Let me BEnelux: Gent

Gent, 1 mai 2014

Am ales oarecum să facem o oprire şi în Gent pentru că era în drumul nostru de la Brugge spre Liege. Văzusem mai demult o poză şi îmi rămăsese în minte. Pe atunci, nu pricepeam deloc cum se cheamă de fapt acest oraş. Gent, Gand sau Ghent??? Hotărâţi-vă frate!

Dar între timp am desluşit misterul, aşa cum vă spuneam şi în jurnalul din prima zi în Belgia. De fapt toate 3 sunt corecte, deşi Gent este denumirea oficială în limba locală, şi anume flamanda. Se pronunţă Hent. Dar să nu fiţi miraţi nici dacă-l vedeţi scris prin altă parte “Gand” (este denumirea în franceză) sau Ghent (denumirea în engleză, pentru că bineînţeles, totul trebuie tradus în engleză, nu se pot lăsa denumirile în pace aşa cum sunt ele de la “natură”).

În Gent am ajuns venind după două zile de Brugge în care mă plimbasem pe străduţe ca un adolescent beat de îndrăgosteală la prima vedere :P Abia după ce s-a terminat ziua mi-am dat seama că probabil am făcut o greşeală.

Nu mă înţelegeţi greşit, Gent este un oraş încântător, dar după părerea mea, după ce vezi Brugge, niciun oraş belgian nu te mai poate impresiona. Gent trebuie văzut în mod clar ÎNAINTE de Brugge, nu după.

Iar faptul că am ajuns pe 1 mai chiar nu a ajutat. Însă cu toate că a fost aglomerat, am încercat să mă bucur.

După ce am coborât din tren, chiar dacă centrul nu este foarte aproape de gară, am ales să mergem pe jos într-acolo. Drumul însă n-a fost foarte interesant, şi pe urmă m-am gândit că poate mai bine luam tramvaiul (tramvaiul 1 se ia de la gară şi te lasă la Korenmarkt sau la castelul Gravensteen).

Ajunşi în centru, disperată să găsesc o toaletă publică după care m-am învârtit până m-au luat nervii, am intrat în castelul Gravensteen. Aici SIGUR au baie! Oricum aveam de gând să îl vizităm, aşa că de ce nu acum.

Deşi nu este atât de înalt precum Belfort-ul, castelul oferă o perspectivă 180 de grade asupra împrejurimilor, şi asta a fost partea care mi-a plăcut cel mai mult. În rest, interioarele şi obiectele expuse nu prea m-au impresionat. În final n-am fost foarte sigură că au meritat cei 10 euro daţi pe bilet, însă per total nu regret. În orice caz, castelul este mult mai interesant de privit din afară, aşadar recomand o plimbare completă de jur împrejur, am găsit câteva perspective foarte interesante. Toate gratis, evident :)

Pe cât de interesant pare că tramvaiul circulă chiar pe lângă zidul castelului, parcă totuşi e un pic ca nuca în perete. Singurul efect pe care îl văd e acela că modernul diminuează farmecul medievalului. Ceva bun în asta mi-e greu să remarc. Cumva cred că zona aceasta centrală ar fi trebuit lăsată pietonală. Nu murea nimeni dacă mergea un pic pe jos de la staţia de tramvai până la castel.

Dacă urmărim linia de tramvai per pedes spre sud, de îndată ce trecem podul observăm o clădire medievală din piatră pe partea dreaptă. Imediat după pod ne atrag atenţia porţile roşii. Pe partea dinspre apă, de-a lungul zidului, o mulţime de oameni stau şi se relaxează pe mal.

Groot Vleeshuis

Este vorba despre Groot Vleeshuis, o piaţă acoperită din secolul 15 în care zeci de măcelari mânuiau satârul şi vociferau ca să atragă atenţia clienţilor. Şi în ziua de astăzi se poate cumpăra de aici carne sau alte specialităţi locale, precum şunca Ganda (Ganda vine de la denumirea celtică a oraşului Gent). Atracţia numărul unu din interior este chiar şunca atârnată de grinzile de lemn ale halei.

Groot Vleeshuis – interior

În zonă se pare că localnicii au un fetiş cu agăţatul lucrurilor deasupra capului, pentru că fix în faţa măcelăriei tronează agăţaţi de un cablu de electricitate o mulţime de perechi de tenişi. Am înţeles că ar fi un fel de tradiţie să-ţi agăţi tenişii de un cablu când termini facultatea. Din când în când se pare că pompierii trebuie să îi dea jos, pentru că se strâng prea mulţi.

Groot Vleeshuis – exterior

Continuând mai departe pe aceeaşi stradă, ajungem inevitabil pe Graslei. Vis-a-vis este Korenlei. Aici este miezul miezului, centrul centrului. De-o parte şi de alta a apei sunt “staţii” de unde se poate lua o bărcuţă pe apă. Vara cele două maluri sunt pline de tineri şi atmosfera generală este una de festival. Este greu de imaginat că această zonă era un port activ acum 700 de ani.

Vedere de pe Korenlei spre Graslei

Chiar dacă frumoasele case cu frontoane triunghiulare par vechi, ele sunt de fapt, în marea majoritate, construite abia în secolul 20, mai exact atunci când Gent a vrut să arate medieval pentru Expoziţia universală din 1913.

Este o poveste chiar amuzantă. Gelos pe fratele Brugge care se bucura de un aflux impresionant de turişti în urma cărţii “Bruges la Morte”, Gent a pus la cale o renovare generală pentru a recăpăta farmecul medieval. Cel mai hilar lucru este că mulţi dintre localnici habar nu au că însuşi Belfort-ul a fost construit în forma sa actuală (din piatră) în 1913. Majoritatea probabil ar jura că e aşa din evul mediu.

Cu toate acestea, lucrul ăsta e mai puţin important. Mai notabil este că Belfort a fost înscris în patrimoniul UNESCO alături de celelalte 32 de Belfort-uri din Belgia, fiind şi cel mai înalt dintre acestea.

Belfort

Revenind la Graslei şi Korenlei, cele două maluri sunt legate de un pod micuţ metalic, Grasburg, şi unul mai mare, din piatră, St-Michielsburg, de pe care se pot observa înlănţuite cele 3 turnuri ale Gent-ului. Mergem şi noi într-acolo.

Primul turn aparţine bisericii Sint-Niklaas, care poate fi admirată cel mai bine din al doilea turn, Belfort desigur.

Biserica Sint-Niklaas

 Spre deosebire de Belfort-ul din Brugge, în care urcasem unpic mai devreme în aceeaşi dimineaţă, aici de la etajul 1 în sus se poate lua liftul. Desigur că se poate şi pe jos all the way, dar am preferat  să profităm de mijloacele automate, nu de alta dar câte Belfort-uri să urce şi omul într-o singură zi :P

Al treilea turn aparţine catedralei Sint-Baafs. Din păcate acum era în renovare pe exterior, şi strica tot peisajul. Interior însă atrage întotdeauna majoritatea turiştilor, pentru că aici se găseşte faimosul Altar al Mielului Mistic (Adoration of the Lamb). Este o pictură formată din 24 de panouri, din care momentan se pot vedea doar 15, pentru că celelalte 8 se află la Muzeul Artelor Frumoase pentru restaurare.

Cel mai interesant aspect legat de această pictură este că în 1934 unul dintre panouri a fost furat(cel din stânga jos, care este acum înlocuit cu o copie) şi hoţul a murit chiar când se pregătea să mărturisească unde l-a ascuns. Este marele mister al oraşului Gent, o crimă nerezolvată pe care, asemeni altor mistere precum Jack the Ripper, periodic tot felul de detectivi mai mult sau mai puţin amatori susţin că au aflat unde este ascuns panoul. Desigur, fiecare dintre ei se înşeală, aşa că toată lumea încă îl caută, ceea ce este foarte amuzant.

Plimbarea pe Limburgstraat nu trebuie să se oprească la ultimul dintre cele 3 turnuri, pentru că la câţiva paşi mai departe de catedrală se află încă o bijuterie medievală care nu trebuie ratată. Este vorba de castelul Duivelsteen (sau castelul lui Gerald Dracul, cool name, right?? :), care a fost pe rând folosit ca: reşedinţă a cavalerilor, depozit de arme, mânăstire, şcoală şi seminar, ospiciu pentru cei cu probleme la mansardă, casă de orfani, închisoare şi centru de detenţie. În prezent are, desigur, o utilitate mult mai puţin interesantă, şi anume aici se găsesc arhivele statului şi din păcate nu se poate vizita decât o cameră în interior. Însă pe viitor se pare că arhivele vor fi mutate şi atunci poate se va putea vizita mai mult.

Duivelsteen

Fiindcă ne-a cam luat foamea pe la ora la care ne aflam aici, ne-am întors spre buricul târgului şi ne-am croit apoi drum spre Vrijdag Markt. Citisem că aici se află unul dintre puţinele chioşcuri de cartofi prăjiţi clasici belgieni (din aceia adevăraţi, nu congelaţi) cu tradiţie din Gent, şi am zis să mergem să-i încercăm. Se numeşte Josef, şi se recunoaşte după coada din faţă.

Bine, în mod evident nu ştiu dacă e coadă mereu, dar acum era. Din păcate am avut surpriza neplăcută ca, fiind 1 mai, în această piaţă să fie un concert, iar chioşcul lui Josef era fix lângă aglomeraţia din jurul scenei. O boxă din apropiere cred că mai avea puţin şi-mi spărgea timpanul cât am stat la coadă. Nu mă înţelegeţi greşit, n-am nimic cu concertele, dar fix atunci nu aveam eu chef de unul. Mai ales că pe scenă răgeau (la propriu) nişte specimene foarte dubioase de femei (cred?) care arătau maxim de dubios.

După ce am înşfăcat mâncarea (în afară de cartofi am mai luat şi nişte garnitură de carne pe lângă :)) am fugit rapid cât mai departe, chiar dacă era o bancă fix lângă chioşc. Am preferat în schimb să mâncăm pe jos pe nişte trepte de lângă un pod, în ploaie (aveam umbrelă…). Din fericire ploaia (dacă pot să-i spun aşa) a durat doar vreo 10 minute, după care iarăşi a venit nişte vreme bună cu soare numai bun de pozat.

Din păcate cartofii de la Josef nu m-au impresionat deloc, dar asta poate pentru că eu nu mă înnebunesc după cartofii prăjiţi in the first place. Totuşi, nu mergeţi cu aşteptări prea mari. Sau nu îi încercaţi deloc eventual. Chiar nu pierdeţi nimic.

Ulterior am aflat că am săvârşit şi un fel de sacrilegiu, pentru că se pare că joia în Gent nu se mănâncă deloc carne. Desigur, nu e o lege, dar e foarte interesant că aici se află cele mai multe restaurante vegetariene pe cap de om din Europa, iar organizaţia vegetariană locală a reuşit să implementeze regula fără-carne în şcoli şi alte instituţii municipale în ziua de joi. Dacă aş fi ştiut, aş fi respectat regula! :)

Din Vrijdag Markt am traversat din nou râul Leie şi am intrat în una dintre cele mai liniştite şi pitoreşti zone din Gent, Patershol.

 Este de fapt singura zonă cu străduţe pietruite înguste care încă mai păstrează spiritul medieval autentic, fiind plină de monumente păstrate din secolul al 16-lea şi numeroase restaurante fancy. Însă contrar situaţiei din prezent, înainte de anii 1980, această zonă era plină de hoţi, prostituate şi alţi neisprăviţi de genul.

Din păcate pe cât de fain e, pe atât e de mic, şi terminăm repede cu Patershol. Ieşim din el pe strada Haringsteeg, traversam strada şi investigăm “dosul”castelului, chiar dacă pare un pic în construcţie locul. De după un gard alb descopăr una dintre acele perspective de care vă ziceam la început.

Castelul  Gravensteen

Iar apoi, investigând cotloanele de pe Sint-Widostraat, dau fără să vreau peste un “loc secret” cu o privelişte genială spre castel. Răsplata curiosului :P

Gravensteen din locul secret ;)

Şi dacă tot vorbim de curioşi, închei prin a spune că cei ce nu au ocazia în aceeaşi tură să meargă la Amsterdam să vadă faimosul Red light district, pot să stea liniştiţi şi să se bucure. Gent este „înzestrat” de asemenea cu un mic Red light district, aflat nu departe de Duivelsteen. În dreptul cafenelei Ycono de pe Brabantdam se află intrarea într-un pasaj acoperit cu sticlă care a fost o galerie comercială tipică în secolul al 19-lea, dar acum în vitrine se vând doar femei.

Aparent, consiliul local s-a gândit el la un moment dat că nu e prea încântat de idea prostituţiei fix în centrul oraşului, aşa că femeile nu mai au voie să fie prea dezbrăcate (acest “prea” probabil e debatable, sunt foarte curioasă ce înseamnă).

Eu n-am avut în plan să rămân în Gent peste noapte, deci nu m-am dus să văd acest Red light district. În schimb, recomand o seară petrecută în Gent, desigur nu neapărat pentru Red light district, ci pentru o plimbare în centru. Casele de pe Graslei şi Korenlei sunt luminate şi atmosfera pare deosebită din câte am văzut în poze. Cei ce au fost sau locuiesc acolo sunt sigură că pot să confirme.

 Vedere de pe Korenlei spre Graslei

Noi după ce am mai dat o raită prin centru am urcat de data asta în tramvai (biletele de iau de la automatul din staţie, de la conductor sunt mai scumpe) şi am revenit la gară fix la timp. După noi, potopul. Din nou, am sfidat prognoza care anunţa ploaie în cursul zilei. Se pare că iar s-a ţinut săraca până când ne-am terminat noi plimbarea. Maaan, we’re lucky! :)

“Let me BEnelux” a fost o escapadă susţinută de HappyTour.ro, partenerul nostru pentru biletele de avion.

Utile

Hartă cu Gent se poate lua gratuit de la gară sau de la punctul de informare turistică din centru (în centru nu ştiu dacă e tot gratuit)

Cheltuieli

10 euro – intrare la Castelul Gravensteen (per adult)

 

6 euro – intrare Belfort Gent (per adult)

1,3 euro – bilet tramvai 1 călătorie / persoană (biletele de iau de la automatul din staţie, de la conductor sunt mai scumpe)

12 euro – mâncare 2 persoane de la Josef

6,5 euro – bilet tren Brugge – Gent / persoană (fiindcă mai aveam doar 2 călătorii pe Rail Pass, le-am păstrat pentru drumul Gent – Liege, care era mai lung şi deci mai scump, aşa că pentru drumul Brugge – Gent ne-am cumpărat bilete, pentru că erau mai ieftine)

Rail Pass este un bilet cu 10 călătorii între orice 2 staţii din Belgia şi poate fi folosit de mai multe persoane. Costă 76 de euro.

5 comentarii:

  1. Nu ma asteptam sa fie atat de frumos orasul acesta. Au arhitectura asemanatoare, un oras uniform si elegant. Nu l-am vazut si parca acum imi pare rau ca nu am acordat mai multe zile Belgiei, dar e un motiv bun sa revin, intr-o zi. :)

  2. Am locuit in Gent 5 ani si acum locuiesc la 20 de km departare dar e prima data cand aud de joia vegetariana.
    La cantina aveam intotdeauna si un fel de manacre vegetarian indiferent de zi.
    Ce stiu sigur e de vinerea cu peste :)

  3. La mine s-a nimerit sa vizitez intai Gent si apoi Brugge; mi-au placut ambele; imi amintesc si acuma ce mult m-a impresionat catedrala Sf Bavo (interior) din Gent; la fel si catedrala Sf. Nicolae vazuta din turnul Belfort…o imagine de neuitat…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *