Tura exclusiv feminina in luna femeii in Crai (partea II)

Continuarea jurnalului început aici.

Ok, iniţial am crezut că visez, dar nu. Îmi scot repede dopurile din urechi ca să îmi confirm că am auzit bine ce am auzit, şi da, e pe bune. Unul dintre colegii noştri rămaşi în cameră vorbeşte tare, clar şi răspicat cu o operatoare de la 112.

– Bună ziua (numai zi nu era. Deşi…. cam ce zici când suni pe cineva la ora 1:40?). Sunt la Cabana Curmătura şi 4 colegi de-ai mei au coborât acum prin viscol spre… unde au coborât mă? (întreabă pe colegul lui)

– Ăăăă… nu ştiu… ăăăă… în jos… Zărneşti???

– …aşa, spre Zărneşti au coborât! Şi nu mai putem lua legătura cu ei.

Asist în continuare, absolut consternată, la discuţia pe care colegul nostru o are cu operatoarea şi apoi cu cineva de la salvamont cred (i s-a făcut legătura cu altcineva după aceea, nu ştiu exact cu cine). Întrebările care îmi vin în cap erau:

– De ce doamne iartă-mă au sunat ăştia la 112 şi dacă tot au sunat, de ce naiba au trebuit să sune cu noi în cameră ca să ne trezească iar???? Probabil intenţionat, dar nu ştiu exact de ce.

– Dacă ăia au plecat, nu le era clar că nu o să aibă cum să dea de ei pe drum, pentru că, duuuh, probabil NU E SEMNAL?!?!?!

Totul a căpătat din nou un iz de amuzament, pe care aveam să îl gustăm din plin a doua zi dimineaţă, momentan nu ne-am bucurat decât că convorbirea telefonică s-a încheiat şi am putut, ÎN SFÂRŞIT, la ora 2:00, să ne culcăm din nou.

Ziua 2

Data: 16 martie 2014

Echipa: Cristina Pogăcean, Cristina Ianc, Raluca Ianc, Silvia Murgescu, Ioana Acsinia, Laura Bejenaru, eu

Traseu:

 Cabana Curmătura – Şaua Crăpăturii  (1620 m) – Valea Crăpăturii – Crucea lui Gârniţă (750 m): 3 ore

Telefon Cabana Curmătura: 0745 454184

Harta la final

Deşi ziua 2 ne-a găsit pe noi de fapt treze, oficial începe abia dimineaţă pe la 8 când ne-am trezit, mult mai târziu decât stabilisem iniţial, pentru că de la un punct încolo ne-a fost clar la toate că nu o să ne putem trezi foarte devreme din cauza incidentului din timpul nopţii.

Partea cu adevărat amuzantă a început la scurt timp după ce ne-am trezit, când doamna de la cabană venit la noi în cameră şi ne-a rugat să coborâm să dăm declaraţii la jandarmi.

Deci… da. Colegul nostru inteligent care a sunat la 112 nu şi-a dat seama că-şi cheamă singur jandarmii peste el, jandarmi care îl vor amenda, atât pe el cât şi pe restul (dacă vor fi identificaţi). O scenetă mai amuzantă ca asta nu cred să fi văzut în viaţa mea.

În consecinţă, să ne fi văzut apoi pe toate 7 scriindu-ne pe rând memoriile din timpul nopţii şi dând autografe până pe la ora 11 (că de, nici n-aveam altă treabă).

Partea bună e că cei doi rămaşi în cabană au fost fiecare amendaţi cu câte 200 de leipentru deranjarea liniştii publice, iar ceilalţi vor avea aceeaşi soartă dacă vor fi identificaţi.

Partea proastă e că ceva îmi spune că nu vor fi identificaţi, şi fix cei care meritau mai mult nu şi-au luat nicio amendă –dar măcar au făcut noaptea traseu prin viscol. Tot există ceva dreptate pe lumea asta.

O altă parte bună e că am aflat că au ajuns cu bine la maşină în cursul nopţii. Adică na, totuşi, nu mi-aş fi dorit să aibă un final tragic acest eveniment, oricât de tâmpiţei erau ei.

O altă parte rea însă este faptul că dacă e să comparăm această amendă de 200 de lei pentru deranjarea liniştii publice cu amenda de 3000 de lei pe care o poate lua (şi au şi luat-o) alpinişti cu experienţe care doar îndrăznesc să iasă în afara traseului marcat…. ne cam ia râsu’ plânsu’.

Fără să mai comentez mult pe subiectul ăsta, tot e bine că totul s-a-ncheiat cu bine. Dimineaţă deja toate eram înapoi cu zâmbetele pe buze, mai ales că afară soarele ieşise din nori, ne-am distrat un pic pe seama celor întâmplate şi ne-am pregătit de plecare.

Înainte de a porni pe traseu, cei doi băieţi, probabil scăpaţi complet de aburii alcoolului, ne-au cerut de vreo 3 ori scuze pentru cele întâmplate şi şi-au luat la revedere.

La rândul nostru, după ce am făcut o poză de grup în faţa cabanei şi am mai smotocit un pic cei doi ciobăneşti, am pornit în treaba noastră, renunţând la planul iniţial de a mai urca pe Piatra Mică, nu de alta dar pierdusem mult timp cu declaraţiile şi fetele din Cluj şi mai ale Oradea aveau lung drum până acasă.

Aşa că am ales varianta cea mai la îndemână, şi anume am urcat până în Şaua Crăpăturii, după care am coborât pe Valea Crăpăturii.

În şa am mers la locul de belvedere de unde am avut parte de o privelişte deosebită spre Măgura Codlei

 …am mai făcut o ultimă poză de grup :D

 … după care la vale cu noi.

Eu una am fost foarte încântată, pentru că în afară de bucăţica între Curmătura şi Şaua Crăpăturii (pe care oricum n-o mai făcusem iarna) toate traseele au fost noi pentru mine, chiar şi Valea Crăpăturii, singura vale nordică marcată din Crai care îmi lipsea.

Jos când am ajuns la punctul de joncţiune cu banda albastră, i-am dat înainte direct pe firul apei, exact cum urcasem cu Cezar vara trecută, ca să nu mai ocolim.

La drumul forestier am ieşit în apropierea punctului Crucea lui Gârniţa, la o pensiune unde am intrat să ne adăpostim de picurii de ploaie ce începuseră fix când am terminat tura. Era şi normal, vremea bună a ţinut fix cât am avut noi nevoie :)

Cele două şoferiţe, Silvia şi Cristina, au prins o ocazie spre Plaiul Foii chiar din prima clipă, şi au mers să recupereze maşinile.

Am sărbătorit weekendul de excepţie la restaurantul din Zărneşti cu masă de tenis (habar nu avem cum se cheamă, asta e tot ce ştim despre el :))), unde am mâncat o specialitate super gustoasă a bucătarului (o premieră pentru mine, pentru că nici nu mai ţin minte ultima oară când am nimerit o mâncare bună după tură).

Apoi a venit momentul să ne luăm la revedere, Cristina, Raluca şi Cristina au trebuit să ia lungul drum spre Cluj-Oradea, iar noi restul am scăpat mult mai ieftin, cu drumul scurt până la Bucureşti.

Dar dacă totul se va sincroniza bine, cu siguranţă ne vom mai vedea şi în alte ture, să sperăm în aceeaşi formulă, căci la plecare, printre îmbrăţişări, nu se putea să nu ne gândim deja la următoarea revedere :)

Trupa :)

Ziua 1 – bleu

Ziua 2 – verde

6 comentarii:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *