In loc de „Craciun fericit!”: cum sa faci un brad eco cu 0 lei

Pentru că de anul trecut am decis că, oricât de frumos ar fi să am brad natural de Crăciun, nu mai vreau să contribui sub nicio formă la industria tăietoare de brazi din păduri (ale noastre sau a oricărei altă ţări de unde sunt importaţi), anul acesta am intenţionat să îmi cumpăr un brad artificial.

Pe lângă considerentele ecologice care sunt cele mai importante pentru mine, vreau să vă zic că eram maxim de fericită că în sfârşit voi scăpa de chinul bradului de Crăciun natural, începând cu ziua de căutare şi cumpărare şi terminând cu ziua în care trebuia să îl scoatem în casă şi să îl ducem la gunoi, care nu numai că era cea mai tristă imagine, dar care mă şi ducea la disperare.

Prima dată era disperarea din ziua cumpărării. În pieţele de brazi erau numai brazi din Danemarca sau de nu ştiu unde, scumpi de să plângi în pumni, nu alta. La extrema opusă, în alte pieţele obişnuite se găseau brazi ieftini, da urâţi cu spume.

Ţin minte că acum vreo 3 ani, când am amânat un pic cam mult cumpărarea bradului şi ne-am găsit să facem asta fix într-o zi super aglomerată… nici n-aveam maşină, tramvaiele erau blocate, am mers la noi în piaţă şi erau super scumpi, pe urmă am luat un autobuz ceva până la Crângaşi, acolo cu chiu cu vai am găsit unul drăguţ, a trebui să îl transportăm cu un taxi… oh, a fost oribil. Ca până la urmă oricum să nu îmi placă chiar 100%, pentru că orice brad natural are crengile destul de rare şi uşor şuie la partea de sus, aşa că oricum o dai, tot nu e bine.

În ultimii 2 ani însă descoperisem o “afacere” drăguţă: brazii din Hornbach. Destul de ieftini, numai că trebuia să nimereşti într-o zi bună şi să te duci de dimineaţă, că altfel nu mai găseai nimic. Aşa cum am păţit de exemplu acum 1 an când am mers ca puturoşii pe la prânz şi am găsit numa’ nişte resturi.

A şi să nu uit că de fiecare dată când alegeam un brad, trebuia să mă uit bine de tot să nu cumva să fie prea gros la partea de jos, că altfel nu îmi intra în suport. Când găseam şi eu un brad care să îmi placă şi mă super entuziasmam… 2 minute mai târziu constatam că e prea gros jos. Mama lui! Toate urâţeniile de brazi erau buni, evident.

După ce ajungeam acasă, chinul continua cu stabilizarea bradului în suport. Nu aveam un suport foarte sofisticat din simplul motiv că unul complex este extrem de scump, ci unul de lemn căpătat de la primul brad cumpărat de noi. Numa’ eu ştiu câte sisteme a trebuit să inventez în fiecare an ca să fac bradul să stea drept, şi cu cam câte febre musculare m-am căpătat în fiecare an făcând zeci de genoflexiuni în jurul bradului şi lăţindu-mă pe jos pe sub el în procesul ăsta. Mă mir că nu m-am zgâriat pe faţă, vorba bancului :)) În plus de asta, ca să nu moară bradul fix în ziua 2, mă chinuiam să fac şi un sistem ca să îi pot pune apă periodic, ceea ce se dovedea a fi iarăşi o treabă de Sisif.

Şi astea ca astea, dar nici nu se puteau compara cu chinul din ziua în care trebuia să îl dăm afară. Zi care de regulă o amânam, ca nişte oameni serioşi care suntem, până pe la finele lui ianuarie, dacă nu chiar februarie :))) că deh, cine nu amână lucrurile neplăcute?

Eh, oricât de mult m-aş fi chinuit să adaug eu apă la brad, vă zic sincer că la un moment dat mă săturam. Aşa că în momentul în care îl scoteam din casă, bradul era uscat şi secat la maxim. Rezultatul? Ace de brad peste tot prin casă, cu sutele. Şi nu asta ar fi cea mai mare problemă, că deh, se rezolvă repejor cu aspiratorul, dar din păcate pentru mine nu stau la casă, ci în bloc, deci…. ace de brad în tot blocul.

Mi-aduc aminte şi acum că de vreo două ori nu ne-a intrat bradul în lift, şi a trebuit să îl coborâm pe scări, şi apoi dă-i Alexandro şi mătură toată scara blocului. 5 etaje :))) Magic, nu? Zicea cineva ceva de Magia Crăciunului? Ei, iacăt-o! :)))) Ce pot să spun, să zic mersi că nu stau la 10, nu? :))) Aaaah, şi să nu uităm că găseam ace de brad prin casă şi la 2 luni după aceea. Se iveau de prin toate cotloanele, ziceai că făceau pui sau că răsăreau altele şi altele. Mici şi afurisite, nu glumă!

Ei, şi acum, uitându-mă în urmă şi imaginându-mi tot ce v-am povestit mai sus pe fast motion, nu văd decât o mică scenetă gen Stan şi Bran şi mă umfla râsul. Nu ştiu cum Dumnezeu de m-am supus atâţia ani (vreo 4 dar oricum…) la atâta chin. Ce-oi fi gândit, nu ştiu…

Noroc că mi-a venit până la urmă mintea la cap şi am realizat că cea mai bună soluţie ar fi un brad artificial. Îmi doream unul bogat, de calitate, aşadar în concluzie… destul de scump. Însă dat fiind că aveam să îl cumpăr o dată şi bine, investiţia ar fi meritat.

Între timp însă, bugetul s-a împărţit între alte diverse chestiuni ceva mai importante şi… la final de an n-a mai rămas mare lucru pentru brad. Şi cum de Crăciun oricum aveam să plec la Galaţi la ai mei, şi aş fi făcut brad cam degeaba… cam renunţasem la idee.

Asta până când am văzut săptămâna trecută la câţiva prieteni de pe facebook vreo 2 brazi nonconformişti foarte frumoşi, şi am ştiut imediat că anul acesta voi avea şi eu un brad eco, modern şi ieftin. Mai exact m-a costat 0 lei 0 bani :)

Vă prezint bradul meu de Crăciun:

Nu e el foarte mare, în principal pentru că nu am avut la îndemnă foarte multe cărţi (nu, nu sunt incultă, dar eu nu prea păstrez cărţile pe care le citesc, le dau mai departe, plus că recent mi-am şi luat un kindle :D) dar e ok.

Cum se face un astfel de brad eco?

Destul de simplu. Mă rog, nu atât de simplu pe cât mi-am închipuit (eu a trebuit să reiau poziţionarea cărţilor de vreo 2 ori, că mi-a dat cu virgulă primele două dăţi :P) dar nu e nicio filozofie. Decât în cărţile folosite, eventual :)

Aşadar nu o să vă dau foarte multe indicaţii, că n-am de unde.

1. Luaţi cărţile pe care vreţi să le folosiţi şi grupaţi-le în teancuri, după grosime. Fiecare nivel (strat) de cărţi din brad va trebui să aibă aceeaşi grosime, că altfel vă veţi trezi cu un brad strâmb, sau, mai rău, nu îl veţi putea finaliza. Aşadar, în fiecare teanc, puneţi cărţi de aceeaşi grosime. Ar trebui să aibă cât de cât şi aceeaşi mărime, însă vă orientaţi voi pe parcurs cum le poziţionaţi.

2. Ideal ar fi ca înainte de a începe să aşezaţi cărţile, să puneţi ca bază o placă de pal sau mă rog, orice altceva suficient de mare şi de drept care să poată îndeplini rolul de suport. Dacă faceţi asta, la final veţi putea muta bradul cu x centimetri mai la stânga sau la dreapta sau să îl rotiţi dacă vi se pare că arată mai bine dintr-o parte sau alta. Pentru  brazii înalţi, cred că e musai. Eu n-am mai făcut asta, deşi aveam o placă de PAL, din simplu motiv că am uitat.

3. Se aşează primul nivel de cărţi, adică baza. Înălţimea la care vreţi să faceţi bradul determină şi numărul de cărţi din primul nivel. Adică, dacă aveţi multe cărţi la dispoziţie şi vreţi să faceţi un brad de 1,8 metri de exemplu, în primul nivel ar trebui să puneţi cam 8-10 cărţi (e o aproximaţie, că n-am încercat). Pentru brăduţul meu, am pus 5 cărţi la bază. Iniţial am încercat cu 6, dar erau prea multe.

4. După primul nivel, urmează… aţi ghicit, al doilea nivel :) Aşezaţi-le de data asta intercalat cu cele din primul nivel, cam aşa:

5. Apoi continuaţi să aşezaţi cărţile în straturi până sus, încercând să menţineţi această aşezare. Veţi vedea însă că la un moment lucrurile se cam complică şi va trebui să improvizaţi. Eu de exemplu am aşezat undeva pe la mijloc nişte atlase mari. Dar nu vă faceţi griji, o să vă prindeţi voi din mers cum stă treaba :)

6. Păstraţi cărţile mici pentru partea de sus.

7. Dacă observaţi că bradul e un pic strâmb, folosiţi o carte subţire pentru a o insera pe undeva printre celelalte pentru a îndrepta bradul.

8. Împodobiţi bradul discret, cu un şirag de mărgele sau ceva similar.

9. Înfăşuraţi şi instalaţia de luminiţe în jurul bradului.

10. La final, adăugaţi în vârf o stea, un con de brad sau ceva similar. Iniţial am crezut că îmi va fi greu să fac steaua în vârf să şi stea, pentru că nu avea stabilitate, dar am băgat-o printre firele instalaţiei de iluminat, şi a stat. Yuppyyy!

* Pentru cei care ţin mult la mirosul de brad, puteţi cumpăra un ulei, spray, parfum/aerosol din acela de maşină cu miros de brad, sau beţişoare parfumate. Eu am cumpărat un ulei volatil cu miros de brad de la Bam Boo (6 lei, singura chestie pe care am dat bani în toată treaba asta) însă nu sunt prea mulţumită de el, pentru că nu imită prea bine mirosul de brad. Anul viitor voi încerca să găsesc un spray ceva.

Şi gata. Ăsta e bradul:

Am pus lângă el şi un brăduţ mic din carton, ca să se ştie cu ce trebuia să semene, şi să nu se întrebe lumea „wtf is this” :)))) Ca idee, cel original arăta aşa. Nu prea mi-a ieşit mie fix la fel, dar cum ziceam, n-am avut foarte multe cărţi la dispoziţie.

Una peste alta, nu e greu de făcut, mai mult te iau căldurile de la atâta “ridică cartea, lasă cartea, stai că nu e bine, trebuie refăcut” :P dar în rest e o chestie foarte drăguţă şi distractivă.

Aştept să-mi spuneţi şi voi ce soluţii eco aţi ales pentru brăduţul de Crăciun şi, în caz că nu aţi făcut încă bradul, vă provoc să faceţi şi voi unul eco şi să îmi trimiteţi poze cu ce v-a ieşit, iar eu le voi posta în zilele de Crăciun (25 şi 26) pe facebook.

Pentru inspiraţie, vă recomand să răsfoiţi aici şi aici, poate găsiţi ceva care să vă placă şi mai mult.

Şi acum să vă transmit şi ce era cel mai important pe ziua de azi (că de fapt ăsta era şi scopul articolului): vă doresc din suflet un Crăciun fericit alături de cei dragi, multă multă sănătate şi să vă aducă Moşul tot ce vă doriţi, atât pentru voi cât şi pentru familiile voastre!

Şi pentru că aceasta este ultima postare pe acest an, vă spun şi La mulţi ani, să aveţi un 2014 excelent şi să ne auzim cu bine în ianuarie! Până atunci puteţi să mă urmăriţi pe facebook şi pe contul de instagram, pentru că voi mai posta acolo ceva poze sau gânduri. Vă mulţumesc mult că aţi fost alături de mine şi în acest an şi că mi-aţi citit poveştile! Vă transmit cu mult drag numai gânduri bune!

18 comentarii:

  1. Daca vrem sa fim carcotasi, nici bradul aceasta nu e foarte eco, pentru ca au fost taiati brazi pentru acele carti, dar ideea este geniala si ma tenteaza sa incerc si eu. Al tau arata foarte-foarte fain!
    Sarbatori Fericite si un 2014 plin de aventuri!

    • Dar vrem sa fim cascotasi? :)))))
      Da, ai dreptate, nu m-am gandit ca nu prea ar mai fi eco din moment ce am folosit carti, doar ca e eco din punctul de vedere al faptului ca nu am mai cumparat un brad natural, taiat…

      Sarbatori fericite si tie si multe drumuri noi batute in 2014!

  2. misto bradul, arata super! bradul meu anul asta e o scara de lemn, pe care am pus instalatie insirata pe cele doua picioare, o coronita de plastic impodobita plus alte mici decoratii! recomand, arata super interesant, iar dupa sarbatori scara isi reia functia ei normala

  3. Ingenios bradutul tau!
    Craciun Fericit iti doresc, petrecere frumoasa alaturi de cei dragi tie, la cat mai multe calatorii in locuri faine si la cat mai multi munti frumosi batuti la picior pentru la anu’! Te pup!

    • :)) Eh, era un banc mai vechi, nu stralucit. dar oricum :P

      Bula vine acasa zgariat tot pe fata, pe gat, pe maini.
      Maica-sa il intreaba disperata:
      – Doamne sfinte, ce s-a intamplat??
      – Am facut hora in jurul bradului.
      – Pai, si de ce esti zgariat in halul asta?
      – Eram putini!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *