricat toată experienţa. Explicaţiile pe care le primeam de-a lungul plimbării erau sub formă de înregistrare în vreo 5 limbi, olandeză, engleză, franceză, spaniolă şi parcă germană. Imediat ce-şi auzeau explicaţiile în limba lor, oamenii începeau să vorbească, ceea ce dădea naştere la un aşa zumzet în barcă încât trebuia să depun un efort extrem de mare să înţeleg ce se aude. De multe ori nu auzeam nimic, ceea ce era foarte frustrant. În plus, la 2 bănci distanţă a stat o doamnă care horcăia într-un hal fără de hal (ceva oribil, nu pot să descriu) pe care deja o suportasem şi la coadă, că stătuse lângă noi jumate de oră cel puţin.

Apus din vaporaş

Per total, în afară de un apus frumos prins chiar la ieşirea din port şi explicaţiile interesante şi haioase pe care le dădea căpitanul din când în când (punând pauză la înregistrare), nu mi-a plăcut. Prin geam în mod evident nu prea ai cum să faci poze şi clădirile le poţi admira mult mai bine de pe trotuar, nu de la nivelul apei, coborât în canal. Personal nu cred că se merită cei 15,5 euro de persoană. În schimb, o plimbare în grup restrâns cu o barcă deschisă sigur ar fi foarte interesantă.


Ce înseamnă XXX care apare peste tot în Amsterdam

De 2 zile tot vedeam simbolul XXX peste tot prin oraş. Am uitat să o întreb pe Andreea dacă ştie ce reprezintă, şi nici timp să caut pe internet n-am avut, aşa că m-am gândit că poate în barcă aflu în sfârşit. Însă am intrat în barcă bou şi-am ieşit vacă, pentru că tot nu ştiam :))))

A trebuit ulterior să caut ca să nu mor proastă, şi bineînţeles că am aflat că e cu totul altceva decât şi-ar imagina toată lumea, şi anume că ar veni de la industria sexului. Bineînţeles că foarte multă lume habarnistă cumpără suveniruri cu acest simbol, fără a şti ce înseamnă, crezând de fapt că e vorba de sex. Căci vorba aia, “it’s all about sex”.

Dar simbolul XXX reprezintă de fapt trei cruci ale Sfântului Andrei. Pe steag apar pe orizontală, dar în cele mai multe locuri apar pe verticală. Sf. Andrei a fost un pescar care a trăit în secolul 1 şi care se spune că a fost răstignit pe o cruce în formă de X. Simbolul XXX datează încă din anul 1505, aşadar e o coincidenţă chiar neobişnuită că acest simbol care a fost ales cu peste 500 de ani în urmă coincide cu prescurtarea mult mai recentă a industriei sexului.

În schimb din vaporaş am reuşit să aflu unde se află cea mai îngustă casă din Amsterdam (şi din lume!), despre care citisem undeva dar uitasem să o caut. E o căsuţă lată doar cât lăţimea uşii de la intrare + toc şi are un singur etaj. Desigur, nimeni n-ar putea să trăiască într-o lăţime de doar 1 metru, casa lărgindu-se în spate. Însă cum ziceam şi mai sus, taxa era pe metru de deschidere la stradă, deci omul nostru a plătit doar 1 metru :) Bună afacere! :)

Cea mai îngustă casă din lume

Cartierul Roşu seara

Când s-a terminat plimbarea cu vaporaşul deja era destul de întuneric, deci poze interesante n-am prea mai putut face. Am pătruns din nou în Cartierul Roşu, ca să vedem pe bune cum e. Şocul deja îmi trecuse, acum eram pregătită pentru ce urma să văd şi eram doar curioasă.

Fiind sâmbătă seară, am găsit zona maxim de aglomerată. Primul lucru pe care l-am observat (pe care n-aveam cum să-l remarc ziua) este că nu e niciun felinar roşu, luminile roşii sunt de fapt neoane, montate la fiecare fereastră unde stă câte o fată.

Deci cel care a tradus “Red Light District” cu “Cartierul Felinarelor Roşii” ori n-a fost niciodată acolo, ori a făcut-o cu referire la legenda de la care vine denumirea cartierului. Se spune că termenul de “Red Light” datează de la sfârşitul secolului al 19-lea şi vine de la muncitorii feroviari. Bărbaţii luau cu ei felinare roşii aprinse atunci când părăseau trenul, ca să poată fi găsiţi în caz de urgenţă. Aceste felinare erau lăsate în exteriorul bordelurilor atunci când bărbaţii le vizitau şi, uneori, erau aduse în interior şi puse în fereastră. Mai târziu, luminile roşii au ajuns să simbolizeze bordelurile.

Am intrat în cartier destul de târziu, în jur de ora 21:30 cred, şi unele draperii erau trase. Acu… nu ştiu ce să vă spun, draperiile trase pot însemna două lucruri: ori fata n-a ieşit încă în vitrină, ori are deja un client. Nu de alta dar am văzut manevra tragerii draperiilor în momentul în care un client a intrat.

Ce pot să zic, nu vezi aşa ceva în fiecare zi, aşa că e interesant. E de la sine înţeles că nu e tocmai un loc unde să te duci cu copiii :))

Cartierul Roşu seara


Fetele sunt în general îmbrăcate în costum de baie sau ceva similar, unele dansează (au muzică acolo la ele), alte stau ca statuile, altele zâmbesc frumos şi fac ochi dulci clienţilor. Nu îmi dau seama cât de mult au de muncă în fiecare seară, nu de alta dar majoritatea celor ce vin în cartierul roşu seara sunt turişti care doar se uită.

DSC08089

Cam atât de aglomerat era

Ce mai poţi face în Cartierul Roşu în afară de a căsca gura la fete? Păi, aici găsești ce nu vrei şi ce nu vrei. Teatru erotic, spectacole care mai de care mai kinky, muzee ale sexului (de evitat, turist traps), sex shopuri şi câte şi mai câte.

În plus, la fiecare colţ de stradă e un coffee shop, unde găseşti droguri uşoare şi instrumente pentru ele. Nu mă întrebaţi de marfă, că n-am încercat, dar dacă doriţi să experimentaţi, faceţi-o cu măsură. Nu ştiu cum e în alte seri, dar acum sâmbătă la fiecare 100 de metri îţi venea un damf de marijuana de n-aveai cum să nu-l sesizezi. Aşa am aflat şi eu cum miroase “iarba”.

Despre siguranţa în Cartierul roşu ce să zic… eu n-am observat nimic suspect şi nu ni s-a întâmplat nimic. Dar am citit din mai multe surse că poţi fi acostat de persoane care încearcă să-ţi vândă droguri. Mare lucru n-are ce să se întâmple într-o zonă aşa populată, deci dacă păţiţi aşa, pur şi simplu mergeţi mai departe şi nu intraţi în nicio conversaţie. Indicat e să nu fii singur.

Cu vizita noastră nocturnă în Cartierul Roşu, vacanţa noastră se apropia de sfârşit. Ziua s-a încheiat cu senzaţia aceea faină pe care o ai în a doua sau a treia zi în care eşti într-un oraş şi deja ştii pe unde s-o iei ca să ajungi unde îţi trebuie, şi te descurci fără hartă :D Şi faptul că era şi noapte m-a făcut să mă simt şi mai bine în “descurcăreţenia” mea :D

Ultima zi de vacanţă a constat doar în drumul până la aeroport (pe care l-am făcut gratis, I’ll tell you all about it :P) şi zborul până acasă care ne-a dus printr-o mare de nori jucăuşi care au făcut din el unul dintre cele mai frumoase zboruri ale mele (chiar dacă ne-am şi zgâlţâit un pic :). Dar despre asta voi povesti în jurnalul următor dedicat Keukenhof-ului.

În încheiere, aş vrea să vă mai arăt doar câteva chestii interesante pe care nu le-am putut integra în jurnal. În oglindă cu introducerea jurnalului, în Amsterdam vezi uneori chestii pe care nu le înţelegi, cum ar fi:

sau

… dar şi chestii absolut normale acolo:

sau

Parcare la milimetru (în Amsterdam există o mare problemă cu parcatul în centru, aşa că oamenii părchează extrem)

“Let me BEnelux” a fost o escapadă susţinută de HappyTour.ro, partenerul nostru pentru biletele de avion.

Utile

Recapitulând, de văzut musai în Amsterdam:

• Red Light District (ziua neapărat, seara cine e curios :)

• Urcare în turnul Westerkerk

• Begijnhof

• Plimbare prin Jordaan

• Museumplein

Pe lângă acestea, după gusturi şi timp aş recomanda:

• Science Center Nemo – dacă aş fi ştiut dinainte ce chestii faine poţi face înăuntru, m-aş fi dus

• Muzeul Van Gogh – scump dar presupun că musai pentru pasionaţii de artă

• O moara din cele care încă mai funcţionează – pentru cei ce vin prima dată în Olanda şi n-au mai văzut tradiţionalele mori (dacă mergeţi la Keukenhof, este una şi acolo)

• Plimbare pe canale, dar nu cu vaporaş acoperit, cu foarte mulţi oameni

• Anne Frank Huis – pentru cine are un interes special

• Priveliştea de la ultimul etaj din Openbare Bibliotheek – mai ales dacă nu prindeţi loc să urcaţi în turnul Westerkerk
• Heineken Experience – dacă sunteţi pasionaţi de bere :)

•Alte cartiere interesante dacă aveţi timp (adică mai mult de 3 zile în Amsterdam): De Pijp, De Plantage

De evitat în Amsterdam:

• Evidentele “tourist traps” precum Madame Tussauds, Ice Bar, sex /erotic museums. Dacă vreţi să vedeţi neapărat un muzeu al figurilor de ceară, alegeţi-l pe cel din Londra. E cel mai bun şi arhisuficient.

Nu combinaţi drogurile din coffee shops cu alcoolul sau cu cine ştie ce altceva. Puteţi nimeni nişte combinaţii foarte periculoase. Dacă vreţi să încercaţi senzaţii tari, mergeţi într-un coffee shop şi cereţi sfatul. Chiar dacă ce se vinde acolo se vinde legal, nu înseamnă că nu sunt tot nişte droguri. Droguri care, btw, sunt ilegale în majoritatea ţărilor. Nu luaţi droguri cu voi în bagaj înapoi spre casă.

• Nu mergeţi pe benzile de biciclete şi atenţie mare când le traversaţi. Iniţial e foarte greu. Când vezi atâtea biciclete şi biciclişti peste tot, e copleşitor. Mai ales că de-a lungul canalelor trotuarele sunt foarte mici şi uneori ocupate cu altceva, şi trebuie să ieşi un pic în afară. Dar dacă mergi/stai aiurea pe benzile lor sau nu te asiguri când le traversezi (exact cum te asiguri când treci strada) s-ar putea să te trezeşti ori că dă peste tine o bicicletă, ori cu o înjurătură. Aşa cum era să păţesc eu. N-a dat peste mine dar mi-a zis vreo două (nu m-a înjurat dar numai drăguţă n-a fost domnişoara în calea căreia am îndrăznit să mă aflu la un moment dat). E adevărat că după aceea am fost mult mai atentă. Că nu e de glumă cu ăştia.

• Nu închiria bicicletă dacă nu mergi des cu bicicleta în trafic în oraşul tău. Dacă mergi ocazional sau prin natură, degeaba. Nu eşti obişnuit cu aşa ceva şi mai mult te-ai stresa decât să te simţi bine, şi probleme pot apărea foarte uşor (accidente, etc.).

• Nu îţi lăsa bagajul nesupravegheat în tren sau în gară (sau oriunde altundeva dacă mă întrebi pe mine).

Transportul în comun

Distanţele în centru sunt destul de mici, aşadar nu prea e nevoie de transport în comun, vă recomand să o luaţi la picior ca să admiraţi oraşul. Dacă însă aveţi cazare mai departe de centru, puteţi lua abonamente sau bilete individuale.

Biletele pentru 1 zi (24 ore) / 2 zile (48 ore) / 3 zile(72 ore) / 4 zile (96 ore) / 5 zile (120 ore) / 6 zile (144 ore) / 7 zile (168 ore)sunt valabile pe autobuz,  tramvai şi metrou GVB (compania majoritară de transport în Amsterdam). Atenţie că mai sunt şi alte companii de transport în Amsterdam, pe acelea nu sunt valabile.

Biletele se pot cumpăra de la punctul de informare turistică din faţa gării, de la automatele de la metrou, dar şi de la conductor/şofer (în tramvai doar bilete de 24 şi 48 ore, în autobuz doar de 24 ore).

De la 3 zile în sus poate ar merita văzut dacă nu este mai avantajos un card OV-chipkaart (mai ales dacă circulaţi şi în afara Amsterdamului) care se încarcă cu o anumită valoare (cât doriţi) şi trebuie validat obligatoriu atât la urcare cât şi la coborâre pentru a se calcula preţul călătoriei în funcţie de distanţa parcursă. Care variantă este mai avantajoasă diferă desigur de la caz la caz, depinzând de cât de mult vreţi să călătoriţi cu transportul în comun.

Dacă sunteţi împătimiţi ai muzeelor, o altă variantă de investigat ar fi cardul I amsterdam, care pe lângă intrări mai oferă şi transport în reţeaua GVB.

Urcarea în tramvaie se face numai pe la 2 uşi: cea din faţă şi una de la mijloc unde este un nene care vinde bilete (biletele se pot cumpăra şi de la el, şi de la conductor).

Dacă aveţi bilet valabil 48 de ore, validaţi la prima urcare într-un mijloc de transport.

Dacă nu faceţi multe drumuri, nu vă luaţi abonament ci cumpăraţi bilete individuale GVB. Costă 2,8 euro şi sunt valabile timp de o oră, timp în care puteţi schimba oricâte mijloace de transport doriţi. Nu sunt valabile pe autobuzele de noapte.

Cheltuieli

62.3 EUR – bilete tren Liege – Amsterdam pentru 2 persoane (am plătit 3,5 euro în plus faţă de preţul normal doar pentru că le-am cumpărat de la ghişeul din gară).

5.10 EUR – dulap de bagaje la Amsterdam Centraal preţ pentru maxim 24 ore

2.5 EUR – harta

12 x 2 EUR – 2 bilete de transport în comun pentru 48 ore în Amsterdam

18 EUR – masă 2 pers restaurant

8.5 EUR – 2 porţii de clătite în piaţa ambulantă

7 EUR – 2 hot-dogi

15,5 x 2 EUR – 2 bilete pentru plimbare pe canale cu vaporaşul

Hartă Amsterdam:

3 comentarii:

  1. Cred ca iti spuneam ca vrem si noi sa facem un tur Benelux. Pana la urma am fost doar in Olanda, ca am zis ca ne va fi greu sa schimbam atatea transporturi cu copil de 1 an, asa ca am fost la Amsterdam si imprejurimi (Zaanse Schans, Keukenhof, zona Waterland si Giethoorn). A fost o decizie foarte buna sa iesim din oras, pentru ca Amsterdamul, desi frumos, ne-a zapacit din prima zi. Oras nebun, exact cum ai spus tu. :) Mi-a placut foarte mult turul de pe tripadvisor, a fost super exciting sa descoperim comorile una dupa alta – de la tine am aflat de el, asa ca iti foarte multumesc!

    Acum, tot citindu-te pe tine, visez la un road trip prin Alpi, asa ca inca o data multumesc! You inspire people! :)

    • Heeey Natalia! Mersi frumos ca mi-ai scris dupa intoarcere! Ma bucur ca v-ati inspirat din turul meu si ati avut o vacanta frumoasa! Indeed, si mie mi-a placut mult turul de pe tripadvisor, altfel nu-l recomandam :) E foarte fain! Cred ca a fost foarte frumos la Giethoorn.
      Road trip prin Alpi… oh… nici daca as face 1 road trip in fiecare an n-as termina viata asta :P Daca ai nevoie de ceva pentru planificare si pot sa te ajut, let me know! :)

  2. Pingback: Jurnal de Olanda: Ziua 2. Turul Amsterdamului – Natalia's Blog | Lucrarea ta esti Tu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *