Ghid pentru City Break in Bucuresti (partea II)

Aşa cum vă ziceam data trecută, m-am apucat să scriu câteva vorbe despre Bucureşti, şi m-am trezit cu ditamai ghidul. În articolul anterior am vorbit despre transport, iar astăzi  discutăm despre:

1. Unde ne cazăm
2. Ce vizităm
3. Unde mâncăm

 

1. CAZARE

Dacă nu aveţi prieteni care v-ar putea găzdui, eu vă recomand să încercaţi Couchsurfing. Dacă nu vă surâde ideea, personal cred că cel mai fain e să fii cazat în zona centrală. E cel mai convenabil pentru că nu trebuie să vă foiţi dimineaţa (când e super aglomerat) şi seara cu transportul în comun.

Eu recomand hostelurile, mai ales că acolo puteţi întâlni şi alţi călători, majoritatea străini, cu care puteţi împărtăşi poveşti şi astfel vă îmbogăţiţi experienţa. Pentru asta, intraţi pe booking.com şi după ce introduceţi oraşul şi data, ordonaţi rezultatele după Preţ” –> „1 persoană (inclusiv paturi în dormitor)”. Eu la o scurtă căutare am găsit aşa (preţurile sunt cele de pe booking):

Cazare la ~ 36 lei / noapte / persoană:

Funky Chicken Hostel (lângă Parcul Cişmigiu)

Wonderland Hostel (Universitate)

Cazare la ~ 45 lei / noapte / persoană:

Little Bucharest – Old Town Hostel (Centrul vechi)

Antique Hostel (Centrul vechi)

Vogue Hostel (Centrul vechi)

Nu uitaţi dopurile de urechi dacă dormiţi în dormitoarele comune (lumea sforăie… :)

Dacă nu doriţi să dormiţi în dormitoare comune, atunci vedeţi că unele din aceste hosteluri au şi camere duble/twin (costă ~ 115 lei/cameră). La fel, dacă veniţi cu copil micuţ sau mai măricel, probabil o să vreţi o cameră dublă sau triplă. Eu am găsi aşa:

Camere duble sau apartamente pentru 2 persoane la ~115-135 lei / cameră:

Foişor Residence (Zona Foişor, la câteva staţii de troleibuz de Universitate)

Millo Room (Cişmigiu)

Hotel Formenerg (Tineretului, la o staţie de metrou de Piaţa Unirii)

Caesar’s Apartments Universitate

Camere triple sau apartamente pentru 3 persoane la ~160 lei / cameră:

Foişor Residence (Zona Foişor, la câteva staţii de troleibuz de Universitate)

Hotel Banat (aproape de Universitate)

Maya Apartament Universitate

În funcţie de preferinţele voastre, de numărul de persoane din grup, de locaţia preferată de cazare, decideţi voi singurei care e cea mai bună variantă pentru voi.

2. CE VIZITĂM

Eu una nu sunt deloc adepta filozofiei „când vizitezi un oraş trebuie să vezi TOT” sau a filozofiei “dacă n-ai văzut locul X, te-ai dus degeaba”, “musai de văzut aia, aia şi ailaltă”. Sunt chiar împotriva. Pentru că fiecare vizitează ce vrea şi valorează diferite lucruri.

Eu personal nu recomand vizitarea a inşpe muzee, ci mai degrabă mersul pe jos (care face piciorul frumos :)) Cu toate acestea o să vedeţi că recomand şi un muzeu două ;)

CLASICE:

CITY TOUR cu autobuzul

Dacă vreţi să vă faceţi o idee rapidă şi vă plac autobuzele Hop on Hop-off, poate fi o idee bună. Eu personal n-am fost încă cu acest autobuz, deci nu ştiu cum e, dar am înţeles că e drăguţ. Autobuzele City tour circulă în perioada primăvară-toamnă.

Biletul costă 25 de lei pentru adulţi şi puteţi merge cu el toată ziua, în sistem hop-on hop-off, între orele 10 şi 20. Dacă nu vreţi să coborâţi deloc şi doar să admiraţi din autobuz, călătoria durează 50 de minute.

Vă recomand să staţi la etaj, evident, ca să vedeţi mai bine. Atâta doar că nu cred că vara când e super cald ar fi recomandat. Aşa cum ziceam la început, vara chiar nu e o perioadă bună de venit în Bucureşti.

Vă sfătuiesc să vă luaţi bilet şi să vă urcaţi de la Piaţa Unirii (în faţa restaurantului The Harp). Înţeleg că se poate cumpăra şi direct de la şofer.

PARCURI

Avem pe aici prin Bucureşti câteva parcuri foarte drăguţe. Preferatele mele sunt:

Parcul Izvor. E foarte fain să stai pe iarbă şi să ai atât de aproape imensa Casă a Poporului. Chiar zilele trecute am trecut prin zonă şi am văzut foarte multă lume care ieşise la plimbare sau se relaxa pe iarbă, iar atmosfera era foarte frumoasă.

Parcul Cişmigiu. Un parc foarte vechi, cu multă istorie, un must mai ales pentru cei care au citit cartea lui Grigore Bajenaru. Eu am citit-o în şcoală şi mi se părea fascinant, dar nu puteam decât să îmi imaginez cum era Cişmigiul, eu locuind în Galaţi pe vremea aceea. În Cişmigiu, în afară de lacul mare, pe care vara vă recomand să faceţi o plimbare cu hidrobicicleta sau barca (e chiar super), mai există încă un mic lăculeţ pe care se găsesc multe raţe şi lebede, o încântare nu numai pentru copii, dar şi pentru adulţi. Nu sunt însă de acord cu faptul că acolo este şi o cuşcă în care sunt închişi nişte păuni…

Pe partea dinspre Strada Ştirbei Vodă se află şi Palatul Kretzulescu, un casă monument istoric impresionant, care mie una îmi place foarte mult.

Muzeul Satului. Da, cam singurul muzeu pe care îl recomand cu tărie, şi l-am trecut la parcuri pentru că e mai mult decât un  muzeu în aer liber, e şi un loc superb de relaxare. Intrarea costă 10 lei pentru adulţi, iar după vizită puteţi ieşi direct în Parcul Herăstrău, alt parc frumos dar mult mai mare.

MUZEE

Oarecum un muzeu, Casa Poporului este un obiectiv care atrage multă lume. Dacă sunteţi curioşi din fire, merită o vizită. Programul este între 10 şi 16 dar tururile sunt la anumire ore. Pentru orele exacte şi costuri, sunaţi la telefon ( +40 (021) 414 14 26). Au 3 tipuri de tururi: standard în interior (1 oră), interior + terasă (1 h 15) şi tur complet (2 ore) şi au costuri diferite. Se fac în limbile română, franceză şi engleză.

Muzeul Cotroceni. Nu aş spune că e chiar un must, dar dacă sunteţi pasionaţi, merită. Biletul costă 12 lei pentru adulţi.

Muzeul Antipa nu mi se pare un must, dar dacă veniţi cu copii, atunci probabil ar merita o vizită. Biletul pentru adulţi costă 20 de lei, iar pentru elevi şi studenţi este 5 lei. Preşcolarii intră gratuit. Program: marţi-duminică: 10-17 (19 vara). Luni închis. Evitaţi pe cât posibil zilele de weekend, e aglomerat.

RECOMANDĂRILE MELE:

CENTRUL VECHI ZIUA

Foarte mulţi turişti, mai ales cei străini, sunt atraşi de Bucureşti datorită vieţii de noapte interesante de aici. Iar din acest motiv, majoritatea dintre ei nu văd acest centru vechi decât pe întuneric. Ceea ce nu zic, e interesant, dar de la o oră încolo devine atât de aglomerat încât nu mai poţi admira nimic. Decât oamenii eventual :))

Pentru mine, centrul vechi are un farmec aparte ziua.Dimineaţa încă n-am fost pe acolo (deşi cred că trebuie să fie foarte interesant, linişte şi liber, deci v-aş zice să încercaţi), dar vă recomand să mergeţi neapărat în jurul prânzului. Am trecut de mai multe ori cam în jur de ora 13-14, şi mi-a plăcut la nebunie. Atmosfera e cel puţin deosebită. Aproape sigur va fi pe stradă cel puţin un artist care cântă la ceva instrument, chestie care mie îmi place extrem de tare când mă plimb pe acolo, şi veţi putea admira în pace clădirile şi vitrinele.

Din păcate sunt acolo multe clădiri vechi, părăsite, care abia stau să cadă, intercalate cu clădiri renovate sau clădiri noi (puţine), dar mixul poate fi interesant, în funcţie de unghiul din care priveşti :) Recunosc însă că nu mi-ar plăcea să mă prindă acolo un cutremur. Clădirile deja au început să pice şi din senin (probabil de la un strănut), iar când va fi să fie un cutremur mai serios, nu pot decât să spun… Doamne apără şi păzeşte-ne! pentru că va fi prăpăd. Cel puţin jumătate din clădiri vor pica, şi nu va fi de joacă. Dar să schimbăm subiectul zic.

Centrul vechi nu e mare, deci plimbaţi-vă pe toate străduţele, faceţi stânga / dreapta pe unde vă surâde şi acoperiţi toată zona. Veţi descoperi multe lucruri interesante. De exemplu sunt multe magazinaşe şi ateliere vechi, care încă mai au activitate. Am intrat la un moment dat într-un magazin (nu neapărat ca să cumpăr, m-a atras ceva la el) şi am descoperit un birou/scrin superb la care stătea o doamnă (probabil proprietara). Am fost aşa de curioasă încât am întrebat-o pe doamnă cât de vechi e. 5 minute mai târziu eram absorbită de povestea dânsei. Biroul era foarte vechi (habar n-am cât de vechi, n-am reţinut) şi era adus din Toscana. Am plecat de acolo peste încă alte 5 minute, toată un zâmbet. Ah, da, magazinul avea şi o pisică :D

Un alt loc drăguţ, unde îmi place să merg la o ciocolată caldă sau gauffre cu banane şi nu-mai-ştiu-ce-dar-e-bun-de-mori, este la Rembrandt, pe strada Smârdan. Este un hotel, dar pentru cafenea intraţi pe uşa hotelului şi urcaţi imediat la etaj pe scara circulară din stânga. Este un loc unde nu se fumează.

Tot la capitolul locuri care îmi plac mie foarte mult :) este de exemplu o străduţă micuţă micuţă micuţă care leagă Strada Lipscani de Strada Blănari, pe urmă e „strada” Hanul Tei care leagă aceleaşi două străzi (ansamblu de arhitectură monument istoric, unul dintre puţinele hanuri vechi care mai există în Bucureşti), şi nu în ultimul rând Pasajul Macca-Villacrosse (sau Valea Regilor).

Dinspre Banca Naţională are o singură intrare, iar apoi se bifurcă şi iese în Calea Victoriei prin două locuri.  Este un monument istoric foarte interesant, dar nu e momentul să vă povestesc acum despre istoria lui, poate cu altă ocazie. Dacă ieşiţi din pasaj spre Calea Victoriei, nu uitaţi nici de Palatul CEC, un alt monument istoric important.

Şi că tot vorbim de monumente istorice, acestea sunt extrem de numeroase în Bucureşti, şi aproape la tot pasul în centrul vechi. Monumentele istorice sunt marcate cu acest simbol:

Dacă vă plimbaţi prin centrul vechi o să vedeţi o grămadă de plăcuţe din acestea pe faţada clădirilor. Unele sunt chiar şi pe blocuri, altele pe clădiri mai micuţe. Unele sunt însoţite şi de mici texte, aşa că opriţi-vă din când în când şi citiţi-le, o să aflaţi chestii foarte interesante.

În unele clădiri nu puteţi intra, însă în multe se poate, chiar dacă sunt sedii ale unor diverse instituţii, organizaţii sau hoteluri. Nu trebuie decât să deschideţi uşa şi să aruncaţi un ochi, măcar în hol, nu vă bate nimeni dacă nu aveţi treabă acolo. Sunt prea deosebite ca să nu le rataţi pe motiv de jenă. Dacă vă întreabă cineva ceva, spuneţi pur şi simplu că sunteţi turişti, e posibil chiar să vă ajute chestia asta, şi să se ofere cineva chiar să vă spună o povestioară.

Eu v-aş recomanda aşa (click pe denumire ca să vedeţi locaţia în Google Maps):

Palatul Kretzulescu

Biblioteca Centrală Universitară

Cercul Militar Naţional

Casa Capşa

Palatul Cantacuzino (Muzeul Naţional „George Enescu” – 6 lei)

Casa Paucescu(Sediul Uniunii Arhitecţilor din Bucureşti)

Hanul lui Manuc

Caru cu Bere

Palatul CEC (doar partea care este Muzeul CEC)

Casa Universitarilor

Casa Melik (Muzeul Theodor Pallady) – cea mai veche casă din Bucureşti

Casa Miţa Biciclista

Casa Vernescu

Grand Hotel Continental (încercaţi să vorbiţi cu un bellboy sau altcineva pe acolo, că poate vă arată nişte camere – am rămas mască atunci când am auzit poveştile lor)

Hotel Cişmigiu (puteţi intra în holul hotelului dar mare lucru nu veţi vedea; mai bine intraţi în Berăria Gambrinus şi/sau în Librăria Humanitas)

Personal nu am intrat în toate aceste clădiri, ci doar într-o parte din ele (care chiar m-au fascinat), deci nu ştiu sigur dacă se poate intra în toate (în Palatul CEC sigur nu), dar merită încercat. În timp o să mai caut şi eu să intru în ele şi voi actualiza aici dacă întâmpin dificultăţi pe undeva.

Pe harta aceasta se găsesc toate monumentele istorice şi puteţi să vă plimbaţi un pic virtual pe ea înainte de a veni în Bucureşti, ca să ştiţi pe care vreţi să le vedeţi şi să mergeţi la sigur.

Dacă sunteţi pasionaţi sau pur şi simplu vreţi să aflaţi cât mai mult, vă recomand să răsfoiţi aceste site-uri:

www.casecareplang.ro/case/case-care-plang

www.casecarenumaiplang.ro/case-care-nu-mai-plang

“Casele care plâng” este un proiect al Asociaţiei Rhabillage. La primul link veţi găsi o listă cu toate casele monument istoric din Bucureşti care nu au fost reabilitate până acum, şi practic se va pierde un patrimoniu foarte important dacă nu vor fi reabilitate în curând.

La al doilea link se găsesc acele case monument istoric din Bucureşti care din fericire au fost reabilitate. Din păcate, aici sunt doar 93 de case, în timp ce la primul link sunt 433 de case.

UNIVERSITATEA (interior)

Un “obiectiv” pe care probabil mulţi îl trec cu vederea sau îl pozează de pe afară şi atât. Eu însă vă îndemn să vedeţi un pic cum e şi pe dinăuntru. Nu vă sfiiţi, împingeţi orice uşă vreţi voi (de la Facultatea de Matematică, Geografie, Litere, Istorie) şi intraţi fără nicio problemă, nu vă întreabă nimeni nimic (trust me, am fost studentă acolo 1 an :)

E un monument istoric important, şi e păcat să nu îi vedeţi şi interiorul. Mai ales că aşa puteţi intra un pic şi în mijlocul studenţilor :) La Facultatea de Litere, vă recomand să luaţi şi liftul! :) Ultima oară când am fost încă mai aveau lifturi din acelea vechi (inspectate, nu vă faceţi griji) şi o plimbare cu aşa ceva poate fi cel puţin interesantă.

Vă recomand să încercaţi în timpul săptămânii până pe la 18 cel târziu, pentru că după cursuri uşile se închid, iar în weekend puţine şanse să fie deschise.

Aici găsiţi uşile:


Vizualizaţi Facultati Universitate pe o hartă mai mare

Daca tot sunteţi în zonă, şi dacă vă plac antichităţile şi accesoriile handmade şi vintage, intraţi în curtea Palatului Şuţu şi aruncaţi un ochi pe la tarabe. Se găsesc lucruşoare foarte drăguţe acolo şi majoritatea sunt chiar ieftine.

Eu am trecut de multe ori prin zonă dar n-am intrat niciodată până anul trecut, când mi-am luat o brăţară simplă de piele foarte frumoasă şi am pus ochii pe un lănţişor cu medalion cu camee victoriană foarte finuţ, care se şi deschidea. Nu mai ştiu de ce nu mi l-am luat, da acuma mă oftic :P Trebuie să mă duc să vad dacă mai găsesc.

Oricum, e foarte fain şi doar de căscat gura, nu neapărat trebuie să cumpăraţi ceva :) Oamenii de acolo pot eventual fi luaţi şi la întrebări, că sigur au poveşti interesante de spus :)

CONCERT LA ATENEU

Un alt monument istoric important şi deosebit este, desigur, Ateneul. Nici aici nu v-aş recomanda să îl admiraţi doar pe afară, ci să îl vizitați pe dinăuntru sau chiar să mergeţi la un concert în sala mare. Este cu adevărat o experienţă specială.

Pentru vizitare în afara concertelor: prețul este 10 lei / persoană și intervalul orar este de regulă 13-15, însă trebuie sunat cu o zi înainte pentru a ști cu exactitate.

Concertele simfonice în sala mare se ţin joia şi vinerea, de la ora 19 (e același concert, și joi, și vineri). Uneori sunt concerte în sala mare și în weekend, dar nu sunt suținute de Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu”, și de regulă sunt camerale (rar sunt și concerte simfonice). Stagiunea este între lunile octombrie şi mai. Biletele se cumpără de la casa de bilete de lângă Ateneu sau de pe site (în stânga, unde scrie „Rezervări”, începând cu ziua de marţi de dinainte de concert, ora 12 (la pranz adică). Problema este că majoritatea locurilor din sală sunt deja ocupate de cei care au abonament. Drept urmare, dacă nu cumpărați chiar în prima zi, cât mai repede după ora 12, locurile disponibile pentru muritorii de rând rămân extrem de puţine sau deloc.

Eu am păţit o dată să mă duc marţi să îmi iau bilet pentru vineri şi nu mai erau pe nicăieri 2 locuri alăturate, doar separat. Dar era un spectacol special dacă îmi amintesc bine.

Biletele pentru concertele simfonice de joia și vinerea costă între 50 și 70 de lei, în funcţie de locul din sală, și cele ocazionale de sâmbătă sau duminica, costă între 20 şi 35 de lei, dar după părerea mea nu sunt atât de speciale precum cele de joi/vineri.

PLIMBĂRI PRIN CARTIERELE CU ISTORIE

Nu vă limitaţi doar la obiectivele şi zonele clasice, în Bucureşti încă mai există cartiere întregi cu case vechi, unele chiar monumente istorice, prin care o plimbare poate fi o adevărată lecţie de arhitectură şi istorie. Nu degeaba au avut atâta succes Vânătorile de comori marca Viajoa :)

Cele mai interesante sunt cartierele Cotroceni, Armenesc, Kiseleff, Batiştei, Amzei. Toate sunt deosebite. Dacă nu aveţi mult timp, vă recomand o plimbare măcar prin cartierul Cotroceni, în zona dintre străzile Doctor Joseph Lister  şi Bulevardul Eroilor. Nu rataţi însă nici strada cu dead end care începe din str. Costache Negri ;) Este per total o zonă foarte liniştită din Bucureşti, chiar dacă nu e departe de centru, cu mult farmec.

Dacă nu cunoaşteţi foarte multe despre istoria şi/sau arhitectura locurilor, vă recomand din suflet un tur ghidat, în care veţi afla foarte multe lucruri interesante şi vă va transforma complet experienţa.

Fundaţia Calea Victoriei şi Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate (ARCEN) sunt doar două dintre organizaţiile care organizează aşa ceva, dar mai sunt şi alte organizaţii sau persoane, pe care le puteţi găsi uşor cu o simplă căutare pe google. Unele sunt contracost, altele gratuite.

Acum de exemplu, ARCEN a făcut timp de 2 săptămâni trasee culturale gratuite în fiecare sâmbătă şi duminică prin Flămânda. Şi organizează periodic evenimente similare. Aici puteţi urmări ce evenimente apar.

De asemenea, puteţi vedea aici care sunt evenimentele următoare ale Fundaţiei Calea Victoriei.

Tot la acest capitol v-aş recomanda să aruncaţi un ochi şi asupra câtorva biserici din Bucureşti, indiferent de credinţă, mă refer doar din punct de vedere istoric. Desigur, sunt câteva foarte deosebite în Bucureşti, cum ar fi poate Biserica Italiană (înghesuită între blocuri pe Magheru), Biserica anglicană de lângă Parcul Grădina Icoanei, Biserica Visarion (lângă Piaţa Romană, biserica la care am avut eu nunta :P what? chiar e frumoasă! ŞI monument istoric! :), Biserica Sf. Gheorghe Plevna (din apropiere de gară), Biserica Creţulescu (Piaţa Revoluţiei), Biserica catolică Sf. Iosif şi multe altele.

Dar sunt câteva biserici în Bucureşti care ascund mult mai multe decât s-ar părea la prima vedere.

Nu ştiu dacă aţi văzut vreodată, dar era (este) ceva emisiune pe la Discovery (parcă) în care arată mutarea unor case sau biserici pe distanţe mici sau foarte mari.

Ei, asta nu se întâmplă doar în afară, ci s-a întâmplat şi la noi în Bucureşti, prin anii ’80. Ceauşescu era ateu, şi foarte deranjat de prezenţa bisericilor, aşa că atunci când a început să construiască tot felul de clădiri comuniste, a ordonat demolarea mai multor biserici şi clădiri care… „încurcau”.

Din fericire, a apărut un inginer foarte deştept, pe numele său Eugen Iordăchescu, care a venit cu propunerea de a muta o parte din clădirile sortite demolării, printr-o soluţie care a părut total SF pe vremea aceea (simplist, se puneau clădirile pe nişte şine). Propunerea lui a fost iniţial respinsă şi mai târziu cu greeeeu acceptată. S-a dovedit apoi că Ceauşescu a acceptat pentru că oricum credea că Iordăchescu nu o să reuşească. Dar iată că în felul ăsta domnul inginer a reuşit să salveze vreo 11 biserici, plus câteva blocuri şi un palat. Din păcate alte 40 de biserici şi multe clădiri au fost sfârşit demolate.

Dacă vă veţi plimba prin zona Unirii, imediat după clădirea de pe colţul dintre Bd. Corneliu Coposu şi Bd. I.C. Brătianu, imposibil să nu observaţi o biserică micuţă de tot înghesuită între blocuri. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, cred că tocmai din acest motiv s-ar putea să o rataţi. Umblând mult prin zona aceea chiar din primul an în care am venit în Bucureşti, am observat-o şi m-am întrebat ce o fi cu ea. N-am aflat chiar imediat, ci peste vreun an sau doi, însă am rămas mască să aflu că a fost mutată un pic mai în spate (cam 23 de metri) ca să nu îl deranjeze pe Ceauşescu.

Este doar una dintre bisericile salvate de inginerul Iordăchescu. Altele deţin un record mult mai interesant, de exemplu două biserici care erau pe locul unde este acum Casa Poporului: Schitul Maicilor şi Biserica Mihai Vodă. Aceasta din urmă a fost coborâtă de pe deal aproximativ 290 de metri, că altfel ar fi fost acum în colţul Casei Poporului :) Lângă ea se află şi Palatul Sinodal, de asemenea mutat de pe locul iniţial de construcţie.

Mai multe despre aceste mutări, inginerul Eugen Iordochescu şi poze din timpul operaţiunilor găsiţi în acest articol fascinant.

O chestie semi haioasă în toată treaba asta este că într-unul dintre blocurile mutate, o parte din locuitori au rămas în apartamente în timpul mutării.

Ok, e posibil ca mie să mi se pară super fascinantă chestia asta cu mutatul clădirilor doar pentru că sunt inginer constructor. Dacă e aşa, şi voi sunteţi mai degrabă meh, whatever, vă rog să îmi spuneţi :)

Ar mai fi multe locuri interesante şi frumoase în Bucureşti, dar deja am scris muuult prea mult aici. Când o să ies să pozez un pic, poate o să mai scriu un articol :)

3. MÂNCARE

La capitolul “unde mâncăm” recunosc că nu mă pricep extrem de bine, pentru că nu mănânc des în oraş. Dar aş avea câteva ponturi cred…

În primul rând, ca peste tot în lumea asta, restaurantele din centru sunt scumpe, mai ales cele din centrul vechi mă refer, pentru că e zonă turistică. La majoritatea, mâncarea este ok, dar servirea uneori lasă de dorit (probabil că se bazează că oricum au clienţi şi ajung să nu le mai pese). Nu mai zic că o dată am văzut şi gândăcei (folosesc diminutivul pentru că nu vreau să vă oripilez de tot, nu pentru că ar fi fost ei extrem de mici) pe perete într-un restaurant de pe str. Smârdan.

În centrul vechi am mâncat de câteva ori dar nu pot să spun că mi-a plăcut undeva extrem de tare. Atâta doar că la Bordello au un sufleu de ciocolată (se cheamă fondant la ei pe meniu) absolut bestial :D Dar ăla nu prea intră la capitolul mâncare nu? :P

Dacă vreţi un loc ok cu mâncare ieftină, în Magazinul Unirii, la etajul 4 există un Food Court imens, cu mai multe restaurante, inclusiv cu autoservire. Meniurile sunt între 10 şi 20 de lei.

Un alt pont dacă vreţi mâncare ieftină dar bună şi deserturi gustoase este Cantina de la Facultatea de Drept. Nu vă miraţi, acolo poate merge oricine, nu doar studenţii. Am văzut acolo oameni la costum veniţi de la clădirea de birouri din apropiere, tineri, bătrâni, you name it!

Este deschisă între orele 11:30-17:00,18:00 – 19:00. Încercaţi totuşi să evitaţi orele 13-14, că e o coadă destul de lungă. Merge destul de repede însă.

Ca să ajungeţi acolo, intraţi pe poarta Facultăţii de Drept din apropierea staţiei de autobuz, şi apoi faceţi stânga (clădirile din stânga sunt cămine studenţeşti). În capăt, la parterul căminului, este cantina. Eu nu am locuit chiar în căminul acela, însă mama mea fix acolo a stat în studenţie :)

La capitolul locuri de mâncat ok şi destul de ieftine ar mai fi şi Springtime-ul de la Universitate. Tot pe acolo există şi un Pizza Hut.

Un loc drăguţ de mâncat prin zona relativ centrală ar mai fi Lente (pe strada Arcului, lângă Biserica Armenească, o staţie de troleibuz de la Universitate). Mie îmi plac mult pastele lor, dar mai au şi alte mâncăruri. Acest loc deja nu mai intră la categoria ieftin :)

Un alt loc din centru la care mă duc ori de câte ori am ocazia vara este Grădina OAR. E o oază verde de linişte fix în centrul Bucureştiului, pe strada Pictor Arthur Verona, o străduţă  care începe din Magheru fix lângă Cinema Patria. Nu este însă un loc care serveşte mâncare, ci doar o terasă unde puteţi servi băuturi. Dar chiar e un loc deosebit.

Alături se află şi Librăria Cărtureşti, într-o clădire istorică din Bucureşti, locul din care de multe ori cumpăr cadouri (pentru prieteni sau pentru mine :)

Tot la capitolul “unde mâncăm”, dacă vă doriţi o experienţă mai specială, vă recomand să încercaţi unul din restaurantele cu privelişte asupra Bucureştiului (majoritatea sunt la etajele superioare ale unor clădiri înalte). Preţurile sunt, desigur, ceva mai ridicate (dacă nu foarte).

Cam atât cred că am avut de spus momentan, sper să vă fie de folos. Şi nu uitaţi, dacă vreţi să mă întrebaţi ceva, lăsaţi un comentariu şi voi face tot posibilul să vă ajut. Nu sunt expert în ale Bucureştiului, dar voi încerca să dau o mână de ajutor în măsura în care pot.

*Poze de pe Wikimedia Commons

4 comentarii:

  1. Ca de obicei… documentare de nota 10!
    Tre’ sa fii pasionat de cladiri ca sa vrei sa ajungi in Bucurestiul cel poluat. Sau, pur si simplu, curios. La parcuri, as adauga (preferatele mele, de data aceasta) Libertatii – pentru Mausoleu si povestea sa plus vecinul Tineretului-Oraselul Copiilor, cu fântâna cea cantatoare.

    • Mersi frumos!
      Asa e, trebuie sa fie pasionat de cladiri si/sau istorie. In cazul meu e prima situatie :)
      Si mie imi place parcul Libertatii, nu neaparat pt Mausoleu :P La fel si Tineretului :)

  2. Ma gandeam la Mausoleu ca atractie pentru cei care vin in vizita in Bucuresti. Eu ma „folosesc” de mausoleu pentru scari… Tineretului e parcul meu preferat – acolo imi fac alergarile si tot acolo imi place sa ma plimb, pe malul lacului, in orice anotimp.

  3. Parcul Izvor e o peluza. Nici macar aranjamente cu flori nu existau ultima data cand am trecut pe acolo, doar gazon, ceva copaci si vreo 3 mese pt ping-pong. Ai multe alte parcuri mult mai frumoase: IOR, Herastrau, Tineretului, Carol, etc (in tinerete am facut si baie in primele 2, acu nu cred ca se mai poate).

    Case interesante sunt si pe Blv Dacia si strazile cu care se interesecteaza, partea dinspre P-ta Romana spre Colegiul Cantemir. Facultatea de Medicina e o cladire interesanta.

    Iar la muzee as baga si Muzeul de Istorie: tezaure, coroane regale, coloana lui Traian, etc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *