Let me BEnelux: Luxemburg

De la cele aproape 2 zile petrecute în Luxemburg (de fapt 24 de ore) nu am avut aşteptări foarte mari. În schimb, nu numai că am fost dată pe spate de acest oraş, dar am avut parte şi de o mini-aventură cu trenul, în urma căreia am ajuns să plătim 4 euro în loc de 60 cât ne-ar fi costat să ne întoarcem de la Luxembourg în Belgia. Voi porni cu începutul :)

Comblain-au-Pont, 27 aprilie 2014

Aseară când am ajuns la Crina (verişoara mamei mele, care ne-a găzduit la ea acasă în Comblain) habar nu aveam unde vom dormi următoarea seară. Aveam în plan să mergem la Luxembourg şi să petrecem acolo o noapte, dar găsirea unei gazde prin Couchsurfing a fost extrem de complicată. Aşteptam răspuns de la o ultimă persoană, care tot nu-mi răspundea. Barem de zicea da sau ba, ca să ştiu ce să fac.

Aşa că atunci când am ajuns în sfârşit la “un internet” la Crina şi am văzut că tot nu mi-a răspuns, am anulat rapid cererea, am intrat pe booking, m-am rugat să mai prindem loc la hostelul cel mai apropiat de centru şi… am prins. Fenomenal! Zis şi făcut, cu rezervarea în “buzunar” ne-am putut culca liniştiţi că nu dormim pe bordură următoarea noapte :))

Dimineaţă, după un somn bun, lucrurile păreau să fie mult mai roz. Totul, mai puţin prognoza. Iar se anunţa ploaie pentru următoarele 2 zile, cele în care urma să fim la Luxemburg, însă noi i-am dat înainte. Am zis că dacă tot am avut noroc chior la Bruxelles şi nu a plouat deşi zicea că o să plouă, poate avem şi acum.

Afară cerul deja era de acord cu noi. Un soare superb lumina frumos Comblain-ul, care aseară pe beznă nici nu am observat cât de frumos este. Sătuc, sătuc, dar deloc nu seamănă cu satele de la noi.

Casa în care stăm aici în Comblain este construită din piatră tipică pentru această zonă şi mi-e mai mare dragul de ea. Toate din zonă sunt la fel.

Pentru a ajunge la Luxembourg, trebuie să luăm trenul. Puteam să mergem la Liege să îl luăm, însă traseul trece fix printr-o gară din apropiere de Comblain, adică prin Rivage, la vreo 2-3 km distanţă. Aşa că pornim pe jos într-acolo. Pe drum admirăm clădirile, florile de la ferestrele caselor, peisajul uşor montan şi râul Ourthe de-a lungul căruia s-a întemeiat Comblain-au-Pont.

Comblain-au-Pont

În gară ne dăm seama că nu putem cumpăra bilete internaţionale de la automat. Când întrebăm pe domnul de acolo dacă putem cumpăra de la el, ne spune că nu, doar de la controlor din tren. Ok, perfect. Până la ultima gară din Belgia (Gouvy) ne putem folosi Rail Pass-ul, deci nu ne trebuie bilet, abia de la Gouvy încolo va trebui să cumpărăm bilete din tren. Buuuun.

Soseşte trenul, ne urcăm, iar când vine controlorul îi arătăm Rail pass-ul, cu menţiunea că de la Gouvy încolo trebuie să cumpărăm bilete de la el până la Luxemburg şi înapoi (eu deşteaptă chiar credeam că el ne poate da bilete dus-întors, cu întorsul mâine, ce pretenţii pe capul meu :))

El însă ne spune că nu ne poate da decât un bilet dus ca să trecem graniţa (adică de la ultima staţie de tren din Belgia (Gouvy) până la prima staţie din Luxemburg (Troisvierges) şi că după ce trecem graniţa va veni alt controlor care ne va da un alt bilet, de la Troisverges la Luxemburg. Okay, cum zici tu :)

Ne costă 20 de euro (pentru amândoi) să trecem „pârleazul” dintre Belgia şi Luxemburg. Mie deja mi se pare cam scump, pentru că mă uitasem pe net şi văzusem că biletul dus-întors pentru două persoane Gouvy – Luxembourg era vreo 63 de euro.

Însă după ce a venit controlorul din Luxemburg şi ne-a spus că ne costă doar 4 euro pentru amândoi până la Luxembourg, am zis, wow, ce ieftin. De fapt, după ce mă gândesc mai bine, cam suspect de ieftin, pentru că 20+4 = 24 de euro, mai puţin decât jumătate din biletul dus-întors pe care trebuia să-l fi plătit.

În fine, bogdaproste, ce pot să zic. Nu m-am îngrijorat prea tare şi mi-am văzut de treabă (adică să mă uit pe geam :)) Ajunşi în Luxemburg, n-am mers la ghişeu să ne luăm biletul de întors pentru a doua zi, am zis că mă uit seara pe net să văd cât o să ne coste întorsul, şi ne luăm a doua zi.

Luxemburg, tot 27 aprilie 2014

Distanţele în Luxemburg în zona centrală sunt foarte mici, iar gara este destul de aproape de centru, aşa că nu am folosit deloc transportul în comun. În scurt timp după ce am ieşit din gară şi am luat direcţia centrului, am şi ajuns.

Luxemburg e un oraş în care maşinuţa google street view n-a ajuns, aşa că n-am putut vedea nimic dinainte ca să pot să-mi fac cât de cât un plan, şi nici harta google nu e prea corectă (nici măcar Cornişa nu e bine reprezentată, e o varză totală), aşa că eram cam în ceaţă.

Prima oprire a fost, prin urmare, în Place Guillaume II, la punctul de informare turistică, unde am mers să iau o hartă, că altfel eram ca o muscă fără cap. După ce am primit o hartă foarte utilă de la un nene de acolo (gratuită) am răsuflat în sfârşit uşurată. M-am aşezat un pic pe o bancă să o studiez, am identificat vizual cam pe unde pare interesant de mers, şi în 5 minute deja aveam planul făcut pentru cele 2 zile :) Să pornim, zic :D

Această primă zi, care de fapt a fost doar după amiază, pentru că am ajuns la ora 16 în Luxemburg, am decis să o petrecem în partea centrală, în Ville Haute.

Venind din Bruxelles, unde a fost foarte aglomerat, mai ales pentru că era sâmbătă, am găsit un Luxembourg foarte liniştit şi deloc turistic (nu am văzut niciun magazin cu suveniruri kitchoase), chiar dacă era duminică, probabil pentru că nu foarte multă lume vine aici, crezând că nu prea au ce vedea.

Ceea ce mi se pare mare păcat, pentru că mie mi s-a părut fabulos. Atât de multe locuri care amintesc de viaţa medievală, atât de multe perspective deosebite şi atât de multă diversitate am găsit în Luxembourg încât am fost peste măsură de impresionată.

Ville Haute

Iniţial uitându-mă pe hartă la forma şi dispunerea Oraşului de Sus, am crezut că este format numai din străduţe pitoreşti pietruite, pietonale. Deja îmi frecam mâinile :) În schimb, partea centrală a centrului, dacă pot să zic aşa, este mai degrabă comercială. Adică da, străzile sunt pietruite, însă la parterul clădirilor se găsesc aproape numai magazine (în mare parte de haine) şi izul medieval lipseşte.

Lucrurile încep însă să se schimbe pe măsură ce ajungem în estul centrului. Acolo e… miezul miezului. Străzile încep să se îngusteze, să se întortocheze şi pe hartă abia mai distingi denumirile lor de cât de mici sunt. Aici după părerea mea, este cea mai frumoasă şi pitorească zonă din Ville Haute (pe acelaşi loc cu Grund, despre care o să vă spun mai jos).

Palais Ducal 

Rue Wiltheim, care urmează traseul vechiul drum Roman spre Trier

Rue Large

Aşa cum s-a văzut în teaserul video pe care l-am făcut la întoarcere, pe aceste străduţe pietruite am început pur şi simplu să zburd când le-am descoperit. Iar când am dat din greşeală peste Passage du Palais, am fost cu adevărat în extaz.

Passage du Palais

Asemenea cotloane chiar nu ştiam că voi găsi în Luxemburg. Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu când am intrat prima dată în pasaj, n-am putut să nu mă simt automat teleportată în evul mediu. Am avut instantaneu un flash despre cum era viaţa atunci aici.

Rue Large

În zona acestui pasaj se găsesc câteva dintre cele mai pitoreşti străduţe, Rue Large (cea cu arcadă), Rue de l’Eau, Rue de la Loge, Rue du St. Esprit, toate nişte bijuterii.

Rue de l’Eau

Rue du St. Esprit

 

În curând ajungem şi la vestita Cornişă (Chemin de la Corniche), pe care o luăm tocmai din capătul sudic (care începe din Rue du St. Esprit), avem grijă să nu ajungem pe ea mai devreme, pe nişte scări ce urcau din Rue Large, ca să nu ratăm niciun milimetru de privelişte.

De pe Cornişă spre Abbaye de Neumunster

Această Cornişă este chiar mai frumoasă decât mă aşteptam. Nu ştiam ce să admir mai repede, clădirile de lângă noi sau cele de jos, din Grund. Acolo vom merge mâine, acum deocamdată privim de sus.

De pe Cornişă spre Grund

De pe Cornişă

La capătul Cornişei ajungem pe Bock, de unde mergem rapid să mâncăm ceva în Place d’Armes (unde sunt multe restaurante, pentru toate gusturile, dar majoritatea scumpe).

Place d’Armes – Cercle Municipal

Apoi, fiindcă încă e lumină, mergem până la hostel să ne luăm în primire paturile, după care ne întoarcem în Ville Haute la fix la timp pentru a prinde apusul.

De pe Bock spre clădirile de birouri din Kirchberg

Din Place de la Constitution

De pe Cornişă spre Grund

De pe Bock

Odată ce se întunecă de tot, ne întoarcem la hostel unde vine surpriza. În afară de faptul că jos în hol, unde este wi-fi gratuit, sunt prea mulţi tineri care încearcă să intre pe net şi merge absolut infect (cel puţin pe telefoanele noastre) şi ne facem o mie de nervi, costat cu stupoare ceva ce nu-mi vine a crede ochilor.

Biletul de întoarcere de la Luxembourg la Gouvy ne costă 60 de euro. Mi se pare absolut incredibil, cred că e o greşeală. Nu de alta dar dacă dus-întorsul e 63, cum poate doar un bilet dus să coste tot cam atâta?? Mai ales că noi plătisem ieri 24 de euro ca să venim încoace, nu 60. Ceva clar nu e în ordine, aşa că mă gândesc că vedem noi mâine în gară.

Înainte de culcare stăm un pic de vorbă cu colegii noştri de cameră de la hostel (am stat într-o cameră cu 6 paturi suprapuse), Olivier şi Fiona, doi tineri care locuiesc în Paris. De unde ziceam noi că ne culcăm devreme, am stat cu ei la poveşti până pe la miezul nopţii, când i-am lăsat să se culce pentru că ziceau că au tren dimineaţă. Prima noastră experienţă la hostel a fost mai mult decât faină.

Luxembourg, 28 aprilie 2014

Kirchberg

Pentru a  doua zi în Luxembourg deja aveam planul bine făcut. Am început plimbarea urcând pe platoul Kirchberg de unde m-am gândit că trebuie să fie o privelişte drăguţă. Aici aproape că eram singuri, abia dacă am văzut vreo 3 alţi oameni.

Ne plimbăm pe şi pe sub zidurile fortificaţiei, trecem pe lângă Fort Thungen şi, în coborâre înapoi spre malul apei reuşesc să găsesc o pădure cu potecă. Cristi îmi zice mai în glumă, mai în serios,  “nu pot să cred că ai găsit o potecă în Luxemburg!!!” Numai tu puteai să faci asta. :)))

Pe potecă în Luxemburg :P

Când ieşim din pădure, nu coborâm mai departe până la apă, ci facem dreapta când ajungem la Turnul Grunewald, rămânând în continuare la „înălţime”, tot pe o potecă! (yesss! :D)

Pfaffenthal

Trecem podul peste calea ferată

Pfaffenthal

Abia apoi coborâm spre Ville Basse. Trecem calea ferată pe un pod renovat, şi ajungem în Pfaffental, la Turnurile Vauban, între care se întinde un pod vechi peste răul Alzette. Mai departe, îndreptându-ne spre Grund, facem ţup ţup de pe o parte pe alta a râului, folosind şi celelalte poduleţe din zonă. E chiar fascinant să observi viaţa şi casele omuleţilor care locuiesc aici, mai ales că e o zi de luni.

De pe podul dintre Turnurile Vauban

De pe podul dintre Turnurile Vauban

 

Grund

Grund este de fapt cea mai veche zonă din Luxemburg, şi se află în valea Alzette. Alături de toate celelalte cartiere vechi şi fortificaţiile din Luxemburg, se află pe lista patrimoniului UNESCO. Trecând pe sub Bock, facem stânga şi continuăm de-a lungul peretelui imens de stâncă, pe potecuţa pietruită.

Ajungem repejor la podul vechi de piatră pietonal de peste râu (Stierchen), pe care îl tot admirasem ieri de pe Cronişă. Îl traversăm aproape de tot, dar apoi ochesc o potecuţă care merge pe lângă apă pe partea de pe care venim, aşa că ne întoarcem şi o luăm pe acolo, ieşind în Rue Plaetis, o altă străduţă deosebită.

În scurt timp ajungem la celălalt pod de peste rău din Grund, mai micuţ, care nu apare să aibă vreo denumire, dar e trecut că face parte din Rue Munster. Acesta devine rapid unul din locurile mele preferate din Luxemburg. În oricare parte ai privi, ai ce admira. Spre nord, clădirile din Ville Haute, spre sud, căsuţele vechi cu brâne de lemn pe faţadă de pe malul râului.

De pe pod (rue Munster)

Mai departe ne întoarcem un pic spre Rue de Treves pentru a urca pe platoul Rham. Acolo ne odihnim un pic pe o băncuţă şi admirăm priveliştea spre Ville Haute. Drept în faţă se poate vedea şi întreaga Cornişă, pe care ne-am plimbat ieri.

Vedere de pe Platoul Rham

Continuăm drumul pe platoul Rham şi ajungem pe un zid vechi din cel de-al treilea inel de fortificaţie, pe care continuăm până ajungem pe Rue St. Ulric.

Zid din al treilea inel de fortificaţie

Rue Ulric. Probabil cea mai roşie casă din Luxemburg (dacă nu singura). Pe faţadă se pot vedea 2 plăcuţe care arată nivelul apei în timpul inundaţiilor din februarie 1756 (sus) şi martie 1806 (jos).

Apoi facem dreapta pe o alee micuţă ce duce pe malul apei, paralelă cu Rue St Ulric, unde mai facem o pauză pe băncuţă chiar lângă podul pe care mai trecusem şi mai devreme.

Căutând să cumpărăm o apă din magazinul de lângă pod, intrăm înăuntru şi ochii mi se lipesc de vitrina plină de bunătăţi. Prăjituri care mai de care mă fac să salivez şi nu pot să mă hotărăsc pe care o vreau. Cu greu mă hotărăsc la două, pe care le împărţim jumi juma la o măsuţa mică din faţa magazinului. Aaaaah, this is the life :)

Valle de la Petrusse

Fiindcă mai avem o grămadă de timp la dispoziţie (Luxemburgul chiar e mic), ne hotărâm să facem o plimbare şi prin Valea Petrusse, care este un mare parc în care te poţi plimba şi relaxa în voie sau poţi alerga dacă ai chef.

Răţuştele sunt omniprezente în Luxemburg

Chapelle Saint-Quirin

Aleile din parc trec pe sub două poduri mari, Viaduc şi Pont Adolphe, şi în cazul de faţă, un al treilea pod temporar construit pe lângă Pont Adolphe, pentru că acesta este în renovare.

Viaduc

 

După o ultimă plimbare scurtă prin Ville Haute de unde am mai înşfăcat ceva rapid de mâncat, ne hotărâm să o luăm încet încet spre gară. Fix atunci observăm şi cerul cel gri. Ploaia parcă ne zice “hai că m-am ţinut eu două zile cât aţi fost voi aici, dar acum chiar tre să dau drumul la stropi”.

Şi uite aşa, după încă două zile în care prognoza anunţa ploaie dar n-a plouat deloc, ba chiar am avut parte şi de un pic de soare, a început să picure abia cu 5 minute înainte ca noi să ajungem la gară. Tipic, vremea a ţinut din nou cu noi ;)

Place Guillaume II

Vedere din Place de la Constitution

Muzeul Băncii, Place de Metz

Dar pe cât de bucuroasă ce eram de treaba asta, pe atât de mare mi-a fost surpriza la ghişeul de bilete. Sută la sută convinsă că pe internet era o greşeală de ne arăta 60 de euro pentru drumul de întors, am mers încrezătoare la casa de bilet şi am întrebat senină cât ne costă.

Domnul de acolo tastează 2 chestii şi ne spune, la fel de senin, că ne costă 60 de euro. Să-mi cadă faţa, nu alta.

Încerc uşor să îi explic că am văzut şi eu asta pe site, dar că noi am venit cu o zi înainte pe acelaşi drum, dar în sens invers, şi am plătit la controlor, doar 24 de euro. La care el mai tastează de 2 ori şi ne spune, cu aceeaşi seninătate pe faţă, ca cel mai sigur am avut  noroc, şi am nimerit nişte controlori care ne-au dat bilete greşite, mai ieftine.

Venindu-mi foarte greu să cred treaba asta şi refuzând cu încăpăţânare să dau 60 de euro pe ceva ce ieri am dat 24, zic mulţumesc domnului de la ghişeu şi plec. Mă gândesc: băi, ne urcăm ca ieri în tren, facem pe turiştii proşti, şi vedem noi. Care-i cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Să dăm cei 60 de euro. Dar se poate totuşi să avem noroc şi să plătim tot 24 de euro, ca ieri. Care dintre ele va fi? Nu ştiu. Surprize, surprize. Om trăi şi om vedea.

Aşa că ies de la ghişeul internaţional şi intru repede la ghişeul naţional, întreb pe o tanti de acolo cât ne costă biletul până la ultima staţie din Luxembourg (Troisvierges) şi ne spune că doar 2 euro / persoană / dus. Perfect, exact cât am plătit şi ieri în tren (Doamne ce ieftin e trenul în Luxemburg!), deci până acolo e bine. După aceea, om vedea noi.

Aşa că ne cumpărăm 2 bilete, 2 x 2 = 4 euro şi ne urcăm frumos în tren. În toată învălmăşeala aia, după ce a pornit trenul din gară mi-am dat seama că trenul ăsta nu merge până la Rivage, unde ne trebuie nouă, ci doar până la Gouvy, prima staţie din Belgia. Eh, nu-i nimic, coborâm acolo şi luăm alt tren mai departe. Tot aia e, în loc să fi aşteptat în gara din Luxemburg, aşteptăm în Gouvy. Buuun.

Obosită cum eram, la un moment dat aţipesc, iar Cristi, când a venit controloarea, doar i-a arătat biletele de 2 euro şi a uitat să ii spună că noi de fapt mergem până la Gouvy şi trebuie să cumpărăm de la ea bilet de trecere a frontierei. Calm ca de obicei, Cristi zice, eh, lasă, îi zicem după aia…

La Troisvierges, toată lumea se dă jos şi rămânem singuri în compartiment. Trenul porneşte mai departe, dar noi nu mai avem bilet valabil. Aşteptăm cuminţi să vină controloarea să ne ia la întrebări, dar surpriză. Când vine, trece val vârtej pe lângă noi şi nu ne întreabă nimic. Nici măcar nu se uită spre noi.

După 10 minute, trenul opreşte în ultima lui staţie, Gouvy, adică prima din Belgia, şi trebuie să ne dăm jos. Coborâm, ne uităm unul la altul, şi ne pufneşte râsul. Suntem în Belgia, de aici mai departe avem Rail Pass. Am trecut graniţa GRATIS:)))))))) Mai tare de atât nici nu cred că se putea încheia ziua de azi.

“Let me BEnelux” a fost o escapadă susţinută de HappyTour.ro, partenerul nostru pentru biletele de avion.

Utile

Pentru Luxembourg în mod normal nu este nevoie de mai mult de o zi. Dacă sunteţi pe fugă, atunci vă recomand traseul circular Wenzel, care acoperă cam tot ce e mai frumos din Luxemburg. În plus faţă de acest traseu, mai bateţi un pic şi străduţele din estul centrului (Ville Haute), care nu sunt incluse în acest traseu.

Am pus cap la cap o hartă pe care o puteţi descărca şi printa dacă vreţi, sper să vă placă.

La faţa locului, hartă cu Luxemburg se poate lua gratuit de la punctul de informare turistică din Place Guillame II.

 

Cheltuieli

24 EUR + 4 EUR – tren Gouvy – Luxembourg dus întors (biletul trebuia să fie în mod normal 63 EUR)
25,5 EUR – masă 2 persoane, restaurant
47,8 EUR –  2 paturi la Youth Hostel Luxembourg

Rail Pass este un bilet cu 10 călătorii între orice 2 staţii din Belgia şi poate fi folosit de mai multe persoane. Costă 76 de euro.

5 comentarii:

  1. Nici eu nu as fi crezut ca Luxemburg e atat de frumos dar tu resusesti sa scoti tot ce-i mai frumos din locurile pe care le vezi. Panoramele de pe Cornisa sunt superbe, sper sa me plimb si eu pe acolo candva.

  2. Pingback: Luxemburg, mereu surprinzător - Blog Fly Go

  3. Pingback: De pe blogurile de travel adunate (37)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *