Pe unde am umblat si ce am vazut in 2013

Aşa cum v-am obişnuit la fiecare început de an deja, luna ianuarie este luna în care depăn amintirile din anul precedent şi trag linie.

E momentul în care mai fac un folder pentru pozele ce vor urma în anul cel nou, în care mi-amintesc cu drag de fiecare tură pe munte sau călătorie din anul cel vechi şi apoi aleg aproape cu ochii închişi câte o poză pentru fiecare (ok, uneori mai mult de o poză, pentru că mi se deschide un ochi şi nu mă pot abţine) şi vi le arăt vouă aici.

2013 nu a fost un an chiar foarte roz. În vară, după o luptă nedreaptă cu cancerul, am pierdut pe cineva foarte drag, mult prea devreme. Însă acum voi încerca să mă concentrez numai pe lucrurile pozitive, pentru că au fost, din fericire, foarte multe.

A fost anul în care am învăţat mai multe despre mine decât poate în oricare alt an de până acum, am încercat să renunţ la a face unele lucruri care nu îmi aduceau nimic bun în viaţă şi să mă concentrez mai mult pe cele ce contează cu adevărat. A fost anul în care am descoperit câţiva artişti muzicali foarte buni, am avut câteva invitaţii foarte frumoase din partea revistei UNICA, Yahoo News sau Radio România Actualităţi, a fost pentru prima dată când am cântat într-un concert, anul în care am devenit membru în secţia universitară Cluj al Clubului Alpin Român şi anul în care am luat câteva decizii care cel mai probabil îmi vor aduce schimbări majore în viaţă pe viitor.

A, şi să nu uit, în 2013 am stârnit primul meu viral, fără să vreau, cu pisica mea de la Galaţi, cunoscută şi sub numele de “mâţa care se uită-n calendar!” :P A fost însă aşa o nebunie în perioada aceea pe facebook încât nu sunt sigură că mai vreau să mai stârnesc vreodată vreun viral :))

A fost un an în care uneori aveam impresia că nu merge nimic, şi alteori simţeam că parcă mă uit pe fereastră şi puteam să jur că văd cu încetinitorul cum toate lucrurile cum se aşează singure aşa cum trebuie să fie.

N-a fost chiar anul perfect, dar întotdeauna îmi vor rămâne cel puţin cele mai preţioase amintiri, cele din călătorii. Şi ca să nu vă mai plictisesc cu detalii neinteresante despre viaţa mea, vă povestesc pe scurt mai jos cam pe unde am umblat în anul ce tocmai a trecut:

1. În ianuarie am fugit timp de 9 zile împreună cu o gaşcă foarte faină până în Austria, într-o tabără de fotografie pentru bloggeri (mai exact ediţia cu numărul 3) în care, culmea, am şi câştigat concursul foto. Aşa da început de an!

2. În februarie ne-am strâns iar câţiva bloggeri la invitaţia J’Info Tours şi am petrecut un weekend la Bran, unde, printre altele, am vizitat Rezervaţia de urşi de lângă Zărneşti, în urma căreia am avut o revelaţie.

3. În martie am mirosit în sfârşit o fereastră de vreme bună la Bâlea şi am zbughit-o într-acolo ca să o prindem, nu de alta dar în 2011 nu avusesem noroc.

În drum spre Balea am oprit mai întâi pentru o tură mică de iarnă prin Canionul 7 scări (unde am găsit pe potecă o gheaţă de numa’ eu ştiu cum am ajuns înapoi la maşină fără să mă împrăştii toată pe jos) iar apoi au urmat aproximativ 24 de ore la Bâlea în care am adunat câteva amintiri mai mult decât preţioase.

 

4. În aprilie deja a venit primăvara pe munte, aşa că am fugit împreună cu Emil şi Raluca să ne bucurăm de brânduşe şi ghiocei pe la Diham. Am primit însă… muuult mai mult decât atât!

 

Am continuat luna cu tradiţionala călătorie (semi)urbană de primăvară, alegând de data asta Londra. Desigur, am avut eu grijă să nu fie doar un city-break extins (am stat 9 zile) aşa că am băgat în program şi câteva excursii prin împrejurimi, una dintre ele implicând şi o tură prin Parcul Seven Sisters, pentru care a trebuit să punem în bagaj şi hainele de mers pe munte :D

5. Luna mai am început-o cu o mică tură prin Măcin, prima prin aceşti munţi atât de aproape de oraşul nostru natal dar pe care încă nu ajunsesem.

 

Apoi am plecat într-un scurt city-break la Istanbul, alături de Ioana, Alex, Ioana şi Vlad, la invitaţia Eximtur. Am găsit acolo o lume foarte diferită de ceea ce mai văzusem până atunci în Europa, aşa că am avut multe de spus.

La jumătatea lunii am reuşit să fac şi o tură pe care o aveam de mai demult în cap, în Retezatul mic, pentru care am plecat de vineri din Bucureşti, nu de alta dar drumul era lung…

 

6. În iunie, încă din prima zi din calendar, am pornit cu maşina spre Grecia, unde am avut parte de mai multe premiere: prima dată în Grecia, cel mai sudic munte pe care l-am abordat şi prima dată când am lenevit 5 zile la plajă, fără să ne mişcăm deloc din loc.

Imediat după întoarcere am vrut să nu ratăm momentul şi am făcut o tură prin Făgăraş ca să vedem smârdarul. N-am avut mare noroc cu vremea decât pe final, dar chiar dacă nu am reuşit să facem tot traseul propus, pentru mine a fost un weekend superb.

 

7. În iulie am făcut tura noastră anuală la Vf. Omu, alegând de data asta două văi de abrupt nemarcate pe care l-am avut alături de noi pe Dan. A fost un moment critic pentru mine, pentru că pe lângă faptul că am găsit Valea Albă plină de zăpadă, ceea ce ne-a dat mult de furcă, a fost şi prima dată când am văzut ursul pe munte. Nu era foarte aproape, dar asta nu înseamnă că nu am îngheţat de frică.

A doua tură din iulie a fost pe cât de scurtă pe atât de importantă, căci a fost tura în care am primit oficial carnetele de membri în CAR, care ne-au fost înmânate de Cezar. Am urcat în Crai, pe Vf. Turnu, legând în circuit două padini foarte abrupte dar şi foarte frumoase.

 

8. În august am reuşit să îmi îndeplinesc unul dintre visurile pe care le aveam încă din 2009, să fac traseul Porţilor Închise din Retezat. Momentul în care am văzut pentru prima oară Tăul Ţapului a fost unul dintre cele mai speciale din tot anul şi îmi va rămâne întipărit în minte toată viaţa. Alături de Cristi şi Adi am petrecut 3 zile foarte frumoase în Retezat, şi chiar dacă am făcut trasee foarte lungi la finele cărora cădeam laţi, a meritat din plin.

Am continuat vacanţa luând-o pe Andra din Cluj şi trecând graniţa în formulă de 4 spre Slovacia, unde am petrecut o săptămână. Acolo am dat un examen „alpinistic” foarte important pentru mine, şi anume am urcat pe cel mai înalt vârf din Carpaţi (şi din Slovacia), temutul Gerlachovsky, chiar de ziua mea. Pe lângă asta am atins şi punctul maxim din Polonia, care e tot în Munţii Tatra, vârful Rysy.

 

9. Din septembrie ne-am mai liniştit un pic şi am continuat, în mare, cu o tură pe lună, prima fiind în Hăşmaş, alături de Emil şi Raluca, în care am revenit ca să descoperim că prima dată când venisem aici, în 2010, habar n-aveam cât de frumoşi sunt aceşti munţi.

 

10. În octombrie am ales să ne bucurăm de culorile toamnei printr-o tură pe dealuri în zona Holbav. I-am avut alături de noi pe Irina şi Adrian, iar duminică ne-am reunit şi cu Raluca şi Emil. A fost poate cel mai liniştit şi minunat weekend din tot anul, în care am cunoscut nişte oameni minunaţi pe dealuri, pe care sperăm să îi revedem curând.

11. În noiembrie ne-am strâns un grupuleţ de 8 persoane şi am urcat la noua Cabană Suru din Făgăraş, unde am găsit cel mai fain cabanier din câţi am văzut eu vreodată. Deşi am răcit peste noapte, a doua zi am urcat până pe vârful Suru, aşa necuvântătoare şi febrilă cum eram, dar nu-mi pare rău. A fost tura în care am trecut graniţa spre iarnă.

12. Şi uite aşa a venit şi decembrie, ca de obicei, mai repede decât ne aşteptam, luându-ne prin surprindere.

Mai întâi, la invitaţia lui Alex, am făcut parte din mega-grupul de 40 de bloggeri care a invadat judeţul Neamţ, revenind cu drag la Cetatea Neamţului şi vizitând pentru prima dată câteva repere turistice din ţara noastră, cum ar fi Hanul Ancuţei şi casa lui Creangă.

Iar apoi, ca să încheiem anul aşa cum se cuvine, am mers în tura noastră tradiţională de 29 decembrie pe platoul Bucegi. De data asta am ales traseul până la Omu şi înapoi, tot alături de Raluca şi Emil, cu care mă bucur mult că am reuşit să ne vedem în mai multe ture anul ăsta, şi sper că anul viitor ne vom vedea cel puţin tot atâta.

Pe 30 decembrie am lăsat cu mare bucurie în suflet Valea Prahovei în urmă şi am privit spre noul an. Dar despre unde ne-a găsit 1 ianuarie 2014… cred că mai bine vă povestesc într-un „episod” următor :)

10 comentarii:

  1. Locurile minunate,….pozele la fel…citind articolul tau…imi dau seama cum a zburat timpul…imi aduc aminte de fiecare articol….din fiecare luna….si apoi: WOOW….A MAI TRECUT UN AN !! Sper anul asta sa fie macar la fel de bun in materie de calatorii si sa te bucuri de trasee montane si alte locuri minunate :D…ma gandesc eu ca deja ai o super lista :D :D :D

    • Mersi mult de tot Ana!
      Si eu am patit la fel… a trecut asa de repede si anul asta… dar imi place foarte mult sa fac articolele astea recapitulative. Sunt asa.. ca o colectie. Ma uit la cele cateva poze pe care le-am ales si fiecare imi spune toata povestea intr-o secunda si imi amintesc detalii pretioase :)

      Oh, da, asa e… am mari planuri pentru anul acesta! Vezi ca s-ar putea sa trec vreo 2 zile si prin Dolomiti, neaparat trebuie sa ne vedem! Daca puteti si voi, of course!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *